Transcript antipsihiatria, mai mult decât un zbor deasupra

ANTIPSIHIATRIA,
MAI MULT DECÂT UN ZBOR
DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI
Autori: Elena Călinescu
mintale au provocat
întotdeauna spaimă.
 Tulburările
 Dar
frica era mult prea mare și
practicile s-au agravat:
-„corabia nebunilor” (bolnavii
mintali erau urcați în bărci și
izgoniți pe râuri),
-„groapa cu șerpi” (bolnavii
mintali erau aruncați în gropi pline
cu șerpi – ceea ce era considerat
că-i vindecă),
- cuștile circulare (turnante),
- izgonirea, izolarea, exilarea.
“Corabia nebunilor”
Jérôme Bosch


Doar la revoluția din
1789 au apărut primele
practici umaniste, cu
Pinel (1745-1826) și
„eliberarea nebunilor”
care până atunci erau
considerați drept
animale sălbatice fără
un rost în lume.
El a introdus conceptul
de “tratament moral”,
ulterior a contribuit la
clasificarea tulburărilor
mintale și a fost descris
de mulți ca “părintele
psihiatriei moderne”.
Phillippe Pinel (1745 – 1826)
Dr. Philippe Pinel la Salpetriere (Robert Fleury,
1975) – Pinel eliberând din lanțuri femeile
“nebune” la un azil din Paris

William Abel Caudil (1920-1972) – s-a internat
incognito într-un spital de psihiatrie – studiază
societatea în miniatură în acel spital, cu propriile lor
valori și reguli de conduită.
Erving Goffman (1922-1983) –
a lucrat ca sociolog la Spitalul St.
Elizabeth, Washington – lucrare de
doctorat în care analizează critic viața
cotidiană din spital. Consideră spitalul
o instituție totalitară asemănătoare
mănăstirilor, închisorilor...

Erving Goffman (1922-1983)



Termenul „antipsihiatrie”
(anti-psychiatry”) a fost introdus
de psihiatrul englez David Cooper
în anul 1967, în lucrarea
„Psychiatry and AntiPsychiatry”.
Mişcarea antipsihiatrică neagă
apartenenţa tulburărilor psihice la
conceptul de boală şi contestă
necesitatea oricărei forme de
asistenţă psihiatrică.
Pentru antipsihiatri, boala mintală
(în special, schizofrenia) neavând
decât cauze psihosociale, nu este
cu adevărat o boală.
David Graham Cooper
(1931—1986)

Thomas Szasz, din SUA, a fost
primul psihiatru, care a pus la
îndoială realitatea bolilor psihice
şi nu accepta schizofrenia ca
boală.
Thomas Szasz (1920-)

Intrun articol publicat în 1957 în
„American Psyhologist”, apoi, în
1961, întro carte cu acelaşi titlu
„Mitul bolii mintale” (The Myth
of Mental Illness) consideră
boala mintală un „mit”, o
„metaforă”.


„Bolile psihice sunt etichete şi
sunt la fel de ireale ca
vrăjitoria”, „...când declară că,
(un individ) este bolnav sau
sănătos, psihiatrul face o
clasificare, care să justifice
persecuţia (ca cea rasială a
negrilor, a evreilor)”.
Atacă vehement internarea şi
tratamentul obligatoriu al
bolnavilor (cu boli mintale)
periculoşi, pe care o consideră
„o formă de pedeapsă, cea
mai gravă după pedeapsa
capitală” (Law, Liberty and
Psychiatry, 1968).


In Marea Britanie, psihiatrul
Ronald Laing a aderat la
mişcarea antipsihiatrică, cu
toate că, nu şi-a însuşit
termenul de „antipsihiatru”.
Spre deosebire de mişcarea
antipsihiatrică din SUA,
mişcarea antipsihiatrică din
Marea Britanie nu contestă
întreaga nozologie
psihiatrică, nu consideră
schizofrenia o boală
psihică, însă, recunoaşte
existenţa psihozelor acute.
Roland D. Laing
(1927-1989)

Laing considera psihoza acută o
veritabilă călătorie („voyage”),
în care „spiritul se schimbă”.
Acest proces spontan de
transformare, ce poate dura ore,
zile sau luni este numit de Laing
„metanoia”.Aceste „călătorii”
sunt bune dacă mediul le
favorizează. In această perioadă,
subiectul nu trebuie să urmeze
tratament, cu excepţia
îngrijirilor menţinerii sănătăţii
fizice.
Spitalul Kingsley Hall, Londra
 In susţinerea poziţiei
antiterapeutice, Laing împreună
cu Cooper au prezentat cazul
unei infirmiere (Mary Barnes)
internată la Spitalul Kingsley
Hall din Londra, a cărei
evoluție se ameliorează spontan
după doi ani și aceasta începe
să scrie și să picteze.
Mary Barnes (1923 – 2001)


In Franţa, istoricul, psihologul şi
eseistul Michel Foucault prin
scrierile sale a avut o atitudine
critică faţă de instituţiile statului
şi, în special, faţă de medicină,
psihiatrie, închisori.
A avut o influenţă mare în
apariţia mişcării antipsihiatrice
din lume, mai ales prin lucrările
sale, „Boala mintală şi
personalitatea” („Maladie
mentale et personalité”, 1954) şi
„Istoria nebuniei în epoca
clasică”(„L’histoire de la folie à
l’age classique”, 1961).
Michael Foucault
(1926 - 1984)

Foucault susţinea că,
naşterea psihiatriei şi a
„personajului medical”
(adică, a psihiatrului) a
însemnat „nu eliberarea
bolnavului mintal, ci
alienarea sa”, „disciplina
psihiatriei serveşte pentru
impunerea controlului
social pentru cei ce nu
erau de acord cu sistemul
capitalist”.
“Istoria nebuniei în epoca clasică” a fost
tradusă în engleză în 1965 ca “Nebunie și
Civilizație: istoria nebuniei în epoca
dreptății”

In Italia, Franco Basaglia era un critic fervent al
instuţionalizării persoanelor
cu tulburări psihice.

Basaglia ca director al
spitalului de psihiatrie din
Gorizia, a implementat în
1962, în acest spital, o
comunitate terapeutică cu
„uşi deschise”, care primea
pacienţi din întreaga Italie.

Se opune oricărei forme de
tratament pentru tulburările
psihice.
Franco Basaglia (1924 - 1980)
Spitalul din Gorizia, 1962

„ştiinţa este totdeauna de
partea clasei
conducătoare”, „bolnavul
mintal este opusul unui
normal dat, politic şi
economic, iar, spitalul de
psihiatrie este folosit pentru
a controla elementele de
perturbare socială”,
„spitalul de psihiatrie este
una din instituţiile
violenţei prin care se
conduce şi se oprimă
masele”.
Franco Basaglia (1979)


In 1976, a pus bazele unui partid
de stânga „Psichiatria
Democratica”, ce avea printre
obiectivele sale, desfiinţarea
spitalelor de psihiatrie.
A reuşit să determine
parlamentul italian să voteze
Legea nr.180/1978 cu privire la
reforma în sănătate mintală,
concretizată , în special, prin
reducerea drastică a
numărului de paturi (15 paturi
la 200.000 de locuitori, fie întrun
spital general, fie întrun centru de
sănătate mintală).

In Germania, Wolfgang Huber
(1942-) - era în total dezacord
cu ceilalţi psihiatri de la Spitalul
Clinic de Psihiatrie din cadrul
Universităţii din Heidelberg.

A fost unul din intemeietorii
SPK (Sozialistisches
Patientenkollectiv), în 1970, o
mişcare radicală de stânga, care
lupta împotriva medicinei şi a
doctorilor, ce erau inamicii
„clasei pacienţilor”. Un slogan
preferat era „din boală să faci o
armă” („aus der Krankheit eine
Waffe machen“) împotriva
societăţii capitaliste.



In România – psihiatria politică
Medic psihiatru și scriitor, Ion
Vianu, povesteşte, despre faptul
că psihiatria era folosită, în
timpul comunismului, ca
unealtă a Securitaţii: unii
doctori îşi turnau propriii pacienţi
sau îi drogau cu doze enorme de
neuroleptice pe cei internaţi din
motive politice.
Ion Vianu: „Revoltaţii erau
declaraţi demenţi” (ex. Vasile
Paraschiv, avocatul Cenzura,
“studentul Hittlerist” etc.)
Ion Vianu (1934 - )

“Îi auzeam vorbind despre
acele spitale speciale, dar
nu despre eventuala
ameliorare a condițiilor de
îngrijire a bolnavilor
psihici periculoși, ci despre
garduri cu sârma ghimpată,
câini-lup, cu alte cuvinte,
despre transformarea
acestor spitale în lagăre
de concentrare. Ceea ce sa și produs. După cum am
avut prilejul să vad la
Poiana Mare.”
(Ion Vianu. Exercițiu de sinceritate. 2009)
Spitalul Poiana Mare, 1968


In zilele noastre, s-a aşternut
vălul uitării asupra mişcării
antipsihiatrice şi ar fi nedrept să
raportăm acestă mişcare numai
la unele opere de artă sau
romane.
Este bine cunoscut celebrul film
„Zbor deasupra unui cuib de
cuci” sub regia lui Milos
Forman, o ecranizare din 1975,
după best-seller-ul cu acelaş
nume a scriitorului Ken Kesey.
Mişcarea antipsihiatrică a contribuit la:
- sensibilzarea autorităţilor şi a opiniei publice
- destigmatizarea persoanelor cu tulburări psihice
- a ajutat mişcarea pentru drepturile pacienţilor
- a contribuit la reforma sistemului şi introducerea de
legi, care să le apere drepturile şi să îmbunătăţească
condiţiile de asistenţă psihiatrică.