Transcript Malta *i finlanda

Istoria Maltei
Ordinul cavaleresc maltez, a fost alungat în 1798 din Malta
prin Napoléon după aproape 270 de ani de domnie, urmând ca
acesta să formeze în continuare în Roma (în Via Condotti 68)
cel mai mic stat din lume (cunoscut sub numele de Stareția din
Malta).
Malta a devenit independentă de Marea Britanie la 21
septembrie 1964, iar de la 1 mai 2004 este membră a Uniunii
Europene.
Despre Malta
Republica Malta este o țara insulară în
Europa de sud. Consistând dintr-un arhipelag
în centrul Mării Mediterane, la sud de Italia
şi la nord de Tunisia, aceste insule amplasate
strategic, au fost cucerite şi stăpânite de
diferite puteri pe parcursul secolelor.
Deviză: Virtute et Constantia
Imn Național: L-Innu Malti
Capitală:Valletta
Politica Maltei
Alegătorii micii insule mediteraneene arată o divizare politică cum nu
se mai găseşte altundeva. Conservatorii naţionalişti şi socialiştii se luptă
pentru putere, ambii ar putea construi o circumscripţie stabilă. De aceea
în Malta diferenţa de voturi a fost foarte mică. Preşedintele Edward
Fenech Adami a sperat de exemplu la o votare cu 57 % pentru
Referendumul UE, şi a numit aceasta marea majoritate.
Statutul de membru de partid este moştenit din generaţie în generaţie în
Malta.
Pe 12 martie 2003 , deci la patru zile de la referendumul pentru
extinderea uniunii Europene au avut loc în Malta alegeri parlamentare.
După modelul referendumului, maltezii au ales conservatorii naţionali
(PN) pentru 51,79 % din locurile din parlament şi Partidul Muncii (MLP)
pentru 47,52 % din locurile din Parlament (MLP). Al treilea partid,
Alternattiva Demokratika (AD) a primit 0,68 % din voturile exprimate şi
deci nici un loc în Parlament.
Geografia Maltei
Statul maltez cuprinde şase insule: Malta (ca.
246 km²), Gozo (ca. 67 km²), Comino (ca. 3 km²),
insula Filfla (care înseamnă "boabă de piper"),
cele două insule gemene St.Paul. Insula
principală, Malta, este formată din cinci districte,
Gozo şi Comino constituindu-se împreună într-un
al şaselea. Cea de-a patra insulă,ca mărime,
nelocuită, a fost bază militară britanică, bază pe
care aceştia au dinamitat-o la părăsirea ei
Filfla(0,06 km²).
Despre Finlanda
Finlanda (finlandeza Suomi,suedeza Finland) sau
Republica Finlandei (Suomen tasavalta, Republiken
Finland) este o ţară din Europa de Nord, membră a
Uniunii Europene din anul 1995, Natiunilor Unite şi a
zonei Europene. Finlanda are ieşire directă la Marea
Baltică prin intermediul Golful Botnic (fin.: Selkämeri;
sve.: Bottenhavet) la vest şi Golful Finic la sud. Se
învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi
Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de
Finlanda de către Golful Finic(fin.: Suomenlahti; sve.:
Finska Viken). Insulele Aland, vorbitoare de suedeză,
situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o
provincie autonomă a Finlandei, beneficiind de statutul
de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua
limbă oficială în Finlanda.
Finlandeza este o limba anglutinata ce aparţine
familiei de limbi ungro-firice, grup care cuprinde
Estonia,Laponia şi Maghiara. Aceste limbi se
deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că,
alături de basca şi malteza, nu fac parte din limbile
indo-europene.
Istoria Finlandei
În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de crestinarea
acesteia.
În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul ras.
În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revolutia boisevica, Finlanda şi-a
declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la
un război civil între Roşii (comunişti) şi Albi (social-democraţi şi liberali). Albii
au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.
În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum
Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul
iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris
din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În
1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute.
Armata se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia
ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerinţelor lui
Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la
fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea
soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul
din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai
dur condiţiile din 1940.
După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de
tranziţie între Est şi Vest.
Finlanda a aderat la Uniunea Europeana în 1995. Teritoriul pe care se
găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă,
începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al
13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez.
După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat
până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit
mare ducat, dependent de Suedia.
Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a
avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al
Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică,
Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între
grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de
bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania
imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană
şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a
fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei
importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie
independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a
fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi,
Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al
marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a
Uniunii Europene.
Politica Finlandei
Finlanda este democraţie parlamentară, condusă de
preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul
în Helsinki (Helsinki/Helsingfors). Preşedintele
Republicii Finlanda este ales prin vot direct pentru o
perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.
Cultura Finlandei
In Finlanda sunt o mulţime de pârtii de diferite categorii, pe toate
gusturile, echipate modern şi iluminate pe timp de noapte. Pe la sfârşitul
lui decembrie, sărbătorile de iarna sunt în toi, Craciunul, Anul Nou. La
peisajele fermecătoare, totul fiind acoperit de zăpadă, se adaugă şi
minunatele tradiţii finlandeze. Totul este ornamentat şi înfrumuseţat
încât ai crede că toată ţara s-a pregatit un an întreg pentru aceste
sărbători. Printre alte tradiţii fiind şi focurile de sărbători. Tradiţii
importante ale sărbătorilor de iarnă mai sunt şi sauna de Crăciun şi
totodată şi dăruirea cadourilor. Momentul aşteptat de toţi este vizita
„Moşului Joulupukki”, care vine şi împarte cadouri copiilor. Este un Moş
Crăciun finlandez. El vine pe o sanie trasă de reni.








Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise
următoarele obiective din Finlanda:
Vechiul oraş Rauma (1991)
Cetatea Suomenlinna (1991)
Biserica din Petäjävesi (1994)
Fabrica veche de carton de la Verla (1996)
Situl funerar din epoca de bronz de la Sammallahdenmäki
(1999)
Arhipelagul Kvarken (2000, 2006)
Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Finlandei) (2005)
Au prezentat:
Opriş Daniel
şi
Roşu raul
prof. Coordonator:
Anca Andreaş
Pentru clasa a V –a C