Transcript Produse farmaceutice si medicamente

Grupa 2: Andrei Elena Mihaela
Pirvu Corina Raluca
Aspirina
 Istoric: În 1839 s-a observat că acidul salicilic cauza
probleme digestive, cum ar fi, de exemplu, iritarea
stomacului sau diaree. În1897, un cercetător de la
compania Friedrich Bayer, din Germania, a înlocuit una
dintre grupele funcționale hidroxil din acidul salicilic, cu o
grupă acetil, care reducea semnificativ efectele negative.
Acesta a fost primul medicament de sinteză și începutul
industriei farmaceutice.
Definitie
 Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un
medicament antiinflamator non-steroidian din familia
salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor, ca
antipiretic, sau ca antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici
are un efect anticoagulant și este folosit pe termen lung ca să
diminueze riscul de infarct.
 Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care
compania Bayer din Germania a produs pentru prima dată acest
medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru
desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele
care nu sunt produse de Bayer. Există însă țări în care
cuvântul Aspirin se referă numai la versiunea produsă de Bayer
- orice altă versiune a medicamentului purtând numele de "acid
acetilsalicilic".
 Pentru că s-a dovedit rolul aspirinei în etiologia Sindromului
Reye, medicamentul nu mai este folosit pentru a trata
simptomele de gripă la copii. Un alt efect negativ al aspirinei,
mai ales în doze mari, este iritarea mucoasei gastroduodenale,
ce poate duce la hemoragii digestive superioare în episoadele
acute. Acest neajuns a fost compensat prin folosirea aspirinei
tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic și săruri ale
calciului (în special carbonat). Cercetările moderne au dat
acidului acetilsalicilic noi valențe terapeutice cum ar fi:
antitrombotic (acid acetilsalicilic în concentrație de 75 sau 325
mg), antiagregant plachetar în profilaxia infarctului
miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute,
și accidentelor cerebrovasculare ischemice.
Formula chimica :
Paracetamol
 Istoric: A fost sintetizat în 1873 prin reducerea p-nitrofenolului în
mediu de acid acetic. Acetanilida (antifebrina) fusese deja
descoperită în1866, iar fenacetina în 1877 și se foloseau ca
antipiretice și analgezice. Eventualele proprietăți terapeutice ale
paracetamolului au fost ignorate la data descoperirii sale.
În 1893 paracetamolul a fost decelat în urina pacienților cărora li se
administrase fenacetină, iar în 1899 în cea a pacienților care
luaseră acetanilidă. În ambele cazuri a fost considerat
un metabolit neimportant din punct de vedere farmacologic al acestor
medicamente. În 1946, Bernard Brodie și Julius Axelrod cercetau
legăturile cauzale dintre analgezicele de tipul fenacetinei și
acetanilidei și methemoblobinemie. Ei au descoperit că de fapt
efectul analgezic al acetanilidei se datora metabolitului său,
paracetamolul, și că la administrarea acestuia methemoglobinemia
este mult redusă ca incidență și amploare.
Definitie :
 Paracetamolul (sau paraacetilaminofenol, acetaminofe
n) este un derivat de para-aminofenol din clasa analidelor,
cu acțiuneanalgezică și antipiretică. Acțiunea sa
antiinflamatoare este practic inexistentă, dar acest lucru nu
înseamnă că nu poate fi folosit în durerile cauzate de
inflamații.
Formula chimica
Antibiotic
 Istoric: Prima substanță antibacteriană care poate fi considerat
ca antibiotic cu spectru restrâns a fost salvarsanul descoperit în
anul 1910 de chimistul și medicul german Paul Ehrlich(18541915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte
răspândit. Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală
a penicilinei de către Alexander Fleming, care observă că
secreția mucegaiului verde „Penicillium notatum” (Penicillium
chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator. O altă
descoperire demnă de amintit este descoperirea în anul 1935
a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic
nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează
descoperirea unei serii de antibiotice
ca Streptomicina,Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc
.
Definitie :
 Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viață) sunt o
grupă de medicamente care se folosesc la tratamentul
bolilor infecțioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt
folosite datorită acțiunii lor bactericide de a
omorî bacteriile sau protozoarele.
Caracteristici
 Antibioticele sunt molecule relativ simple produse
de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de
a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii
concurente. Ulterior au fost produse în medicină și antibiotice
sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au acțiune
mai ales bacteriostatică care se manifestă prin frânarea
înmulțirii bacteriilor. Antibioticele pot acționa:
 bacteriostatic de frânare a înmulțirii bacteriilor
 bactericid de eliminare a bacteriilor
 bacteriolitic liza membranei bacteriene ce determină de fapt
moartea lor.
Formula chimica
Antiinflamatori











Inflamația este un proces lung complex, reprezentat de fenomene de reacție ale organismului față de
agresiunile fizice, chimice, infectioase, sau față de reacțiile interne (alergie, autoimunitate).Ea poate fi
împărțită în trei faze:
inflamatia acuta: răspunsul inițial la agresiune inițială. Este mediată de autacoide: histamină serotonină,
bradikinină, prostaglandine. leucotriene
raspunsul imun este declanșst de antigeni, și poate fi folositor organismului
inflamația cronică: se eliberează mediatori care nu intervin în răspunsul acut.Una dintre cele mai importante
boli de acest gen este poliartrita reumatoidă în care inflamația cronică are drept rezultat durerea și
distrugerea osului și cartilajului articular.
Lezarea tesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic este eliberat și astfel sunt
sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat pe 2 căi
Calea ciclooxigenazei produce prostaglandine (PG), care sunt responsabile de efecte asupra vaselor
sanguine, terminațiilor nervoase. Ciclooxigenaza are 2 izoforme:COX1(acțiune homeostatică)
și COX2 (enzimă ce apare în timpul inflamației și se pare că facilitează raspunsul inflamator.
Calea lipooxigenazei care ducela leucotriene (LT), cu un puternic efect chemotactic asupra neutrofilelor,
eozinofilelor, producînd de asemenea bronhoconstricție.
La locul leziunii tisulare por fi eliberate următoarele substanțe:
amine : histamina, serotonina
polipeptide :kinine-bradikinina, kalidina
radicali liberi ai oxigenului: anionul superoxid este format de reducerea oxigenului molecular, ceea ce duce
în final la formarea peroxidului de hidrogen sau radical hidroxil; acești compuși ai oxigenului
interacționează cu acidul arahidonic dînd naștere la substanțe care perpetuează procesul inflamator.
Clasificare



Se face în funcție de criteriile terapeutie și chimic
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substanțe care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care
predomină efectul antiinflamator.Înlatură sau diminuează unele simptome și semne ale inflamației în boli reumatice.
Se împart în următoarele categorii

Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generația I)



Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2 (generația a II-a)



Acizi carboxilici:

Derivați de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat.

Derivați de acid acetic:

derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac

derivați de acizi carbociclici și heterociclici acetici: indometacin, sulindac, lonazolac, ketorolac

Derivați de acid propionic: ibuprofen, flurbiprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen.

Derivați de acid fenamic : acidul flufenamic, acid mefenamic, acid niflumic.
Acizi enolici

Pirazolone: fenilbutazona

Oxicami: piroxicam,tenoxicam, lornoxicam.
Blocante selective:meloxicam, nimesulid
Blocante specifice (coxibi):rofecoxib(retras de pe piață), celecoxib,parecoxib, etoricoxib, valdecoxib, lumiracoxib
Antireumatice specifice :au acțiune lentă fără efect antiinflamator, ele modifică evoluția procesului reumatic





Compuși de aur: auranofin, aurotiomalat de sodiu
Antimalarice de sinteză: hidroxiclorochina (Plaquenil)
Derivați tiolici: penicilamina
Imunodepresive: metothrexat, ciclosporina
Sulfasalazina
Formula chimica
Droguri si tutun
 1.Drogul istoric:
 Drogurile practic sunt simple substanțe care și-au găsit receptori în organismul nostru, care
acționează prin grăbirea, încetinirea, sau modificarea proceselor unui anumit organ.
Dependența este o noțiune generalizată, există persoane dependente de internet, de fast food
asta deoarece orice substanță care îți induce o stare mai mult sau mai puțin falsă de bine iți
activează un sistem de recompensare al creierului care eliberează anumite substanțe precum
dopamina sau serotonina responsabile pentru starea ta de spirit. Acest tip de dependență se
numește dependență psihică, dependența fizică implică sevrajul care intervine odată cu
retragerea substanței, acest tip de dependență îl intalnim în rândul drogurilor grele (heroina,
amfetamina, metadona, nicotina, alcool, cocaina).
 Termenul drog are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță (naturală sau
artificială) care prin natura sa chimică determină alterarea funcționării unui organ. În sens
restrâns se referă substanțe care provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest
termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale.
 Cu alte cuvinte, drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință se
transformă în obicei și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele,
dispoziția și gândirea, percepția și/sau starea de conștiență,
modificândimaginea asupra realității înconjurătoare.[1]
Clasificare
 Drogurile psihoactive se clasifică în felul următor
 4. Cannabis sau cinepa indiana. Pudra. Fumata, mestecata,
adaugata in produsele de patiserie, alte alimente, in bauturi.
Efectele pudrei de cannabis depind de calitatea sa, de cantitatea
absorbita si de consumator. Dozele mici produc euforie si o
stare de exaltare agreabila care se termina cu somn. Nu
provoaca dependenta fizica ci, la unele persoane firave,
dependenta psihica. Scadere a activitatii, diminuarea atentiei si
memoriei, tulburari de caracter (iritabilitate, instabilitate) si de
dispozitie (alternarea fazelor de depresie cu momente de
exaltare). Fiind cel mai ieftin este larg utilizat (ex. 75 –80% din
consumatorii francezi).
 Antipasihotice
 1. LSD–ul. Numai LSD este sintetic (dietilamida acidului
lizergic). Numai efectul LSD-ului dureaza citeva ore. Efecte
placute sau neplacute, in functie de montajul mintal =
expectanta consumatorului.

2. PCP (fenciclidina hidroclorica), cunoscuta sub numele
de "praful ingerului" ("angel dust"). Se adauga ruperea
contactului cu realitatea, agresivitatea (care poate persista
citeva saptamini). In general se traverseaza fazele: violenta,
comportament psihotic - 5 zile, alte 5 zile de
comportament imprevizibil si cu insomnii si o rapida
refacere in ultimele 4 zile. In timp, apar tulburari
diferite. eft-center |250px.
 2.Tutunul
 Tutunul sau „tabacul” (Nicotiana tabacum) este o plantă
din familia „Solanaceae” familie de care aparțin
și tomatele, cartoful, șimătrăguna. Tutunul ajunge
în Europa după descoprirea Americii (1492).
Francezul Jean Nicot a contribuit la introducerea tutunului
înFranța ca plantă medicinală. Mai târziu s-a reușit
izolarea nicotinei din frunzele de tutun. Inițial, acest
alcaloid a fost folosit ca insecticid, ulterior a fost trecut la
categoria droguri.
 Până în secolul XVII, tutunul era considerat plantă medicinală folosită în afecțiunile
oculare. Ca plantă de cultură sunt folosite în prezent (2009) numai două varietăți
dintre Nicotiana tabacum din „Virginia” este cea mai răspândită. Recoltarea
tutunului se face în mod deosebit pentru producerea țigărilor. Tutunul de culoare
închisă obținut prin uscarea frunzelor plantei Nicotiana rustica este un tutun mai
apreciat decât tutunul de culoare deschisă. În prezent, industria farmaceutică caută
obținerea din tutun a unor medicamente. Tot din tutun se obțin extracte pentru
industria de parfumuri.
 Tutunul face parte din plantele al căror genom este bine cunoscut; de acea este o
plantă utilizată frecvent în cercetările genetice. O altă utilizare a plantei este ca
plantă ornamentală, cu variantele Nicotiana sylvestris, Nicotiana x sanderae,
„Nicotiana forgetiana șiNicotiana alata. Prin încrucișări s-au obținuți produși cu
flori cu un colorit variat și cu aromă plăcută ca de exemplu „Regina nopții”
(Nicotiana alata).
 În prezent sunt tot mai criticate reclamele care propagă fumatul, se caută informarea
consumatorilor despre efectele negative ale nicotinei prin material documentar sau
prin legi care le impun producătorilor ca pe pachetul de țigări să existe inscripția
„tutunul este un produs cancerigen”. În Europa sunt localuri sau locuri de muncă
unde, pentru protejarea nefumătorilor, este interzis fumatul.