Transcript lab 6 – formarea si soarta bilirubinei

FORMAREA SI SOARTA
BILIRUBINEI
DEGRADAREA HEMULUI

Ruperea puntii metinice dintre nucleele I si II
hemoxigenazei (solicitanta de oxigen si NADPH)
BILIVERDINA
DEGRADAREA HEMULUI
Conversia biliverdinei – bilirubina
(indirecta,neconjugata,insolubila)
biliverdin reductazei(NADPH)-rupe puntea metinica
centrala

Bilirubina circula prin sange fixata pe albumina
(2moli de Br la 1 mol de Alb ),aceasta forma de
transport prevenind o difuzare a Br in tesuturi
 La polul sangvin al hepatocitelor,Br este preluata de
pe albumine de catre niste proteine-Ligandine
 Conjugata cu 2 molecule de acid glicuronic sub
actiunea bilirubin glucuronil transferaza
Bilirubin mono/diglucoronidul
BILIRUBINA
DIRECTA (conjugata,hidrosolubila,poate fi
detectata in lab)
excretata in canaliculele
biliare si apoi in intestin

La nivelul colonului are loc deconjugarea sub
actiunea unei beta-glucoronidaze bacteriene
UBG(urobilinogeni)
<20%UBG se reabsoarbe la nivelul colonului si
patrunde in circulatia portala
Ficat
recaptati si excretati in bila(circuitul extrahepatic)
Mici cantitati de UBG (0-4mg/24h)scapa in vena
suprahepatica sau ajung in circulatia sistemica si
se elimina in urina(UROBILINA)
Cea mai mare parte a UBG se elimina prin fecale
unde prin oxidare
STERCOBILINA (50280mg/24h)
MECANISME DE PRODUCERE:
Producere excesiva de bilirubina datorata
hemolizei
 Defecte de captare a bilirubinei neconjugate in
hepatocite
 Defecte de conjugare
 Perturbarea excretiei bilirubinei in canaliculele
biliare
 Reducerea fluxului biliar apos in caile biliare
intrahepatice
 Obstructia coledoculi

ICTERELE HEMOLITICE
 Modificari
legate de distructia accelerata
a eritrocitelor( Br neconjugata, UBG
urinar)
 Modificari cauzate de accelerarea
compensatorie a eritropoiezei(cresterea nr
reticulocite)
 Modificari specifice unor tipuri de anemii
hemolitice(prezenta de sferocite,celule in
forma de secera,deficite ale unor enzime
eritrocitare)
ICTERELE HEPATOCELULARE

Leziunile intrahepatice afecteaza in special
eliminarea Br conjugate si formarea fluxului
biliar apos,si in masura mai redusa procesele de
captare si conjugare,la acestea adaugandu-se
comprimarea canaliculelor biliare si comunicari
intre canaliculele biliare si capilarele sangvine
Br neconjugate cat si Br neconjugata

izolata a Br,neinsotita de cresterea
enzimelor de colestaza si a acizilor biliari
orienteaza diagnosticul spre alte cauze de
hiperbilirubinemie

EXISTA ANOMALII GENETICE IN
METABOLIZAREA BR:
Neconjugata:
 SINDROMUL GILBERT
 SINDROMUL CRIGGLER NAJJAR
 SINDROMUL ARIAS
Conjugata:
 SINDROMUL DUBIN JOHNSON
 SINDROMUL ROTOR
SINDROMUL GILBERT


Icterul, simptom al sindromului Gilbert şi în general al afecţiunilor
hepatice, este principalul semn al nivelului înalt al bilirubinei
neconjugate
Maladie ereditară, homozigotă, cunoscută și sub denumirea de
sindromul Meulengracht, a fost descoprită și studiată de către
Augustine Gilbert și Pierre Lereboullet [1] . Manifestările acestui
sindrom por fi ușor confundate cu cele ale unei hepatite cronice.
Această boală are o frecvență cuprinsă între 3%(Asia), 3-7%(SUA)
și 33%(Africa), variațiile depinzînd de numărul de probe prelucrate,
de metodele de analiză și de polimorfismul regiunii TATAA (TATAA
promoter). Patogenia ei destul de neclară, indică alterări în captarea
la nivelul hepatocitelor a bilirubinei (concentrația plasmatică valori
normale 2-5mg/dl, valoarea crește în situații de stres, deshidratare,
post prelungit.Aceste alterări de captare sunt de regulă însoțite de o
activitate scăzută la nivelul glucuronil transferazei mai precis uridin
difosfatglucuroniltransferazei izoforma A1UGT1A1.Datorită valorii
scăzute a acestei enzime, poate fi confundată cu sindromul Crigler
Najjar tip II. Sindromul se diferențiază prin valorile normale ale
testelor hepatice, prin absența bilirubinei în urină.
Icterul, simptom al sindromului Gilbert şi în general al
afecţiunilor hepatice, este principalul semn al nivelului
înalt al bilirubinei neconjugate
SINDROMUL CRIGLER NAJJAR
Este o tulburare genetică rară, dată de deficiența de
glucuroniltransferază.El există sub forma a 2 tipuri:
 Tipul I, autosomal recesiv(deficit complet), descris
pentru prima dată în 1952 de Crigler și Najjar,, frecvența
de circa 0,6-1/milion nașteri hiperbilirubinemie
severă(345-770μmoli/L) moartea survenind în primul an
de viață datorita kernicterului(encefalopatie indusă de
bilirubină).UGT1A1 nu este detectabilă, și nu răspunde
la tratamentul cu fenobarbital
 Tipul II , sau sindromul Arias descoperit în 1962 de Arias
, sindrom autosomal dominant (deficit parțial)m
hiperbilirubinemie sub 20mg/dl,UGT1A1 are valori
detectabile
 iar pacienții supraviețuiesc pînă la maturitate, și răspund
la tratamentul cu fenobarbital.

SINDROMUL DUBIN JOHNSON

Descoperit independent în anul 1954 de Dubin și
Johnson și de către Sprinz și Nelson, sindrom autosomal
recesiv.Constă în diminuarea excreției de bilirubină fără
afectarea enzimelor hepatice:ALAT(alanin transaminaza
), și ASAT (aspartat transaminaza).Spre deosebire de
sindromul Gilbert, bilirubina este perzentă în urină, iar
ficatul este ușor pigmentat.
SINDROMUL ROTOR

Denumit după medicul filipinez Arturo Belleza Rotor
(1907-1988),este un sindrom autosomal recesiv cu
etiologie necunoscută, foarte asemănător cu sindromul
Dubin Johnson, diferența fiind ficatul nepigmentat.Nu
sunt prezente obstrucții ale căilor biliare, iar funcțiile
hepatice sunt normale.
PARTICULARITATI ALE METABOLISMULUI
BR LA NOU NASCUT
-
-
La nou nascut mecanismele de captare si
conjugare a Br sunt incomplet maturizate ceea
ce determina aparitia unei hiperbilirubinemii
preponderent neconjugate,al carui nivel este de
4-5 mg/dl.
Icterul dispare dupa 5-7 zile
Masurile terapeutice sunt:administrarea de
albumina care limiteaza difuziunea Br in
tesuturi,expunerea la radiatii UV(Br se
transforma in tegumente intr un compus netoxic)
si administrarea de fenobarbital,care induce
sinteza de betaglicuroniltransferaza si implicit
accelereaza conjugarea hepatica a Br.