Transcript Psihologie sociala – Gavreliuc – 12 – Propaganda si persuasiunea

PSIHOLOGIE SOCIALĂ
CURS
Prof.univ.dr. Alin GAVRELIUC
Catedra de Psihologie
Facultatea de Sociologie și Psihologie
Universitatea de Vest din Timișoara
PROPAGANDA ŞI
PERSUASIUNEA









Definirea propagandei. Propaganda ca
fenomen psiho-social.
Formele propagandei
Feţe ale propagandei
Un model psihosocial al propagandei
Propaganda ca formă de comunicare şi
stagiile analizei propagandei
Persuasiunea şi circulaţia socială a
stereotipurilor. Definirea persuasiunii
Ţintele persuasiunii. „Ancorele“
Factorii reuşitei în persuasiune
Modele de rezistenţă la persuasiune
Definirea propagandei. Propaganda
ca fenomen psiho-social
G. Jowett &V. O’Donnell (1992/2007) Propaganda and Persuasion
 propaganda = încercarea deliberată şi
sistematică de a forma percepţii, a manipula
cogniţii şi a direcţiona comportamente
pentru obţinerea unui răspuns care să
corespundă intereselor propagandistului
(Jowett, O’Donell, 1992/2007, p. 6).

Formele propagandei
propaganda albă, pornită de la o sursă
identificată corect şi la care informaţia
conţinută în mesaj este exactă, cu o
ridicată doză de acurateţe.
 propaganda neagră, în care sursa este falsă
şi răspîndeşte neadevăruri.
 propaganda cenuşie - sursa poate sau nu să
fie corect identificată, iar acurateţea
informaţiei este incertă.

Feţe ale propagandei
Dezinformarea = propaganda neagră.
 Propaganda: A Pluralistic Perspective, T.J.
Smith (2005)

1- modelul sursei deviate (deflective source):
- în care propagandistul P creează P1, sursa aparentă a mesajului M. Receptorul R percepe
informaţia ca şi cum ar proveni direct de la P1 şi nu o asociază cu propagandistul autentic P.
P
M
M
P1
R
Feţe ale propagandei
2 - modelul sursei legitimante (legitimizing source)
– P creează „secret” mesajul original M1 într-o sursă legitimantă P2; acest mesaj este
recepţionat şi „ridicat” de către propagandist (M2) şi comunicat receptorului R în forma M3,
ca şi cum ar proveni de la P2 (întocmai ca în triunghiul anterior KGB – India – ţările
nealiniate, ce „colaborează” pentru transmiterea mesajului înspre SUA. P2 legitimează
mesajul şi, în acelaşi timp, maschează propagandistul real.
Figura nr. 2
P
M1
P2
M2
M3
R
Un model psihosocial al propagandei G. Jowett &V. O’Donnell (1992/2007)
A -----> B
nemediată
Comunicare
A cu B despre X
Scop: promovarea unei înţelegeri
reciproce pentru A şi B.
mediată
Promovarea unei satisfaceri mutuale a
nevoilor de cunoaştere pentru A şi B.
Informare
ΖE-I
Informare
A---C---B
Persuasiune
FR – ÎR - SR
Propaganda
-----------------------------C – Mop.p. - M
Scop: promovarea unor obiective
ale lui A, nu neapărat în interesul
lui B.
Persuasiune
Propaganda ca formă de comunicare
şi stagiile analizei propagandei
 Strategii :
◦ —
ascunderea scopului;
◦ —
ascunderea identităţii sursei;
◦ —
controlul circulaţiei informaţiei, prin eliberarea
doar a informaţiile „necesare“ („ceea ce trebuie să
ştie“ publicul). Aceasta se realizează prin două
modalităţi: controlul mediilor sau prezentarea
informaţiei distorsionate ca provenind dintr-o „sursă
credibilă“, construind aşa numita „propagandă
birocratică“ (Altheide, Johnson, 1980);
◦ —
managementul opiniei publice şi direcţionarea
comportamentului, prin care se urmăreşte modelarea
curentelor de opinie conform unei strategii
Persuasiunea şi circulaţia socială a
stereotipurilor. Definirea persuasiunii
V. O’Donnell şi J. Kable (2002, p. 9) persuasiunea
= procesul complex, continuu şi interactiv, în care un
emiţător şi un receptor sunt legaţi prin simboluri
verbale sau nonverbale şi în care emiţătorul
încearcă să-l influenţeze pe receptor (persuadat) să
adopte o modificare într-o atitudine sau într-un
comportament dat, deoarece persuadatul a avut
percepţiile lărgite sau schimbate.
 persuasiunea este tranzacţională, ambele părţi
satisfăcîndu-şi interesele în cadrul procesului
(Dillard, Pfau, 2002).

„Ancorele“ persuasiunii
— credinţele.
 — valorile.
 — atitudinile.
 — obişnuinţele.
 — comportamentul.
 — normele de grup.

Factorii reuşitei în persuasiune

(Aronson, 1988; Mungiu, 1995, 1999,
Dillard, Pfau, 2002)
◦
◦
◦
◦
◦
caracterul incitant al mesajului.
inteligibilitatea.
iniţiativa.
organizarea multistratificată a mesajului persuasiv.
plierea pe convingerile ţintei şi temeiul lor.
 atitudinile întemeiate afectiv sunt mai sensibile la argumente
raţionale, iar cele fundamentate cognitiv sunt mai permisive la
argumente emoţionale (Millar, Millar, 1996)
◦ transmiterea unui mesaj care recunoaşte rolul tendinţelor egototalitare ale subiectului (totalitarian-ego biases). (Greenwald, 2003)
◦ gradul de acceptare iniţială a conţinutului mesajului de către ţintă –
latitudinea de acceptare (Chelcea, 2008).
Modele de rezistenţă la
persuasiune
— avertizarea.
◦ J. Allyn şi L. Festinger (apud Petty, Ostrom,
Brock, 1981), prevenirea subiecţilor în legătură
cu o viitoare expunere la un mesaj
caracterizat printr-un conţinut contrar
propriilor lor convingeri creşte rezistenţa faţă
de mesaj.
 — inocularea
◦ pornind de la o analogie medicală, sugerează
că cel mai eficient mod de a creşte rezistenţa
la un virus informaţional este acela de a crea
posibilităţi de apărare proprii.

Factorii reuşitei în persuasiune

Axiomă fundamentală a psihologiei
sociale: dincolo de minore schimbări
conjuncturale, în mod global există oameni
care nu mai pot fi schimbaţi în atitudinile lor
fundamentale, oameni care trăiesc viaţa
făcută de alţii (Marin Preda ar fi spus
„oameni trăiţi de viaţă“), iar pentru a-l face
pe subiectul individual şi colectiv capabil să-şi
reorienteze aceste atitudini, este necesar să-i
descoperim un interes pentru schimbare.