Transcript Eseu Istorie

TEMA :1
• Instaurarea
Comunismului in
ROMANIA
O Dictatura Absolut Inumana
In Romania esecul comunismului a fost cel mai socant, dezastrul economic cel mai adanc si
conditiile de trai cele mai inumane. Natura eratica a procesului luarii deciziilor, gustul pentru
proiecte economice grandioase si anularea deliranta a conducatorului si a ideilor lui irationale au
sfarsit prin a impinge tara la dezastru si au nascut o societate monstruoasa, in care supunerea si
frica au luat locul demnitatii, iar minciuna pe al adevarului. Umilinta, lipsurile si opresiunea s-au
adunat, fara ca un sfarsit, oricare ar fi fost el, sa fie intrevazut.
Cu timpul, in Occident se punea, din ce in ce mai insistent, o intrebare: “Care este punctul
limita?” De la oameni de rand la experti, toti se intrebau cata suferinta vor mai indura romanii pana
sa se revolte si sa se elibereze. Nimeni nu putea da un raspuns. De multe ori se credea ca oamenii
au ajuns la limita suportabilului, dar curand incepea sa para ca o asemenea limita nu exista. Toata
lumea era surprinsa aparenta inertie si pasivitate a romanilor, un palid raspuns gasindu-se in
istoria, psihologia sociala sau realitatea dura a vietii cotidiene a natiunii.
In anii 70 si 80 s-au facut eforturi intelectuale de a se gasi particularitatea regimului Ceausescu.
Pentru unii, era Stalinism primitiv. Altii adaugau o tenta de traditie bizantina la totalitarismul
comunist classic, iar o a treia categorie vorbea de o societate – erzats, de pseudo-orice, inclusive
un pseudo-neo stalinism.
Inceputul dominatiei comuniste
Preponderenta sovietica s-a manifestat imediat dupa 23 august 1944, cand delegatia romana s-a
deplasat la Moscova pentru a semna Conventia de armistitiu cu Natiunile Unite. P.C.R. a actionat
penrtu crearea unui sistem de aliante a fortelor de stanga si la ordinul Moscovei, comunistii au
sporit starea de confuzie, pentru a ajunge la putere. La Conferinta de la Moscova din 9 octombrie
1944 Stalin si Churchill au impartit Balcanii iar sfera de influenta sovietica in Romania era de 90%.
P.C.R.a iesit din Blocul National Democrat (B.N.D.) si din guvern si impreuna cu P.S.D. si alte grupari
fidele comunismului au format Frontul National Democratic (F.N.D.). Iar in nordul Transilvaniei,
U.R.S.S. a instituit un regim de ocupatie militara. P.C.R. a atras in F.N.D. si grupari desprinse din
partidele istorice precum cea national-taranista condusa de Anton Alexandru si cea liberala condusa
de Gh. Tatarescu. In ianuarie 1945 Gheorghidiu Dej si Ana Pauker au fost chemati la Moscova;
ultima etapa a fost organizarea unor demonstratii pentru demiterea guvnului Radescu. La 24
februarie 1945 au avut loc mari demonstratii in Bucuresti, soldate cu morti si raniti iar la 28
februarie 1945 A.J. Vasinski, adjunctul ministrului de externe sovietic, a cerut regelui sa numeasca
un nou govern condus de Petru Groza. In guven au intrat si Gh. Tatarescu impreuna cu A.
Alexandrescu.
La 9 martie 1945 nordul Transilvaniei a intrat sub controlul administratiei romanesti si pentru a
atrage simpatia tarainilor, P. Groza a infaptuit la 23 martie 1945 reforma agrara pentru ca in 1949
sa declanseze campania de colectivizare.
Regele Mihai a cerut demisia lui Groza si a declansat “greva regala”. Aceasta s-a sfarsit prin
includerea in govern a doi reprezentanti de la P.N.L. si P.N.T. iar Groza a epurat aparatul de stat, a
creat lagare de detinuti, a suprimat ziarele de opozitie, a infiintat sovromurile si tribunalele populare
si a anuntat alegeri libere.
Pentru intimidarea opozitiei guvernul a trecut la arestari in randul acesteia si i-a fost obstructionata
campania electorala. Armata sovietica, politia si jandarmeria comunista i-au sprijinit pe comunisti.
Electoratul a votat pentru partidele istorice insa comunistii au falsificat rezultatul alegerilor, au iesit
invingatori, reprezentantii puterilor occidentale acreditati la Bucuresti ne sprijinind fortele
democratice regale Mihai.
Pe 10 februarie 1947 Romania a semnat Tratatul de Pace cu Natiunile Unite. Dupa aceea comunistii
au trecut la un alt val de arestari: actiunea de la Tamadau a vizat compromitere P.N.T.; partidele
politice au fost interzise si opozitia lichidata. In noiembrie 1947 au fost inlaturati liberalii din guvern
iar P.C.R. a ramas partid unic. Regele Mihai I a fost invitat la ceremonia casatoriei principesei
Elisabeta la Londra, aici a avut convorbiri cu diferiti oameni politici care l-au sfatuit sa nu se mai
intoarca in tara insa el s-a intors. Pe 30 decembrie 1947 Gheorghidiu Dej si Petru Groza i-au cerut
regelui Mihai sa abdice. Ultimul obstacol in calea comunizarii a fost inlaturat, in aceeasi zI
proclamandu-se Republica
Perioada stalinista. Regimul lui Gh. Gheorghidiu Dej
Proclamarea Republicii in 1947 a deschis calea crearii statutului totalitar, care s-a bazat pe un
partid unic, pe centralizarea economiei, pe suprematia politiei secrete.
In februarie 1948 s-a infiintat P.M.R
condus de Gh. Gheorghidiu Dej
urmat de Ana Pauker si
Vasile Luca.
Tot in 1948 a fost adoptata si prima Constitutie comunista care a imitate-o pe cea sovietica din
1936. Organul legislative supreme era Marea Adunare Nationala. Intreaga putere politica a
apartinut partidului unic care a fost sprijinit de politia politica. Fostii demnitari au fost exterminate si
inchisi in lagare de munca (Sighet, Rm. Sarat, Gherla, Pitesti,Aiud): la Pitesti au fost “reeducati”
intre 1948 si 1952 tineri(elevi, studenti), la canalul Dunare-Marea Neagra au fost inchisi 80000 de
oameni, multi murind din cauza conditiilior inhumane. Gheorghidiu Dej si-a indepartat toti rivalii, in
1954 lichidandu-l pe Lucretiu Patrascanu.
Stalinismul economic a cuprins: nationalizarea intreprinderilor, etalizarea bancilor, colectivizarea
agriculturii. In industrie s-au aplicat planurile cincinale, ele stabilind ritmuri inalte de dezvoltare,
necolerate cu resursele tarii. Colectivizarea s-a terminat in 1962 cuprinzand 96% din terenurile
arabile ale tarii. 80000 de tarani care au refuzat sa se inscrie in C.A.P.-uri au fost arestati. Prin
atalizarea Bancii Nationale a intrat in mana comunistilor cea mai importanta banca romaneasca.
Pe plan cultural au fost rupte relatiile cu Occidentul si s-a adoptat modelul sovietic:
proletculturismul. In 1948 a fost adoptata Legea invatamantului iar religia ca obiect de studio a fost
inlocuita cu istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si cu geografia U.R.S.S.. Profesorii care
nu au acceptat au fost exclusi din invatatmant.
S-a introdus cenzura; Biserica a fost subordonata autoritatilor comuniste iar biserica greco_catolica
a fost silita sa se uneasca cu cea ortodoxa.
In plan politic Romania a intrat in C.A.E.R. in 1949 iar in 1955 a intrat in pactul de la Varsovia. In
anul 1953 a murit Stalin iar in 1956 a avut loc revolutia anticomunista din Ungaria. In 1958 trupele
sovietice s-au retras din Romania si aceasta a inceput sa se distanteze de U.R.S.S. dar nu a
abandonat modelul soviatic. Comertul romanesc a inceput sa se reorienteze catre Occident.
Romania nu a acceptat “panul Valev” care dorea sa faca din Romania o zona agricola in interiorul
U.R.S.S. si a reluat relatiile cu Iugoslavia, de care se indepartase dupa ce caonducatorul acesteia,
Tito, s-a desprins de Moscova. In 1964 a fost lansata o declaratie care proclama egaliatatea tuturor
partidelor comuniste insa cu toate incercarile de reforma regimul Dej nu poate fi absolvit de crimele
comise impotriva opozantilor.
Regimul nationalist-comunist
Nicolae Ceausescu
Moartea lui Gheorghiu-Dej a pus problema succesiunii sale în conducerea P.M.R. Atunci,
„educat” încă din 1952 pentru a „sluji” politica comunistă, Nicolae Ceauşescu vine la putere. Cu
toate că acesta beneficiase de politica de destindere a lui Dej, Ceauşescu a atacat vehement pe
fostul conducător, proclamându-se deschizătorul marii politici.
Prima etapa a regimului ceauşist s-a desfăşurat între anii 1965-1971. Principalii factori au fost
: adoptarea unei noi Constitutii, redenumirea tarii in Republica Socialista Romania si schimbarea
denumirii P.M.R. in Partidul Comunist Roman(P.C.M.).
Toate promisiunile cu caracter populist făcute de către Ceauşescu, i-au întărit poziţia. La acea
vreme, noul lider nu urma numai câştigarea simpatiei faţă de popor ci şi pe cea a Occidentului. Prin
această politică a sa, Ceauşescu a reuşit să câştige şi simpatia poporului. Realizărilor din această
etapă li s-a adăugat momentul din 1968, care s-a dovedit a fi decisiv pentru propulsarea lui
Ceauşescu in politica internaţională. La un momentdat „tovarăşul” Ceauşescu a atacat verbal
U.R.S.S. Din acel moment prestigiul lui Ceauşescu a crescut imens.
Repetatele vizite în străinătate ale
„tovarăşului” au amplificat rolul României
pe plan internaţional.
A doua etapă a regimului Ceauşist s-a desfăşurat între anii 1971-1980. Această etapă a avut ca
punct de pornire vizitele lui Ceauşescu în China şi în Coreea de Nord. Din 1972, acesta începe sa-si
pună rudele în posturi importante în partid şi în sistemul organelor de stat. În 1973 soţia sa, Elena,
este promovată în Comitetul Executiv al P.C.R. În 1974 Ceauşescu devine preşedinte al republicii.
Tot în anii ’70 dictatorul nostru a luat o serie de decizii economice greşite, „pregătind” astfel criza
economică din anii ’80.
Cea de-a treia etapă a regimului Ceauşist s-a desfăşurat între anii 1980-1987. După 1980
starea de criză a României a devenit evidentă. În această perioadă ţara noastră avea nevoie de
materii prime din străinătate. Tot în această perioadă de criză s-au înregistrat împrumuturi imense
din străinătate. Majoritatea statisticilor erau falsificate pentru a acoperi o economie falimentară.
Atunci poporul român era folosit tot mai mult ca o armă de propagandă a regimului Ceauşist.
Ultima etapă şi anume sfârşitul regimului Ceauşist a avut loc între anii 1987-1989. În aceşti doi
ani dictatorul pierduse total sprijinul populaţiei. Dornic de a modifica fizionomia oraşelor, regimul a
început o serie de demolări ale construcţiilor vechi. Aşadar la 21 septembrie 1988, Ceauşescu a
organizat un miting pentru a explica populaţiei de ce politica sa este cea mai bună. Însă, întâlnirea
nu a mers aşa cum s-a aşteptat. Mulţimea a început să-l huiduie pe dictator, după care mulţimea a
pătruns în Comitetul Central, Televiziunea şi Radioul, anunţând poporul că Ceauşescu a fugit. În
cele din urmă Ceauşescu a fost prins la Târgovişte pe data de 25 decembrie. După ce au fost
judecaţi, Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost executaţi.
Optiuni ce au dus la dezastru
Regimul Nicolae Ceausescu a infaptuit o politica economica menita sa industrializeze Romania
intr-un timp scurt, fara nici o preocupare pentru nevoile reale ale tarii sau sacrificiile umane. Asa
numita rata a acumularii (procentul din venitul national reinvetit in economie) era mentinuta
constant la un nivel excesi de ridicat, de aproape 30%, pentru a pastra un ritm inalt de crestere
economica. Prioritatile si obiectivele economice erau stabilite arbitrar, avand la baza mai degraba
inclinatiile si preferintele personale ae conducatorului si ale sotiei sale. Obsesia stalinista a
dictatorului privind industria grea ca obiectiv prioritar l-a facut sa dezvolte cu orice prêt o uriasa
industrie siderurgica si metalurgica. Veleitatile stiintifice de chemist ale Elenei Ceausescu au dat
nastre unei vaste industrii pentrochimice. Aceste ramuri au devenit pivotii economiei
romanesti.Ambele optiuni s-au devenit irationale, si pe deasupra, foarte costisitoare.[1]
Pricipala eroare economica a acestor optiuni consta in aceea ca ele ignorau total lipsa de
materii prime si resurse energetice a Romaniei. Desi era bogata in resurse naturale, tocmai pentru
industriile care erau prioritare lui Ceausescu Romania avea prea putina materie prima. In
consecinta, toate materiile prime, sau cea mai mare parte a lor, ca si energia utilizata proveneau
din import.. Spre exemplu , in 1988, importurile de minereu de fier se marisera de 20 de ori fata de
punctul 1960. Paradoxul era ca acele industrii care se bazau pe materie prima si energie din import
nu prea reuseau sa-si desfaca produsele pe piata mondiala. In 1988 (an pentru care datele sunt
mai mult sau mai putin corecte), numai 10,2% din productia de otel o reprezenta otelul inalt aliat, cu
o sansa de a se vinde pe piata mondiala saturata. In ansamblu, industria grea nu era capabila sa
aduca suficienta valuta straina nici macar pentru a a coperi costurile materiilor prime si ale energiei
importate pe care le utiliza. Pentru a compensa acest deficit, regimul sporea constant exporturile de
alimente si bunuri de larg consum, adica exact de ceea ce romanii aveau nevoie. Industriile
prioritare erau si energofage, spre exemplu combinatul de aluminiu de la Slatina consuma, in 1989
electricitate echivalenta cu consumul casnic al intregii populatii din Romania.
Lipsurile
In timp ce se faceau investitii enorme in aceste obiective prioritare si in constructii
megalomane, regimul neglija alte industrii, pentru care existau rezerve corespunzatoare de materii
prime autohtone. Din “granarul Europei”, Romania a devenit “cutia milei”. Industrializarea obsesiva
a avut doua efecte devastatoare asupra agriculturii. Intai, ea a privat productia agricola de
investitiile indispensabile in masini, irigatii, ameliorari funciare si ingrasaminte, si apoi, a depopulat
satele. Cel de-al doilea efect a luat proportii dramatice, lasand munca campului in principal in
seama femeilor si a batranilor. Mai mult, intr-o vreme cand alte tari comuniste liberalizau legile cu
privire la proprietatea funciara si slabeau controlul statului asupra proprietatii agricole, Ceausescu
reintroducea in 1983 cotele obligatorii catre stat, iar in 1986 decreta ca toate terenurile agricole
erau proprietate de stat data in folosinta temporara numai gospodariilor agricole de stat si
cooperatiste sau taranilor individuali. Imixtiunea si jaful statului erau deja strigatoare la cer,
suprimand orice motivatie ca taranul sa munceasca mai bine sau sa produca mai mult.
Efectele au fost cumplite. Productivitatea agricola era una din cele mai scazute din Europa. Se
comiteau exagerari aberante cand se reportau recolte record de cereale, spre exemplu, in 1989,
Ceausescu a anuntat ca recolta de grau atingea 60 000 000 tone cand, de fapt, ea se situa sub 17
000 000 tone. In 1989 de fapt, recolta de porumb la hectar era doar o fractiune din a celorlalte tari,
fie ele si comuniste: 33% din recolta Italiei sau a Germaniei occidentale, 45 % din cea a Ungariei.
Recolta de grau era mai putin de 55% din cea a Germaniei si a Frantei. Aceeasi soarta a avut-o si
productia de lapte. In 1988, productia pe locuitor a industriei alimentare era: carne 37,2 kg, branza3,2 kg, unt- 1,7 kg, ulei comestibil-14,2 kg.
Chiar si aceste resurse atat de limitate ar fi putut asigura o hrana saracacioasa, dar acceptabila
pentru populatie, daca nu s-ar fi exportat frenetic alimente in schimbul valutei forte sau al energiei.
In1982, regimul, intrecand orice masura, a acuzat largi categorii ale populatiei ca se
supraalimenteaza si, in consecinta, a instituit o Comisie pentru Alimentatia Rationala, care sa
supravegheze punerea in aplicare unui Program de Alimentatie Stiintifica. Goana febrila dupa
mancare devenise principala a majoritatii populatiei tarii, care nu-si avea egal decat poate in
suferinta provocata de frig, iarna.
In conditiile in care aproape intreaga energie de productie interna sau importata era inghitita de
industria grea, consumul privat fusese redus la o cantitate neglijabila. S-a decretat ca temperatura
din locuintele oamenilor de rand nu putea depasi iarna 18 grade Celsius. Maximum permis pentru
iluminatul unei camere era un bec de 40 wati.
Decizia lui Ceausescu de a achita datoria externa de 12 mld $ a Romaniei in numai cativa ani
insemna, pactic, ca orice putea fi vandut peste hotare pentru valuta forte. Produsele alimentare si
bunurile de consum erau printre articolele cel mai usor de vandut. Desi nu sunt inca disponibile
date demne de incredere, din care sa rezulte cat de mult s-a exportat in realitate, exista numeroase
dovezi ale penuriei insuporabile de produse alimentare de baza, majoritatea rationalizate, si ale
malnutritiei, in special in randul copiilor.
Mixtura letala de frica si manipulare
In primul rand, Securitatea manipula intreaga populatie prin infiltrari perfide sau prin represiuni
dure, violente. De asemenea, structura tentaculara, mafiota a puterii, in care marea familie a
dictatorului si a sotiei sale detinea functiile de comanda, facea imposibila orice rezistenta la nivelul
sistemului.
O alta imprejurare unica in felul ei e insasi clasa muncitoare, mult mai tanara ca in alte tari. Ea
cuprinde un procent de tarani stramutati la oras, care si-au pierdut valorile satului, dar nu au
asimilat modul de a gandi al oraseanului. Acest segment era atat de vulnerabil, incat putea fi foarte
usor indus in eroare si manipulat.
De asemenea, el putea fi foarte greu abordat de oamenii deschisi spre reforme, mai ales de
intelectuali. Intelectualii romani sunt adesea acuzati de elitism sau blamati cel putin pentru lipsa de
comunicare cu muncitorii ce friza dispretul. Indiferent daca acuzatia este adevarata sau nu, fapt
este ca in Romania n-a existat un Solidarnosc sau un Forum Civic.
In schimb, existau frictiuni si animozitati sociale si nationale, intretinute cu perfidie. Diversiunea
nationalista avea mare success in orice directie se indrepta. Flagelul antisemitismului a fost
reactivate, incomodat putin de dimensiunile reduse ale tintei (o pupulatie evreiasca redusa de
emigrare la numai 20 000 de la cei 400 000 de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial), dar
foarte eficace. Ura impotriva ungurilor s-a dovedit extreme de utila. In fine, sentimentele antirusesti
au fost abil puse in valoare chiar de la inceput de Ceausescu , care si-a construit reputatia de lider
nationalist si independent tocmai prin ostilitatea afisata fata de Moscova[1], atitudine ce i-a folosit
atat pe planintern cat si international. Acest lucru i-a permis lui Ceausescu sa transforme Romania
in mosia lui proprie.
Occidentul poarta probabil o anume raspundere, pe care ar trebui sa o recunoasca si s a si-o
assume, de a se fi lasat dus de nas de Ceausescu pentru atata vreme si cu un folos atat de mic.
Atutudinea echivoca a Apusului fata de Ceausescu a constituit, se pare, un factor inhibant petru o
potentiala opozitie. Acesta este un punct de vedere legitim si poate chiar justificat,desi el pare
adesea o tentative de a “muta in exterior vina”.
In cele din urma, Occidentul si-a racit atitudinea fata de Ceausescu si l-a plasat intr-un soi de
carantina diplomatica in cea de-a doua jumatate a anilor 80. Totusi, SUA au continuat pana in 1988
sa acorde Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate. In 1988, Romania era izolata atat in vest,
cat si in est, iar inspaimantaoarea ei performanta in domeniul drepturilor omului era denuntata la
scara universala. Riposta lui Ceausescu a fost de a deveni sabotorul procesului Helsinki, proces
care cunoscuse o puternica accelerare in 89. Rolul pe care l-a jucat l-a consacrat definitiv ca un
paria al comunitatii statelor europene, un fapt care la randul sau a incurajat considerabil opozitia
interna din Romania.
TEMA:2
• Perioada Comunista in
ROMANIA
COMUNISMUL IN ROMANIA
Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noţiuni: un anume
sistem social, o ideologie care promovează acest sistem social, sau o mişcare politică care doreşte
să implementeze acest sistem.
Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate
privată şi nici clase sociale. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii
acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei
societaţi comuniste este: "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."
Ca ideologie mai nouă, comunismul după revoluţia din octombrie din Rusia ţaristă, este
sinonim cu marxismul şi diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului.
Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepţia progresului în istorie, potrivit căreia există
patru faze ale dezvoltării economice a societăţii: sclavia, feudalismul, capitalismul şi comunismul.
Această "concepţie materialistă" a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate
celelalte sisteme (social, juridic, cultură...). De asemeni dezvoltă "concepţia determinismului",
potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus, nu de gândirea acelui
individ ci de clasa la care aparţine, şi de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăţi
comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în
care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China,
România şi în celelate "state frăţeşti".
"Marii conducători" ai proletariatului şi ai ţărănimii, au instaurat în ţările în care au fost "aleşi"
regimuri tiranice, dictaoriale unde preaslăvita grijă faţă de om, a fost grija de oprimare a toate
drepturilor democratice şi suprimarea, dacă era posibil, a oponenţilor. "Cine nu este cu noi, este
împotriva noastră", asta era deviza de fapt a conducătorilor acestor state care de "bună voie" au
îmbrăţişat această ideologie. Datorită acestei ideologii au căzut jertfă pe lângă cei mulţi şi
intelectualitatea de seamă a neamului.
Ca mişcare politică, comunismul este o ramură a mişcării socialiste, de care se diferenţiază
în principal prin dorinţa comuniştilor de a instaura un sistem
comunist în locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluţionare armate.Actul de la 23
August 1944 a marcat trecerea în România spre un regim democratic, care din nefericire nu a
devenit efectiv datorită, pe de-o parte, prezenţei trupelor sovietice în ţară, iar pe de altă parte,
datorită împărţirii sferelor de influenţă între marile puteri
România fiind inclusă în sfera de influenţă sovietică, deschizându-se astfel calea unui nou regim de
dictatură, cel totalitar comunist care avea să marcheze dramatic soarta ţării noastre pentru o
îndelungată perioadă de timp. Regimul totalitar comunist s-a instaurat efectiv în România începând
cu anul 1948 şi a durat până în decembrie 1989, având următoarele caracteristici: Regimul
totalitar comunist s-a instaurat în România în mod treptat, prin accederea la putere a comuniştilor,
care au recurs la o serie de acte succesive în scopul cuceririi depline a puterii politice. Dintre
acestea menţionăm în mod deosebit instaurarea la 6 martie 1945 a guvernului dr. Petru Groza
format în majoritate din comunişti. Instaurarea acestui guvern s-a făcut după cum se ştie, la
presiunile Moscovei care, prin emisarul său Vâşinschi, sosit la Bucureşti în mod special pentru acest
scop a determinat pe regele Mihai să accepte înlocuirea guvernului Rădescu, cu guvernul dr. Petru
Groza care va urmări ca principal scop comunizarea României. Trebuie menţionat însă şi faptul că
instaurarea acestui guvern a fost însoţită de retragerea administraţiei sovietice din Ardealul de
Nord, administraţie care s-a instaurat samavolnic imediat după eliberarea acestuia de către armata
română puterii aliate - Anglia şi SUA, care au condiţionat recunoaşterea acestui guvern de
includerea în componenţa sa a câte un reprezentant din cadrul partidelor Naţional Ţărănesc şi
Naţional Liberal şi organizarea de alegeri libere în scopul constituirii noilor organe ale puterii de stat,
condiţii acceptate în cele din urmă, ceea ce a condus la recunoaşterea guvernului dr. Petru Groza şi
de către cele două puteri aliate.
Un alt moment pe linia acaparării depline a puterii politice de către comunişti l-a constituit
alegerile din 19 noiembrie 1946 care, după cum se cunoaşte, au fost falsificate în favoarea
comuniştilor. Noul parlament unicameral conform legii electorale din acea vreme era alcătuit în
proporţie de peste 78% din comunişti şi procomunişti, asigurându-se astfel, o legitimitate noii
puteri comuniste.
Deşi rezultatul alegerilor a fost vehement contestat de către opoziţie cu probe concludente,
solicitându-se inclusiv Puterilor Aliate să nu le recunoască, în cele din urmă, prin mesajul tronului
către parlamentul rezultat din alegeri frauduloase, acestea au fost validate. Guvernul format în
urma acestor alegeri, prezidat tot de dr. Petru Groza (care deşi nu era comunist, a făcut jocul
acestora), cu o compoziţie comunistă mărită, a fost recunoscut de Puterile Aliate cum şi de alte
guverne ale lumii. Această situaţie a întărit poziţiile comuniste în diferite structuri ale puterii şi ca
atare, procesul de comunizare a României s-a accentuat.
În cursul anului 1947 s-au înregistrat ultimele momente spre instaurarea deplină a unui stat
totalitar comunist.
Astfel, în vara anului 1947, P.N.Ţ. şi P.N.L. au fost scoase în afara legii, liderii acestora
condamnaţi la ani grei de închisoare, ajungându-se ca pe scena politică a ţării să rămână partidul
comunist şi aliaţii acestuia, pregătindu-se în felul acesta terenul pentru un regim totalitar bazat pe
un partid unic.
În noiembrie 1947 au fost înlăturate din guvern grupările care reprezentau vechile
forţe politice, dar care se aliaseră cu comuniştii, fiind vorba de Gheorghe Tătărăscu, reprezentantul
unei grupări liberale şi de Alexandru Alexandrini, reprezentantul unei grupări naţional-ţărăniste.
În urma acestor epurări, s-a ajuns la un guvern a cărei componenţă era în totalitate
comunistă, forma de guvernământ continuând să fie însă una monarhică. Ca urmare a acestei
situaţii, comuniştii au trecut la acţiunea finală de înlăturare a ultimei piedici din calea instaurării unui
regim totalitar.
Astfel, la 30 decembrie 1947, regele Mihai este obligat să abdice, proclamându-se Republica
Populară Română ce marca succesul deplin al comuniştilor pe calea instaurării unui regim totalitar.
În esenţă regimul totalitar comunist din România a fost la fel ca
în toate ţările în care s-au instaurat astfel de regimuri, având însă
anumite particularităţi care l-au deosebit de acestea în sens pozitiv sau
negativ. Astfel, toate regimurile comuniste din zona europeană au fost
impuse de Uniunea Sovietică, cu acordul Puterilor occidentale şi
complicitatea unor forţe interne, fiind implementate după modelul
sovietic. Aceste regimuri s-au instaurat şi menţinut prin forţă,
recurgându-se în acest scop la represiuni sângeroase în toate statele
respective, la suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, impunându-se un singur partid declarat ca forţă politică
conducătoare, realizându-se în practică formula partid-stat. Atât
economia cât şi politica acestor ţări era subordonată Uniunii Sovietice,
fiind în felul acesta afectate grav independenţa şi suveranitatea
acestora.
Fără să ignorăm particularităţile fiecărui regim comunist din aceste ţări, apreciem că, aşa cum
am subliniat, esenţa lor a fost aceeaşi, adică de regimuri dictatoriale comuniste. Încercarea de a
face o ierarhizare a acestor regimuri constituie o abatere de la realitate având, în practică,
consecinţe politice negative. Dacă se recurge totuşi la o nuanţare, se poate aprecia că regimul cu
duritatea cea mai excesivă a fost cel bolşevic al cărui model a fost copiat de celelalte state
comuniste, Uniunea Sovietică fiind forţa conducătoare a lumii socialiste. Tot ca o nuanţare trebuie
menţionat cazul Iugoslaviei, care a respins atât modelul cât şi tutela sovietică, regimul politic din
această ţară, neavând aceeaşi duritate, păstrând totodată legăturile cu Occidentul şi lumea a treia.
Regimul comunist din România, întins pe un timp îndelungat de peste patru decenii, a
cunoscut mai multe perioade cu anumite etape în cadrul acestora, comportând o serie de
particularităţi.
O primă perioadă este cea dintre 1948-1965 din timpul guvernării lui Gh. Gheorghiu-Dej. În
cadrul acestei perioade există două etape distincte: prima din 1948-1958, iar a doua din 1958 până
în 1965, an în care Gheorghiu-Dej a încetat din viaţă, locul său fiind luat de Nicolae Ceauşescu.
A doua perioadă a acestui regim este cea dintre 1965 - decembrie 1989, din timpul
guvernării lui Nicolae Ceauşescu.
În cadrul acestei perioade se pot distinge trei etape: prima din 1965-1971; a doua din
1971-1982, iar a treia din 1981 - decembrie 1989.
În funcţie de aceste perioade şi etape, regimul comunist din România a avut o serie de
particularităţi distincte.
În prima etapă (1948-1958) din perioada guvernării lui Gheorghiu-Dej, regimul dictatorial
comunist din România a avut cel mai represiv caracter, cum şi cea mai accentuată obedienţă faţă de
Uniunea Sovietică. Este etapa in care s-a practicat o mare prigoană şi reprimare împotriva elitelor
româneşti şi chiar a categoriilor sociale de muncitori, ţărani, pe care regimul pretindea că se
sprijină. Au avut loc arestări şi deportări masive de ordinul miilor, condamnări la ani grei de detenţie
şi la moarte, sau chiar lichidarea unor persoane fără a fi judecate. Printre cei arestaţi, iar unii dintre
ei chiar lichidaţi, au fost o serie de personalităţi politice şi intelectuali de frunte, precum şi ţărani şi
muncitori care erau în dezacord cu politica regimului. O politică de reprimare s-a dus chiar şi în
rândurile partidului comunist cu scopul înlăturării rivalilor politici. Obidienţa faţă de
Uniunea
Sovietică s-a manifestat nu numai în plan politic, ci şi economic când prin intermediul sovromurilor
(societăţi mixte sovieto-române în care partea sovietică deţinea pachetul majoritar), economia
românească a fost practic subordonată celei sovietice care a prădat-o şi a jefuit-o. Această stare de
lucruri s-a datorat şi faptului că pe teritoriul României exista armata sovietică, iar toate instituţiile
de stat, politice, economice, de învăţământ, de cultură, armata, serviciile de informaţii etc., aveau
consilieri sovietici care îşi impuneau politica proprie intereselor sovietice.
Tot în această etapă a avut loc şi naţionalizarea principalelor mijloace de producţie şi
colectivizarea forţată a agriculturii care, în fapt au dus la lichidarea proprietăţii private în marea ei
majoritate şi la instituirea proprietăţii de stat sub denumirea de proprietate socialistă. Prin aceste
acţiuni cetăţenii ţării au ajuns să depindă de stat, iar drepturile şi libertăţile individuale au fost
afectate dramatic.
În această etapă s-au realizat bazele regimului totalitar, având o singură forţă politică
politică cu rol conducător - partidul comunist şi cu o totală subordonare a societăţii civile celei
politice. S-a instituit un sistem draconic de cenzură asupra mijloacelor de informare în masă,
precum şi a tuturor publicaţiilor, literaturii şi artei, istoriei etc., care au fost ideologizate şi
constrânse să slujească politica partidului. În instituţiile de învăţământ şi cultură au fost
implementate tiparele sovietice, iar ideologia comunistă a devenit elementul de bază al acestora.
Presa devenise în totalitatea sa un mijloc docil de slujire a politicii regimului totalitar comunist.
Relaţiile externe în ansamblul lor erau orientate spre Uniunea Sovietică, întrerupându-se
astfel în bună măsură legăturile tradiţionale ale României cu Occidentul. România devine membru al
C.A.E.R.-lui (organism economic) în 1949 şi membru al Tratatului de la Varşovia (pact militar) în
1955, ambele organisme fiind dominate de Uniunea Sovietică prin intermediul cărora urmărea să
menţină ţările socialiste din Europa în zona sa de influenţă şi în acelaşi timp să contracareze
organismele similare ale Occidentului.
Trebuie menţionat totuşi că în această etapă de regim totalitar, România a cunoscut o
creştere economică pe baza unei rate ridicate a acumulării, urmărindu-se industrializarea şi
electrificarea ţării cu accent pe dezvoltarea industriei grele, îndeosebi a celei constructoare de
maşini. Procesul de industrializare s-a înfăptuit în mare parte prin acumulări care au lovit în nivelul
de trai al populaţiei.
Pe plan extern trebuie menţionată, ca un succes primirea României în O.N.U., în anul 1955,
deschizându-se ţării noastre posibilitatea de a juca în etapele următoare un rol activ pe arena
internaţională.
Prima etapă din perioada guvernării lui Gheorghiu-Dej se încheie cu retragerea trupelor
sovietice de pe teritoriul ţării noastre, ca rezultat al unei politici abile ale acestei guvernări, România
fiind singura dintre ţările aflate în această situaţie, care a reuşit o astfel de performanţă.
A doua etapă a guvernării lui Gheorghiu-Dej (încheiată prin decesul acestuia survenit în primăvara
anului 1965), se caracterizează printr-o anumită liberalizare a regimului comunist, materializată prin
eliberarea deţinuţilor politici din închisori şi printr-o anumită elasticitate în viaţa spirituală,
continuându-se totodată procesul de dezvoltare economică. Pe plan extern s-a promovat o politică
de independenţă faţă de Uniunea Sovietică şi o reorientare spre occident. Această realitate şi-a
găsit expresia mai ales în "Declaraţia din aprilie" din 1964.
După încetarea din viaţă a lui Gheorghiu-Dej în 1965, se intră în a doua perioadă de regim
totalitar comunist din timpul guvernării lui Nicolae Ceauşescu.
În prima etapă a acestei perioade (1965-1971), se continuă
procesul de creştere economică şi, pe această bază, o ridicare a nivelului
de trai a populaţiei, o protecţie socială şi o anumită liberalizare a vieţii
spirituale, păstrându-se însă elementele fundamentale ale regimului
totalitar comunist. Pe plan extern s-a continuat politica de independenţă
faţă de Uniunea Sovietică şi de deschidere spre Occident, România fiind
iniţiatoarea unor acţiuni politice pe plan extern mult apreciate în epocă.
Momentul culminant al acestei politici l-a constituit poziţia României faţă
de invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia în
frunte cu cele ale Uniunii Sovietice (1968), la care România nu numai că
nu a participat, dar a condamnat vehement această invazie, populaţia ţării
noastre fiind chemată să opună rezistenţă armată în cazul unei situaţii
similare cu cea din Cehoslovacia. Prestigiul liderului comunist a crescut
atât în ţară cât şi în străinătate, aspect care, din păcate, va fi folosit apoi
la promovarea unui cult deşănţat al personalităţii.
A doua etapă a regimului politic dictatorial din timpul guvernării lui
Ceauşescu (1971-1982
Se caracterizeaza prin
accentuarea conţinutului totalitar al regimului politic, recurgându-se
la o supraveghere severă a populaţiei de către organele partidului şi
statului, la o ideologizare şi politizare excesivă a vieţii sociale în toate
domeniile sale de activitate, la o supercentralizare a economiei, la
împrumuturi masive de capital de pe piaţa occidentală ce au fost
destinate construirii unor obiective industriale gigant, mari
consumatoare de materii prime, materiale şi energie care, în
perspectivă, au avut urmări negative, mai ales sub aspectul eficienţei
şi rentabilităţii economice.
În această etapă a continuat, pe baza unei rate înalte de acumulare, procesul de creştere
economică, implicit o creştere a construcţiilor de locuinţe pentru populaţie şi a unor obiective
culturale şi de învăţământ. S-a continuat protecţia socială din etapa anterioară. Spre sfârşitul
acestei etape însă, şi-au făcut apariţia unele semne evidente privind o încetinire a ritmului de
dezvoltare economică şi totodată, o penurie de bunuri alimentare, medicamente etc.
Pe plan extern, în această etapă s-a continuat politica de orientare spre occident,
promovându-se în acelaşi timp legături şi cu alte grupuri de ţări, în speţă cu cele din lumea a treia.
Este în acelaşi timp etapa în care semnele de contestare a cuplului Ceauşescu devin tot mai
evidente, îndeosebi pe plan intern, dar în unele privinţe şi pe plan extern.
A treia şi ultima etapă a regimului totalitar comunist din timpul guvernării lui Ceauşescu,
se referă la intervalul de timp dintre 1982 şi decembrie 1989, când acest regim a fost înlăturat prin
revoluţia română.
Drepturile şi libertăţile omului sunt drastic îngrădite. Economia ţării traversează o perioadă
de criză manifestată prin încetarea creşterii economice şi, mai ales, a lipsei de eficienţă şi
rentabilitate. Starea gravă din economie este accentuată şi de măsurile iniţiate de Ceauşescu de a
achita împrumuturile externe ale statului român, care au dus, pe de o parte la izolarea economică şi
politică a României, privarea economiei de mijloace moderne de dezvoltare. Aspectul cel mai grav
al acestor stări de lucruri l-a constituit scăderea dramatică a nivelului de trai a populaţiei, obligată la
privaţiuni de tot felul (alimentaţie, căldură etc.). Tragic şi paradoxal pentru populaţia românească
era faptul că, deşi suferea de foame şi de frig, era obligată, prin mecanismul propagandei de partid
şi de stat să adreseze permanente osanale cuplului Ceauşescu.
Şi sub aspectul politicii externe apar în această etapă
schimbări semnificative. Astfel, dacă în etapele anterioare
politica externă românească era orientată spre occident,
Ceauşescu încercând chiar să pună securitatea României sub
umbrelă americană, în anii '80, Ceauşescu dă semne de
oscilare şi nesiguranţă pe plan extern, ajungându-se la o
înrăutăţire a relaţiilor ţării atât cu Uniunea Sovietică cât şi cu
Occidentul.
Paradoxul acestei situaţii îl constituie faptul că deşi se manifesta încă o anumită independenţă faţă
de Uniunea Sovietică, sub aspect economic, România depindea tot mai mult de aceasta datorită
nevoilor de import de gaze naturale, petrol şi alte materii prime şi materiale, aceasta şi datorită
perturbării între timp a relaţiilor ţării noastre cu Occidentul.
Anii de sfârşit ai acestei etape (1988-1989), deşi înregistrau achitarea completă a datoriei
externe de circa 14 miliarde de dolari, arătau o Românie cu o economie sarcofagă,
supercentralizată şi mult rămasă în urmă, cu o populaţie care se confrunta cu privaţiuni de tot felul
şi umilită de cultul absurd al personalităţii, existând o totală izolare a ţării pe plan extern.
Toate acestea constituiau semne a unei profunde crize de sistem, conducând la
declanşarea revoltei populaţiei împotriva regimului totalitar, revoltă care se va transforma într-o
revoluţie soldată cu înlăturarea acestui regim şi trecerea la un regim democratic şi la o economie
de piaţă liberă.
Se poate concluziona că înlăturarea regimului totalitar comunist a fost opera poporului
român, pe fondul unei conjuncturi externe favorabile legate de procesul de prăbuşire a sistemului
comunist din estul Europei.
Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt celei mai îndelungate şi mai apăsătoare dintre
regimurile totalitare din ţara noastră - dictatura comunistă -, deschizând calea unor profunde
transformări economice, social-politice şi culturale, ce au loc în societatea românească.
Partidul Comunist Român s-a format prin scindarea Partidului Socialist din România în mai
1921, moment în care s-a şi afiliat la Internaţionala a III-a. El reprezenta extrema stângă, şi nu a
fost decât o secţie a Internaţionalei Comuniste, membrii ei fiind în majoritate agenţi NKVD. A fost
un partid redus numeric, numărând 2000 de membri în 1922, 1500 - în 1931, şi sub 1000 în anii
celui de al doilea război mondial. În anul 1924, PCR-ul a fost interzis de guvernul liberal care era la
putere şi a rămas în ilegalitate până în 1944.A fost un partid politic unic al dictaturii proletariatului
din România. În 1965, şi-a schimbat numele din Partidul Muncitoresc Român în P.C.R. , revenind
astfel la vechea denumire, şi a deţinut puterea până în 21 decembrie 1989, când şi-a încheiat de
facto activitatea de conducere a României.
Între cele două partide, Partidul Comunist Român (PCR) şi Partidul Muncitoresc Român
(PMR) nu există practic nici o diferenţă, primul continuând firesc activitatea celui de-al doilea, fără
nici o întrerupere. În realitate, redenumirea PMR-ului în PCR a fost făcută la dorinţa extremă a lui
Nicolae Ceauşescu, care devenit prim secretar al PMR în iunie 1965, a vrut să demonstreze
ostentativ ruperea cu trecutul şi orientarea politicii României spre alte orizonturi.
Steagul României între 1947 şi 1989 păstra culorile naţionale, dispunerea lor spaţială, dar
adăuga ca element distinctiv Stema Republicii Socialiste România, plasată pe galben, la intersecţia
diagonalelor.
Stema Partidului Comunist Român având ca elemente "secera şi ciocanul", simbolizând
"înfrăţirea" şi "uniunea de nezdruncinat" dintre "ţărănimea muncitoare şi proletariat." Se observă, de
asemenea, cununa de spice uşor eliptică şi ascendentă, precum şi acronimul PCR .
In incheierea acestui eseu imi propun a spune parerea mea privitoare la perioada
comunista (1948-1989) in comparatie cu perioada democratica pe care o traversam in
zilele noastra(1990-2010).
Opinia mea este ca in perioada comunista pe care am traversato cu bune si cu rele cu
bogatie si saracie intre ani 1948-1989 de la Gheoghe Gheorghidiu Dej la Nicolae
Ceausescu si perioada “Ceausista” este ca pe vremea Comunista toti oameni o duceau
bine iar cei de carma tarii se gandeau si la oameni si la viitorul tarii astfel incat sa
aduca profit si sa fie recunoscuta in toata lumea iar Romanica’ noastra sa faca o
impresie buna peste tot si sa fim recunoscuti ca oameni si laudati pentru meritele
noastra.Conditiile inumane in care erau tinuti oameni ‘rai’ si cei de la COMINFORN
recunoscuti ca SECURISTI erau aspri cu un scop acela ca,cu duritate vor intelege
oameni sa nu mai fure si cetateni sa fie in siguranta.Iar deviza lor era “Cine nu este cu
noi este impotriva noastra’’ una din devizele comuniste.Iar cea din zilele noastra este
una pro Basescu pe care o foloseste si el in campaniile sale electorale cu care nea
mintit furandu-ne 10 ani din viata din popor si bani publici etc…. “Sa traiti BINE” sau
“Sa traiti si MAI BINE’’ aceste 3-4 cuvinte spuse in ‘’vant’’ si multe alte promisiuni cu
care ne-au ademenit ca noi sa punem stampila pe Basescu si sateliti lui.Greseala este
a noastra si a democratiei prost inteleasa si a oamenilor care au furat cat au putut iar
noi am stat cu mainile in san putand sa facem ceva si “sa-I dam jos” pe EI nu sa
strangem din dinti si sa spunem maine va fi mai bine,avand libertatea de a protesta cea ce nu putem in perioada cumunista,infiintand un partid al oamenilor de rand si sa-i
tragem la raspundere pe ce-i care ‘’fura’’ si cei care ne-au adus in ‘’sapa de lemn’’.Asa
multumim oamenilor care au murit pentru a fi noi liberi pentru a ne fi tot noua mai bine
si pentru a avea mai multe avantaje si proprietati si oameni de rand nu numai cei de la
conducere dar….. In anul 2010 putem spune ca traim cu titlul democratie dar cu
cuprinsul bine cunoscut acela fiind COMUNISMUL.Deviziile contra Basescu sunt mai
multe decat firele de par pe care le mai are Basescu in acoperirea ‘’dovleacului’’ si ca
mld. pe care le avem noi pe + in tara acelea fiind nule.Cateva devize contra ‘’sa furam
cu mandrie, ca nimeni alti’’ sau “ Scopul scuza mijloacele” si multe altele.Aceste devize
sunt dedicate celor din parlament si guvern dar si celor care au puterea
judecatoreasca.Deci in comparatie perioada comunista era una mai dura,mai stricta,cu
mai mult belsug din punct de vedere al agriculturii al economii si al materii si exportam
deoarece aveam ce exporta,importam dar nu in cantitati foarte mari si doar lucruri de
buna calitate.Chinezi ne admirau pentru frigiderul nostru patriot asa numitul
FRAHN,masina de spalat,uscatorul Diana si televizorul cu filmele jucate si produse
George Nicolaescu si alti actori renumiti aceste lucruri erau niste facilitati care nu ori si
ce om si-l permitea iar chinezi importau de la noi iar acum noi ii privim pe chinezi cu
admiratie pentru zgarieri norii pe care le au autostrazile si multe alte facilitati moderne
si avansate pe care ei le au dar noi…….NU deaceea importam de la ei chiar si seringi
noi oare nu putem produce seringi?ce este asa greu sa se toarna un plastic si un ac de
inox in varf pentru a fi confectionat un ac.Peste tot in jur MADE IN CHINA putem
spune ca suntem sateliti Chinei.Oare ce putem face sa fim si noi ca ei?Un presedine
nou?Un premier nou?1,3 miliarde locuitori?(Bine a spus cine a spus:’’SE MAI
INTOARCE ROATA’’!)Sau niste oameni capabili care sa-si ceara drepturile sa protesteza
si sa conduca tara cu cap si sa se gandeasca la oameni la toti oameni si la ziua de
maine ce va fi cu ROMANIA si ce va fi in ROMANIA.
Un sondaj arata ca aprox 35%-40% oameni ar dori sa se intoarca in comunism sa aiba
aceleasi lefuri,sa aiba un loc de munca,o casa dar si frica pe care o aveau inainte si un
conducator demn de tara numita ROMANIA si sa ne faca sa ne simtim bine peste tot in
lume sa se vorbeasca de noi de bine nu de tigani care fura si comit infractiuni si
omoruri.Eu unu sunt curios ca si multi alti oameni ce se va intampla cand nu vor mai
avea cei de la conducere de unde sa fure!!
Am dat jos comunismul sa ne fie mai bine dar nu ne este mai bine in democratie.acum
vom da jos democratia sa ne fie mai in assa numita perioada…?cum se va numi si ce se
va intampla vom vedea daca se va produe o noua revolutie sau oameni isi vor da seama
de acele suflete care sau zbatut pentru noi ca sa putem alege sa stim ce alege pentru a
ne fie BINE si sa fie LINISTE in tara.