Transcript Fantasmele isterice și relația lor cu bisexualitatea (1908)

Fantasmele isterice și relația lor cu
bisexualitatea
(1908)
Articolul respectiv reprezintă una dintre
cele mai importante lucrări ale lui Freud pe
tema fantasmei.
În lucrare este prezentată relația dintre
fantasme și simptomul isteric.
Este abordat subiectul bisexualității.
Pentru a introduce fantasmele isterice Freud
face referință la delirurile paranoicilor, care au
drept conținut grandoarea și suferința propriului
Eu, configurațiile în care anumiți perverși își pun
în scenă satisfacția lor sexuală – în idee sau în
realitate. Formațiuni psihice asemănătoare survin
regulat la toate psihonevrozele, în special la
isterie și acestea – așa-zisele fantasme isterice –
prezintă relații importante cu producerea
simptomelor nevrotice.
Sursa comună și prototipul tuturor acestor
creații fantasmatice sunt reveriile diurne ale
tinereții. Ele sunt la fel de frecvente la ambele
sexe; la femei - numai erotice, la bărbați ele - de
natură erotică și eroică. Aceste fantasme sunt
satisfaceri de dorință; ele oferă cheia pentru
înțelegerea viselor nocturne, în care nucleul
formațiunii onirice este constituit la fel de
asemenea
fantasme
diurne,
complicate,
deformate și neînțelese de instanța psihică
conștientă.
Astfel de fantasme există deopotrivă ca
fantasme inconștiente și ca fantasme
conștiente. Atunci cînd fantasmele conștiente
se transformă în fantasme inconștiente, ele
pot deveni și patogene, adică se pot exprima
în simptome și atacuri.
Pentru a exemplifica ideile sale Freud
povestește despre una dintre pacientele sale, pe
care a făcut-o atentă la fantasmele ei, și care i-a
povestit că s-a trezit o dată pe stradă brusc
înlăcrimată și după ce s-a întrebat de ce plînge, a
putut să perceapă fantasma că intrase într-o
relație amoroasă cu un virtuoz al pianului, o
celebritate a orașului, dar un necunoscut pentru
ea, că avea un copil de la acest bărbat (în prezent
ea nu avea copii) și că apoi, împreună cu copilul, a
fost părăsită în mizerie de către pianist. În acest
punct al romanului au izbucnit lacrimile.
Fantasmele sunt fie inconștiente din
totdeauna, adică s-au format în inconștient, sau,
mai frecvent, ele au fost cîndva fantasme
conștiente, reverii diurne și au fost apoi
intenționat uitate, au ajuns prin ‚refulare’’ în
inconștient.
Apoi conținutul lor fie a rămas același, fie a
suferit alterări, astfel că fantasma acum
inconștientă reprezintă un derivat al celei care
fusese cîndva conștientă.
Fantasma inconștientă se află într-o relație
foarte importantă cu viața sexuală a persoanei;
ea este chiar identică fantasmei care i-a servit
individului spre satisfacție sexuală într-o anumită
perioadă de masturbare. Actul masturbator se
compunea atunci din două părți, din evocarea
fantasmei și din acțiunea de autosatisfacere.
Cînd persoana renunță la acest fel de
satisfacere masturbator-fantasmatică, acțiunea
este abandonată, iar fantasma devine din
conștientă inconștientă.
Dacă satisfacerea sexuală nu apare în nici
un alt mod, dacă persoana rămîne în
abstinență și nu reușește să-și sublimeze
libidoul, atunci există toate condițiile ca
fantasma inconștientă să fie împrospătată, să
prolifereze și să se instaleze ca simptom
patologic.
Simptomele isterice nu sunt nimic altceva
decît fantasmele inconștiente aduse la forma
respectivă prin ‚conversie’’ și, în măsura în
care sunt simptome somatice, ele sunt extrase
destul de frecvent din cercul acelorași senzații
sexuale și inervații motrice care au însoțit la
origine și fantasma care a fost odinioară
conștientă.
Interesul celor care studiază isteria se
îndepărtează curînd de la simptomele însele și
se îndreaptă spre fantasmele din care decurg
ele. Tehnica psihanalitică permite mai întîi să
se ajungă de la simptome la aceste fantasme
inconștiente și apoi ca bolnavul să fie
determinat să devină conștient de acestea.
Pe această cale s-a descoperit că
fantasmele inconștiente ale istericilor
corespund complet în ceea ce privește
conținutul situațiilor de satisfacere realizate
conștient de către perverși.
Tot ceea ce putem afla despre sexualitatea
nevroticilor este intermediat pe această cale a
cercetării psihanalitice, care duce de la simptomele
evidente la fantasme inconștiente, ascunse.
Relația fantasmelor cu simptomele nu este una
simplă, ci foarte complicată. De regulă, la o dezvoltare
completă și după o lungă stare de nevroză, un simptom
nu corespunde unei singure fantasme inconștiente, ci
unei multiplicități de fantasme, și aceasta nu arbitrar,
ci într-o alcătuire legică.
Esența simptomului isteric
• Simptomul isteric este simbolul mnezic al unor
impresii și trăiri eficiente (traumatice);
• Simptomul isteric este substitutul creat prin
‚conversiune’’ pentru revenirea asociativă a
acestor stări traumatice;
• Simptomul isteric este – ca și alte formațiuni
psihice – expresia împlinirii unei dorințe;
• Simptomul isteric este realizarea unei fantasme
inconștiente care servește împlinirii dorinței;
• Simptomul isteric servește satisfacției sexuale și
reprezintă o parte a vieții sexuale a persoanei
(corespunzător unei părți componente ale
pulsiunii sale sexuale);
• Simptomul isteric corespunde reîntoarcerii unei
astfel de satisfaceri sexuale care a fost reală în
viața infantilă și de atunci a fost refulată;
• Simptomul isteric ia ființă ca un compromis
între două mișcări contrarii de afect sau
pulsionale, dintre care una tinde spre
exprimarea unor pulsiuni parțiale sau a unei
componente a constituției sexuale iar cealaltă
tinde să o reprime pe prima;
• Simptomul isteric poate prelua reprezentarea
diferitor mișcări inconștiente, nesexuale, dar
nu se poate lipsi de o semnificație sexuală.
Cercetarea arată că pentru multe
simptome nu ajunge stingerea printr-o
fantasmă sexuală inconștientă sau printr-o
serie de fantasme dintre care una, cea mai
importantă și mai originară, este de natură
sexuală; pentru dezvoltarea simptomului este
nevoie de două fantasme sexuale, dintre care
una are caracter masculin și cealaltă caracter
feminin, astfel că una dintre aceste fantasme
ia ființă dintr-o mișcare homosexuală.
Astfel simptomul isteric corespunde unui
compromis între o mișcare libidinală și una de
refulare (7), dar și unei uniuni a două fantasme
libidinale de caractere sexuale opuse. Astfel,
Freud mai adaugă un enunț la cele opt:
• Un simptom isteric este pe de o parte expresia
unei fantasme sexuale inconștiente masculine și
pe de altă parte a uneia feminine.
Freud remarcă că nu poate stabili pentru
această concluzie o valabilitate generală. Relația
susținută în formula a noua este totuși destul de
frecventă și, acolo unde este prezentă, este
suficient de semnificativă.
Semnificația bisexuală a simptomelor isterice,
care se poate pune în evidență în cazuri de altfel
numeroase, este o confirmare pentru afirmația că
presupusa înzestrare bisexuală a omului se lasă
recunoscută
chiar
prin
psihanaliză
la
psihonevrotici.
Un proces complet analog din același domeniu
apare atunci cînd cel care se masturbează caută în
fantasmele sale conștiente să rezoneze atît cu bărbatul,
cît și cu femeia din situația reprezentată. Astfel de
fantasme sunt reprezentate de anumite atacuri isterice,
în care bolnava joacă în același timp ambele roluri ale
fantasmei sexuale care le stă la bază (cu o mînă își
lipește rochia de corp (ca femeie) și cu cealaltă caută să
o ridice (ca bărbat). Această simultaneitate
contradictorie
determină
în
mare
parte
incomprehensibilitatea situației care este prezentată
totuși atît de plastic în criză și este deci foarte adecvată
pentru ascunderea fantasmei inconștiente active.
În cura psihanalitică este foarte important
să fim pregătiți pentru semnificația bisexuală a
unor simptome. Nu trebuie să ne mirăm sau
să fim derutați atunci cînd un simptom
persistă aparent neameliorat, deși am rezolvat
deja una din semnificațiile sale sexuale. Ele se
lovește poate de aspectul nebănuit de
sexualitate opusă.