Slide 1

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 2

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 3

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 4

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 5

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 6

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 7

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 8

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 9

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 10

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 11

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 12

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 13

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 14

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 15

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 16

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 17

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 18

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 19

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 20

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 21

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 22

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 23

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 24

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 25

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD


Slide 26

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice

creşterea activităţii sistemului nervos autonom
- frica = teamă cu obiect


















Tremor
Durere lombară
Cefalee
Tensiune musculară
Dispnee
Fatigabilitate
Roşeaţă, paloare
Tahicardii, palpitaţii
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea
gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie













Frică
Dificultăţi de
concentrare
Vigilenţă crescută
Insomnie
Libidou scăzut
Nod în gât
Ghem în stomac
Frică în capul
pieptului









se caracterizează prin atacuri de panică spontane
+/- agorafobie
prevalenţă: 1,5 - 4 % din populaţie; B : F = 1 : 1;
apare la 20 % din rudele de gradul I
debut: sfârşitul decadei 20 - 29 ani,
concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
poate evolua în stadii:
1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica +
neajutorare, umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă




Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome =
apar brusc şi ating intensitatea maximă în 10 minute
 palpitaţii
 transpiraţii
 tremor
 lipsă de aer
 senzaţia că se înăbuşe
 disconfort toracic
 disconfort abdominal
 ameţeală, instabilitate, leşin
 derealizare, depersonalizare
 teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
 teama că va muri
 parestezii
 valuri de frig sau căldură

A) trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o
lună de unul sau mai multe simptome din următoarele:
*** a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte
atacuri
*** b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului,
pierderea minţii, IMA
*** c) modificare semnificativă a comportamentului
 B) nu există agorafobie
 C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o
condiţie medicală
 D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică,
TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare


Apare la 3-8% din populaţie.
Raport F : B = 1 : 1.
Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I.
Concordanţa la monozigoţi = 80 – 90 %.
Reprezintă o îngrijorare crescută
pentru evenimente, conflicte reale.
Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.












A) anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi
(ex. performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase
pentru mai mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu:
• survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea depanică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare

Cea mai frecventă tulburare anxioasă =
10 % din populaţie.
Raport f : b = 2 : 1.
Apare la sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională,
vis-a-vis de expunerea la un obiect anume,
pacientul căutând să evite obiectul respectiv, cu
orice preţ.

A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei
situaţii (zbor, înălţime, animale, injecţii, sânge)

B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)

La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă

E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic,
tulburarea prin anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu
agorafobie, agorafobie fără tulburare de panică
Se specifică tipul:
• tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)


Reprezintă frica iraţională de situaţii publice
(vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă).
În tipul generalizat
sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.

A) frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în
care persoana este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare =
frica de a nu se comporta în moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul
celor de aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii

B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare

C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte

D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă

E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale
şi determină suferinţă marcată

F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni

G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de
panică +/- agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de
dismorfofobie corporală, tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de
personalitate schizoidă

H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson,
manifestarea comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia
nervoasă
*** Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale
(poate exista diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)












Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri,
gânduri (obsesii) recurente intruzive =
impulsiuni sau paternuri repetitive de
comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc
anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe,
la 2-3% din populaţie.
Raportul F : B = 1 : 1.
Apare la 35 % din rudele de gradul I.
Concordanţa e mai mare la dizigoţi.

OBSESIILE SUNT:
1. gânduri, impulsuri, imagini
recurente, persistente,
intruzive, neadecvate ce
produc anxietate sau suferinţă
marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini
care nu sunt doar îngrijorări
excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le
ignore, să la neutralizeze prin
alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de
impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt
produse ale propriei minţi şi
că nu sunt impuse din afară

COMPULSIUNILE SUNT:
1. Comportamente repetitive
(spălatul mâinilor, punere în
ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în
gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie
sau în conformitate cu anumite
reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte
mintale ce au ca scop să scadă
suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu
sunt legate realist de ceea ce
trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive

B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale
sunt nerezonabile (copilul nu recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută,
consumă timp (peste 1 oră/zi), interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu
se restrânge la aceasta: preocuparea pentru alimente,
smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală,
fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei
condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului
pacientul nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
nerezonabile










Apar la 1 – 3 % din populaţie,
30 % la veteranii din Vietnam.
Raport F : B = 2 : 1.
Debutul este la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din
comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri).
Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lună 
Dg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună 
Dg. Tulburare acută de stres

A) Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă,
ameninţare a integrităţii fizice proprii sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare.
La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
1. rememorări dureroase recurente, intruzive:
imagini, gânduri, percepţii, la copil prin jocuri repetitive
2. vise tulburătoare;
la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative
de flashback-uri, inclusiv acelea ce apar la trezire;
la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare

C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a
responsivităţii generale indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă




Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC,
HSA, migrenă, encefalită, sifilis nervos, SM, boala
Wilson,
boala Huntington, epilepsie
 Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare,
insuficienţă pulmonară, anemie
 Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană,
paratiroidiană, suprarenală, feocromocitom, tulburări
virilizante
 Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă,
arterită temporală
 Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
 Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom
carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom premenstrual,
infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie


INTOXICAŢIE CU:
Amfetamine şi
alte simpatomimetice
 Penicilină
 Sulfonamide
 Anticolinergice
 Cafeină
 Teofilină
 Yohimbină
 Hg, As, P
 Benzen
 Aspirină

SEVRAJ LA:











Canabis
Cocaină
Halucinogene
Alcool
Opioide
Sedative - hipnotice
Antihipertensive

Alte tulburări anxioase
1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
3. Anxietatea situaţională
4. Anxietatea morţii
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
10. Anxietatea semnal (Freud)

A. Biologică










Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic
crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al
somnului (ca-n depresie).
GABA scăzut  hiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotoninei  anxietate
Creşterea dopaminei  anxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în
atacurile de panică.

B. Psihanalitică


Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în
conştiinţă şi să producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de
dezintegrare din copilărie: frica de a pierde un obiect iubit, frica de
castrare.

C. Teoria învăţării







Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau
severe. Devine apoi un răspuns condiţionat la alte situaţii mai
puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea
paternurilor anxioase ale părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident).
Deplasarea ei asupra unui alt stimul prin condiţionare produce
fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate,
distorsionate, contraproductive.

D. Studiile genetice



50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Tulburări depresive: 50 – 70 % din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
*** 20 – 30 % din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut

6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
*** durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală,
spasm carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute

7. Tulburări legate de substanţe

Tulburarea de panică




Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
Tratată are prognostic excelent

TOC




Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
Cu tratament are prognostic moderat
Există cazuri intratabile

Tulburare anxioasă generalizată




Evoluţie cronică
Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
Pacientul poate să dezvolte depresie secundară

Tulburarea de stres posttraumatică




Evoluţie cronică
Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi

DOZE de întreţinere (mg)
GRUPA

MEDICAMENTE

SSRI

PAROXETINĂ
FLUOXETINĂ
SERTRALINĂ
FLUVOXAMINĂ
CITALOPRAM

20 – 60
20 – 60
50 – 200
100 – 150
20 – 40

AD3C

CLOMIPRAMINĂ
IMIPRAMINĂ
DESIPRAMINĂ

50 – 125
150 – 500
150 – 200

ALPRAZOLAM
CLONAZEPAM
DIAZEPAM
LORAZEPAM

0,5 – 2 x 3
0,5 – 2 x 2
5 – 30 x 2
0,5 – 2 x 2

IMAO

FENELZINĂ
TRANILCIPROMINĂ

15 – 45 x 2
10 – 30 x 2

RIMA = IMAO
reversibili

MOCLOBEMID
BROFAROMINĂ

300 – 600
150 – 200

AD atipice

VENLAFAXINĂ
NEFAZODON

50 – 150
100 – 300 x 2

Altele

ACID VALPROIC
INOZITOL

500 – 750 x 2
6.
000 x 2

BZD