Rolul ANPC în supravegherea implementării OUG nr. 50/2010

Download Report

Transcript Rolul ANPC în supravegherea implementării OUG nr. 50/2010

Protecţia consumatorului – noi
tendinţe de reglementare la nivel
european
Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor
 Instituţie guvernamentală – înfiinţată în 1992, coordonează şi
realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul
protecţiei consumatorilor.
 Organizată în 8 comisariate regionale pentru protecţia
consumatorilor, 42 oficii teritoriale, cu aproximativ 668
comisari.
 Supraveghează respectarea legislaţiei din domeniul protecţiei
consumatorilor de catre operatorii economici.
 Dispune măsurile necesare pentru a preveni şi a elimina
practicile comerciaţilor care pot aduce atingere vieţii, sănătăţii
şi intereselor economice ale consumatorilor.
2
Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor
Autoritatea are ca principale obiective:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
Transpunerea legislaţiei europene & crearea unui cadru
legislativ naţional în domeniul protecţiei consumatorilor.
Activităţi de supraveghere a pieţei produselor şi serviciilor
destinate consumatorilor.
Soluţionarea reclamaţiilor consumatorilor.
Informarea şi educarea consumatorilor.
Sprijin pentru ONG-uri.
Acrodare de consultanţă de specialitate pentru operatorii
economici.
3
Responsabilităţile ANPC în domeniul financiarbancar
ANPC este organismul responsabil cu supravegherea pieţei în următoarele sectoare:
 contracte de credit pentru consumatori - OUG nr. 50/2010 privind contractele de
credit pentru consumatori aprobată prin Legea 288/2010, act normativ ce
reglementează atât contractele de credit de consum cât şi contractele garantate cu
ipotecă.
OUG nr. 50/2010 reglementează aspecte de interes major pentru consumatori,
cuprinzând atât prevederi naţionale specifice cât şi prevederi ce transpun în legislaţia
românească Directiva nr. 2008/48/CE privind contractele de credit pentru
consumatori.
 servicii de plată - OUG nr. 113/2009 privind serviciile de plată.
OUG nr. 113/2009 transpune prevederile Directivei 2007/64/EC privind serviciile
de plată .
 contracte la distanţă pentru serviciile financiare - OG nr. 85/2004 privind protecţia
consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile
financiare.
OG nr. 85/2004 transpune prevederile Directivei 2002/65/EC35 privind contractele
la distanţă pentru serviciile financiare destinate consumatorilor.
4
Responsabilităţile ANPC în domeniul financiar-bancar
 plăţi transfrontaliere în euro - HG nr. 1259/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru
aplicarea Regulamentului (CE) nr. 924/2009 privind plăţile transfrontaliere în
Comunitate.
 moneda electronică - Legea 127/2011 privind activitatea de emitere de moneda
electronica.
Legea 127/2011 transpune prevederile Directivei 2009/110/CE privind accesul la
activitate, desfasurarea si supravegherea prudentiala a activitatii institutiilor emitente
de moneda electronica.
 practici comerciale incorecte – Legea 363/2007 privind combaterea practicilor
incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii.
Legea 363/2007 transpune prevederile Directivei 2005/29/EC privind practicile
comerciale incorecte.
 clauze abuzive în contracte - Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele
incheiate intre profesionisti si consumatori.
Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei 93/13/EEC privind practicile
comerciale abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
5
Responsabilităţile ANPC în domeniul financiar-bancar
 ANPC supraveghează respectarea legislaţiei în domeniile amintite prin aplicarea
de amenzi contravenţionale precum şi prin dispunerea de sancţiuni
contravenţionale complementare.
•
Cu titlu de exemplu, cuantumul amenzilor poate fi între:
- 5.000 – 50.000 lei sau 10.000-100.000 lei, dacă comerciantul nu respectă
măsurile dispuse - Practici comerciale incorecte;
- 10.000 – 80.000 lei sau 20.000 – 100.000 lei, în funcţie de contravenţia săvârşită
sau 80.000-100.000 lei dacă nu se respectă măsurile dispuse – Contracte de credit
pentru consumatori;
• Ca sancţiuni contravenţionale complementare se pot dispune:
- respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
- restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;
- aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum
15 zile;
- repararea deficienţelor constatate prin procesul-verbal, în termen de maximum 15
zile.
6
Legislaţia naţională – legislaţie europeană
 Actele normative naţionale în domeniul serviciilor financiar- bancare reprezintă, în
general, transpunerea legislaţiei europene.
 La elaborarea actelor normative naţionale s-a ţinut cont de:
- legislaţia naţională şi europeană;
- situaţia specifică de pe piaţa românească;
- practicile utilizate de creditori.
 Actele normative europene recente sunt, în general, de maximă armonizare, însă
permit statelor membre să aducă reglementări naţionale în domeniile nearmonizate,
în funcţie de specificul naţional. De asemenea, lasă la latitudinea legiutorului
naţional sa opteze pentru anumite prevederi chiar şi în cazul aspectelor armonizate.
7
Legislaţia europeană
- tendinţe  Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie
•
Prin Hotărârea în cauza C-602/10 (SC Volksbank România SA vs Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor), Curtea stabileşte faptul că:
•
statele membre pot aplica, în conformitate cu legislaţia Uniunii, dispoziţiile Directivei
2008/48/CE în domenii care nu intră în sfera sa de aplicare. Astfel, acestea pot să
menţină sau să introducă măsuri naţionale corespunzătoare dispoziţiilor directivei
amintite sau unora dintre ele, în ceea ce priveşte contracte de credit care nu intră în
domeniul de aplicare material al directivei, precum, în speţă, contractele de credit
garantate cu un bun imobil;
•
statele membre pot stabili o măsură tranzitorie care presupune ca respectiva
reglementare naţională să se aplice şi în privinţa contractelor în derulare la data intrării
în vigoare a acesteia;
8
Legislaţia europeană
- tendinţe -
•
statele membre pot impune instituţiilor de credit obligaţii, care nu sunt
prevăzute de directiva menţionată, în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe
care le pot percepe în cadrul unor contracte de credit pentru consumatori;
•
directiva nu se opune ca un consumator să se adreseze direct unei autorităţi de
protecţie a consumatorilor, care poate aplica sancţiuni instituţiilor de credit pentru
încălcarea reglementării naţionale, fără să aibă obligaţia de a recurge în prealabil la
procedurile de soluţionare extrajudiciară prevăzute de legislaţia naţională pentru
asemenea litigii.
9
Legislaţia europeană
- tendinţe  Modificarea Directivei 2008/48/EC privind contractele de credit pentru
consumatori.
•
În noiembrie 2011, Comisia Europeană a adoptat Directiva 2011/90/EU de
modificare a părţii a II-a a Anexei I a Directivei 2008/48/EC. Prin noua Directivă
se modifică setul de ipoteze necesare pentru calculul dobânzii anuale efective
(DAE).
•
Astfel, se adaugă la ipotezele existente pentru calculul dobânzii anuale efective noi
ipoteze pentru creditele fără durată fixă sau rambursabile în totalitate în mod
repetat. De asemenea, se furnizează norme pentru stabilirea calendarului tragerii
iniţiale a creditului şi al plăţilor care trebuie efectuate de către consumator.
10
Legislaţia europeană
- tendinţe  Prevederile directivei se vor aplica, în toate statele membre, începând cu 1 ianuarie
2013.
 La nivel naţional, a fost consultat mediul financiar-bancar cu privire la proiectul de
Ordonanţă de Urgenţă ce transpune prevederile acestei directive. De asemenea,
proiectul a fost avizat de toate ministerele responsabile.
 În cursul lunii noiembrie a.c., se preconizează publicarea actului normativ în
Monitorul Oficial.
 Pentru a ajuta statele membre sa aplice corect Directiva privind contractele de
credit pentru consumatori, Comisia a publicat Linii directoare pentru calculul
dobânzii anuale efective.
11
Legislaţia europeană
- tendinţe  Creditele ipotecare
• În prezent există un Cod de conduită la care au aderat instituţii financiarbancare din majoritatea statelor membre.
Codul este voluntar, aspectele cuprinse în acesta nu sunt suficiente pentru a
proteja consumatorii.
Nicio instituţie financiar-bancară din România nu a aderat la acest Cod.
• În martie 2011, Comisia Europeană a adoptat o propunere de Directivă
privind contractele de credit garantate cu ipotecă. În prezent, proiectul
legislativ se află în discuţii la nivelul Comisiei Europene, Consiliului şi
Parlamentului European, într-o fază avansată.
12
Legislaţia europeană
- tendinţe  Proiectul de directivă prevede, în principal:
- informaţiile incluse în materialele publicitare trebuie furnizate consumatorului
prin intermediul unui exemplu reprezentativ;
- informaţiile precontractuale trebuie detaliate prin intermediul unei fişe de
informaţii standardizate;
- în timp util înainte de încheierea contractului de credit, consumatorii trebuie să
primească informaţii personalizate care să le permită să compare şi să analizeze
caracteristicile produselor de credit;
- costul total al creditului pentru consumator trebuie să includă toate costurile pe
care acesta trebuie să le plătească în legătură cu contractul de credit, cu excepţia
costurilor notariale
- o formulă unică de calcul a dobânzii anuale efective;
- obligativitatea evaluării bonităţii consumatorului;
- posibilitatea consumatorului de a rambursa anticipat creditul, aşa cum se prevede
şi în Directiva 2008/48.
13
Legislaţia europeană
- tendinţe  Se remarcă preocupările Comisiei Europene cu privire la accesul la un cont
de plăţi de bază - Recomandarea 2011/442/UE a Comisiei din 18 iulie 2011
privind accesul la un cont de plăţi de bază;
Potrivit Recomandării:
- orice consumator european trebuie să poată deschide şi utiliza un cont de plăţi de
bază, indiferent de situaţia financiară ori de domiciliul în Uniunea Europeană.
- serviciile prestate printr-un cont de plăţi de bază ar trebui să permită cel
puţin: deschiderea, gestionarea şi închiderea unui cont de plăţi; depunerea de bani
într-un cont de plăţi; retragerea de numerar dintr-un cont de plăţi; efectuarea
operaţiunilor de plată, prin viramente sau prin transferuri de fonduri, inclusiv prin
intermediul unui card de plată (fără însă a beneficia de descoperit de cont).
- contul de plăţi de bază ar trebuie să fie oferit gratuit sau în schimbul unui
comision rezonabil.
14
Legislaţia europeană
- tendinţe  Alte preocupari ale Comisiei Europene le constituie cele referitoare la:
• Transparenţa comisioanelor bancare şi posibilitatea consumatorilor de a
compara aceste comisioane.
• Posibilitatea consumatorilor de a schimba contul bancar (switching).
• Crearea SEPA (Single European Payment Area).
15
Vă mulţumesc!
16