Transcript ORGANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

ORGANIZAŢII ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie
Delimitări conceptuale. Tipuri de
organizaţii internaţionale (O.I.)

Asociere de state constituită printr-un tratat, având un
act constitutiv, organe comune şi personalitate juridică
distinctă de cea a statelor membre care o compun.
→
-
: 2 elemente:
OI sunt create printr-un instrument
juridic
orice OI dispune de personalitate juridică
Componente şi Organe ale O.I.

Componente :



normative: convenţii
operaţionale
Organe ale O.I.:
organ deliberativ plenar
 organ deliberativ restrâns
 organ administrativ
 organe tehnice şi consultative
 eventual organe jurisdicţionale

Premisele apariţiei şi proliferării O.I.

Uniunile internaţionale administrative – primele organizaţii
interguvernamentale permanente

Termenul de O.I. :
1867 – James Lorimer
1880 – Constantin Frantz : “federalismul reprezinta principiul de
existenta al organizatiilor internationale”
 1908 – Walter Schücking : “Organizaţiile lumii”
 1924 – Convenţia Ligii Naţiunilor – recunoaşte indirect existenţa OI
 Dupa al 2-lea razboi mondial – recunoscuta existenta Natiunilor Unite
Factori:
 necesitatea prevenirii războiului
 interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a naţiunilor
 noile probleme cu care este confruntată societatea internaţională



Trăsături comune:






caracter voluntar
caracter relativ stabil
caracter paritar
au la bază un acord multilateral;
statutul şi functiile lor sunt stabilite
de statele membre în functie de ob
pe care şi le-au propus;
scop:de a identifica diversele
alternative în rez probl din zona/sfera
pentru care au fost create
Clasificarea O.I. – Criterii de clasificare
1. Gradul de deschidere faţă de statele lumii :
- organizaţii cu vocaţie universală
- organizaţii cu vocaţie restrânsă
Caracteristici comune ale organizaţiilor cu
caracter universal:
• Universalitatea
• Imperativele globalizării
• Eterogenitatea
Clasificarea O.I.
2. Sfera de acţiune :
- organizaţii omnifuncţionale (O.N.U.),
- organizaţii specializate ( instituţiile specializate din cadrul
Naţiunilor Unite)
3. Criteriul reprezentării:
- organizaţii interguvernamentale
- organizaţii neguvernamentale (ONG)
4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre :
- organizaţiile de cooperare sau coordonare (OCDE)
- organizaţii integraţioniste (UE)
Clasificarea O.I.
5. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor membre:
- organizaţii ale ţărilor dezvoltate (OCDE)
- organizaţii ale ţărilor în dezvoltare („Grupul celor 77”), peste 132 state
6. Criteriul geografic :
- organizaţii subregionale : Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR, 1991,
compusă din: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay), Asociaţia Naţiunilor
Asiei de Sud-Est (ASEAN, 1967,ţări membre: Filipine, Indonezia, Malaezia,
Singapore, Thailanda, Brunei)
- organizaţii regionale: Sistemul Economic Latino-American (SELA), 1975,
NAFTA (North American Free Trade Agrement)
- organizaţii interregionale: O.C.D.E., Forumul de Cooperare Economică
pentru Asia şi Pacific (APEC), Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol
(OPEC)
Clasificarea O.I.
în funcţie de obiectul de interes :
• ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare;
sprijin pentru dezvoltare; drepturile omului;
• comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare
socială;
• cultură ; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii
sociale; mediu; legislaţie ; filantropie şi
voluntariat; religie; afaceri, asociaţii
profesionale şi sindicate
Sistemul Naţiunilor Unite


1919 – Conferinta de Pace de la Paris, “Dreptul
popoarelor de a dispune de ele insele” –
Societatea / Liga Natiunilor
“Natiunile Unite”- Franklin Roosevelt –
Declaratia Natiunilor Unite, 1942
Sistemul Naţiunilor Unite
COMPONENŢĂ:
- organe şi organisme proprii, cu caracter
permanent
- instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.
A. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)



creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost
semnată Carta ONU
Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (193 ţări membre,)
membrii originari (51) şi membrii admişi
B. Organele ONU:
Adunarea Generală,
Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic şi Social (ECOSOC),
Consiliul de Tutelă,
Curtea Internaţională de Justiţie
Secretariatul.
Organele ONU
1. Adunarea Generală - organul cel mai reprezentativ al ONU


- iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării
internaţionale în domeniul politic, încurajarea dezvoltării
progresive a dreptului internaţional, promovarea cooperării în
domeniile economic, social, cultural, învăţământ şi sănătate,
sprijinirea înfăptuirii drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
- primeşte şi examinează raporturile anuale ale celorlalte organe
ale Naţiunilor Unite + bugetul organizaţiei
Consiliul de Securitate
-
- menţinerea păcii şi securităţii internaţionale
- 15 membri ONU, dintre care 5 membri permanenţi: China, Franţa,
Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri
nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul distribuţiei
geografice echitabile
10 membri nepermanenţi :
-
Columbia, Germ, India , Portug, Afr de Sud (1 ian 2010 – 1 ian 2012)
Austria, Japonia, Mexic, Turcia, Uganda (1 ian 2011 – 1 ian 2013)
ECOSOC
3. ECOSOC - promovează cooperarea economică şi socială internaţională.
- alcătuit din 54 de membri, aleşi pe termen de trei ani.

organe regionale subsidiare ale ECOSOC : cinci comisii economice:
♦ Comisia economică pentru Africa (ECA), sediul la Addis Abeba
♦ Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), sediul la Geneva
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP),
Bangkok
♦ Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL),
Santiago de Chile
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Amman

Organisme proprii cu caracter permanent: PNUD, UNCTAD, UNEP
Organele ONU
4. Consiliul de Tutelă – obiectiv principal : promovarea progresului
politic, economic şi social al popoarelor din teritoriile sub tutelă şi
evoluţia lor spre independenţă
5. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) : principalul organ judiciar
al ONU
- 15 judecători aleşi concomitent de Adunarea Generală şi
Consiliul de Securitate pe o perioadă de 9 ani
- Sediul CIJ este la Haga
6. Secretariatul este condus de secretarul general, cel mai înalt
funcţionar al organizaţiei
- 1 ianuarie 2007 – prezent: secretar general al ONU este Ban
Ki – moon (Coreea de Sud).
- 1997 – 2007 : Kofi Annan (Ghana)
Instituţii specializate
Acorduri încheiate cu ONU
 Autonome: propriul buget şi proprii
membri
 OIM, UNESCO, OMS, OMT, UNICEF,
BIRD, FMI, FAO, ONUDI , OMC
 România: membră a tuturor instit
specializate ale ONU

SEDIUL O.N.U.; BUGET O.N.U.




Sediul principal ONU:
New York + oficii la
Geneva, Viena şi Nairobi
Buget ONU – 5,15 mld
USD (2012-2013)
2010 – 2011 : 5,41 mld
USD
2012 -2013 – buget
mentinere a pacii – 7 mld
USD
Top 10 donatori Bugetul ONU (2011)
State membre
Contribuţie (% bugetul UN)
SUA
22 %
Japonia
12,5 %
Germania
8,01 %
Marea Britanie
6,6 %
Franţa
6,12 %
Italia
4,99 %
Canada
3,20 %
China
3,18 %
Spania
3,17 %
Mexic
2,35 %
Alte state membre
23,908
România
0,177 %
Sursa Assessment of Member States' contributions to the United Nations regular budget for the year 2011,
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=ST/ADM/SER.B/755
Bugetul ONU




Format din contribuţia statelor membre +
contribuţia obligatorie pt operaţ de menţinere a
păcii
Ceiling rate redusă de la 25 % la 22 %
Floor rate 0,001 din bugetul ONU
LDC – plafon maxim 0,01 % din bg ONU
Bugetul ONU



Pt ţările cu venituri mici şi cele cu datorii mari :
facilităţi de plată
Bg nu acoperă decât aprox 50% din total chelt,
reprezentând chelt cu infrastructura şi chelt de
personal
Cauzele crizei financiare cu care se confruntă
ONU:




Contrib deficitare din partea statelor membre, mai ales
SUA (cel mai mare datornic)
Incapacitatea de plată a unor state, mai ales cele din
fosta URSS
Avantajarea nejustificată a unor state pe care sist de
contribuţii actual nu le taxează la adevărata lor
capacitate economică
Proceduri admin greoaie
Bugetul ONU



Ponderea stat care plătesc la tp şi integral cotiz
este doar 1/3
Întârzierea sau neplata subminează credibilit ONU
şi principiul universalit (Ex: anii ’90 – Federaţia
Rusă)
Posibilit de revenire:



Disciplină financiară
Efort de adaptabilitate la dinamica realităţii geopol
contemp (obligaţie şi nu voluntariat politic)
Depăşirea tradiţionalismului în materie de finanţare
(met noi, mai îndrăzneţe)
Instituţii financiare
internaţionale : FMI si Grupul
Băncii Mondiale


Bretton Woods, în iulie 1944 – înfiinţarea FMI si Băncii
Mondiale
FMI - obiective principale :
 promovarea cooperării monetare internaţionale;
 facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului
internaţional,;
 promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea
devalorizărilor monetare, ca mijloc de concurenţă
internaţională;
 contribuţia FMI la stabilirea unui sistem multilateral de
plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările
membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care
stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional;
 oferirea ţărilor membre de credite pe termen scurt şi
mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare
din balanţele de plăţi.
Conducerea F.M. I.
• 1) Consiliul Guvernatorilor - format din
reprezentanţii ţărilor membre
• 2) Consiliul de administraţie - format
din 21 de membri
• 3) Directorul General : Christine
Lagarde (din iulie 2011)
• România membră a FMI din 1972
• 187 ţări membre (Iulie 2010)
Ţară membră FMI
Cotă de subscripţie
(milioane DST)
SUA
42.122
Japonia
15.628
Germania
14.565
Franţa
10.738
Marea Britanie
10.738
România
1030
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/quotas.htm, August 2011
Principalele funcţii ale FMI


supravegherea politicilor financiarvalutare
asistenţa financiară



Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 –
5 ani) sau termen lung (4 – 10 ani) şi se solicită
garanţii specifice pentru rambursare
Acord de împrumuturi ţărilor cu dificultăţi în
echilibrarea bal de plăţi oferind posib de a-şi reface
stocul de rez internaţ, stabiliz curs valutar,
continuarea plăţii import, reinstaurarea cond de
creştere econ
asistenţa tehnică
DST
 Create în 1969
 DST - valori de rezervă internaţionale care servesc drept
unităţi de cont şi drept mijloace de plată utilizate de către
statele membre ale FMI
 DST-urile se constituie ca parte a rezervei valutare
oficiale a unui stat.
 - etalon monetar;
- mijloc de procurare de monede naţionale convertibile
 1 DST = 5,00 Ron (nov 2011)
DST
 Iniţial val DST a fost expr în aur (1 DST = 0,88 gr
aur)
 În urma devaloriz USD şi a generaliz cursurilor
fluctuante (1971 – 1973) s-a decis revizuirea
periodică odată la 5 ani pe baza performanţelor
ţărilor în materie de exporturi.
Constituirea resurselor F.M.I.
 Fiecare ţară membră a FMI trebuie să contribuie la
resursele financiare cu o anumită sumă,
denumită cotă de subscripţie sau cotă parte
(exprimată în echivalent DST )
 Mărimea cotelor subscripţiilor se stabileşte
pornindu-se de la indicatori identici, ţinând de
puterea economică a fiecărei ţări
 Rezerve FMI (2011) : 400 mld USD – insuficiente
pt acoperirea nevoilor de finantare
 Spre deosebire de băncile de dezv, FMI nu acordă
împrum pt proiecte specifice
Formele de finanţare practicate
de FMI

Tragerile ordinare (normale )
– Tranşe:
 a)
tragerile în cadrul tranşei de rezervă - se
acordă automat, fără condiţionări. Dimensiunea lor
este determinată de ponderea DST sau a devizelor
convertibile în totalul cotei-părţi a ţării în cauză.
 b) tragerile în cadrul tranşelor de credit . O ţară
recurge la astfel de trageri atunci când şi-a epuizat
drepturile de tragere în cadrul tranşei de rezervă.
- patru tranşe de credit: 125, 150, 175 şi 200
% din cota – parte a ţării în cauză.
Trageri ordinare - Transe
Transa de rezerva
Transa de credit 1 : 125 % din cota parte a tarii
Transa de credit 2 : 150 % din cota parte a tarii
Transa de credit 3 : 175 % din cota parte a tarii
Transa de credit 4 : 200 % din cota parte a tarii
Facilităţi de finanţare
aranjamente stand-by
 facilităţi de finanţare extinsă
 facilităţi de transformare sistemică
 facilităţi de finanţare compensatorii
 facilităţi de finanţare a stocurilor tampon
________________________________
●
facilităţi de precauţie = nu necesită
utilizarea sumelor de bani decât în caz de
urgenţă

Acord de precauţie
Acordul de precauţie - nu vizează o sit
dificilă, ci o contin a reformelor cu asist
financiară internaţională
Resurse suplimentare , 2009 –
Summit G20, aprilie 2009, Londra
• 250 mld USD (deja în gestiunea Fondului) x 3 = 750 mld USD
• 100 de miliarde dolari - Japonia
• statele UE - 100 miliarde dolari
• 50 mld alţi parteneri
• 250 mld USD de la NAB (New Arrangements to Borrow)
● NAB + GAB (General Arrangements to
Borrow) – aranjamente de creditare între
FMI şi ţări sau instituţii care vor să
suplimenteze resursele Fond.
Imprumut de concesiune,
2009
● martie 2009, Conf Dar El Salaam (Tanzania) :
împrumut de concesiune = subventionarea
ratelor dobanzii la creditele efectuate de cele
mai sărace ţări (5 - 6 mld USD)
- Dacă o ţară cu venituri mici nu-şi poate utiliza
res primite de la Fond, atunci acestea pot fi
utiliz de o altă ţară
Participanţi GAB şi sumele alocate
Participanţi
Suma alocată (DST)
1985 - 2009
Belgia
595
Canada
893
Germania (Bundesbank)
2380
Franţa
1700
Italia
1105
Japonia
2125
Olanda
850
Sveriges Riskbank (Suedia)
383
Swiss National Bank
1020
Marea Britanie
1700
SUA
4250
Total
17000
Arabia Saudită (credit
suplimentar)
1500
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
Participanţi NAB şi sumele alocate
• 26 state
• Australia, Austria, Chile, Belgia,
Canada, Danemarca, Germania,
Finlanda, Franţa, Hong Kong, Italia,
Japonia, Koreea, Kuweit, Luxemburg,
Malaezia, Olanda, Norvegia, Arabia
Saudită , Singapore, Spania, Suedia,
Elveţia, Thailanda, Marea Britanie,
SUA
http://www.imf.org/external/np/exr/facts/gabnab.htm
Grupul Băncii Mondiale
• 1944, la Bretton Woods (S.U.A.) – FMI +
BIRD
• „Grupul Băncii Mondiale” :
– BIRD
– Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) ,
1956
– Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare
(AID) , 1960
– Agenţia de Garantare Multilaterală a
Intestiţiilor (MIGA) , 1988
Sediul Băncii Mondiale - Washington
Principalele obiective ale B.I.R.D.
sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării
ţărilor membre
 încurajarea investiţiilor străine private,
prin intermediul garanţiilor oferite sau
participării la împrumuturi de capital
 stimularea dezvoltării echilibrate de lungă
durată a comerţului internaţional şi
menţinerea unor balanţe de conturi
echilibrate
 ajutarea ţărilor membre în efortul de
trecere de la economia de război la
economia de piaţă

B.I.R.D.
B.I.R.D. - 185 de ţări membre
1947 – Adunarea Generală a ONU i-a acordat
statutul de instituţie specializată a ONU
Conducere :
•
•
•
•
•
Consiliul Guvernatorilor
Administratorii Executivi
Preşedintele (1 iulie 2007 Robert B. Zoellick )
Consiliul consultativ
Comitetele de împrumuturi
Resursele financiare ale BIRD




contribuţiile la capital ale statelor membre şi resurse
atrase
Principala sursă de capital pentru împrumuturi a Băncii
Mondiale o constituie pieţele financiare internaţionale,
care acoperă aproximativ 85% din resursele sale
O altă sursă de fonduri pentru BIRD destinate
împrumuturilor, o constituie beneficiul său net care
provine, în principal, din dobânzile şi comisioanele
percepute la împrumuturile acordate.
Rata dobânzii la creditele BIRD - 5,2%, scadenţa 15 –
20 de ani , perioada de graţie fiind de minimum 5 ani.
Corporaţia Financiară
Internaţională (CFI )
179 de membri
Susţine dezvoltarea economică a
activităţilor sectorului privat
CFI realizează investiţii de capital în
întreprinderi private din sectoarele
cheie ale ţărilor în dezvoltare
Scadenţa împrumuturilor: 3 - 13 ani
Asociaţia Internaţională pentru
Dezvoltare (IDA)
166 membri
 IDA este cel mai important organism din lume în
furnizarea de asistenţă tehnică şi resurse
financiare ieftine, efectuând, în acelaşi timp,
investiţii în proiecte fundamentale pentru
dezvoltarea economică şi a resurselor umane
 Scopul principal al IDA este reducerea sărăciei
prin promovarea unei dezvoltări economice
sustenabile în zonele cel mai slab dezvoltate ale
lumii, incluzând 79 de state, a căror populaţie
totală este de 2,5 miliarde locuitori

Agenţia Multilaterală de
Garantare a Investiţiilor
(MIGA)
• 171 membri
• Scop: atragerea de investiţii
străine în scopuri productive în
ţările în curs de dezvoltare
Uniunea Europeană
Bilateralism în relaţiile
economice externe
• Actul Acordurilor Comerciale (1934)
din SUA : Principiul reciprocităţii
bilaterale a concesiilor vamale
• Negocierile şi concesiile bilaterale
iniţiate şi practicate de SUA - prim
pas în calea comerţului exterior
• clauza naţiunii celei mai favorizate.
Regionalism în relaţiile economice
internaţionale
Tendinţe în comerţul internaţional:
– Globalizarea pieţei
– Crearea de organisme economice regionale
● Regionalizare şi globalizare - tendinţe
complementare : realizarea de grupări
regionale facilitează şi grăbeşte liberalizarea
internaţională a comerţului
Regionalism în relaţiile economice
internaţionale

Valuri de integrare economică şi de
regionalizare a comerţului internaţional:
– 1- prima etapă a regionalizării
comerţului internaţional (primul
val) a debutat în anii ’60 în Europa,
prin crearea Comunităţilor Europene
– 2 – lea val : mijlocul anilor ’80,
principal iniţiator SUA.
Europa – în fruntea concepţiei
integrării în organizaţii regionale
• Argumente:
– Uniunea Europeană: 27 ţări
membre: Belgia, Olanda, Luxemburg,
Franţa, Italia, Germania, Danemarca,
Irlanda, Marea Britanie, Grecia,
Portugalia, Spania, Austria, Finlanda,
Suedia, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România.
Europa
 Asociaţia Europeană a Liberului Schimb
(EFTA) – Tratatul de la Stockholm (1959):
Elveţia, Islanda, Lichtenstein, Norvegia
 Zona de Liber Schimb din Europa Centrală
(CEFTA) – ianuarie 1993: membri fondatori
Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria + Slovenia,
România (1997), Bulgaria (1999), Croaţia
(2003).
 CEFTA este cel mai important acord multilateral
de comerţ liber din centrul şi sud - estul Europei
Europa
• Noul Acord CEFTA semnat la Bucuresti în
dec. 2006, de România (retras), Bulgaria
(retras), Albania, Bosnia şi Hertegovina,
Croaţia, Macedonia, Republica Moldova,
Muntenegru şi Serbia
• 19 dec. 2006 , summit “Getting closer to
Europe”, Bucureşti
• Iniţiativa Central Europeană (ICE) – organism
economic subregional constituit din iniţiativa
Italiei (1989) . ICE curpinde state membre UE,
non-membre UE şi NATO.
– State membre ICE: Austria, Cehia, Italia, Polonia,
Slovacia, Slovenia , Ungaria, România, Bulgaria ,
Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia,
Serbia, Muntenegru; Republica Moldova, Belarus,
Ucraina
• Organizaţia de Cooperare Economică în
regiunea Mării Negre (CEMN – 1992).
Membri: Albania, Bulgaria, Grecia, România,
Turcia (membri fondatori), R. Moldova,
Rusia, Ucraina ,Armenia, Azerbaidjan şi
Georgia.
Multilateralism
Factori :
•
•
•
•
•
•
accentuarea liberalizării schimburilor comerciale
dezvoltarea pieţelor de capitaluri
internaţionalizarea producţiei şi a distribuţiei STN
dezvoltarea comerţului cu servicii
intensificarea fluxurilor de ISD
comunicaţii rapide şi de transport, ce facilitează legăturile
economice între zonele şi economiile planetei
• formarea de grupări economice cu grade diferite de integrare a
pieţei, capitalurilor, serviciilor, forţei de muncă
• extinderea economiei de piaţă la nivelul economiei mondiale
Forme simple şi forme complexe ale
integrării economice



zona de comerţ liber: integrarea a 2 sau mai multe ţări,
înlăturându-se barierele comerciale dintre ele
uniunea vamală : se înlătură barierele vamale în comerţul
dintre ţările membre şi se adoptă un tarif vamal extern
comun faţă de celelalte ţări nemembre
piaţa comună, adică integrarea în care, pe lângă evidenţa unei
uniuni vamale, se asigură libera circulaţie a bunurilor şi
serviciilor, persoanelor şi capitalurilor între ţările
membre

uniunea economică: pe lângă elementele specifice pieţei
comune, se realizează un anumit grad de armonizare a
politicilor economice naţionale

uniunea politică (idealul), apare un nou stat ce înglobează
ţările integrate, cu politici economice supranaţionale, instituţii
comunitare, Constituţie proprie.
Libertatea comerţului
GATT / OMC




GATT – Geneva, 1947 – Obiectiv :
liberalizarea comerţului internaţional.
1 ian 1995 – OMC, Acordul de la Marrakech
15 aprilie 1994.
OMC – 153 membri.
Crearea OMC asigură apariţia celui de al 3lea pilon al economiei mondiale , alături de
FMI şi BM.
Diferenţa OMC – GATT





OMC are caracter mult mai global decât GATT (nr de ţări şi teritorii
care vor cădea sub incidenţa GATT va fi de cca 150).
OMC are o arie de aplicare mai largă: include şi activităţi comerciale
legate de comerţul cu servicii, investiţii şi drepturile de proprietate
intelectuală.
GATT a fost aplicat de o manieră provizorie, în timp ce OMC a fost
creat pe o bază definitivă.
OMC administrează un pachet de acorduri la care sunt angajaţi toţi
membrii, iar la acordurile GATT au aderat doar un nr restrâns de
ţări.
OMC denunţă politicile protecţioniste în anumite sectoare sensibile
care erau mai mult sau mai puţin tolerate de GATT.
Runda Uruguay – principalele caracteristici ale
OMC
► Sept
1986 – lansată cea de a 8-a Rundă de
negocieri comerciale desfăşurate sub auspiciile
GATT.
► A fost cea mai cuprinzătoare şi mai ambiţioasă
dintre rundele GATT (a durat 7 ani).
► Rezultate:
 Continuarea liberalizării comerţului cu mărfuri.
 Îmbunătăţirea regulilor GATT şi ale acordurilor asociate cu
aplicare la comerţul cu mărfuri.
 Abordarea unor noi domenii, comerţul cu servicii (GATS),
dreptul de proprietate intelectuală.
 Constituirea OMC.
Runda Uruguay – principalele caracteristici
ale OMC
► Runda
Uruguay a realizat şi îmbunătăţirea
condiţiilor de acces pe pieţe a produselor
industriale şi agricole.
 Pt produsele industriale s-a realizat o reducere a
nivelului de protecţie la frontieră, prin reducerea cu 40
% a taxelor vamale de către ţările industrializate în 5
ani.
 Pt produsele agricole:
► Încadrarea
comerţului cu aceste produse în regulile OMC.
► Reducerea subvenţiilor la export.
Runda Doha





Lansată în nov 2001, Doha, destinată ajutorării ţărilor sărace.
Scop: reducerea barierelor comerciale îndeosebi în sectorul agricol
Obiective: eliminarea tuturor subvenţiilor la export, simplificarea
regulilor privind exporturile provenite din ţările cele mai slab
dezvoltate, acţiuni concrete privind bunurile de importanţă
deosebită pentru aceste state - cum ar fi accesul la medicamente.
Este prima rundă care nu se bazează pe reciprocitate totală (fiecare
membru reduce in mod egal taxele vamale). Runda Doha ţine cont
de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante, astfel încât ţările
dezvoltate vor reduce mai mult taxele vamale decât ţările în curs de
dezvoltare, iar ţările cel mai puţin dezvoltate nu vor fi obligate să
reducă.
Celor mai sărace ţări în curs de dezvoltare nu li se vor cere concesii
în plus decât aceea de consolidare a taxelor vamale actuale, adică
să se angajeze să menţină nivelul actual al deschiderii de piaţă. De
aceea Runda Doha este numită şi „o rundă pe gratis”.
Criza / crizele financiare
Panica bancherilor – 1913
• Nu exista FED (Sistemul băncilor centrale din SUA)
• Exista J.P. Morgan Chase – 1823
• Falimente bancare
Crahul din 1929
Crahul din 1929
• Crahul financiar din 1929 a aruncat Statele Unite în cea
mai neagră criză economică din istoria lor
• 29 oct. cea mai mare panică la Bursa din New York,
valoarea acţiunilor scăzând cu 10 până la 15 miliarde de
dolari.
– datorie publică mare, supraproducţie, bogăţie distribuită
inechitabil, probleme în sistemul bancar şi în agricultură.
– şomajul a crescut de la 3,2 la 24,9 %
– Băncile nu mai aveau lichidităţi şi, până în 1933, peste 5.000
au dat faliment.
Crahul din 1929
Preşed. SUA - Herbert Hoover
(1929 – 1933)
 Preşed. Democrat Franklin Delano Roosevelt
(1933 -1945) : „Nu trebuie să ne fie teamă decât
de teama însăşi.”

– New Deal (Noua Orientare) : implicare fără precedent
a autorităţilor statului în economie şi în societate
– principiul ce urma să stea la baza politicii sale
externe: buna vecinătate
Criza petrolieră, 1973
Criza petrolieră, 1973
Evoluţia preţului petrolului 1861 - 2006
Criza petrolieră
Crize majore
1) 1973 - Organizatia Tarilor Arabe Exportatoare de Petrol a oprit furnizarea
petrolului catre tarile care au sprijinit Israelul in razboiul purtat cu Egipt si Siria.
Atunci, barilul de petrol a ajuns la 12 dolari.
2) 1979 si a fost determinata de revolutia din Iran. Atunci, Arabia Saudita si tarile
membre OPEC au crescut productia pentru a acoperi criza, dar pretul a crescut pe
fondul temerilor din piata.
3) Anul 1990 a adus o alta crestere a pretului petrolului pana la valoarea de 40,4
dolari/baril din cauza razboiului din Golf. Criza a durat sase luni si a pornit dupa ce
Saddam Hussein a cerut incendierea campurilor petroliere din Kuweit.
4) 2003 - prezent, pretul petrolului a crescut de la 25 dolari la 78,4 dolari/baril. Este
considerata a patra criza si are drept cauze dezvoltarea tarilor asiatice care si-au
sporit consumul, programele nucleare ale Iranului, programul inarmarilor derulat de
Coreea de Nord si uraganul Katrina.
–
4 dec 2008 : 44,45 USD / baril
Criza asiatică



2 iulie 1987, Thailanda
a pus în circulaţie bahtul
Pierderea încrederii
cuprinde apoi
Indonezia, Malaezia,
Filipine, Coreea,
Taiwan, Singapore si
Hong Kong
1988 – criza din Rusia
Criza subprime

George Soros - criza
subprime “este o
criză provocată de
mâna omului şi din
cauza unui crez greşit,
care gravitează în
jurul ideii că piaţa are
capacitatea de a-şi
corecta singură
propriile excese”
Criza subprime
a izbucnit din cauza titlurilor imobiliare
neperformante care erau comercializate de
agenti pe pietele de capital, in portofolii
practic nu se mai stia cine detine proprietatea
cumparata pe credit neperformant
creditele subprime - activele financiare create
prin „împachetarea” împrumuturilor acordate
persoanelor cu bonitate îndoielnică şi care
implicau un nivel ridicat de risc.
Criza financiară 2005 - prezent
 Cum
a început ?
– America anului 2005. Aproape orice
cetatean, indiferent de veniturile sale,
putea visa la o casa. Daca un client nu
se putea califica pentru un credit sau
avea dificultati in obtinerea unui
imprumut pe cale normala de la o
banca, atunci creditele
„subprime“ rezolvau toate problemele.
Criza financiară – Cronologie - 2007
• Februarie 2007 - In Statele Unite se
inmultesc restantele la creditele acordate pe
segmentul „subprime“.
– Bancile anunta ca nu mai acorda credite
– Sunt anuntate primele falimente ale unor banci.
• August 2007: Pietele de capital se
prabusesc, confruntate cu riscurile privitoare
la o propagare a crizei, iar bancile centrale
intervin, ca sa sustina lichiditatea.
Criza financiară – anul 2008
•
22 ianuarie 2008: Federal Reserve (Fed), coboara dobanda cheie cu
trei sferturi de puncte, la 3,50%. Fed a coborat apoi, pana la sfarsitul
lui aprilie, dobanda cheie pana la 2%.
•
17 februarie: Banca britanica Northern Rock este nationalizata de
guvern.
•
11 martie: Marile banci centrale din lume fac eforturi concertate ca sa
calmeze pietele de credit.
•
•
16 martie: Banca JPMorgan Chase anunta preluarea bancii de investitii
Bear Stearns la pret scazut si cu ajutorul financiar al Federal Reserve.
7 septembrie: Trezoreria americana pune sub supraveghere bancile
ipotecare Freddie Mac si Fannie Mae, oferindu-le astfel timp sa-si
restructureze finantele, dupa ce le-a garantat datorii de 200 miliarde
dolari.
Criza financiară – anul 2008





15 sept.: Zi neagra pentru toate
bursele din lume.
Banca de investitii Lehman Brothers, a
patra din lume, da faliment. 260 de mii
de angajati raman pe drumuri.
Bank of America, anunta preluarea
Merrill Lynch, a treia banca mondiala
de investitii.
Actiunile tranzactionate pe bursele din
Londra, Paris sau Frankfurt
inregistreaza scaderi de aproape 5
procente.
Socul financiar se simte si la Bucuresti ,
moneda nationala se depreciaza, iar
euro trece de pragul de 3,60 lei
Criza financiară – anul 2008





16 septembrie: Fed si guvernul american nationalizeaza American
International Group (AIG), amenintat de faliment, si ii acorda un
ajutor de 85 miliarde dolari, in schimbul a 79,9% din actiunile sale.
18 septembrie: Banca britanica Lloyds TSB preia concurentul sau
HBOS, amenintat de faliment.
19 septembrie: George W. Bush lanseaza un apel la „actiune
imediata“ in ceea ce priveste planul de salvare a bancilor, ca sa
evite o agravare a crizei din Statele Unite.
23 septembrie: Dezbaterile Adunarii Generale a Natiunilor Unite de
la New York sunt dominate de criza financiara.
28 septembrie: In Europa, Fortis este nationalizat de autoritatile
belgiene, olandeze si luxemburgheze. In Marea Britanie este
nationalizata banca Bardford & Bingley.
Criza financiară – anul 2008
3 octombrie 2009: Momentul cheie in
economia americana si cea mondiala.
•
Varianta revizuita a planului Bush
este adoptata. Una dintre
modificarile prevazute de lege
este cresterea valorii depozitelor
bancare garantate de stat. Acestea
se vor mari, temporar, de la
100.000 la 250.000 de dolari.
Statele Unite vor pompa 700 de
miliarde de dolari in sistemul
financiar american, in incercarea
de a inchide criza financiara.
7 octombrie 2009: La mai putin de-o
saptamana dupa ce guvernul american a
dat ajutor AIG pentru a scapa de
faliment, compania si-a trimis directorii
executivi intr-o vacanta de lux la un
resort din California, pentru care au
cheltuit 440.000 de dolari.