Transcript CAPITOLUL III ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA TURISMULUI

CAPITOLUL III
ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA
TURISMULUI
3.1. Organizarea şi coordonarea activitatilor turistice
3.2. Organisme internationale de turism
3.3. Cooperarea internaţională în domeniul turismului
3.4. Organizarea turismului în România
3.1. Organizarea şi coordonarea
activitatilor turistice
• Turismul este un sector de activitate cu profil
complex, un agregat de servicii si activitati cu implicatii
multiple în toate ramurile vietii nationale şi, pentru a
evolua unitar, coerent, eficient, are nevoie de un cadru
instituţional corespunzător.
• Problematica organizării şi coordonării activităţilor
turistice o vom analiza din punct de vedere al:
 Structurilor organizatorice
 Formelor de integrare
 Lanţului de distribuţie a produselor
turistice
Rolului statului
Structuri organizatorice
• Functia de coordonare a întregului ansamblu de masuri de promovare a
turismului se realizeaza prin intermediul organismelor nationale de
turism. Acestea sunt menite sa coordoneze politica turistica nationala,
constituind totodata si instrumentul de executare, îndrumare si control al
activitatii turistice nationale.
• O.M.T. a elaborat urmatoarea tipologie a organismelor nationale de
turism:
 ministere de sine statatoare (ex: Ministerul Turismului);
 ministere mixte sau combinate (ex: Ministerul Comertului si
Turismului, Ministerul Turismului si Transporturilor Aeriene,
Ministerul Turismului si Culturii sau Spectacolelor, Ministerul
Turismului si Sporturilor etc);
 secretariate de stat pentru turism, organisme de sine statatoare sau
în cadrul unor ministere mixte;
 departamente în cadrul unor ministere mixte;
 comitete de stat sau comisariate pentru turism;
 oficii nationale de turism (guvernamentale);
 autoritati nationale de turism;
 directii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor
departamente etc.
• Pe plan teritorial, functiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea
si promovarea turismului sunt exercitate de o multitudine de institutii,
uniuni, federatii, patronate, societati, agentii, filiale etc, ale caror
competente, atributii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate
cerintelor specifice locale ale turismului receptor si emitent din raza
administrativa a unui teritoriu (regiune, zona, centru turistic, statiune etc).
• Organismele turistice care functioneaza ca intermediare între firmele
economice angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe
plan teritorial un rol de coordonare a activitatii turistice desfasurate în
aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizontal si vertical, în urmatorul
mod:
1. Organizatii orizontale (organizatii profesionale):
1.1. Organizatii nationale:
- organizatii private (de transport, de hotelarie, agentii de voiaj etc);
- organizatii publice.
1.2. Organizatii internationale:
- organizatii private;
- organizatii publice.
2. Organizatii verticale:
2.1. Organizatii nationale:
2.1.1. Organizatii private
- cu caracter local ( societati de dezvoltare, sindicate de initiativa,
asociatii de interes);
- cu caracter regional (oficii si asociatii regionale);
- cu caracter national (asociatii si oficii nationale)
2.1.2. Organizatii publice:
- cu caracter national (directii, Oficii Nationale de Turism, Comisariate,
Ministere ale Turismului);
- cu caracter regional (oficii si administratii regionale de turism);
- cu caracter local (oficii si administratii turistice)
2.2. Organizatii internationale:
- organizatii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)
- organizatii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)
• Mai menţionăm rolul organismelor consultative private care
activeaza în zonele, statiunile sau localitatile de interes turistic
(societatile de dezvoltare, asociatiile de interese, comitetele si centrele
de initiativa, sindicatele de initiativa etc).
Forme de integrare
A. Grupurile cu obiect limitat de activitate
•
Lanţul voluntar
•
Sistemul franchising (franşiza)
•
Asociaţiile profesionale şi/sau sindicale
B. Concentrarea/integrarea propriu-zisă
•
Concentrarea orizontală (lanţul integrat)
•
Concentrarea verticală
•
Conglomeratul
• Grupurile cu obiect limitat de activitate sunt asocieri de societăţi
comerciale sau organizaţii cu scop nelucrativ, având ca principal obiectiv
promovarea propriilor interese pe o piaţă, în relaţiile cu guvernul sau alţi
parteneri.
• Lanţul voluntar este definit ca o uniune/asociere având caracter
voluntar între hotelieri independenţi, în scopul oferirii unui
produs/serviciu cvasiomogen, informării clientelei şi comercializării în
comun a produselor.
• Producătorii sau ofertanţii convin constituirea, de regulă, sub aceeaşi
“marcă” a unui sistem comun, obligaţiile părţilor vizând, cu
predilecţie, respectarea standardelor de calitate a
produselor/serviciilor oferite şi a coordonatelor unei politici
comerciale unitare – campanii publicitare, prezenţa la manifestări
specifice (saloane, târguri), centre de rezervare etc.
Top 10 grupuri hoteliere voluntare la nivelul mondial 2010-2011
Franşiza este un contract de
concesiune, prin care o întreprindere
producătoare sau prestatoare de
servicii turistice, numită franşizor,
cedează – în schimbul unor taxe (de
afiliere şi exploatare) – unei alte
întreprinderi numită franşizat
(beneficiar), dreptul de a
utiliza/exploata marca sa, numele
(notorietatea) şi tehnicile de
comercializare.
– Principala funcţie a francizei o
reprezintă aptitudinea acesteia de a
transpune pe o piaţă în aceleaşi
condiţii şi parametrii, o afacere care
şi-a dovedit deja succesul pe o altă
piaţă.
– Această formulă, foarte răspândită pe
plan internaţional, a început să fie
utilizată şi în România. Spre exemplu,
hotelul Intercontinental Bucureşti,
beneficiar al unui contract de franşiză
cu lanţul Inter-Continental Hotels –
Anglia sau hotelul Mara – Sinaia cu
Holiday Inn – SUA.
• Asociaţiile profesionale sunt grupări cu scop lucrativ, realizate pe
diverse domenii componente ale activităţii turistice, urmărind cu
precădere promovarea intereselor specifice grupului.
– În România:
• Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT),
• Federaţia Industriei Hoteliere din românia (FIHR),
• Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din turism
(ABC),
• Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural
(ANTREC)
•
Concentrarea/integrarea propriu-zisă se realizează în trei modalităţi: pe
orizontală (concretizată în formarea lanţurilor integrate), pe verticală şi sub
forma conglomeratelor.
– Concentrarea orizontală are loc între agenţii economici din domeniul
turismului care acţionează în acelaşi stadiu al procesului de producţie sau
pe aceeaşi treaptă a lanţului de distribuţie: comercializare (agenţie de voiaj
sau touroperator), transport, hotelărie, etc. Organizaţiile grupate în această
formulă se constituie într-un lanţ integrat, controlat printr-un centru unic de
decizie; ele oferă un produs omogen, comercializat sub aceeaşi marcă,
utilizând tehnici de lucru apropiate, în baza strategiei comune de dezvoltare.
• Concentrarea orizontală este cel mai semnificativ reprezentată în cadrul
domeniului hotelier, în care lanţurile integrate deţin peste 25% din totalul
capacităţilor de cazare (în Franţa, ponderea acestora ajunge la 50%).
• Grupurile hoteliere, în funcţie de specificul lor, dar şi de numărul de
hoteluri, se pot împărţi în:
– grupuri hoteliere ce reunesc mai multe lanţuri, potrivit opţiunii
strategice enunţate (exemplu grupul francez ACCOR, grupul
american CHOISE);
– grupuri hoteliere care dezvoltă un lanţ independent, unic;
– grupuri care şi-au creat o reţea de unităţi cu activitate hotelieră de
tip club (Club Méditerranéé).
Top 10 grupuri hoteliere la 1 ianuarie 2011
Poziţie
2011
Poziţie
2010
Grupul
Hoteluri
2011
Hoteluri
2010
Camere 2011
Camere
2010
1
1
IHG
4.437
4.432
647.161
643.787
2
3
Hilton Worldwide
3.689
3.526
605.938
587.813
3
2
Wyndham Worldwide
7.152
7.112
605.713
597.674
4
4
Marriot International
3.446
3.329
602.056
580.876
5
5
Accor
4.229
4.111
507.306
492.675
6
6
Choise Hotels
6.142
6.021
495.145
487.410
7
8
Starwood Hotels&Resorts
1.041
979
308.700
291.638
8
7
Best Western
4.015
4.048
307.155
308.477
9
9
Carlson Hospitality
1.078
1.059
165.061
159.756
10
10
Hyatt Hotel Corporation
423
399
120.806
120.031
Sursa: Database MKG Hospitality – martie 2011
• Concentrarea verticală reuneşte, în cadrul aceluiaşi grup, întreprinderi
care acţionează în diverse stadii ale producţiei turistice sau pe diferite
trepte ale lanţului de distribuţie şi care, în mod obişnuit, se află într-o
relaţie de complementaritate. Ea se poate realiza în amonte, în situaţia
în care lanţul hotelier îşi creează propria reţea de agenţii de voiaj sau
propria companie de transport; în aval, în situaţia în care compania de
transport îşi asigură serviciile de cazare prin achiziţionarea unui lanţ
hotelier; sau în ambele sensuri.
• Conglomeratul reprezintă forma de concentrare particularizată prin
tendinţa de diversificare a activităţii organizaţiei de turism, prin
pătrunderea într-un domeniu mai eficient, de viitor. Conglomeratul se
realizează prin fuziunea (uneori prin cumpărarea) unor întreprinderi a
căror activitate nu este complementară sau înrudită.
Tendinţa de regrupare a organizatorilor/producătorilor de vacanţe se
manifestă tot mai accentuat, devenind o trăsătură dominantă a industriei
turismului. Totodată, ritmurile deosebit de dinamice ale acestui fenimen
se asociază apariţiei unor noi modalităţi de integrare – proprii sau
adaptate din alte domenii - , mai apropiate de evoluţiile pieţei turistice,
de tendinţa de globalizare a acesteia.
Lanţul de distribuţie a produselor turistice
Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor,
precum şi complexitatea elementelor componente ale unui produs
turistic, în care serviciile oferite de prestatori se regăsesc în cele mai
diferite proporţii, au creat o multitudine de organizaţii şi firme care
mijlocesc sau prestează direct serviciile solicitate de turişti.
În funcţie de prestaţiile oferite, întreprinderile economice care activează în
turism pot fi grupate în:
• - firme turistice primare, care se consacră exclusiv sau preponderent
activităţii de turism şi, în consecinţă, existenţa lor este direct dependentă
de rezultatele economice ale acestei activităţi.
– Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care oferă
servicii de cazare, alimentaţie şi servicii speciale (ghizi, instructori de sport,
interpreţi etc), sanatoriile şi clinicile din staţiunile turistice care oferă servicii
de tratament balneomedical, societăţilecomerciale specializate în
transporturi turistice (carreers), firmele producătoare de mărfuri pentru
necesităţile turiştilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de
agrement etc.
• - firmele secundare sau indirecte, a căror activitate principală de
prestări de servicii are un caracter general, subordonată intereselor şi
cerinţelor populaţiei locale, dar care într-o anumită măsură prestează şi
servicii turistice.
Corelaţiile firmei de turism integrate
Situaţia ierarhică a organizaţiilor turistice, a agenţiilor de voiaj şi a birourilor de
turism care acţionează pe pieţele turistice din ţările economic dezvoltate:
– marile concerne turistice, care s-au transformat în organizaţii
monopoliste, dispunând de o reţea foarte largă de birouri şi puncte de
valorificare; acestea ocupă cea mai mare pondere în turismul organizat
de trimitere şi de primire pe piaţa turistică internaţională din ţările
respective;
– agenţiile de voiaj de mărime mijlocie, care-şi vând aranjamentele
proprii, contractate cu partenerii externi, şi preiau parţial aranja mente
de la alţi organizatori de turism mai puternici, raza lor de acţiune este
mai mică decât a marilor concerne turistice, limitându-se în general la
nivel regional;
– agenţiile şi birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele
mai multe ori fără programe turistice externe proprii, ele activând în
turismul internaţional, în principal, ca vânzători ai programelor marilor
concerne organizatoare de voiaje. Spre a face faţă competiţiei marilor
concerne şi a agenţiilor de voiaj mai puternice, aceste agenţii şi birouri
de turism îşi concentrează activitatea pe formele turismului intern sau
oferă programe de călătorii externe care ocolesc turismul de masă
(călătorii de studii şi profesionale, programe pentru tineret,
turismcultural, turism balneomedical, croaziere maritime etc). Cu tot
numărul lor mare, agenţiile şi birourile de turism mici ocupă o pondere
modestă în volumul de activitate turistică din ţările respective.
Rolul statului în turism
Posibilitati de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltarii turismului:
 definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului
(determinarea prioritatilor si a formelor de turism posibil a fi promovate cu
eficienta maxima, utilizarea prioritara a terenurilor si amenajarea turistica a
teritoriului);
 evaluarea, în cadrul dezvoltarii generale, a nevoilor probabile de mijloace de
cazare si alte obiective de baza materiala turistica;
 coordonarea cercetarilor în domeniul turismului, incluzând si sistemele
informationale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atât
cercetarilor, cât si pentru fundamentarea strategiei de promovare a turismului
intern si international;
 punerea în aplicare, prin unitati de stat si private, a programelor de formare si
perfectionare profesionala a cadrelor necesare industriei turistice;
 reglementarea si controlul functionarii diferitelor compartimente sau
componente ale industriei turistice, în vederea stimularii, protejarii si asigurarii
cadrului legal al activitatii, corespunzator intereselor industriei turistice, în
general, si intereselor turistilor nationali si internationali, în special;
 furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turistice;
 desfasurarea campaniilor de promovare turistica generala si sprijinirea
campaniilor de publicitate turistica comerciala ale agentilor economici din
industria turistica.
3.2. Organisme internationale de turism
• Amploarea deosebită a călătoriilor internaţionale şi creşterera rolului
turismului în economia mondială au favorizat crearea unor organisme
internaţionale specializate şi/sau includerea problemelor turismului în
activitatea şi preocupările unor organisme internaţionale deja existente.
• În prezent există peste 80 de organisme internaţionale în competenţele
cărora se regăsesc problemele turismului. Ele au o structură diversă în
privinţa conţinutului activităţii, caracterului, modului de organizare, ariei
teritoriale de acţiune, etc.
• Din punct de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare,
organismele internaţionale pot fi
– guvernamentale (interguvernamentale) şi
– neguvernamentale
• În funcţie de aria teritorială de activitate, organismele internaţionale se
grupează în
– organisme globale şi
– organisme regionale
• După sfera subiectelor abordate sau conţinutul activităţii:
– organisme generale (cu vocaţie universală)
– organisme specializate, concentrate pe o problemă sau o componentă
a serviciilor turistice (transport, hotelărie, comercializarea voiajelor)
Organizaţia Mondială a Turismului (OMT)
• Organism interguvernamental, deschis, cu vocaţie universală
• A fost fondat în 1970 şi are ca obiective:
– Promovarea şi dezvoltarea turismului în scopul progresului economic
şi prosperităţii ţărilor membre
– Încurajarea consultării între statele membre în domeniul turismului şi
pentru stimularea acestuia
– Colectarea, prelucrarea şi difuzarea de informaţii privind turismul intern
şi internaţional
– Elaborarea de studii privind evoluţia turismului, pieţele internaţionale,
efectele sociale, amenajarea zonelor
– Organizarea de conferinţe şi seminarii internaţionale de specialitate
– Iniţierea de programe de formare profesională, acordarea de asistenţă
tehnică şi consultanţă
• Alte organisme interguvernamentale în care este plasată
România:
– Acordul de coperare turistică multilaterală a ţărilor balcanice
– Acordul de cooperare economică în zona Mării Negre
• Organizaţiile internaţionale neguvernamentale sunt reprezentate
de asociaţiile profesionale, sociale şi ştiinţifice constituite între
organisme similare din diverse ţări, organisme implicate direct în
producţia sau furnizarea unor servicii specifice sau în apărarea
profesiunilor turistice.
• Au ca scop fundamental promovarea intereselor specifice prin
încurajarea schimbului de informaţii, a întâlnirilor între experţii în
domeniu, elaborarea de studii, organizarea de seminarii şi reuniuni.
• Cele mai cunoscute sunt:
 Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj
(FUAAV/UFTAA)
 Federaţia Internaţională a Ziariştilor şi Scriitorilor de Turism
(FIJET)
 Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatologie (FITEC)
 Asociaţia Internaţională a Hotelurilor (AIH/IHA)
 Biroul Internaţional de Turism (BITS)
 Consiliul Mondial al Tursimului şi Călătoriilor (WTTC)
3.3. Cooperarea internaţională în domeniul
turismului
• Cooperarea economică internaţională este exprimată, în general, prin
relaţiile bi- sau multilaterale dintre state sau agenţi economici din ţări
diferite, vizând realizarea prin eforturi conjugate şi pe baze contractuale a
unor activităţi conexe (de producţie, de cercetare şi transfer tehnologic, în
comercializare şi servicii etc.), eşalonate în timp, în scopul obţinerii unor
rezultate comune, superioare sumei celor singulare.
• În privinţa formelor de concretizare, din gama largă a tipurilor acţiunilor
de cooperare, în domeniul turismului, având în vedere conţinutul în
servicii al acestuia sunt mai frecvent întâlnite:
– Licenţierea (producţia sub licenţă)
– Franşiza(rea) (distribuţia sub franşiză)
– Investiţiile străine directe, în principal, societăţile mixte (joint venture)
– Cooperarea tehnico-ştiinţifică
– Formarea profesională a forţei de muncă
• Licenţierea (producţia sub licenţă) este o operaţiune prin care o firmă
(licenţiat sau beneficiar) dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a
utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale unor alte firme
• Franciza (distribuţia sub licenţă) este un aranjament prin care
francizorul (cedentul) acordă, în schimbul unei plăţi, unei alte firme
(beneficiar sau francizat), permisiunea de a se folosi în afaceri de
drepturi intelectuale şi materiale aparţinând cedentului
• Investiţiile directe, în principal, societăţile mixte au ca obiect
construirea şi darea în funcţiune a unor obiective/echipamente turistice
în ţara beneficiară, prin efectuarea de către exportator/investitor, singur
sau cu terţe firme, a unor lucrări de furnizare de instalaţii, montaj,
construcţii, aprovizionare cu factori de producţie, transfer de tehnologie,
pregătirea forţei de muncă
• Cooperarea tehnico-ştiinţifică se concretizează în programe de
cercetare ştiinţifică, realizate în comun de doi sau mai mulţi parteneri,
precum şi în servicii de asistenţă tehnică de specialitate, în vederea
organizării unor activităţi sau modernizării managementului
3.4. Organizarea turismului în România
• Primele încercari de a organiza activitatea turistică în ţara noastră
datează încă din secolul XIX. Din initiativă privată au aparut o serie
de asociatii, organizatii sau societati, cluburi etc. care
desfasurau o activitate turistica pe arealele geografice posibil de
abordat, cautând sa atraga în miscarea turistica si paturile sociale
cu posibilitati de a sponsoriza amenajarea unor obiective de baza
materiala turistica.
• Asociatiile si organizatiile de turism din România si-au desfasurat
activitatea înainte de primul razboi mondial si în perioada dintre cele
doua razboaie. Preocuparea acestor asociatii s-a îndreptat în
special spre
– construirea de cabane şi case de adapost în munti
– amenajari de drumuri, poteci, marcaje
– organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii
turistice, de almanahuri, ghiduri, harti etc.
• Între anii 1960-1970, România a făcut eforturi de dezvoltare a
infrastructurii turistice, dar majoritatea au fost concentrate pe
litorarul Mării Negre.
• În anul 1971 este înfiinţat Ministerul Turismului care avea în subordine
mai multe organizaţii specializate în servicii turistice, în zone precum
Braşov, Bucureşti şi litoralul Mării Negre.
• România era o ţară uşor accesibilă ţărilor din Europa de Vest şi oferea o
alternativă ieftină Greciei şi Spaniei. Turismul domestic a evoluat şi el, iar
românii au fost încurajaţi să călătorească prin ţară şi să viziteze
monumentele contemporane ale realizării socialiste. Tot în această
perioadă, numărul vizitatorilor străini a început să crească de la 500.000
în anul 1965 la 2.3 milioane în 1972 în cazul celor din Europa de Est şi
fosta Uniune Sovietică, şi de la 200.000 la 600.000 în cazul turiştilor din
celelalte ţări.
• În anii 1970, odată cu venirea lui Ceauşescu la putere, ţara devine din ce
în ce mai mult condusă sub climatul tiraniei. În anul 1974 este stabilită o
lege care solicita turiştilor să schimbe o anumită cantitate de valută
pentru fiecare zi a vizitei lor în România. În anul urmator, românilor le
este interzis să găzduiească turiştii străini în casele proprii.
• Turismul în România a înregistrat o scădere drastică în perioada anilor
1980, atunci când Ceauşescu decide să plătească datoriile externe ale
ţării mult mai devreme decât era prevăzut. Standardele serviciilor turistice
au scazut sub limitele standardelor occidentale, mâncarea distribuită în
restaurante şi hoteluri era în cantitate mică, infrastructura şi transportul –
de o calitate inferioară, România devenind o destinaţie puţin atractivă
pentru turiştii din Occident.
• După revoluţia din anul 1989, Frontul Salvării Naţionale (FSN) a
eradicat anumite legi cu consecinţe negative asupra turismului (de
exemplu legea care interzicea românilor să găzduiască turiştii străini în
casele proprii). După 1989, sosirile turiştilor internaţionali au crescut la
1.6 milioane, deşi doar jumătate din ei vizitau ţara în scop turistic, iar
cealaltă jumătate era formată din ziarişti, reporteri şi reprezentanţi ai
organizaţiilor de caritate.
• În perioada post-comunistă, România a fost vizitată de turiştii din
Europa Occidentală din motive legate de anii socialişti şi de revoluţia
din 1989 care a creat o imensă curiozitate pentru vizitarea obiectivelor
asociate cu prăbuşirea regimului comunist.
• România a încercat să depăşească frontierele socialismului şi să
încurajeze dezvoltarea turismului la începutul anilor 1990, prin
utilizarea unui slogan care avea ca scop atragerea cât mai multor turişti:
„come as a tourist, leave as a friend” („vino turist, pleacă prieten”), dar
România mai trebuia să-şi actualizeze facilitaţile turistice şi să
administreze mai bine produsele turistice pe care încercă să le
promoveze.
• La începutul anilor 1990, Guvernul a încercat să dezvolte capacitatea
turistică a turismului rural, atunci când oamenii puteau, pentru prima
oară, să primească străini în casele lor. Interesul continuu al Guvernului
pentru turismul rural s-a regăsit în crearea Comisiei pentru Zonele
Montane (1990) cu vagi responsabilităţi de organizare şi promovare a
turismului rural, urmată de o perioadă de inactivitate totală a acestei
Comisii.
• În 1993, Guvernul României iniţiază o reformă a programului de
dezvoltare a turismului. Ordonanţa Guvernamentală nr. 62, care a
devenit ulterior nr. 145 din 27 decembrie 1994, stabileşte planul
pentru dezvoltarea naţională a turismului rural, în special pentru
regiunile montane, Delta Dunării şi Marea Neagră. Tot atunci,
Ministerul Turismului promovează propria opinie privind turismul rural,
aceea că acesta reprezintă pentru România cea mai atractivă „ofertă
turistică” posibilă.
• În 1994, Asociaţia Naţională a Turismului Rural, Ecologic şi Cultural
(ANTREC) a încercat să promoveze ideea turismului rural, atât pentru
vizitatori cât şi pentru cei care îi găzduiesc, prin implementarea unui
program ce oferea capacităţi de cazare turistică promovate prin
intermediul unei reţele naţionale de rezervare a structurilor de cazare.
• Din punctul de vedere al turiştilor străini, România se află în momentul
de faţă într-o conjunctură favorabilă, dar din cauza lipsei unei bune
strategii nu este posibilă valorificarea avantajului competitiv pe care
ţara noastră îl deţine. România este o ţara europeană sigură şi riscul
asumat de turişti este foarte mic. Atacul terorist din 11 septembrie din
Statele Unite a creat o anumită vulnerabilitate celorlalte ţări, aceasta
însemnând că România va fi destinaţia preferată, cel puţin pentru
moment, a străinilor, deoarece prezintă o anumită siguranţă.
• Din 1990 până în 1997, Ministerul Turismului a cunoscut mai multe
organizări prin: HG 805/1990, HG 111/1990, HG 796/1992, HG
485/1994, HG 58/1997. Acestea s-au referit la statut, organigramă şi
atribuţii.
• Prin HG 972/1998 atribuţiile Ministerului Turismului se preiau de către
Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT).
• Prin HG 24/2001 se reînfiinţează Ministerul Turismului.
• În anul 2003, prin HG 740, activitatea din turism trece în subordinea
Ministerului Transporturilor şi Construcţiilor, iar prin HG 412/2004 se
desfăşoară sub conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism
• În anul 2007, activitatea de turism este coordonată de Ministeeul
pentru Întrpeinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale,
în cadrul căruia funcţiona un Departament de turism (HG 387/2007,
HG 761/2007)
• În anul 2009, activitate de turism trece în subordinea Ministerului
Dezvoltării Regionale şi Turismului (HG 1631/2009 privind
organizarea şi funcţionarea MDRT).
• Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) a avut ca
principale domenii de activitate planificarea, dezvoltarea teritorială
naţională şi regională, cooperarea transfrontalieră, transnatională şi
interregională, urbanismul si amenajarea teritoriului, construirea de
locuinte, turismul.
• În prezent, Nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 9 /2013
privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru
Turism (ANT) vine şi aduce lamuriri suplimentare cu privire la
trecerea activităţilor şi structurilor specializate din domeniul turismului
de la MDRT la Ministerul Economiei, Comerţului şi mediului de
afaceri. Astfel, ANT va fi o instituţie publică cu personalitate juridică,
finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Economiei, prin preluarea structurilor şi activităţilor în domeniul
turismului de la vechiul MDRT.
• Programul de guvernare 2013-2016 prevede, pentru componenta
reprezentată de turism, IMM şi mediu de afaceri, ca obiectiv general al
strategiei în domeniul turismului un efort de reconstrucţie, promovare
şi creştere a numărului de turişti prin activităţi ce vizează promovarea
României ca destinaţie turistică prin realizarea unei strategii turistice
naţionale, îmbunătăţiri aduse în plan legislativ, facilităţi fiscale şi o
serie de soluţii sectoriale în domeniul turistic.
Strategia în turism va avea în vedere următoarele direcţii
de acţiune:
– preluarea modelului de organizare din ţări cu experienţă în turism,
referitoare la Sistemul de Turism Local pe zone omogene din
punct de vedere natural si antropic, pentru a valorifica, într-un
sistem integrat, resursele locale culturale, agricole, meşteşugăreşti
etc.;
– consolidarea experienţelor şi tradiţiilor din turismul românesc
(turismul montan, de litoral, de tineret, circuitele culturale, turismul
rural etc.) prin racordarea lor la tendinţele şi practicile europene şi
mondiale;
– dezvoltarea şi promovarea produselor turistice cu valoare
adăugată (turismul eco, de sănătate, de conferinţe şi congrese,
cultural etc.);
– introducerea standardelor de calitate în activitatea turistică, care
devin principal instrument de control al statului în domeniul
turismului;
– descentralizarea activităţii de autorizare şi avizări;
– promovarea şi valorificarea avantajului competitiv al unor produse
şi servicii româneşti (medicale, agricole, IT, industrii creative etc.)
3.
5.
1.
4.
1.
3.
2.
2.
4.
5.
Vertical
Orizontal
1. Între organismele cu rol în organizarea şi coordonarea turismului intervin relaţii de
1. Organizaţii specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului turistic
cooperare, dar şi de ................
2. International Hotels Association - abreviere
2. Federaţia Industriei Hoteliere din România - abreviere.
3. Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Turismului – abreviere.
3. Face parte din concentrarea/integrarea propriu-zisă .
4. Face parte din grupurile cu obiect limitat de activitate.
4. Acest lanţ presupune concentrare/integrare propriu-zisă pe orizontală.
5. Ministerul turismului poate funcţiona ca minister de sine stătător sau în cadrul unor 5. Asociaţiile profesionale sunt grupări cu scop lucrativ, realizate pe diverse domenii
componente ale activităţii turistice, urmărind cu precădere promovarea intereselor
ministere.. . . . . . sau combinate.
................. grupului.