Transcript BAROMETRUL PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

BAROMETRUL PRODUCTIVITĂŢII
MUNCII
Liviu Voinea
Lucian Albu
Radu Filip
Dinamica salariaţilor şi
câştigului salarial
• În primele zece luni din 2010 numărului
salariaţilor s-a redus în sectorul public cu 88,3
mii (-6%) şi în sectorul privat cu 83 mii (-2,9%).
• Salariul mediu net lunar la nivel naţional a
crescut în perioada noiembrie 2009 - noiembrie
2010 cu 11 lei (0,8%). Aceasta înseamnă o
scădere a puterii de cumpărare cu 7% (avînd în
vedere inflaţia anualizată de 7,9%).
• Salariul la privat a ajuns să îl depăşească în
medie pe cel la stat
Salariile mici nu înseamnă
productivitate mare
• Salarii mai mici nu înseamnă, aşa cum greşit cred unii, productivitate mai
mare, ci înseamnă pe de o parte un stimulent mai mic pentru muncă – şi
implicit scăderea producţiei -, iar pe de altă parte un consum mai mic – şi
implicit noi disponibilizări şi amânarea reluării creşterii economice.
Imediat după tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, economia a reintrat
în recesiune, deşi anterior acestei măsuri, în trimestrul II 2010,
înregistrase o uşoară revenire (+0,3%).
2 50 0
2 40 0
SB_Spu blic
t
2 30 0
2 20 0
SB_Spriv at 2 10 0
t
2 00 0
SN_ Sp ub lic
t 1 90 0
SN_ Sp rivat 1 80 0
t
1 70 0
SB_N
t
1 60 0
SN_ N
t
1 50 0
1 40 0
1 30 0
1 20 0
1
2
3
4
5
6
t
7
8
9
10
Salarii vs. Productivitate, 2010
12,00
10,00
8,00
6,00
Creşteri salariale în sectorul public
Creşteri salariale în sectorul privat
Creşterea productivităţii muncii
4,00
2,00
0,00
INDUSTRIE TOTAL (incl. INDUSTRIA EXTRACTIVĂ
En. El.)
-2,00
INDUSTRIA
PRELUCRĂTOARE
PRODUCŢIA ŞI
FURNIZAREA DE
ENERGIE ELECTRICĂ ŞI
TERMICĂ, GAZE, APĂ
CALDĂ ŞI AER
CONDIŢIONAT
Alţi determinanţi ai productivităţii
• Scăderea numărului de salariaţi nu a făcut
economia românească mai competitivă, ci doar a
ajustat costurile de producţie. Dar valoarea
adăugată brută depinde nu de numărul de
salariaţi în primul rând, ci de gradul de
tehnologizare şi calitatea utilajelor, de eficienţa
organizării şi de management, de guvernanţa
corporativă, de nivelul de sofisticare al produselor
(care influenţează şi preţul). România stă prost la
toate aceste capitole iar disponibilizările în masă,
atât la stat cât şi la privat, nu rezolvă problema
productivităţii.
Productivitatea muncii, RON /
persoană ocupată
60000,0
50000,0
40000,0
TOTAL
Agricultura
Industrie
30000,0
Constructii
Comert
Intermedieri financiare
20000,0
Alte servicii
10000,0
0,0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
Productivitatea muncii, RON/oră
lucrată
120,0
100,0
80,0
TOTAL
Agricultură, vânătoare, silvicultură, pescuit
Industrie
60,0
Construcţii
Comerţ, hoteluri şi restaurante şi transport
Intermedieri financiare şi tranzacţii imobiliare
40,0
20,0
0,0
1
2
3
4
1
2
3
4
1
2
3
4
1
2
7T
7T
7T
7T
8T
8T
8T
8T
9T
9T
9T
9T
0T
0T
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
1
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
Alte activităţi de servicii
Observaţii privind productivitatea
• Cea mai mare productivitate se înregistrează într-un sector (financiarbancar) care stimulează importurile şi acumularea de datorie, nu
exporturile şi acumularea de resurse.
• Productivitatea peste medie din sectorul financiar nu are efect de
antrenare în restul economiei, ceea ce exprimă costurile ridicate ale
intermedierii financiare pentru cei care apelează la aceste servicii.
• Productivitatea muncii în agricultură este dezastruoasă, în condiţiile în
care peste un sfert din populaţia ocupată activează în acest sector. Deci
restul populaţiei ocupate trebuie să recupereze decalajul de
productivitate creat de acest sector.
• Sectorul de servicii are o productivitate substanţial mai mică decât
sectorul industrial (atât înainte de criză cât şi pe parcursul acesteia),
contrar aşteptărilor şi experienţei europene, ceea ce înseamnă că nici
măcar prin schimbarea structurii ocupării dinspre sectorul industrial
către sectorul de servicii productivitatea muncii nu va creşte în România
şi convergenţa cu UE nu va fi facilitată. O explicaţie posibilă constă în
economia subterană, foarte prezentă în sectorul de servicii (astfel încât
valoarea adăugată din acest sector nu este integral raportată).
Productivitatea muncii, ramuri ale industriei
prelucrătoare, mii RON/angajat
Alte activităţi industriale n.c.a.
Fabricarea de mobilă
Fabricarea altor mijloace de transport
Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor
Maşini, utilaje şi echipamente n.c.a.
Echipamente electrice
Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice
Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii
Industria metalurgică
Minerale nemetalice
Cauciuc şi mase plastice
Industria farmaceutică
Industria chimică
Fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului
Editare
Hârtie
Prelucrarea lemnului
Pielărie
Îmbrăcăminte
Textile
Tutun
Băuturi
Industria alimentară
0,0
50,0
100,0
150,0
200,0
250,0
300,0
350,0
400,0
450,0
Analiza productivităţii în industrie
• Majoritatea sectoarelor din industria prelucrătoare se găsesc sub
productivitatea medie.
• Sectoarele cu cea mai mare productivitate, de prelucrare a ţiţeiului şi
industria tutunului, sunt orientate către distribuţie şi consum intern.
• Alte sectoare cu productivitate peste medie sunt şi ele orientate către
consum intern: industria de băuturi şi cea farmaceutică. Productivitatea
peste medie din prelucrarea lemnului se explică probabil prin munca la
negru în această industrie (dominată de zilieri).
• Singurele sectoare orientate către export şi cu productivitate peste medie
sunt industria metalurgică şi fabricarea autovehicolelor de transport rutier,
dar valorile sunt totuşi apropiate de medie.
• Industriile tradiţionale de export precum cea de îmbrăcăminte, pielărie sau
mobilă înregistrează productivităţi scăzute.
• Fabricarea calculatoarelor şi fabricarea de maşini şi utilaje sunt probabil
intensive tot în forţă de muncă, din moment ce au productivităţi sub medie,
deci au o componentă redusă de inovaţie şi seamănă mai degrabă cu
industria textilă şi de îmbrăcăminte din acest punct de vedere.
• Productivitatea scăzută din sectorul construcţiilor metalice se explică
probabil prin scăderea masivă a producţiei pe fondul crizei imobiliare.
Productivitatea muncii, economii
europene, UE27=100
Analiza comparativă a productivităţii
• Creşterea productivităţii muncii în România între 20002008 nu a fost singulară, toate ţările cu care România
concurează direct înregistrând dinamici pozitive.
• România, a cărei productivitate se situează la 48% din
media europeană, se află semnificativ în urma Croaţiei,
Macedoniei şi Turciei, ţări nemembre ale UE încă. Cu o
productivitate atât de scăzută, România nu poate găsi în
exporturi principalul motor de relansare economică.
• Singurele ţări din UE care au înregistrat scăderi ale
productivităţii muncii în 2009 au fost România, Lituania şi
Grecia (vezi şi tabelul A3), practic ţările europene care au
aplicat cele mai severe măsuri anti-criză. Cum în cazul
României aceste măsuri au culminat în 2010, ne aşteptăm
ca dinamica negativă a productivităţii să fi continuat.
Rata de schimb reală efectivă, deflatată cu costul unitar
al forţei de muncă pe ansamblul economiei
Rata de schimb reală efectivă, deflatată cu costul unitar
al forţei de muncă în industria prelucrătoare
Analiza REER
• Între 2005 şi 2008 costul unitar cu forţa de muncă a
dus la dublarea REER (NEER a crescut de 4 ori între
2000 şi 2008 şi tot de două ori între 2005 şi 2008). Criza
a provocat o depreciere reală – se confirmă astfel
faptul că tăierea salariilor este echivalentul unei
deprecieri a cursului de schimb – dar nivelul la care neam întors este cel din 2007.
• Pierderea masivă de competitivitate din perioada
2005-2007 nu a fost compensată, şi exporturile nu pot
creşte în mod sustenabil plecând de la acest nivel al
ratei reale de schimb (depreciat faţă de 2008 dar cu
cca.70% mai apreciat decât în 2005).
Indicatori structurali
• Fondul total de salarii (stat plus privat) 67% din PIB,
doar marginal mai mare decât media europeană de
66% din PIB.
• Dar sarcina fiscală asupra forţei de muncă, la 43% din
salariul brut, este cea mai mare dintre toate ţările
europene cu care România concurează în materie de
export, şi e depăşită doar de fiscalitatea din Germania,
Franţa, Belgia şi Austria.
• Capcana şomajului: 70% - lipseşte motivaţia de a ieşi
din şomaj.
• Capcana salariului mic: 30% - dar nediferenţiată în
funcţie de status, din cauza lipsei deductibilităţilor
fiscale.
O economie orientată către export?
• Speranţa în schimbarea rapidă a modelului de
creştere economică de la unul bazat pe consum la
unul bazat pe export nu este întemeiată, întrucât:
- Sectoarele orientate către export înregistrează
productivităţi mai mici decât sectoarele orientate
către consum intern, chiar şi în condiţiile crizei
economice.
- Rata reală efectivă de schimb este mult apreciată faţă
de nivelul din 2005.
- Productivitatea este chiar sub nivelul unor ţări
candidate la UE.