Transcript Evul Mediu
Evul Mediu Evul Mediu desemnează o epocă istorică, cuprinsă între o Antichitate târzie și Epoca Moderna , aproximativ de la 500 d.H. până la 1500 d.H. Tradițional, în Europa , Evul Mediu cuprinde perioada dintre căderea Imperiul Roman de Apus și, după unele opinii, cucerirea Constantinopolului , respectiv descoperirea Americii sau revoluțiile din Tarile de Jos și din Anglia . Catre anul 1000 , existau cateva zone principale de civilizatie , constituite pe temeiul unor mari religii . In cadrul acestor zone existau structuri statale si culturale specifice . Europa , in cea mai mare parte barbara , nu era in legatura directa cu regiuni indepartate ale lumii . America era inca izolata , iar restul lumii ignora existenta ei . Extinderea suprafetelor agricole si progresele tehnice care au inlesnit exploatarea acestora au fost doua dintre cauzele cresterii populatiei Europei in secolele XI-XIII . Inmultirea asezarilor rurale si dezvoltarea oraselor au produs schimbari importante in viata oamenilor . S-au reluat activitatile mestesugaresti si comerciale , care au constituit importante surse de venituri si produse pentru locuitorii spatiului european . In Evul Mediu , cea mai mare parte a populatiei locuia in sate . Incepand cu secolele XIXII , o data cu incetarea migratiilor , viata urbana a reinviat . Pe ruinele vechilor orase antice , la intretaierea drumurilor comerciale , in jurul manastirilor si resedintelor nobiliare au renascut orasele . Dependente , la inceput , de seniorul feudal , cu timpul orasele au dobandit un statut de autonomie , avand o guvernare proprie . Evului Mediu ii este specific un sistem social si politic cunoscut sub denumirea de feudalism . Acesta a fost un sistem de organizare a societatii in care aristocratia agrara si militara stapanea pamantul si taranii . Structurile de acest tip sau impus in toata Europa in etape diferite , dar s-au dezvoltat mai complet in Franta , in secolele IXXIV . Nobilii si taranii erau principalele categorii sociale in oranduirea feudala . Nobilii , posesori de pamanturi , detineau puterea economica si politica . Taranii , lucratori ai pamantului , si-au pierdut , in numar tot mai mare , libertatea , ajungand in serbie . Alaturi de aceste categorii , locuitorii oraselor au inceput sa joace un rol tot mai important in viata societatii , pe masura ce s-au dezvoltat mestesugurile si comertul . In statele din centrul , sud-estul si rasaritul Europei , adancirea procesului de feudalizare ( secolele XI-XII ) a avut drept urmare slabirea puterii regale , ca in Ungaria , sau a fost insotita de faramtiare politica , precum in Cehia , Polonia sau Rusia Kieveana . In aceste tari , procesul de centralizare s-a desfasurat intre secolele XIII-XV , in conditiile luptei Ungariei contra turcilor , a Cehiei si Poloniei contra expansiunii germanice si a Rusiei impotriva dominatiei tatare . Formarea statelor medievale romanesti s-a realizat prin unirea vechilor formatiuni politice atestate in secolele IX-XIV . In Transilvania , cucerirea maghiara a dus la formarea unui voievodat autonom , sub suzeranitatea Ungariei . Tara Romaneasca si Moldova s-au constituit in cursul secolului al XIV-lea ca state independente. Decaderea imperiului bizantin , slabiciunea statelor din sud-estul Europei , dar si puternica forta militara a turcilor au permis extinderea treptata a granitelor marelui Imperiu otoman in Europa . Tarile Romane , aflate in calea armatelor de leniceri si spahii , au opus o rezistenta darza invaziilor . Tara Romaneasca si Moldova si-au pastrat , cu o autonomie trepatat miscorata , organizarea statala proprie . Arta este , intr-o oarecare masura , reflectarea epocii ale carei conditii au facut-o posibila . O adevarata revolutie , indeosebi arhitectura Occidentului european , s-a produs incepand de prin secolul al XI-lea . In Evul Mediu , doua stiluri artistice au dominat Europa : stilul romanic si stilul gotic . Evul Mediu constituie o sinteză între Antichitate și creștinism și reprezintă o perioadă de mari transformări în plan politic, economic, cultural și social. Acest interval de timp este caracterizat de migrația popoarelor, de etnogeneza popoarelor europene și, în fine, de constituirea statelor feudale, care stau la baza Europei moderne. În Evul Mediu, în Europa au apărut state noi în urma destrămării Imperiului Roman, printre care Anglia, Franța, Germania, Ungaria, Spania, Portugalia. Deasemenea au mai apărut și alte state noi, ca Polonia, Rusia, Danemarca, Suedia etc.