Transcript Grigore Gafencu

Grigore Gafencu
Părinte
fondator al
Europei unite
Seminarul Teologic “Sf.
Ioan Gură de Aur” Târgovişte
• Autori:
• elevii Florentin Gheorghe şi Cosmin
Cârstea;
• Coordonator:
• Prof. Luminiţa Miloiu;
• Prezentare:
• Colegiul Naţional “Nicolae Titulescu”
Pucioasa, 4 iunie 2010;
Introducere
• Integrarea europeana a avut ca obiectiv
depăşirea conflictelor şi a fragmentării
politice şi economice “Bătrânului
Continent”;
• Încă din secolul al XIX-lea s-au căutat
soluţii la aceste probleme, reliefându-se
următoarele idei:
– abolirea graniţelor;
– crearea unei federaţii bazată pe ideea de
unitate;
– crearea unei uniuni economice;
Grigore Gafencu (1892-1957)
Grigore Gafencu, crearea viziunii
sale politice
• Grigore Gafencu – om politic, diplomat şi ziarist
român;
– Studiile:
• Universitatea din Geneva;
• Doctoratul în Drept la Universitatea din Bucureşti;
– Cariera politică:
• La vârsta de 32 de ani este ales deputat în Camera
Deputaţilor;
• adjunct al ministrului de externe, în guvernul Maniu din
1928;
• 1938-1940: ministru al afacerilor străine;
• Viziune politică în calitate de şef al diplomaţiei:
– Obiectiv: echilibru între Marile Puteri şi apoi, din
1.09.1939, neutralitatea României, prinsă între
Germania, Uniunea Sovietică şi statele revizioniste
Ungaria şi Bulgaria;
– 13 aprilie 1939: România primeşte garanţiile Angliei şi
Franţei, care însă nu au fost respectate;
Grigore Gafencu, ministru al
Afacerilor Străine al României
Grigore Gafencu, maturizarea
viziunii sale europene
•
Cariera diplomatică:
–
1940-1941: ministru la Moscova:
•
•
•
•
Membru proeminent al exilului şi jurnalist:
–
–
–
Colaborează la "Journal de Genève" şi la alte ziare din Europa;
1944: apare cartea "Preliminariile războiului din Răsărit“;
După război se mută la Paris unde, în anul 1946, publică volumul
"Ultimele zile ale Europei" - lucrare fundamentală pentru înţelegerea
cauzelor şi implicaţiilor războiului, a fost tradusă în mai multe limbi;
•
•
•
Descriere a călătoriilor întreprinse în anii 1939 şi 1940 în mai multe capitale "în
căutarea Europei“;
Prefaţă: "lumea a făcut un război ca să omoare zonele de influenţă: noi trebuie
să facem o pace ca să le omorîm a doua oară".
Fondator al unităţii europene:
–
•
“Libertatea de acţiune a ţărilor de mijloc e cu desăvârşire stânjenită prin faptul că
în ciuda rivalităţilor dintre marile puteri vecine – rivalităţi care apasă asupra
condiţiilor de viaţă ale acestor ţări – există între Germania şi U.R.S.S. “o
colaborare activă şi amicală”;
Nimicirea acestor ţări consemna distrugerea ordinii europene;
Unitatea europeană dorită de germani a se realiza cu forţa armelor şi cu ajutorul
ameninţării sovietice – imposibil de realizat;
iniţiază formarea de grupuri care să propage "Mişcarea Europeană", adică
o federalizare a statelor europene, în care să fie inclusă şi România.
S-a stins din viaţă la 30 ianuarie 1957, în locuinţa sa din Paris.
Grigore Gafencu, proiecte
europene (I)
•
•
•
•
•
•
Elemente-cheie:
Timp: mai 1942, Geneva
Spaţiu: zona balcanică
Document: “Pour le retablissement de l’equilibre a l’Est”
Concepţie:
– Premise:
• necesitatea de a avea la gurile Dunării o formaţiune
puternică si nu “o puzderie de state, jucării neputiincioase
în mâna marilor puteri”;
Propuneri:
– constituirea Federaţiei Balcanice care să contribuie la echilibrul
european în aceeasi manieră în care o făcuse Imperiul
Otoman;
– integrarea blocului balcanic într-o Europă continentală unită
sau alăturarea acestuia la o Europă axată pe principii liberale;
Grigore Gafencu despre organizarea
Europei, septembrie 1942
• „Fiecare regiune europeană trebuie organizată cu
consensul tuturor (nu sub oblăduirea regională a
cutărei sau cutărei puteri) ca să se poată integra într-o
rânduială generală, unitară. Nu trebuie distruse sau
împărţite unele state sub cuvânt că sunt pricini de
război sau de împăcări suspecte şi primejdioase.
Toate statele care se pot integra în noile forme de
viaţă economică şi care pot contribui la propăşirea
comunităţii europene trebuie să-şi păstreze fiinţa
naţională. Europa nu poate fi niciodată decât o
diversitate, mai bine sau mai rău organizată; cu cât se
va ţine seama mai temeinic de caracterul ei de
diversitate, cu atât va putea fi organizată mai uşor.”
Grigore Gafencu despre locul
României în ansamblul Europei unite
• 31 octombrie 1942: “Pregătesc dosarul
ţării […] documentele pe care le pun la
punct, lucrările pe care le scriu vor
putea sluji, mie sau altora, în ziua
păcii. Toate scrierile mele nu au decât
un scop: să lămurească folosul pe
care-l reprezintă pentru pace si pentru
echilibrul european o Românie liberă,
în cuprinsul hotarelor ei drepte.”
Grigore Gafencu, proiecte
europene (II)
•
•
•
•
•
•
Elemente-cheie:
Timp: post-1945;
Spaţiu: Europa democratică, inclusiv România eliberată de sub opresiunea
sovietică;
Document: programele Consiliului Naţional Român şi ale Uniunii
Federaliştilor Europeni;
Concepţie:
– Premise:
• După război,contribuţia europeană a românilor se va restrânge la
aportul românilor aflaţi în exil în spaţiul vestic;
• Conducătorii exilului românesc vor forma Comitetul Naţional
Roman (C.N.R.) pentru a susţine cauza României şi se vor integra
în mişcările şi organizaţiile federaliste care susţineau cauza
unităţii Europei;
• Constituirea Uniunea Federaliştilor Europeni (The Union of
European Federalists), în fruntea căreia va ajunge Grigore
Gafencu;
Propuneri:
– Constituirea unei Europe federale şi cu adevărat democratice;
– Eliberarea “Europei Răsăritene” de sub ocupaţia străină şi integrarea
acesteia în ansamblul Europei federale;
Grigore Gafencu, Situaţia internaţională
a României sub ocupaţia sovietică:
• “Falsificarea voinţei ţării în afară are o înrâurire care
merge foarte departe; dată fiind însemnătatea poziţiei
pe care România o ocupa la Gurile Dunării şi menirea
europeană pe care ţara noastră s-a căznit s-o
împlinească atâta vreme, schimbarea samavolnică a
cerinţelor celor mai fireşti, geografice şi istorice, duce
la tulburarea întregii situaţii internaţionale în Europa
de est şi cea de vest. În adevăr, mai mult ca oriunde,
politica externă e hotărâtă în România - când nu
intervin factori supărători din afară – de condiţii de
ordin geografic şi istoric. Aşezată la încrucişarea
marilor drumuri,care din Adriatica şi din văile Dunării
de sus duc până în fundul Rusiei, şi din Baltica
coboară spre Bazinul Mediteranean, România e
cheia Europei răsăritene şi de miază-zi”
Grigore Gafencu şi Congresul de
la Haga
• Congresul de La Haga (7-10 mai 1948) a
fost urmarea iniţiativei organizaţiilor
favorabile unităţii europene;
• Românii au fost reprezentaţi la acest
congres de personalităţi ale exilului precum
Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Mihail
Fărcăşanu, Iancu Zissu şi Leontin
Constantinescu;
• Gafencu: mandatarul românilor şi al
celorlalte “naţiuni captive”:
– A susţinut unitatea europeană între statele din est şi
cele din vest;
– A demascat dominaţia sovietică asupra statele estice;
• Europa era divizată nu prin voinţa ei, ci prin dictat,
statele occidentale având ca sarcina opoziţia faţă de
expansionismul sovietic şi comunist;
Urmări ale Congresului de la
Haga
• Congresul a aprobat o parte din cererile lui Gafencu,
admiţând căutarea unei soluţii comune între est şi
vest;
• La înfiinţarea, în 1949, a Consiliului Europei, cea
mai importantă realizare a congresului, statelor estice
li s-a rezervat, în mod simbolic, câte un loc;
• La câteva zile după congres, ca urmare a
unui apel lansat de delegaţii români, s-a
constituit Grupul Român pentru Europa
Unită, ce se va alătura Uniunii Europene a
Federaliştilor:
– Grupul avea rolul de a reprezenta interesele
românilor în cadrul procesului de unificare până
când o Românie eliberată şi democratică va fi în
stare să îşi reia locul meritat în comunitatea
europeană.
Grigore Gafencu şi “durata
lungă” a unităţii europene
• Grigore Gafencu acţionează în ultimii ani ai
vieţii sale ca un ministru de externe de facto
al României:
– Susţinător al lărgirii şi extinderii unităţii europene,
anticipând două dintre politicile cele mai
importante ale U.E.;
• i s-a reproşat chiar că se ocupa mai mult de cauza
europeană decât de cea românească;
• În viziunea sa cauza românească era parte
componentă a cauzei europene, în general – era de
neconceput o Românie eliberată care sa nu poată fi
preluată imediat de o Europa unită şi puternică;
– A sperat, mai ales după evenimentele din Ungaria,
că eliberarea României va fi realizată în scurt timp
– nu a mai reuşit să o vadă.
Moştenirea intelectuală a lui
Grigore Gafencu
• Gafencu a fost un patriot de primă mână:
– Patriotismul său era unul deschis, larg, al viziunilor
cuprinzătoare despre rosturile României ca factor
geopolitic important la gurile Dunării şi la Marea Neagră;
• Gafencu a fost un european veritabil şi de primă
mărime:
– Viziunea sa nu a fost unitară, a evoluat de la sfârşitul
anilor ’30:
• În timpul războiului credea într-o “umbrelă europeană”
care să cuprindă uniunile regionale (apropiată de viziunea
britanică);
• După al Doilea Război Mondial a susţinut o Europă
federală din care să facă parte şi Răsăritul Europei;
• La 50 de ani după moartea sa, visul sau de a vedea o
Românie liberă intr-o Europă unită s-a împlinit;
• Să ne aducem aminte ca a fost printre primii şi cel mai
important român care au luptat pentru acest ideal.
Bibliografie:
•
•
•
•
•
•
Calafeteanu, Ion, “Grigore Gafencu and the Hague Congress of
Europe (1948)”, în S. Miloiu, I. Stanciu, I. Oncescu, Europe as
viewed from the margins. An East Central European Perspective
from World War I to Present, Valahia University Press, Târgovişte,
2008.
Grigore Gafencu, Jurnal, vol. I, Bucureşti, 1 iunie 1940 – Moscova,
31 august 1941, ed. Laurenţiu Constantiniu, Ed. Pro Historia,
Bucureşti, 2006.
Grigore Gafencu, Jurnal, vol. II, Geneva, ianuarie 1942 – martie
1943, ed. Ion Calafeteanu, Ed. Paideia, Bucureşti, 2008.
Grigore Gafencu, Misiune la Moscova 1940-1941. Culegere de
documente, ed. Ion Calafeteanu, Nicolae Dinu, Nicolae Nicolescu,
Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995.
Grigore Gafencu, Politica în exil 1942-1957, ed. Nicolae Petrescu şi
Gheorghe Zamfir, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000.
Grigore Gafencu, Situaţia politică. Articole, interviuri, portrete şi
luări de poziţie publicate în România muncitoare între 1953-1957,
ed. Dan Taloş, Ed. Paideia, Bucureşti, 2007.