Transcript Paracetamolul - Madalina Gulerez

Sesiunea de comunicări ştiinţifice
“Chimia – prieten sau duşman”
Ştefan Irina
Gulerez Mădălina
Profesor coordonator: Maiereanu Alina
Colegiul Naţional “Al.I.Cuza” Focşani
CUPRINS
Paracetamolul ( p-acetilaminofenol )
Proprietăţi fizico-chimice
Acţiune farmacodinamică
Fenomene secundare
Sinteza
Identificarea paracetamolului
Aspirina ( acidul acetilsalicilic )
Proprietăţi fizico-chimice
Acţiune farmacodinamică
Fenomene secundare
Sinteza
Identificarea aspirinei
Proprietăţi fizico-chimice
Pulbere albă , cristalină , cu gust amar , fară
miros.
Soluţia saturată în apă are un pH de
aproximativ 6.
Se dizolvă în apă, alcool etilic sau metilic ,
propilenglicol , acetonă , glicerină, cloroform,
soluţie de alcani , şi insolubil în benzen şi eter .
Este foarte stabil în soluţii apoase .
Prin hidroliză se produc p-aminofenil şi acid
acetic.
Actiune farmacodinamica
Paracetamolul sau p-acetilaminofenol este o substanţă
anaglezică şi antipiretică (se observă în stări febrile şi este
însoţit de dilatarea vaselor cutanate şi cresterea sudoraţiei –
neinfluenţând temperatura normală a organismului).
Administrarea medicamentelor trebuie să fie facută
ţinându-se seama de vârsta şi sexul pacientului. Este prezent
sub diferite forme farmaceutice: pulbere, capsule, pilule,
comprimate, drajeuri şi soluţii.
Este utilizat în mod curent pentru tratamentul simptomatic
al afecţiunilor care implică durere de intensitate slabă sau
moderată (cefalee, nevralgii dentare , dureri chirurgicale,
entorse , fracturi , luxaţii ) .
Fenomene secundare
Nu s-au observat fenomene de intoleranţă, iar cele
toxice sunt mai rare şi mai uşoare decât după fenacetină.
Extrem de rar s-au observat deteriorări ale maduvei
osoase şi tot rar apare anemia hemolitică.
Alcoolul şi barbituricele pot potenţa hepatotoxicitatea, dar numai la doze mari .
Pot scadea tranzitoriu transaminazele, timpul de protrombină şi bilirubină.
Efectul său hepatotoxic este potenţat de cofeină.
Cofeina
Identificarea paracetamolului
Paracetamolul se izolează din medii biologice prin
extracţie cu solvenţi organici din mediu acid.
Reziduul obţinut in urma extracţiei se dizolvă în 2
ml apă,se acidulează cu acid clorhidric 10%, apoi se
adaugă 3 picături nitrit de sodiu 1% şi 3 picături soluţie
beta-naftol 1% în hidroxid de sodiu 10% (proaspăt
preparată) . Se obţine o culoare roşie.
Proprietati fizico-chimice
Se prezintă sub formă de cristale aciculare , incolore
sau pulbere cristalină , albă , fară miros , sau cu foarte
slab miros de acid acetic şi gust acru .
Solubilă în apă la rece , în alcool etilic , în eter , în
cloroform; se dizolvă în soluţii de hidroxizi sau carbonaţi
alcalini cu formare de săruri .
Actiune farmacodinamica
Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un
medicament (de culoare albă , cristalizat ) antiinflamator
din familia salicilaţilor, folosit în general ca un analgezic
minor, ca antipiretic, sau ca antiinflamator.
In plus, aspirina în doze mici are un efect
anticoagulant şi este folosit pe termen lung ca să
diminueze riscul de infarct.
Diminuează durerea şi inflamaţia asociată bolilor de
inimă prin blocarea unei enzime numite ciclooxigenază.
Efectul analgezic , la om , apare egal cu cel al pacetilaminofenolului ( paracetamolul ) prin observarea
pragului de durere la caldură radiantă , atat ca intensitate ,
cât şi ca durată.
“Aspirina este mai mult decat un analgezic, antipiretic sau
antiinflamator” , spune un nou studiu pe 95.000 de pacienti, condus
de un cardiolog de la Centrul Medical al Universitatii Duke - Berger .
Fenomene secundare
Administrarea frecventă de aspirină (chiar şi la doze mici – de aceea
se administreaza după masă) favorizează apariţia ulcerului gastric şi a
sângerărilor.
Fliudifică sângele şi măreşte riscul de hemoragie, motiv pentru
care, în caz de rană deschisă, este interzisă administrarea acestui
medicament.
Poate declanşa alergii, manifestate prin mâncărimi, erupţii cutanate şi
senzaţie de sufocare. În lipsa îngrijirilor medicale, aceste alergii pot duce
chiar la deces.
Un efect secundar extrem de grav este şi sindromul Reye,
determinat de folosirea aspirinei în timpul afecţiunilor virale de tipul
gripei, răcelii sau a varicelei.
Aspirina duce la umflarea picioarelor şi la hipertensiune arterială
Periculoasă pentru rinichi. Rinichii se ocupă cu eliminarea toxinelor
şi a deşeurilor din organism, reglând astfel tensiunea arterială.
Identificarea aspirinei
Aspirina se izolează din medii biologice prin
extracţie cu solvenţi organici din mediu acid.
Reziduul se tratează cu 1-2 ml hidroxid de sodiu
1 N şi se fierbe 10 minute . După răcire se acidulează
cu acid clorhidric 10% şi se adaugă două picături de
clorură de fier(III) 1%. Se obţine o coloraţie violetă .
Concluzii
Paracetamolul şi aspirina
sunt substanţe cu acţiune
analgezică şi antipiretică .
Paracetamolul este
utilizat pentru combaterea
durerii de intensitate slabă
sau moderată (cefalee ,
nevralgii dentare) , iar
aspirina , combate
durerea de intensitate medie
sau ridicată .
Spre deosebire de paracetamol , aspirina are
numeroase efecte adverse : fluidifică sângele ,
mărind riscul hemoragiilor , afectează rinichii ,
poate declanşa alergii şi daca este folosită în timpul
afecţiunilor virale de tip gripă sau raceală poate
determina apariţia sindromului Reye.
BIBLIOGRAFIE:
1. Stroescu, Valentin „Farmacologie” Editia a V-a ,
editura ALL , pag 499-501 si pag 46-48
2. Elena Hatieganu , „Chimie farmaceutica. Volumul
I” , Editura:Medicala, pag 19-21 si pag 359-360
3. Catalina Elena Lupusoru, Cristina Mihaela Ghiciuc
, „Farmacologia in Comprimate” , Editura:Alfa , pag
312