Transcript DANTU LA SURA(realizat de Buciu Catalin)

DANTU’ LA SURA
“DRAGU-MI-I DANTU LA SURA
CU UN PIC DE STRAGATURA”
Tara Codrului este zona folclorica
situata pe Culmea Codrului pana la Valea
Somesului, teritoriu aflat la confluent a
trei judete Satu Mare, Maramures si Salaj.
Zona cu o veche traditie in arta populara,
pastreaza si astazi obiceiuri, ocupatii si
obiective ce ii confera un real potential
turistic.
Casele traditionale, asemanatoare celor din Chioar au de obicei
planul format din trei incaperi. In cadrul gospodariei constructia cea
mai impunatoare si mai ornamentata este SURA.
Cnform dex ȘURA este o
construcție anexă pe lângă o
gospodărie rurală, în care se
adăpostesc vitele și se păstrează
diferite vehicule sau unelte
agricole. Sura era construita in
functie de bogatia proprietarului, cu
cat acesta era mai bogat cu atat sura
era mai mare, trebuie sa stim, insa
ca nu banul era marca bogatiei ci
numarul de vite din grajd sau
numarul “holdurile” de pamant (1
hold =58 arii). Sura era construita
din furci (stalpi) lemn, acoperita cu
trestie sau paie de secara.
Pe langa destinatia sa pentru
adapostirea cerealelor, fanetului sau a
utilajelor agricole, sura mai are un rol,
si anume, aici se desfasurau renumitele
dansuri care aveau loc duminica sau in
zilele de sarbatoare, care nu erau in
timpul postului, cu precadere vara cand
spatiul in sura era mai mare.
Dansul popular
este cel mai eficient
mijloc de etalare a
portului local. Fiecare
fecior sau fata ca si
restul satenilor ce
participa la hora se
straduiau sa se
imbrace cat mai
frumos cu putinta
pentru a atrage
atentia multimii.
“Tizesii” (organizatorii)
“alcazeau” (angajau) banda
de ceatarasi, si anuntau in
sura cui se va desfasura
adunarea. Stapanul surii
“gazda mare” se ocupa de
bautura si de mancare in
schimb tinerii trebuiau sa
merga o zi la coasa.
GAZDA MARE cu familia
Duminica dupa slujba religioasa, credinciosii luau
masa de amiaza, apoi toata suflarea din sat; feciori,
tineri si varsnici se strangeau la “dant”, imbracati in
minunatele costume codrenesti de sarbatoare.
Codrenii sunt oamenii simpli, mandrii si primitorii,
dar neintrecuti in “dant”, nu se pomenea dant fara
“uspatoi”, adica fecior si fete din localitati invacinate.
GAZDA MARE SI UNUL DINTRE
CEATARASI
Codrenii se aduana la “gazda mare”, dar nu
incepeau dantu pana cand nu veneau si “ceatarasii”,
care aveau in componenta cele trei instrumente de
baza si anume “ceatara” (vioara), ”braciul” (cu trei
corzi si calus drept) si “gorduna” ( cu doua corzi).
Acesta fiind formula pentru “trioul transilva”.
Odata adunati se da drumul la joc,
ceatarasi incepand cu “Dantu’ mare” se continua cu
“De araduitu” “Codreneste”, “Romaneste pa ponturi”
“Scuturat” si “Tiganesc”. Toate dansurile codrenilor
se joaca in perechi. Frumustea cantecului si al
dantului era imbogatita de “Stragaturi” care erau
spuse de feciori sau barbati, fetele doar iuind.
Acestea fiind pline de adevar, desi pot avea adesea
caracter satiric. Strigatura exprima o gama
impresionanta de trairi sufletesti, aspecte multiple ale
vietii, legate de anumite trairi, atitudini, realitatii
sociale.
Ea poate avea anumite teme:
strigatura de inceput, de indemn, de batut,
pentru mandre, de joc, dar si ironice.
Ca factura literara, stragatura
se integreaza in genul liric, acesta poate
starnii hohote de ras, dar de scurta durata,
pentru a lasa loc si altor scanteieri similare.
Adesea stragaturile provoaca un fel de
dialog intre dansatori, unul rosteste primul
vers, iar altul sau chiar mai multi spun
versul urmator asemenea unui duaet intre
solist si cor.
Bine inteles dansul incepea cu o strigatura
Zai ceteras, zai pa struna
Sa jucam ca pa la sura!
*
Faceti o leaca de loc,
C-amu vin si io la joc!
*
Dragu-mi dantu’ la sura
Cu un pic de stragatura,
Si mi drag sa-l joc si eu
Ca ii dantu’ din satu meu!
Dupa ce se araduiau (se porneau) feciorii strigau
desre dant si starea lor
Bine-mi sta cand iuiesc
Lumea o inveselesc!
*
Dragu-mi dantu-aista
Da ma tem ca lo-i uita,
Iuiu-as si-as straga
Sa rasuie ulita!
Stragatuilr erau adresate si mandrelor
Dragu-mi-i dantu’ la sura
Si mandruta ce-mi da gura,
Dragu-mi-i mandruta mica
Ca-mi da gura fara frica!
*
Joaca mandra nu te face
C-amu joci cu cine-ti place!
Mandra me-i tare frumoasa
Si-ar fi buna de mireasa,
Da o straca gurita
Ca-i umbla ca melita!
*
Am o mandra alba tare
Ca fundu’ de la caldare,
Da nu-i bai ca sa alibi
De-odata cu dibolii!
Feciorii isi faceau indemnuri unii altora
Joca ma pa fata Oanii
Ca vine ma-sa cu banii,
Cu banii din chisiboc
Sa nu-i steie mandra-n loc!
*
Pisc-o ma pa fate ce
N-o lasa sa zaca ie,
Ie-ar zice da ii ruine
Dac-o pistii ii pare bine!
*
Joaca ma pa fata ce
Nu tremura langa ie
Tremura-te-ar nevoie!
Cei mai tineri, plini de energie isi dovedesc
virtuozitatea executand figura specifica doar codrenilor
si anume ”datul peste cap” si “steagul”.
Ridica-te grinda-n sus
Sa nu zici ca nu ti-am spus,
Ca te-oi lovi cu picioru’
De-i gandi ca-i cu toporu’!.
*
Dau o suta si un leu
Cine sare cum sar eu,
Dau o suta si mai bine
Cine sare ca si mine!
In timpul executarii batutului pe picoare erau
spuse strigaturii
P-aista picior ii cisma
Si p-aista dau cu mana,
Si-aista picior ma doare
Tat p-aista dau mai tare!
Bate cisma pa tureac
Ca la fete ase le plac!
Da-i cu picioru-n pamant
De-acolo sa iasa vant,
Da-i cu picioru’ mai tare
Sa s-auda-n codru mare!
Nici macar ceatarasii nu scapau de stragatura feciorilor
Zi ceteras, zi amu
De nu ie-te si te du,
Ca de-as fi din altu sat
Ti-as da cu ceatara-n cap!
*
De cand m-o facut maica
Mi-o fo fost draga ceatara,
Cand ii aud strunile
De-as pute m-as baga-n e!
*
Zi ceteras, zi cu foc
Ca-mi place tare sa joc,
Zi contralau, zi pa contra
Ca ti-or da fetele ghionta!
La schimbarea danturilor
Haida na si maruntal
Ca oaia la troscotal!
*
Iaca dansu s-o schimbat
Si-om juca mai scuturat!
Za-i mai iute ceteras
Ca la vara to-i da cas,
Si la toamna to-i da branza
C-astept sa fete o manza!
In final dantului “holteii” (feciorii) luau fetele in brata.
Trebuie mentionat ca “dantul la sura” este o manifestare in comun
care pe langa biserica a dat nastere unei legaturii puternice in cadrul
comunitatii locale, adesea
preferintele comunitatii satestii
atat sub aspect muzical cat si
coregrafic duc pana la cele mai
mari exigente prin insasi
puritatea si frumusetea traditiei.
Acest lucru s-a derulat
mai cu seama la inceputul
secolului al XX-lea pana prin
anii ’70, cand “dantul la sura” a
fost inlocuit cu “balul la
caminul cultural”, iar in prezent
de discoteci.
DANTUL CODRENESC
REALIZAT DE
BUCIU CATALIN
COLEGIUL TEHNIC “IULIU MANIU”, CAREI