Medicina în natură

Elevi: St ănciulică Marian Zegheru Ioana Clasa a XI-a C C.N. Ienăchiță Văcărescu

Salcia

• • • • Salcia conține salicina, o substanță asemănătoare acidului acetilsalicilic care se găsește în aspirină. Lemnul de salcie este de calitate inferioară, el neputând fi utilizat nici măcar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde, ci doar fumegă. Spre deosebire de genul înrudit populus (plopul), lemnul de salcie nu poate fi folosit la confecționarea bețelor de chibrituri.

Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita "salcie plângătoare" ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală.

Utilizări clinice ale salicinei

• Neuro-psihiatrie: analgezic • Hematologie: anticoagulant și antitrombotic • Modularea sistemului imunitar: anti inflamator • Acțiune antimicrobiană: antifungică

Aspirina naturală

• • • • Aspirina organică este un amestec natural de săruri ale acidului salicilic, întâlnit în scoarța diferitelor specii de salcie, dar și în tulpinile altor plante care cresc la noi în țară.

Aceste săruri se găsesc în amestec cu multe alte substanțe care le completează și temperează acțiunea, făcându-le perfect compatibile cu organismul uman. Spre deosebire de aspirina de sinteză, cea organică este foarte blândă cu stomacul și sistemul digestiv, nu afectează negativ decât în doze foarte mari vasele de sânge, iar efectul de scădere a imunității este incomparabil mai mic.

Și aceasta nu este totul: aspirina organică este un ajutor mult mai bun contra durerii și a inflamației decât cea de sinteză, având în plus și o acțiune detoxifiantă puternică

Beneficiile aspirinei naturale

• Aspirina naturala are: • - acțiune analgezică • - acțiune antiinflamatoare • - acțiune antipiretică– produce vasodilatare și transpirație care provoacă pierdere de c ăldură; • - acțiune anti-agregantă plachetară

Modalități de preparare

• Crețușca sau răchitanul pot fi găsite la noi în țară, în zonele umede, mlăștinoase. Iar în tulpinile și frunzele lor există cantități apreciabile de salicilați, care pot fi extrași în infuzia combinată, care îmbină extracția la rece cu cea la cald, conservându-se astfel principiile active. • Se prepară din 1-2 lingurițe de părți aeriene mărunțite, care se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opărește cu încă o jumătate de cană de apă fier binte, după care se lasă la răcit 20 minute și se filtrează; se combină cele două extracte.

• Se pun două lingurițe de pulbere de scoarță de salcie într-un pahar (200 ml) de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. • Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe vreme de cinci minute cu 200 ml de apă, după care se lasă să se răcească. • În final, se combină cele două extracte.

Păpădia

• Păpădia este cunoscută drept una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante. Datorită principiilor amare, tonifică ficatul obosit, stimulează activitatea rinichilor şi a intestinelor. Prin aceste calităţi, are un rol esenţial în eliminarea toxinelor. Este indicată în toate afecţiunile în care există dereglări glandulare. Creşte diureza, măreşte secreţia glandulară şi normalizează circulaţia sângelui.

• Remedii din păpădie: -tinctura din păpădie; -infuzie de păpădie; -decoct din păpădie; -extract fluid din păpădie;

Pelinul

• Pelinul are numeroase utilizări în medicina umană și veterinară de la noi si din alte țări: excitant al secrețiilor gastrice, antiinflamator al mucoaselor gastro-intestinale, antidiareic, laxativ, etc. Printre cele mai importante proprietăți terapeutice pe care pelinul alb le prezintă sunt: proprietăți dezinfectante, depurative, laxative, antiinflamatoare, stimulente gastric.

• Pelinul alb, întâlnit, aproape la tot pasul în satele românești, conține un tezaur de principii active, dovedindu și eficiența în tratarea a numeroase afecțiuni. În practica naturistă, încă din vechime, se utilizează frunzele și vârfurile înflorite.

Moduri de preparare a remediilor din pelin

• Tinctura: într-un borcan cu filet se pun cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi ingredientele se lasă să se macereze vreme de două săptămâni, după care se filtrează. Apoi, tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. • Infuzia combinată -se pun la macerat 4 linguri de pelin mărunţit într-o jumătate de litru de apă. După 10 ore, se filtrează. Infuzia obţinută prin macerare la rece se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe tot într-o jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute. Licoarea se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele doua extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată, care se foloseşte extern, sub formă de comprese şi de spălături.

Utilizările pelinului

• Uşurează digestia • Tratează intoxicaţiile alimentare • Bun împotriva viermilor intestinali • Alungă dureri de cap • Calmează arsurile • Vindecă infecţiile • Atenţie!

Gravidele , mamele care alăptează şi cei care suferă de boli nervoase nu au voie să urmeze un tratament cu pelin.

Nu ai voie să foloseşti un tratament intern cu pelin mai mult de 14 zile, pentru că are reacţii adverse: tremurături, convulsii, halucinaţii.

Sunătoarea

• Are proprietăţi sedative, antiseptice, astringente, antiinflamatoare, vasodilatatoare şi cicatrizante. Însă cea mai populară proprietate terapeutică a acestei plante rămâne cea de antidepresiv. • Cantităţi impresionante de sunătoare sunt folosite anual pentru prepararea medicamentelor care tratează cele mai frecvente boli răspândite pe mapamond: depresia, afecţiunile cardiace, insomniile, hipertensiunea arterială şi obezitatea. • Sunătoarea este o adevărată farmacie. În compoziţia plantei au fost identificaţi peste 15 compuşi activi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, uleiul volatil, substanţe care îi atribuie numeroasele calităţi terapeutice.

Beneficii și contraindicații

• Beneficii: -combate depresia şi tulburările de somn -previne îngrăşarea pe fond nervos -este aliata sistemului digestiv -t ratează afecţiunile cardiovasculare • Are şi contraindicaţii: -cea mai importantă contraindicaţie în ceea ce priveşte folosirea prepara telor cu sunătoare se adresează bolnavilor care folosesc medica vomă. mente de sinteză contra depresiei, insomniei, anxietăţii, epilepsiei şi contra infecţiei cu HIV. Alergia la sunătoare apare sub formă de dureri gastrice, de erupţii cutanate şi de stări de

Urzica

Urzicile au urm ătoarele proprietăți medicinale: • diuretic • hemostatic (opreste sângerarea) • antiseptic • emolient • depurativ • combate reumatismul și anemia • vindecă rănile și ulcerul • stimulează creșterea părului • luptă împotriva bolilor de rinichi

Beneficii și contraindicații

• Beneficii: -ceaiul de urzic ă vitaminizează, remineralizează și echilibrează sistemul de ap ărare al organismului, eliminând stări de anemie sau astenie.

-ceaiul de urzic ă are acțiune bactericidă, planta limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor. Activează procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor și trombocitelor; fluidific ă sângele și scade conținutul de glucoză din sânge.

• Contraindicatii: -datorit ă acțiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Cei care consum ă în mod repetat planta de urzic ă trebuie să aibă grijă ca în dieta lor zilnic ă să introducă destul potasiu.

Curiozități

• Concentrația de salicină din scoarța de salcie este atât de scăzută încât 25-35 litri de ceai de scoarța de salcie ar fi necesar pentru a atinge doze comparabile cu 4 grame de aspirină pe zi.

• Populația lumii consumă nu mai puțin de 40 de milioane de kilograme de aspirină în fiecare an.

• Unul din riscurile majore pe care le au cei care iau zilnic acid acetilsalicilic este orbirea. Și asta din cauza că aspirina poate duce at ât la apariția cataractei, a deteriorării maculei, cât și la producerea unor rupturi ale vaselor de s ânge din retină , mai ales dac ă este folosită mai mult de zece ani. • 1 Mai este ziua pelinului.

Concluzie

• Proprietățile curative ale plantelor s-au folosit încă din antichitate pentru tratarea diverselor afec țiuni. Din cele mai vechi timpuri, medicii au încercat să descopere noi tratamente pe baz ă de plante, care nu sunt nocive organismului.

• Medicina naturistă este practicată de milenii cu succes în condiţiile în care medicina de acum, cea a medicamentelor de sinteză, nu reuşeşte, de multe ori, să fie eficientă în faţa unor cazuri de îmbolnăviri chiar simple.

• Din ce în ce mai multe studii arată puterea vindecătoare a plantelor.Din totdeauna am folosit plantele pentru calit ățile lor curative și mii de ani această formă de medicină a fost singurul remediu în fața bolilor.