Transcript Disident in propria cetate

DISIDENT IN PROPRIA CETATE
(o calatorie ratata in cautarea
diagnosticului bolilor mentale)
Dr. Radu Vrasti
www.vrasti.org
Discursul terapeutic
Ce este discursul terapeutic?
 Jargon modern al lumii selfului (selfhood);
 Cultura emotionalismului si nevoia individului
de a fi “terapeutizat”;
 Tendinta de a “institutionaliza” selful;
Originile discursului terapeutic
 Metaforele si narativele teoriei lui Freud;
 Cultivarea impartasirii emotiilor in spatiul
public si esecul etosului modern al autoconstrangerii;
 Lexiconul miscarii feministe si cultivarea
fragilitatii individului;
 Nevoia unui vehicul prin care sa putem sa ne
plangem de structura opresiva a familiei.
Consecintele discursului terapeutic
 Favorizarea impartasirii publice a emotiilor;
 Promovarea unei versiuni fragile a subiectivitatii
individuale;
 Cultivarea unui sens profund de fatalism;
 Expansiunea rapida a etichetelor si diagnosticelor
psihologice;
 Etica implinirii inlocuita cu etica suferintei care
acorda privilegii morale si sociale individului;
Consecintele discursului terapeutic
(cont.)
 Renuntarea la narativele genuine in favoarea
unui limbaj psihologic vulgarizant;
 Profesionalizarea vietii sociale si patologizarea
vietii private;
 Boala si dizabilitatea ca identitate;
 Aparitia unei noi autoritati sociale.
 DSM ca expresie a acestui discurs.
Globalizarea limbajului terapeutic
 Limbajul si conceptele modelului biomedical al
bolilor psihice (DSM…) reprezinta cel mai de succes
produs de export dar si cel mai periculos al culturii
americane…
 Se asista la un proces de globalizare a “psyche”-ului
american…si la negarea particularitatilor diferitelor
spatii culturale;
 Westernalizarea modelului bolilor mentale cauta sa
controleze felul cum ne vedem si cum experiementam
viata cotidiana.
Comodificarea
ingrijirii sanatatii
Comodificarea ingrijiri sanatatii
 Marsul impetos al medicinei catre standardizare,
obiectivizare, codificare;
 Medicina a adoptat modelul consumatorist;
 Ingrijirea sanatatii a capatat o valoare de piata;
 Astazi medicul trateaza boala si ignora suferinta
(Kleinman si van der Geest, 2009);
 Discursul medical si structura institutiilor medicale
reproduc structura puterii si autoritarismul acesteia
(Foucault, 1978)
 Medicul trateaza boala si ignora suferinta, iar DSM
este o carte despre boli si nu despre suferinte.
Sanatatea mentala a ajuns astazi ceva
normativ dupa ce a trecut prin
stadiile de natural si normal
Sanatatea mentala ca ceva natural
 Cand vorbim de “Natural” este ca o nostalgie dupa
timpurile in care lucrurile erau luate ca atare, in mod
natural;
 Ceea ce era natural a devenit astazi relativ;
 Categoria de natural este instabila si problematica si
este continuu re-inventata si re-articulata;
 Problema daca boli mentale precum schizofrenia,
etc. sunt “natural kinds” (Bolton, 2008).
Sanatatea mentala ca normal
 Normalul ca mijloc de validare stiintifica si
mentinere a ordinii sociale (Foucault, 1970);
 Pentru o lunga perioada istorica granita dintre
natural si normal a fost de sorginte morala;
 Modernitatea a introdus tendinta de a inlocui
ceea ce e natural cu ceea ce este considerat
normal.
Sanatatea mentala ca normativitate
 Societatea post-moderna nu mai accepta
universalitatea, in schimb recunoaste diversitatea;
 Multiple comportamente sau moduri de existenta, alta
data deviante si aberante, sunt astazi acceptate ca
morale si legale;
 “Astazi este disponibila o gama larga de normalitati”
(Beck, 2007);
 Sanatatea nu mai este incorsetata de “natural” sau
“normal”;
 DSM ca expresie a normativizarii sanatatii mentale.
Globalizarea
 Dupa Deluze si Guattari (1987):
i) Globalization nu este doar o problema
economica, politica sau culturala;
ii) Globalizarea inlocuieste ceea ce e fenomenal
sau actual cu ceva virtual;
iii) Granitele sunt dizolvate, nomadismul a devenit
regula, iar identitatea nationala este la limita;
iv) Selful este de-teritorializat.
Societatea la risc
 Societatea actuala – “societate la risc” (Giddens,
1991; Beck 1999);
 Cresterea reala si imaginara a perceptiei riscului;
 Riscul a devenit principiul dupa care se modeleaza
comportamentul uman;
 Astazi riscul este perceptul si constientizat, inainte
incertitudinea si amenintarile erau atribuite soartei,
norocului, sansei sau divinitatii;
 Bolnavii psihici ca segment de populatie la risc:
economic, social, vital.
Familia post-familie
 “Familia post-familie” ca o “asociatie electiva” de
persoane care stau impreuna pentru a atinge niste
scopuri comune (Beck si Beck-Gersheim, 2002);
 Familia a devenit un loc al relatiilor democratice si
egalitariene cu pretul cresterii incertitudinii si
instabilitatii;
 Reconcilierea permanenta a nevoii de individualizare, a
tendintelor centrifuge, a conflictelor intergenerationale
si a nevoii de ingrijire a copiilor si batranilor;
 Reducerii timpului de co-existenta intergenerationala;
 Pierderea interesului pentru ingijirea filiala a batranilor.
Post-modernismul
“Post-modernismul este ceva care a venit
dupa o epoca de iluzii, optimism si
certitudine, este o epoca nihilistica, fara
sperante si vise, exact ce facea ca
realitatea sa fie ceva suportabil”
(Dick Hebdige)
Post-modernismul in psihiatrie
Permite discutarea cazului adevarului si
puterii si a celor care le detin;
Cum adminisatraza DSM-ul problema
adevarului si puterii;
Post-modernismul (cont.)
Caracteristici:
 Nu exista un adevar obiectiv si absolut ci doar contextual,
situational, conditional si mai ales interpretativ;
 Accentul este plasat mai mult pe fragmentare decat pe
universalism;
 Militeaza pentru descentralizarea si democratizarea oricarei
forme de putere;
 Realitatea este luata sub semnul intrebarii;
 Cultura este privita ca un bun de consum ce poate fi
manipulat pe piata;
 Diversitatea este maximalizata in defavoarea omogenitatii.
Post-modernismul (cont.)
 Nietzsche: ‘Adevarul’ este o functie a limbajului;
atunci ce este adevarul? Adevarul este o armata
mobila de metafore, metonimii si antropomorfisme,
pe scurt este o suma de relatii umane care au fost
intensificate, transpuse si infrumusetate poetic si
retoric, care dupa o folosire indelungata par firme,
canonice si obligatorii pentru oameni; adevarurile
sunt iluziile cuiva care a uitat ca exista ceea ce ele
reprezinta, metafore care sunt utilizate fara a avea
certitudine senzoriala”.
(Kaufmann W, ed. The Portable Nietzche, New York:
Penguin Books, 1976)
Suspiciunea meta-narativelor
Jean-François Lyotard spunea: “postmodernismul este marcat
de decesul meta-narativelor, adica a explicatiei totale a
realitatii si inlocuirea lor cu micro-narative. Este vorba de o
deziluzie provocata de explicatiile pe care stiinta, religia sau
politica le-a dat realitatii. Oameni cauta sa le inlocuiasca cu
explicatii individuale sau comunitare care sunt mai pujtin
tiranice, care necesita mai putina unanimitate.
Post-modernismul ignora pe cei care nu se conformeaza la
teoriile conformiste, ba chiar celebreaza diferentele
individuale si neconformismul. Acei care clameaza adevarul
sunt priviti cu suspiciune; oamenii de stiinta, tehnicieni si
instrumentele sunt utilizate nu ca sa gaseasca adevarul ci sa
augmenteze puterea.”
Lyotard J-F. The Postmodern Condition: a Report on
Knowledge. . Manchester: Manchester University Press,
1984
Stiinta post-normala
Thomas Kuhn contesta progresul constant al stiintei si
spune ca schimbarile in teoriile stiintifice (shift theory)
nu sunt decat un proces adictiv. El vede stiinta ca un
fenomen istoric dinamic care consta in trecerea de la o
paradigma la alta.
Acest proces de tranzitie se numeste “paradigm shift”.
(Kuhn TS. The Structure of Scientific Revolutions. .
Chicago: University of Chicago Press, 1970)
Promotorii DSM-5 si-au dorit sa faca “paradigm shift”.
Reprezinta DSM-5 o schimbare de paradigma in
diagnosticul bolilor mentale?
Stiinta post-normala (cont.)
 In cazul stiintei post-normale faptele sunt incerte si valorile sunt
luate in discutie;
 Tot ce este conventional, normal si stiintific pot fi luate ca valide
cand riscul si incertitudinea sociala sunt mici, cand riscul si
incertitudinea sunt mari, validitatea lor trebuie mereu pusa in
discutie (DSM-5?);
 Stiinta post-normala cere noi metode de validare si noi tipuri de
cunoastere;
 Se cere ca expertiza stiintifica sa se intalneasca cu interesul
public; oamenii de stiinta cu publicul larg; (DSM-5?)
 Incertitudinea este inevitabila iar cautarea adevarului e suspecta;
 Calitatea si nu adevarul devine scopul.
Critica DSM-5
Critica DSM-5
Despre autoritatea si
responsabilitatea morala
a diagnosticului
ABBY L. WILKERSON:
Diagnosis: Difference: The
Moral Authority of
Medicine. Ithaca: Cornell
University Press, 1998.
Schizofrenia ca
obiect sublim al
psihiatriei
Obiectul sublim al psihiatriei
 Foucault (1976): “numai conflctul real al conditiei
existentei poate sevi ca model structural pentru
intelegerea paradoxului lumii schizofrenului”;
 Deluze si Guattari (1982): schizofrenia este o
perturbare a relatiei dintre masina dorintelor si masina
realitatii;
 Louis Sass (1992): schizofrenia poate ilumina
experienta postmodernitatii;
 Baudrillard (1993): schizofrenul este victima obscena
a obscenitatii lumii.
Despre post-psihiatrie
 Bracken si Thomas (2001) lanseaza cazul postpsihiatriei si afirma ca este nevoie de a merge
dincolo de dezbaterea dintre psihiatrie si
antipsihiatrie;
 In dezbatrea post-psihiatrica trebuie sa intre,
asociatiile de pacienti, laicii, organizatiile antistigma si alti actori sociali ca termini egali si sa
duca la intelegerea relatiei Foucauldiene dintre
cunostere, putere si selfhood.
 Bracken P, Thomas P. (2001): Postpsychiatry: a
new direction for mental health. BMJ, 322:724–727.
“nu luati delirul omului ca nu aveti
ce pune in loc…”