Transcript SPECIFICUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Prof.univ.dr. AUREL ARDELEAN
 Dezvoltarea
societăţii actuale este dependentă de cercetarea
ştiinţifică şi de dezvoltarea tehnologică, acestea ocupând, alături de
educaţie, un rol central care asigură progresul şi implicit bunăstarea.
 Dacă la reuniunea de la Lisabona, din anul 2000, s-a stabilit o strategie
europeană care să transforme Uniunea Europeană într-un spaţiu
economic bazat pe cunoaştere, cel mai dinamic şi mai competitiv
din lume, ulterior au apărut o serie de comunicări ale Comisiei
Europene sau de rezoluţii ale Parlamentului care au adus precizări
suplimentare, printre care şi solicitarea, stabilită de Consiliul
European, ţinut la Barcelona în anul 2002, ca până în anul 2010, ţările
membre să asigure cheltuieli de 3% din P.I.B pentru cercetare.
 Ulterior, Uniunea Europeană constată că are nevoie de tot mai mulţi
cercetători pentru ţinta Barcelona, în anul 2010 fiind necesare cca
700.000 de cadre cu studii superioare.
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ,
DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ
ŞI INOVAREA
Tipul de criteriu
Nr. crt.
1.
2.
Care sunt obiectivele proiectului?
În proiect există un element nou sau inovator?
Se referă la fenomene, structuri sau relaţii necunoscute până în prezent?
Constă în aplicarea într-o manieră nouă de cunoştinţe şi tehnici deja dobândite?
Există o mare probabilitate ca proiectul să deschidă o nouă înţelegere (mai largă sau aprofundată) a fenomenelor,
relaţiilor, sau principiilor de tratare susceptibile de a interesa mai mult decât o organizaţie?
Sunt rezultatele brevetabile?
3.
Care este tipul de personal afectat acestui proiect?
4.
Care sunt metodele utilizate?
5.
Sub titlul cărui program este finanţat proiectul?
6.
În ce măsură concluziile şi rezultatele acestui proiect vor avea un caracter general?
7.
Ar fi mai normală clasificarea proiectului în altă categorie de activităţi ştiinţifice, tehnologice sau industriale?
 UNESCO defineşte activităţile ştiinţifice şi tehnice
(care de fapt includ activităţile de cercetaredezvoltare), astfel: activităţi sistematice strâns legate
de producţie, promovare, difuzie şi aplicare a
cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în toate domeniile
ştiinţei şi tehnologiei.
 Ele includ activităţile precum cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea experimentală, învăţământul şi formarea
ştiinţifică şi tehnică şi serviciile tehnice şi ştiinţifice.
 Cea mai simplă împărţire a acestor categorii are la bază o clasificare
bipolară – cercetare pură (fundamentală sau de bază) şi cercetare
aplicativă –, unii specialişti din domeniu adăugând la acestea
cercetarea de dezvoltare, cercetarea-acţiune şi cercetarea strategică.
 Trebuie menţionat faptul că epistemologii, cercetătorii şi analiştii vieţii
ştiinţifice nu s-au mulţumit cu simpla împărţire în cercetare
fundamentală şi cercetare aplicativă şi au căutat să delimiteze tipurile
de cercetare ştiinţifică în funcţie de numeroase alte criterii.
 Unul dintre criterii este tipul de orientare al cercetării şi din acest
punct de vedere apar cercetări orientate către concluzii şi cercetări
orientate către decizii.
 Epistemologii au considerat că cercetarea ştiinţifică poate fi clasificată
şi în funcţie de finalitatea ştiinţifică, aşa cum se prezintă în tabelul 2.
Această clasificare are multe asemănări cu clasificarea realizată în
funcţie de obiective.
Tipul de cercetare
Exploratorie, cu scopul de:
– studiere a fenomenelor
– pregătire a unei alte cercetări
Tipuri de abordări
– studiul de caz
Metode de colectare a datelor
– observaţia participativă
– interviul
Explicativă, cu scopul de:
– explicare a factorilor care determină fenomenele
– studiul de caz comparativ
– studiul istoric
– etnografia
– observaţia
– interviul
– chestionarul
– analiza documentelor
Descriptivă/de înţelegere, cu scopul de:
– documentare asupra fenomenelor
– înţelegere a fenomenelor
– studiul de caz
– etnografia
– observaţia
– interviul
– chestionarul
– analiza documentelor
Predictivă, cu scopul de:
– predicţie a evenimentelor
– predicţie a comportamentelor
– „technology assessement”
– experimentul
– simularea
– statistica
De inginerie, cu scopul de:
– realizare a unui produs
– experimentul
– informatica
– managementul
– chestionarul
– analiza de conţinut
– cantitative
 După tipul de suport, se poate distinge cercetarea
documentară şi cercetarea empirică (bazată pe
experiment).
 Această clasificare, pe lângă altele, face şi distincţia
dintre cercetarea istorică, cercetarea bibliografică
şi analiza de conţinut de cercetarea făcută în
laborator sau pe teren.
 După locul
unde se produce cercetarea, există
cercetare de laborator sau de teren, iar după
mărimea (amploarea) dar şi după locul de
desfăşurare, poate fi de laborator, la scară pilot sau
la scară industrială.
 Un
alt criteriu de clasificare a cercetării este în funcţie de
interdisciplinaritate, în sensul combinării mai multor abordări sau
paradigme. Din acest punct de vedere, cercetarea ştiinţifică poate fi:
– multidisciplinară – constă în alăturarea sau suprapunerea cercetărilor
efectuate asupra aceluiaşi „obiect” de către cercetători din domenii
diferite, cercetători care au diferite puncte de vedere şi abordări
specifice. Raportarea cercetătorului la problema de cercetat se face din
perspectiva disciplinei sale iar rezultatul este încorporarea rezultatelor
disciplinelor separate;
– interdisciplinară – realizată de cercetători din domenii diferite dar
dintr-o perspectivă comună, indiferent de natura disciplinelor pe care
le acoperă cercetătorii. Aceasta impune schimburi de metode şi
confruntări care conduc la îmbogăţirea rezultatelor prin punerea în
comun a experienţei din diferite discipline.
– transdisciplinară – reprezintă o cercetare ce ajunge la un nivel ridicat
de abstractizare adică de separare a elementelor/proprietăţilor cu
scopul de a le considera aparte.
 Plecând de la setul de obiective prezentat, cercetarea poate fi
clasificată în:
– cercetare descriptivă – descrie fapte, obiecte, evenimente,
comportamente etc. utilizând diferite strategii de observare ca studiul de
caz, analiza de conţinut, ancheta, studiul comparativ etc.;
– cercetare experimentală – caută să explice un fenomen, o relaţie dintre
cauză şi efect etc. prin mânuirea şi măsurarea unor variabile;
– cercetare-acţiune (action research) se caracterizează prin intervenţia
cercetătorului chiar în timpul cercetării în scopul transformării realităţii.
O adevărată cercetare-acţiune urmăreşte două scopuri: obţinerea de noi
cunoştinţe şi schimbarea realităţii prin acţiune (intervenţie);
– cercetare teoretică – urmăreşte să teoretizeze utilizând exclusiv o
analiză conceptuală bazată pe reguli logice. Unii specialişti consideră că
acest tip de cercetare poate fi doar o etapă în demersul cercetării.
 Trebuie menţionat faptul că în clasificarea cercetărilor
cercetarea bibliografică apare destul de rar deoarece
are un statut aparte (să furnizeze informaţii), dar ea
trebuie luată în considerare, în lucrările de cercetare
ocupând un loc particular.
 Cercetarea bibliografică poate fi signalectică (care
adună toate informaţiile despre subiectul dat),
analitică (care presupune o analiză de conţinut) sau
critică (adăugând fiecărei publicaţii o parte critică).
Nr. crt.
Tip de cercetare
Obiectiv
Demers de investigare
Scop
1
descriptivă
descriere
observare
înţelegere sau explicare
2
experimentală
explicare
experimentare
coroborarea ipotezelor
3
cercetare-acţiune
transformare
intervenţie
Înţelegere
4
teoretică
teoretizare
analiză conceptuală
înţelegere sau emitere de predicţii
 Metoda este definită ca un mod sistematic de cercetare, de
cunoaştere şi de transformare a realităţii.
 Cuvântul provine din cuvântul latinesc methodus şi este definit
ca drumul raţional al spiritului pentru a ajunge la cunoaşterea
sau demonstrarea unui adevăr.
 O metodă adevărată, care permite descoperirea lumii adevărate,
este acel demers care, studiind un anumit subiect, face distincţii
precise de tipul: adevărat/fals, real/ireal, obiectiv/subiectiv etc.
 Metoda stabileşte distincţii, permite stabilirea de raporturi, de
limite, înfruntă inacceptabilul şi este cel mai promiţător
“instrument” al cercetătorului.
 Mc Caslin şi Wilson Scott menţionează următoarele categorii ale
metodelor calitative:
1. biografia-ca fiind studiul unui sigur individ şi al experienţelor acestuia, aşa cum sunt
relatate cercetătorului sau găsite în documente şi/sau arhive; aici sunt incluse biografii,
autobiografii, povestiri ale vieţii şi istorii orale. Cercetătorul culege date cu ajutorul
interviurilor şi documentelor de mai multe tipuri (jurnale, istorii ale familiilor, articole de
ziar etc.) iar rezultatul ia forma povestirilor, legendelor, revelaţiilor şi a conţinutului
istoric pentru a reda o imagine vie a vieţii individului studiat.
2. fenomenologia-definită ca studiul semnificaţiei experienţei unui fenomen împărtăşite
de către mai mulţi indivizi. Cercetătorul reduce datele adunate din interviuri lungi (care
descriu experienţa împărtăşită de către mai mulţi indivizi) la o semnificaţie centrală sau
la esenţa experienţei.
3. teoria fundamentată-prin care cercetătorul generează o schemă analitică abstractă a
unui fenomen, o teorie ce explică acţiunea, interacţiunea sau procesul. Această analiză
apare în primul rând prin colectarea datelor de interviu, cu realizarea mai multor vizite
pe teren (eşantionare teoretică), încercând dezvoltarea şi interrelaţionarea categoriilor de
informaţii prin intermediul unei comparaţii constante, în final elaborându-se o teorie
specifică contextului.
4. etnografia-reprezintă studiul unei culturi sau unui grup social (sau al unui
individ/indivizi din cadrul unui grup), bazat în primul rând pe observaţii şi pe o perioadă
prelungită de timp petrecut de către cercetător pe teren. Cercetătorul ascultă şi
înregistrează “vocile” indivizilor cu intenţia de a genera un portret cultural.
5. studiul de caz-este o investigaţie a unor sisteme interdependente (legate unele de altele)
cu concentrarea pe un caz sau pe o anumită problemă. Studiul calitativ de caz, bazat pe
diverse instrumente colectoare de date, asigură o investigaţie în profunzime.
Tehnica
Chestionarul
Ancheta
Observaţia
Interviul
Grupul ţintă
Studiul de caz
Obiectivul general
Cerinţe
Avantaje
-este impersonală;
-poate fi complet anonim;
Obţinerea rapidă a unui -necesită experţi în sampling;
-uşor de comparat şi analizat;
număr mare de informaţii -redactarea poate conţine răspunsuri -poate urmări un număr mare de oameni;
de la subiecţi
eronate (cu bias-uri)
-oferă multe date.
Asigurarea unei informaţii -este complexă;
complete asupra unui -poate
influenţa
proces
participanţilor;
-poate fi costisitoare.
comportarea -poate fi adaptată la evenimente;
Asigurarea unei înţelegeri -poate solicita mult timp;
complete a unor impresii -poate fi costisitor;
-asigură o informaţie completă şi profundă;
sau experienţe
-poate fi dificil de analizat şi de comparat -asigură o flexibilitate.
şi conţine bias.
Asigură înţelegerea unui
fapt
(fenomen)
în
profunzime prin discuţii în
grup
Asigură
experienţei
examinare
-tehnica este dificilă la un număr mare de
subiecţi;
-poate asigura o informaţie în timp scurt;
-răspunsurile pot fi dificil de analizat;
-poate asigura cheia informaţiei.
-necesită anumite facilităţi pentru
siguranţă;
înţelegerea -necesită un timp relativ scurt pentru -sistem legat de o persoană, un grup, o activitate, un proces etc.;
altora prin colectarea datelor;
-mijloc sigur de descriere a experienţei altora.
-asigură o informare mai mult în
adâncime decât în lărgime.
D
escriere
A
naliza
calitativa
Conexiune
Clasificare
5. rezultate intermediare
bucla de date
bucla de
analiza
3. stabilirea
legaturii
2. clasificare
date brute
1. descriere
 Observaţia este poate cel mai utilizat instrument deoarece el are izvorul într-o
practică curentă, obişnuită, a oricărui individ. Observaţia obişnuită înseamnă
totuşi mult mai puţin în comparaţie cu observaţia ştiinţifică, ca instrument al
metodologiei cercetării.
Avantajele observaţiei sunt:
 - este o sursă importantă de informaţii pentru analiza comportamentelor;
 - prezintă o autenticitate mai mare faţă de interviu;
 - permite evidenţierea proceselor şi a legăturilor dintre diferite activităţi;
 - necesită resurse materiale limitate cu excepţia aparaturii de înregistrare
(audio, video).
Dezavantajele observaţiei sunt:
 - nu toate grupurile de studiat acceptă un observator;
 - persoanele observate pot să-şi modifice (voluntar sau involuntar)
comportamentul din cauza prezenţei observatorului;
 - prezenţa aparaturii de înregistrare poate constitui un factor de stress pentru
persoanele observate;
 - este dificil de a obţine informaţii mai personale sau despre percepţii ale
persoanelor;
 - interpretarea observaţiilor poate fi dificilă;
 - pregătirea şi desfăşurarea observaţiilor pot deveni, în timp, costisitoare.
 Cercetarea prin culegerea de date cu ajutorul metodelor
cantitative (denumită prescurtat cercetarea cantitativă)
este un proces sistematic, obiectiv şi precis în care pentru
obţinerea de informaţii despre un anumit subiect sau
despre o anumită temă sunt folosite datele numerice.
Cercetarea cantitativă se bazează pe procese deductive şi ca
urmare verifică teorii, spre deosebire de cercetarea
calitativă care are o tendinţă inductivă şi generează teorii.
 Prin urmare, cercetarea prin culegerea de date prin metode
cantitative produce rezultate care pot fi generalizate.
Cercetarea cantitativă este obiectivă, deductivă şi
generalizabilă.
Cantitatea
de informatii
Calitativ
Cantitativ
Numar de
indivizi
 Aşa cum se observă din figura 3, abordările calitative conduc la
obţinerea unei cantităţi foarte mari de informaţii, dintre care de obicei,
foarte multe sunt neprevăzute.
 Abordările cantitative se bazează pe un corp teoretic care permite
formularea de ipoteze, obţin mai puţine informaţii dar despre un
număr mare de variabile şi au o validitate superioară.
 Menţionăm că un instrument specific abordării calitative denumit
chestionar se foloseşte cu succes şi în cazul abordărilor cantitative, în
situaţia interogării unui număr mare de subiecţi.
 Celălalt instrument folosit în abordările cantitative este experimentul.
Prin experimentare se înţelege ansamblul de operaţii prin care modelul
care se analizează sau ipoteza care se verifică se confruntă cu date
observabile.
 În figura 4 se prezintă etapele unui proces de cercetare bazat pe ipoteze
şi deducţii.
Definire
Stabilirea
planului
de cercetare
Evaluarea
cunostintelor
existente
Colectarea
si analiza
datelor
Formarea
conceptelor
Prezentarea
rezultatelor
Variabila
independenta
Variabila
dependenta
Previziuni
Criterii
Variabila
moderatoare
 Studiile cvasiexperimentale şi experimentale sunt
proiectate pentru a analiza şi stabili diferenţele şi
legăturile dintre cauze şi efecte prin analiza efectelor
variabilelor
independente
asupra
variabilelor
dependente. G. Landrivon şi F. Delahaye prezintă o
clasificare a studiilor conform figurii 6.
 Ca exemple de control în cercetarea experimentală,
putem aminti pe cele denumite preexperimentpostexperiment (pretest şi post-test) şi cele denumite
numai post experiment (post-test).
STUDIU
analitic
descriptiv
STUDIU DE PREVALENTA
=
STUDIU TRANSVERSAL
EXPERIMENTAL
DE OBSERVATIE
Fara
comparatie
Cu
comparatie
STUDIU DE
COHORTA
STUDIU
CAZ-MARTOR
STUDIU
COMPARATIV
CU LOT
MARTOR
FARA REPREZENTARE ALEATORIE
STUDIU RANDOMIZAT
STUDIU
LIBER
FARA
LOT MARTOR
CU REPREZENTARE ALEATORIE
STUDIU RANDOMIZAT
SIMPLU ORB
DUBLU ORB
 În controlul preexperiment-post experiment (pretest şi
post-test) cercetătorul determină în prima etapă, de
preexperiment,
caracteristicile
variabilei
(lor)
dependente, dar şi modul în care din acest punct de
vedere, al variabilelor dependente, grupul cercetat este
echivalent cu grupul martor.
 După experiment (tratament), se face diferenţa dintre
variabilele dependente măsurate pretest şi post-test şi
se trag concluziile (fig.7).
Grupul supus experimentului
selectat aleator
Inainte de experiment
Dupa experiment
TRATAMENT
Grupul de control
selectat aleator
Inainte de experiment
Dupa experiment
Grupul A
supus experimentului
Inainte de experiment
Dupa experiment
TRATAMENT
Grupul B
supus experimentului
Dupa experiment
Grupul A de control
Dupa experiment
Inainte de experiment
Grupul B de control
Dupa experiment
Grupul supus experimentului
selectat aleator
Inainte de experiment
Dupa experiment
TRATAMENT
Grupul de control
selectat aleator
Inainte de experiment
Dupa experiment
 Pentru complementaritatea metodelor calitative şi
cantitative şi pentru utilizarea lor combinată se dau
diferite argumente, dintre care cităm :
- argumente pragmatice;
- argumente metodologice;
- argumente tehnice;
- argumente epistemologice.
 Un
exemplu excelent de utilizare a metodelor
combinate este cel folosit în The Canadian Program on
Genomics and Global Health.
 Utilizarea metodelor combinate, interdisciplinare a
urmărit eliminarea deficienţelor de abordare în studii
care implică probleme etice, de mediu, sociale,
legislative etc. Schema este prezentată în figura 10.
Studii
de caz
Dezvoltarea
consensului
Identificarea
problemei
Analiza etica
si legala
Diseminare
Consultare
publica
Evaluare
 Raportul
de cercetare-dezvoltare este documentul
tehnico-ştiinţific care prezintă obiectivul(ele) şi rezultatele
activităţilor desfăşurate în cadrul unei lucrări de cercetare,
precum şi acţiunile concrete pentru valorificarea
rezultatelor obţinute.
 Raportul de cercetare poate acoperi o parte a cercetării şi
atunci este raport de etapă sau poate acoperi întreaga
perioadă de cercetare şi poartă numele de raport final.
 Raportul rezultat în urma unei cercetări experimentale se
redactează pe baza acronimului IMRAD, dar de cele mai
multe ori nefiind destinat publicării, structura poate fi uşor
modificată.
 Recomandăm următoarea structură generală pentru
un raport de cercetare experimentală:
- introducere şi obiectul cercetării;
- materiale şi metode;
- partea de dezvoltare a subiectului care cuprinde
rezultate şi discuţii;
- concluzii;
- anexe, dacă este cazul;
- bibliografie.
 Raportul de cercetare trebuie să răspundă obiectivelor
cercetării şi să justifice, din punct de vedere ştiinţific
banii alocaţi cercetării.
 Raportul de cercetare trebuie să realizeze obiectivele
conform contractului de finanţare, să îndeplinească
toate calităţile de redactare, de limbaj etc. impuse
tezelor de doctorat sau articolelor, aşa cum au fost
prezentate mai sus.
 O condiţie deosebit de importantă este ca raportul să
fie întocmit la timp, la termenul de etapă sau la
termenul final, după tipul de raport.
 În paginile introductive ale unui raport, pe foaia de gardă, se va
trece obligatoriu colectivul
responsabilul de proiect.
de
cercetare,
începând
cu
 Aceştia vor semna, ca şi conducătorul unităţii de cercetare în care
s-a realizat cercetarea. Răspunderea aparţine în totalitate
autorilor.
 Nu de puţine ori, între coperţile raportului se introduc şi alte
documente legate strict de raport, documente care aduc un plus
de înţelegere asupra contractului de cercetare. Este vorba de
procesele-verbale de avizare sau de devizele antecalcul şi
postcalcul.
 Acestea permit unui observator (monitor) să analizeze nivelul
investiţiilor, valoarea manoperei, înscrierea în costurile generale
etc. Un raport de cercetare se poate evalua relativ uşor, dacă sunt
bine precizate criteriile şi standardele care au un caracter general
şi/sau specifice.
 Propunem, mai jos un model de grilă de evaluare,
lăsând punctajul la îndemâna evaluatorilor,
menţionând că acest tip de grilă poate fi adaptat la
teze, disertaţii cât şi la evaluarea unor propuneri de
proiecte de cercetare (în cazul acestora mai există şi
alte criterii, cum ar fi calitatea echipei şi a
conducătorului, bugetul, managementul proiectului,
etc.), luând în considerare probleme de fond cât şi de
formă.
 Titlul:
 - este bine formulat;
 - este specific sau nu;
- este asigurată sau nu o documentare la zi despre problematica
aleasă;
- problematica generală este bine stabilită sau nu;
- problematica specifică şi obiectivele sunt bine definite sau nu;
- alegerea variabilelor independente şi dependente este corectă sau
nu;
- ipotezele sunt bine formulate sau nu;
- cuprinsul este bine întocmit sau nu;
- planul experienţelor este corect sau nu şi conduce la
verificarea ipotezei sau nu;
- aparatura şi materiale reprezintă planul sau nu;
- proba, eşantionul sau populaţia pe care se face
cercetarea
sunt
prezentate
(criterii
de
includere/excludere, grupe, etc.) sau nu;
- metodologia de lucru corespunde planului, aparaturii,
atingerii obiectivelor sau nu;
 Rezultate:
- prezentarea rezultatelor (grafice, tabele) este corectă sau
nu;
- interpretările statistice sunt corecte sau nu;
 Discuţii şi Concluzii:
- validarea ipotezelor este realizată;
- care este valoarea rezultatelor şi ce limită au acestea;
- validarea ipotezei generale (infirmare/confirmare);
- care este nivelul de “limpezire” a problematicii şi care este
gradul de convingere că cercetarea a fost utilă prin prisma
originalităţii (calitatea rezultatelor);
- ce perspective apar (noi întrebări care apar, noi cercetări
posibile);
 Diseminarea rezultatelor:
- rezultă articole ştiinţifice şi în ce tip de reviste (cu factor de impact, din fluxul
principal etc.);
- există posibilitatea transferului de cunoştinţe asociat aplicării imediate sau nu;
 Bibliografia: este adusă la zi sau nu, este redactată după norme
internaţionale;
 Prezentarea în ansamblul său este:
- omogenă sau nu;
- coerentă sau nu;
- are un limbaj corespunzător sau nu;
- forma grafică (dactilografiere, grafice, desene) este corespunzătoare sau nu.
 Desigur răspunsurile trebuie nuanţate şi nu trebuie luate în considerare numai
răspunsurile de tip da sau nu, între acestea existând numeroase variante. Dacă
un raport de cercetare se înscrie în condiţiile de calitate menţionate în grilă, el
va avea un succes deosebit şi investiţia făcută în această cercetare a meritat să
fie făcută.

















1. A. Ardelean, E.M. Dobrescu şi A. Pisoschi, Evaluarea activităţii de cercetare ştiinţifică, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2006
2. O.C.D.E., La mesure des activités scientifiques et technologiques-Méthode type pour les enquêtes sur la recherche el
le développement expérimental, Manuel de Frascati, Ed. a 6-a, 2002
3. O.C.D.E., La mesure des activités scientifiques et technologiques-Principes directeurs proposés pour le recueil et
l’interprétation des données sur l’innovation technologique, Manuel d’Oslo, Ed. a 2-a, 1997
4. O.C.D.E., La mesure des activités scientifiques et technologiques- Manuel sur la mesure des ressurces humaines
consacrées a la science et la technologie, Manuel de Canberra, Paris, 1995
5. A. Pisoschi şi A. Ardelean, Aspecte metodologice în cercetarea ştiinţifică, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2007
6. A. Pisoschi şi A. Ardelean, Introducere în metodologia cercetării – curs de iniţiere, Vasile Goldis University Press,
Arad, 2005
7. S. Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, Metode cantitative şi calitative, Ediţia a doua, Editura Economică,
Bucureşti, 2004
8. N.K. Denzin şi Y.S. Lincoln Eds, Handbook of Qualitative Research, 2nd ed.,Thousand Oaks, Sage Publications Inc.,
2000
9. P. Iluţ, Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte şi metode. Editura Polirom, Iaşi, 1997
10. A. Mucchinelli, Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2000
11. M.L. Mc Caslin şi K. Wilson Scott, The five question-method for framing a qualitative research study, The
Qualitative Report, Vol. 8, Nr.3, september 2003, p.447
12. M.Q. Patton, Qualitative Research and Evaluation Methods, Third Edition, Thousand Oaks, Sage Publications Inc.,
2002
13. M.B. Miles şi I A. Huberman, A. Qualitative Data Analysis: an expanded sourcebook, Sage Publications Inc., 1994
14. J.P. Deslaurier, Recherche qualitative: guide pratique, Mc Graw Hill, Montréal, 1991
15. J. Gubruim şi J. Holstein, The new language of qualitative method, Oxford University Press, New York, 1997