Slide 1

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 2

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 3

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 4

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 5

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 6

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 7

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 8

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 9

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 10

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 11

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 12

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 13

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 14

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 15

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 16

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 17

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit


Slide 18

Universul liric
Opera lirică
Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA


Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia
ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa
Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl
viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la
liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el
va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la
eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei,
iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din
Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş.
Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva
statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în
vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva
săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12


Universul liric

Universul liric
Opera lirică
 Eul liric
 Mărcile eului liric
 Mijloace expresive


Opera lirică
Eul liric
Eul liric parcă pictează prin
cuvinte

sentimente

Tablou , peisaj

Exprimate direct

Un univers imaginar

Ana Blandiana
Uneori când sunt fericită într-adevăr,
Simt, ( sau poate numai mi se pare)
Cum,în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare.
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească.
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamă să nu se ofilească
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă,
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi.

comentăm?


Opera lirică
Eul liric

sentimente

cititor

Mijloace
expresive

Mărcile
eului liric

Exprimă
Direct
trăiri

Persoana
a II-a
Adresare
directă

Imagini
artistice
Figuri de
stil

partea a III-a
varianta 12 ,,Minune” de Ana Blandiana








În opera lirică ,,Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi
fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru.
Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi
fericit şi cunoaşterii sentimentului ,,Simt, ( sau poate numai se
pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie.
Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare
sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în
care această stare s-ar putea schimba.
Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin
acest sentiment este dată de adverbul ,,uneori” şi ,,într-adevăr”.
Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui
sentiment: ,,simt”, ,,ştiu”, ,,nu-ndrăznesc”, ,,de teamă”, ,,mă
întristez”.

,,MINUNE”

,,MINUNE”



Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi
se răsfrânge şi asupra fizicului.
Fericirea impune şi o trăire exterioară a
frumuseţii fizice: ,,Şi ştiu că sunt grozav de
frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu
aceea a podoabei capilare reprezentată de
coroana de flori. Prin intermediul imaginilor
vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a
sentimentului dat de fericire. ,,Cum, în vârful
fiecărui fir de păr,/ Îmi creşte câte o floare,/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune




Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare
frământare, nelinişte: ,,Dar nu-ndrăznesc să mişc
fruntea prea tare,/ De teamă să nu se ofilească/ Şi nici
să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se
desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului ,,de
teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde
această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în
frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe
privative, care redau tensiunea sufletească prezentată
direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub
semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă
coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul
sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: ,,e destul să
mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă:
,,Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric


Dar nu-ndrăznesc să
mişc fruntea prea
tare,/ De teamă să
nu se ofilească

,,Minune”









În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din
interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele
lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei
acesteia:antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu
se ofilească.
Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea
stării: ,,grozav de frumoasă”, ,,prea tare”, ,,numai un pic”.
Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe
firele de păr: ,,în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi
ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”.
Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de
îndemn: ,,Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte
acestă stare a fericirii, ca pe o ,,încercare”: ,,E uşor”.
Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de
a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol:
,,Minune”.

Adresarea directă către cititor
,,Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,
 E uşor:
 Nu trebuie decât să fiţi
 Foarte fericiţi.”


Ana Blandiana


Condiţia de a fi fericit