Transcript Descoperirea focului - 11A-LPS

Descoperiri accidentale.
Focul
Aparitia focului
• La un milion de ani după apariţia lui Homo habilis, în Africa a evoluat un nou hominid,
având creierul mai mare. Mergea numai în poziţie bipedă şi a fost numit Homo erectus,
ceea ce înseamnă în limba latină “om în poziţie verticală”. Oamenii din această specie au
învăţat să folosească focul, fapt care le-a adus mai mult control asupra vieţii lor.
• Oamenii din specia Homo erectus nu puteau probabil să aprindă singuri un foc. Însă ei
găseau focuri aprinse de fulgerele ce loveau iarba uscată. Se pare că duceau o creangă
aprinsă până la peştera sau tabăra lor şi apoi aveau grijă ca focul să nu se stingă zile
întregi, sau chiar săptămâni
• Având un foc aprins, oamenii puteau să vadă şi
noaptea. Astfel că ei nu erau nevoiţi să se culce la
apusul soarelui, spre deosebire de primii hominizi,
şi puteau să lucreze şi noaptea.
• Focul oferea un loc unde oamenii puteau să stea
împreună. Puteau astfel să-şi facă un cămin
oriunde, începând să se stabilească într-o mulţime
de locuri diferite. Treptat, au început să se
răspândească tot mai departe de Africa.
• Descoperirea focului a reprezentat un pas uriaş în
evoluţia omului. Focul a permis omului să îşi
pregătească mâncarea, să îşi făurească arme, să se
încălzească şi să se apere de prădători. Conform
legendei, Prometeu este cel ce a furat focul de la zei
şi l-a dăruit omului.
• FOCUL este considerat ca fiind cel mai nobil din cele patru elemente
fundamentale: FOC, AER, APĂ, PĂMÂNT. El încălzeste, luminează,
transformă, străluceste.
Este cel mai reprezentativ simbol al energiei vitale care actionează în
centrul existentei noastre psihice.
Este un simbol creator care reprezintă dragostea, căldura inimii.
Focul poate consuma dar si curăta, în egală măsură.
Simbol al energiei masculine, el reprezintă deschiderea, pozitivul,
constientul.
În vise evocă nevoia de sacrificiu dar si promisiunea de noi oportunităti.
Focul grecesc
• Focul grecesc era un produs incendiar de calitățile napalmului din epoca
noastră, folosit de bizantinii din evul mediu. Odată aprins nu mai putea fi
stins decat cu urină sau nisip. Lansarea a focului se făcea printr-un sistem
de conducte care porneau din vârful catargului corabiei bizantine și se
proiecta pe nava dușmană prin ajutajul aflat pe ornamentul din prora
corabiei (femeie sau balaur). Odată deschis vasul (de obicei o amforă) și
intrand in contact cu aerul, "Focul grecesc" se amorsa și se turna de pe
platforma catargului (de obicei unic la acea vreme). El ajungea prin
conducte, pe care o incendia. Asupra oamenilor avea efecte devastatoare
căci avea proprietatea de a arde și sub apă, deci nici măcar o săritură în apa
mării nu îi mai salva pe cei atinși de această "veritabilă armă chimică" !
• Focul grecesc a fost un factor cheie al supremației maritime grecești; ultima
dată a fost folosit în Asediul Constantinopolului, și odată cu căderea
orașului în mâinile otomanilor a dispărut și rețeta, care era păstrată secretă
de greci. Compoziția exactă a focului grecesc a rămas un secret până astăzi;
există mai multe speculații bazate pe materialele de care dispuneau grecii în
antichitate ca de exemplu colofoniu, dar nimeni nu poate afirma cu
siguranță care erau ingredientele folosite și în ce proporții.