Transcript Notă
Slide 1
Psihanaliza în tulburări
nevrotice, de caracter şi
de comportament
Anatol NACU
31.03.2010
Slide 2
1. principiul realităţii:
Aspectele infantile al Eului rămân la adult.
Educaţia corectă presupune:
a) satisfacţia dorinţelor, necesităţilor
în volumul necesar pentru a crea
atmosfera de lipsă de pericol şi plăcere
b) frustrări, pentru ca copilul treptat să
reuşească să înlocuiască principiul plăcerii
(doresc imediat), prin cel al realităţii
(realizarea dorinţei este problematică,
este mai corect să fie lăsată pentru mai
târziu)
Slide 3
Modelele de clasificare
2.
principiul plăcerii- deplăcerii (dacă
a fost frustrat excesiv sau satisfăcut
excesiv copilul va fi fixat pe
problematica stadiului respectiv )
a) stadiul oral: stare de dependenţă
totală în care se formează încrederea
bazală în funcţie de satisfacţia
necesităţilor orale
Slide 4
B)
stadiul anal: care aduce obţinerea
autonomiei sau a neîncrederii şi
pudităţii excesive
C) stadiul oedipin: care aduce
dezvoltarea sentimentului de
eficacitate de bază(iniţiativă sau
culpabilitate) şi al satisfacţiei în
urma identificaţiilor cu obiectele de
dragoste
Slide 5
3.
principiul dualităţii pulsiunilor
4. principiul topicelor (1 şi a 2-ua)
ID: caută satisfacţie imediată,
funcţionând după principiul plăcerii.
Este partea preverbală a psihicului,
exprimată în imagini. Nu are noţiuni
de timp, morală, permite coexistenţa
poziţiilor opuse. Procese primare ale
gândirii.
Slide 6
EGO:
permite adaptarea la cerinţele
vieţii prin conducerea cu tendinţele
ID- principiul realitîţii
Este originea proceselor secondare
de gândire.
SUPER-EGO: se formează definitiv în
perioada oedipiană prin identificarea
cu valorile părinteşti, este parţial
conştient, parţial inconştient
Slide 7
5.
principiul interacţiunii libidoului
objectal şi al celui narcisic
6. principiul utilizării mecanismelor
de apărare:
Psihoticii sunt fixaţi la stadiul
simbiotic (oral)
Nevroticii fixaţi la stadiul oedipian,
Cei cu tulburări de caracter la fazele
de incividuaţie-separaţie
Slide 8
Clasificaţia nevrozelor
1.
Nevroze actuale-neurastenia,
nevroza de angoasă (1895)
2. Psihonevroze sau nevroze de
transfer- isteria, nevroza obsesivă,
fobică(1915)
Slide 9
Deosebirea nevroze-psihoze
Nevroza este rezultanta conflictului între
Eul(Ego) şi Sinele(Id)- oedip
Psihoze este rezultanta conflictului între
Eul (Ego) şi lumea exterioară (1924)-oral
Psihoza bipolară rezultanta conflictului
între Eul (ego) şi Super Eul (Super Ego)oral
Tulburea de caracter este rezultanta
organizării unui sistem defenziv în situaţia
absenţei refulării, organizată în perioada
pregenitală-anal
Slide 10
Teoria nevrozelor
Expresia
conflictelor între Eu şi
tendinţele sexuale, care se prezintă
ca incompatibile cu integritatea
persoanei şi exigenţele etice.
Eul refulează aceste tendinţe, adică
le retrage interesul şi blochează
survenirea în conştient, şi deci,
blochează descărcarea lor motorie
care ar duce la satisfacţie.
Slide 11
Libidoul acumulat caută alte ieşiri prin
intermediul inconştientului, regresând la
faze (poziţii objectale) anterioare de
dezvoltare, unde se regăsesc fixaţii
infantile anterioare, care ar permite
accesul la conştient şi la descărcare.
În situaţia dată naşte simptomul, care
reprezintă o versiune la satisfacţiei
sexuale substitutive. Dar este remodelat
în aşa aparenţă, că nu ne permite să
realizăm cauza sexuală care stă la bază.
Slide 12
Simptomul
primeşte caracterul unei
formaţiuni de compromis între
pulsiunile sexuale refulate şi
pulsiunile Eului care refulează
Simptomul alege în funcţie de
personalitate manifestări corporale
pentru isterie, gândirea pentru cei
obsesivi, spaţiul pentru cei fobici.
Slide 13
Libidoul
este deturnat de la realitate
pentru a investi urmele dorinţelor
mai vechi. Dar satisfacţia este
refuzată.
Conflictul apare atunci când anumite
interese sunt atinse (frustrarea
internă sau externă), asociate cu
incapacitatea de a renunţa la
satisfacţie pentru una alta.
Slide 14
În
toate situaţiile subiectul percepe
ceea ce se întâmplă cu dânsul ca
ceva straniu, neînţeles.
Simptomul devine soluţia cea mai
acceptabilă: corpul pentru isteric,
gândirea pentru obsesiv.
Nevroza este rezultanta a două forţe
contradictorii.
Slide 15
Nevroza isterică
Isteria
este prezentată prin imaginea
fantasmatică a propriului corp.
Erotizarea tuturor relaţiilor.
Excitarea are aspectul de
nesatisfacţie permanentă,
nemulţămiţi de toate.
Isteria masculină manifestată prin
probleme sexuale.
Slide 16
Problematica
principală este legată
de fixaţia incestuoasă la un tată care
aduce decepţie.
Atitudinea ambivalentă faţă de
mamă cu componenta importantă de
ură.
Angoasa de castraţie cu revendicarea
absenţei falosului cu imposibilitatea
de a renunţa la masculinitate.
Slide 17
Depresia
este permanent ascunsă şi
din ea se iese prin următorul conflict:
Apropierea de altul aduce la
diminuarea depresiei, dar stimulează
angoasa, ceea ce duce din nou la
separare, ceea ce din nou
reanimează conflictul.
Are loc o prevalenţă al percepţiei şi
actului în detrimentul reprezentaţiei.
Slide 18
Reprezentările sunt strâns legate de afect,
acest afect este permanent refulat. Dar
refularea este posibilă numai în condiţia că
reprezentarea este refulată.
Afectul face un scurt circuit, detaşându-se
de reprezentarea iniţială şi se ataşează la
expresia motorie, pierzând semnificaţia
iniţială-la belle indifferance.
Apar-dispar emoţii, care ne par excesive
sau neadecvate.
Slide 19
Ca
urmarea apare clasicul: nu a avut
loc, nu a fost spus, nu a fost făcut.
Este consecinţa excitaţiei maternale,
mama, care a fost deosebit de atentă
la necesităţile fizice cele mai simple.
De aici vine necesitatea continuă de
a fi susţinut de alţii, erotizarea
corpului
Slide 20
Seducţia din partea tatălui, inventată sau
provocată de copil, este nu altceva decât a
reproducerea seducţiei maternale, care de
data aceasta vine de la altul.
Căldura mult dorită conţine decepţia
primelor contacte, care se organizează în
relaţia oedipiană sub forma de lipsă
insesizabilă, neconştientizată.
Apărările psihice au ca scop evitarea
amintirilor privind scena primitivă.
Slide 21
Scena
primitivă este ceva care la
nivel fantasmatic separă pe copil de
părinţi, reunind părinţii.
Toată problematică isterică este
legată de această scenă.
Prin urmare sexualitatea propune
istericului să câştige ceea ce el a
pierdut iniţial.
Slide 22
Un alt fantasm important este cel al
seducţiei.
Oedipul este constituit pe un fundal de
atitudine ambivalentă faţă de părinţi,
atitudine legată de bisexualitatea
inconştientă.
Căutarea de penis, de care ea a fost
deposedată şi care este sursa decepţiei
faţă de mamă. Este baza rivalităţii cu
mama.
Slide 23
Lacan:
dorinţa reprezintă dorinţa
legată de absenţa la Altul şi nu este
legată de ceea ce este absent.
Prin urmare dorinţa nu este bazată
pe lipsa obiectului, dar pe dorinţa
altuia.
Erotizarea este bazată pe
insatisfacţie.
Slide 24
Nevroza fobică
Separarea afectului de reprezentare.
Libidoul detaşat de momentul patogen
prin refulare este eliberat sub forma de
fobie.
Obiectul iniţial este substituit de obiectul
fobic.
Micul Hans - calul va muşca-frica de
castrare. Permite apropierea de mama şi
continuarea dragostei faţă de tata.
Slide 25
Agresivitatea
şi frica faţă de tata este
deplasată pe cal.
Pericolul este deplasat în afară, în
spaţiu.
Slide 26
Nevroza obsesivă
Complexul
castrării
Barierele etice şi estetice depăşesc
limitele normalului.
Se conturează în perioada latenţei şi
adolescenţei.
Organizarea oedipiană regresează la
nivelul primei perioade al stadiului
anal - sadic
Slide 27
Super-eul
devine excesiv de sever.
El reprimă sexualitatea
Dominaţia anală este importantă:
conflicte între agresivitate şi
supunere, între cruzime şi bunătate,
între murdărie şi curăţenie, ordine şi
dezordine, reţinere şi expulzare.
Sadismul se combină cu ostilitatea
oedipiană.
Slide 28
Erotismul
anal schimbă
comportamentul subiectului.
Erotismul anal este întotdeauna de
origine bisexuală(anusul poate
expulza ceva asemănător cu penisul
şi este un organ care poate fi
penetrat).
Slide 29
De unde vine atitudinea masculină cauzată
de exagerarea sadică şi cea feminină
pasivă ca rezultanta erotismului anal.
Poziţia oedipiană falică este inhibată de
ideea că satisfacţia ar aduce la pierderea
penisului.
Regresia impune un comportament
feminin fără a suprima definitiv poziţia
masculină.
Se constatî oedipul inversat.
Tendinţe de dragoste şi de distrugere al
obiectului.
Slide 30
Gândirea înlocuieşte actul şi devine
sexualizată.
Plăcerea sexuală este în relaţie cu
procesul şi conţinutul gândirii.
Pulsiunea de a cunoaşte derivă din energia
pulsiunii de a vedea.
A vedea echivalează cu a se atinge.
Dorinţa de a cunoaşte corespunde cu
introiectarea captativă a
penisului(Grunberger).
Slide 31
Tendinţa de substitui obiectul dorinţei prin
actul de gândire aduce la maladia
obsesivă.
Obiectele obsesive care vin din exterior
devin controlabile de către Eu (cel care
cunoaşte cuvântul care identifică un obiect
metrizeză - controlează obiectul).
Magia arhaică a gândirii care aduce la
superstiţii.
conflictul este deplasat asupra
problemelor intelectuale sexualizate,
aduce la ruminaţie şi la îndoieli obsedante.
Slide 32
Gândirea
şi limbajul substituie
emoţiile.
Apare efectul de magie şi
omnipotenţă datorită regresiei,
gândirea, care poate ucide şi reînvia.
Gândurile rele necesită să fie refulate
şi conduse cu precauţie.
Gândurile substituie acţiunile.
Slide 33
Atotputernicia
gândirii face parte din
narcisismul regresiei.
Sentimentul de culpabilitate domină
structura obsesivă.
Super-Eul se comportă ca şi cum
refularea nu a avut loc, de parcă el
cunoaşte ideile ascunse prezente în
inconştient. Sub astfel de aspect el
intervine în raport cu Eul.
Slide 34
Eul,
care se simte inocent, în acelaşi
timp cupabil, nu poate nimic explica.
Intervine necesitatea Eului de a se
conforma cerinţelor Super-Eului.
Eul ca un copil faţă de educator se
atârnă cu ascultare sau cu revoltă.
Ambivalenţa atitudinii este dictată de
atitudinea sadică a Super-Eului.
Slide 35
Esenţa
structurii caracterului nu
poate fi înţeleasă fără conştientizarea
interacţiunii a două tendinţe diferite,
care interferează:
1) nivelul patologic individual
(norma, nevrotic, limitrof, psihotic)
2) tipul caracterului (paranoid…)
Slide 36
Există diferenţe importante în terapia cu
nevroticul, care este îndreptată în slăbirea
apărărilor şi sporirea accesului la ID,
pentru ca energia conflictuală să aibă
posibilitatea să fie îndreptată spre o
activitate mai constructivă.
In psihoze, invers, spre întărirea apărărilor
pentru a putea controla procesele
primitive, a dezvolta capacităţile de
depăşire a situaţiilor reale de stres, la
îmbunătăţirea testării realităţii.
Slide 37
În tulburări de caracter slăbirea apărărilor
şi diversificarea modelelor de reacţionare.
Daca pac. nevrotică cu compulsii de
curăţenie va evita să spună că spală des
cearşafurile, cel cu tulburare de caracter
va fi încrezut că cei ce spală rar
cearşafurile sunt negligenţi.
Personalitatea poate fi modificată şi nu
transformată. Se poate de a ajuta unui
paranoial de a fi mai suspicios, distructiv
şi este imposibil de al transforma în
isteric, mazoşist…
Slide 38
Apărările (defenzele)
Primitive: primare, de nivel inferior. Se
referă la limitele între Eu şi lumea
exterioară (izolarea, negarea, controlul
omnipotent, idealizarea şi deidealizarea,
identificaţia proiectivă, introjectarea
indentificativă, scindarea Eului)
Secundare: de nivel superior. Se referă la
frontierele interne – EU, Super-EU, Id.
Slide 39
Izolarea primitivă
Când
copilul este supraexcitat sau
indispus el pur şi simplu adoarme.
Varianta adultă constă din izolare de
situaţiile sociale şi interpersonale cu
investirea stimulaţiei care vine din
lumea interioară.
shizoitii
Slide 40
Negarea: prima reacţie-nu. Reîntoarcerea
la procesele arhaice de reacţionare (dacă
nu accept prezenţa, înseamnă că nu a
avut loc) – prezentă în manie
Controlul omnipotent: sugarul - lumea un
tot întreg
Narcisismul primar
Toate evenimentele sunt percepute ca
rezultante din corp, din spaţiul intern
Persoanele antisociale (a păşi peste alţii)
Slide 41
Idealizarea şi de idealizarea : înlocuirea
fantasmelor de omnipotenţă proprie cu cele al
omnipotenţei altuia. Căutarea idealului perfect cu
alipirea la acest ideal. Personalitate narcisică
Proiecţia, introecţia, identificarea proiectivă :
insuficienţa separării lumii interne de cea
externă.
Proiecţia: fenomenele interne sunt percepute ca
externe
Introiecţia: cele ce vin din exterior se percep ca
venite din interior (identificarea cu agresorul)
Identificarea proiective: altul impus să
reacţioneze conform scenariului subietului
Tipul de caracter impulsiv, paranoial
Slide 42
Scindarea
(clivajul) : incapacitatea
de a percepe obiectul ca integru, cu
părţi pozitive şi negative
paranoial
Disocierea : durere insuportabilă,
subiecţii exclud unele componente
importante al evenimentelor amnezia
Slide 43
Apărările superioare
Refularea
Regresia
Intelectuaşlizarea (diminuarea părţii
afective a evenimentului), raţionalizarea
(diminuarea importanţei evenimentului),
moralizarea (datorii morale - sunt oblgat
să procedez astfel)
Anularea
Reîntoarcerea contra sine (afectul negativ
faţă de alţii se reîntoarce spre sine)
Deplasarea
fprmaţiune reactivă
Reversia
Slide 44
Identificarea
Acting
aut
sexualizarea
sublimarea
Slide 45
Criteriile de diagnostic pentru 300.3 Tulburarea
obsesivo-compulsivă(DSM)
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, aşa cum sunt definite de (1), (2), (3) şi (4):
(1) gânduri, impulsuri sau imagini persistente şi
recurente care sunt experimentate, la un moment dat în
cursul tulburării, ca intruzive şi inadecvate, şi care
cauzează o anxietate sau detresă considerabilă;
(2) gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur şi
simplu preocupări excesive în legătură cu probleme
reale de viaţă;
(3) persoana încearcă să ignore sau să suprime astfel
de gânduri, impulsuri sau imagini, ori să le neutralizeze
cu alte gânduri sau acţiuni;
(4) persoana recunoaşte că gândurile, impulsurile sau
imaginile obsesive sunt un produs al propriei sale minţi
(nu impuse din afară, ca în inserţia de gânduri).
Slide 46
Compulsii, aşa cum sunt definite de (1) şi (2):
(1) comportamente repetitive (de ex., spălatul
mâinilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de
ex., rugatul, calculatul, repetarea de cuvinte în gând)
pe care persoana se simte constrânsă să le efectueze
ca răspuns la o obsesie, ori conform unor reguli care
trebuie să fie aplicate în mod rigid;
(2) comportamentele sau actele mentale sunt
destinate să prevină sau să reducă detresa, să
prevină un eveniment sau o situaţie temută oarecare; însă, aceste comportamente sau acte mentale,
sau nu sunt conectate în mod realist cu ceea ce sunt
destinate să neutralizeze sau să prevină, ori sunt clar
excesive.
B. La un moment dat în cursul tulburării, persoana a
recunoscut că obsesiile sau compulsiile sunt excesive
sau iraţionale. Notă: Aceasta nu se aplică la copii.
Slide 47
C. Obsesiile sau compulsiile cauzează o detresâ
considerabilă, sunt consumatoare de timp (iau
mai mult de o oră pe zi) sau interferează
semnificativ cu rutina normală a persoanei, cu
funcţionarea profesională (sau şcolară) ori cu
activităţile sau relaţiile sociale uzuale.
D. Dacă este prezenta o altă tulburare pe axa I,
conţinutul obsesiilor sau compulsiilor nu este
restrâns la aceasta (de ex., preocuparea pentru
mâncare, în prezenţa unei tulburări de
comportament alimentar; smulgerea părului, în
prezenţa tricotilomaniei; preocupare referitoare la
aspect, în prezenţa tulburării dismorfice
corporale; preocupare referitoare la a avea o
maladie severă, în prezenţa hipocondriei;
preocupare pentru necesităţile sau fanteziile
sexuale, în prezenţa unei parafilii, ori ruminaţii
referitoare la culpă, în prezenţa tulburării
depresive majore).
Slide 48
■ Criteriile de diagnostic pentru atacul de
panică(DSM)
O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort în
care patru (sau mai multe) din următoarele simptome apar
brusc şi ating culmea în decurs de 10 minute:
(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea
ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
,
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
(9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau
depersonalizare (detaşare de sine însuşi);
(10) frica de pierdere a controlului sau de a nu
înnebuni;
(11) frica de a nu muri;
(12) parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură.
Slide 49
Criteriile de diagnostic pentru
300.29 Fobia specifică(DSM)
A. Frică intensă persistentă, excesivă sau nejustificată,
provocată de prezenţa sau anticiparea unui obiect sau
situaţii specifice (de ex., zbor, înălţimi, animale,
administrarea unei injecţii, vederea sângelui).
B. Expunerea la stimulul fobie provoacă aproape în mod
constant un răspuns anxios imediat, care poate lua forma
unui atac de panică circumscris situaţional sau predispus
situaţional. Notă: La copii, anxietatea poate fi exprimată
prin exclamaţii, accese coleroase, stupefacţie sau agăţare
de ceva.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau
nejustificată. Notă: La copii acest clement poate fi absent.
D. Situaţia (situaţiile) fobică este evitată sau îndurată cu
anxietate sau de-tresă intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă ori detresa în situaţia
(situaţiile) temută(e) interferează semnificativ cu rutina
normală a persoanei, cu activitatea profesională (sau
şcolară) ori cu activităţile sau relaţiile sociale, ori există o
detresa considerabiă în legătură cu faptul de a avea fobia.
Slide 50
■ Criteriile de diagnostic pentru
300.23 Fobia socială(DSM)
A. O frică intensă şi persistentă de una sau mai
multe situaţii sociale sau de funcţionare, în care
persoana este expusă unor oameni nonfamiliari
sau unei posibile scrutări de către alţii. Individul
se teme că va acţiona într-un mod (sau va
prezenta simptome anxioase) care vor fi
umilitoare sau jenante. Notă: La copii, trebuie să
existe proba capacităţii de relaţii sociale
corespunzătoare etăţii cu persoane familiare, iar
anxietatea trebuie sâ survină în situaţiile cu
egalii, nu doar în interacţiunile cu adulţii.
Slide 51
Criteriile de diagnostic pentru 300.02
Anxietatea generalizată(DSM)
A. Anxietate şi preocupare (expectaţie aprehensivă),
survenind mai multe zile da decât nu timp de cel puţin 6
luni, în legătura cu un număr de evenimente sau activităţi
(cum ar fi rezultatele în muncă sau şcolare).
B. Persoana constată că este dificil sâ-şi controleze
preocuparea.
C. Anxietatea şi preocuparea sunt asociate cu trei (sau mai
multe) din următoarele şase simptome (cu cel puţin câteva
simptomc prezente mai multe zile da decât nu, în ultimele 6
luni).
Notă: La copii este cerut un singur item.
(1) nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
(2) a fi rapid fatigabil;
(3) dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mental;
(4) iritabilitate;
(5) tensiune musculară;
(6) perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a
rămâne adormit ori somn neliniştit şi nesatisfăcător).
Slide 52
Criteriile de diagnostic pentru o
tulburare de personalitate(DSM)
Criteriile de diagnostic pentru o tulburare de personalitate
A. Un pattern durabil de experienţă internă şi de
comportament care deviază considerabil de la expectaţiile
culturii individului. Acest pattern se manifestă în două (sau
mai multe) din următoarele domenii:
(1) cunoaştere (adică modurile de a se percepe şi
interpreta pe sine, alte persoane şi evenimentele);
(2) afectivitate (adică, gama, intensitatea, labilitatea şi
adecvarea răspunsului emoţional);
(3) funcţionarea interpersonală;
(4) controlul impulsului.
B. Pattemul durabil este inflexibil şi pervasiv vizavi de o
gamă largă de situaţii personale şi sociale.
C. Pattemul durabil duce la o detresă sau deteriorare
semnificativă clinic în domeniul social, profesional- ori în
alte domenii importante de funcţionare.
D. Pattemul este stabil şi de lungă durată, iar debutul său
poate fi trasat retrospectiv cel puţin până în adolescenţă
sau la începutul perioadei adulte.
Slide 53
Criteriile de diagnostic pentru 301.0
Tulburarea de personalitate paranoidă(DSM)
A. O neîncredere şi suspiciozitate pervasivă faţă de alţii, încât
intenţiile acestora sunt interpretate ca răuvoitoare, începând
precoce în perioada adulta şi prezente într-o varietate de
contexte, după cum este indicat de patru (sau mai multe) din
următoarele:
(1) suspectează, fără o bază suficientă, că alţii îl (o)
exploatează, prejudiciază sau înşeală;
(2) este preocupat (ă) de dubii nejustifîcate referitoare la
loialitatea sau corectitudinea amicilor sau asociaţilor;
(3) refuză să aibă încredere (în alţii) din cauza fricii
nejustificate ca informaţiile vor fi utilizate maliţios contra sa;
(4) citeşte intenţii degradante sau ameninţătoare în remarci
sau evenimente benigne;
(5) poartă pica tot timpul, adică este implacabil (ă) faţa de
insulte, injurii sau ofense;
(6) percepe atacuri la persoană sau la reputaţia sa, care nu
sunt evidente altora şi este prompt (ă) în a acţiona coleros sau
în a contraataca;
(7) are suspiciuni recurente, fără nici o justificare, referitoare
la fidelitatea soţiei (soţului) ori partenerei (partenerului) sexual
(e).
Slide 54
Criteriile de diagnostic pentru 301.20
Tulburarea de personalitate schizoidă(DSM)
A. Un pattern pervasiv de detaşare de relaţiile sociale şi o
gamă restrânsă de exprimare a emoţiilor în situaţii
interpersonale, începând precoce în perioada adultă şi
prezente într-o varietate de contexte, după cum este
indicat de patru (sau mai multe) din următoarele:
(1) nici nu doreşte şi nici nu se bucură de relaţii strânse,
inclusiv de faptul de a fi membru al unei familii;
(2) alege aproape întotdeauna activităţi solitare;
(3) are puţin sau nu are nici ua interes în a avea
experienţe sexuale cu altă persoană;
(4) îi plac puţine ori nu-i plac nici un fel de activităţi;
(5) lipsa amicilor sau confidenţilor apropiaţi, alţii decât
rude de gradul I;
(6) pare a fi indiferent(ă) la criticile sau laudele altora;
(7) prezintă răceală emoţională, detaşare sau afectivitate
plată.
Slide 55
Criteriile de diagnostic pentru 301.22 Tulburarea
de personalitate schizotipală(DSM)
A. Un pattern pervasiv de deficite sociale şi interpersonale
manifestat prin disconfort acut în relaţii şi reducerea capacităţii de
a stabili relaţii intime, precum şi prin distorsiuni cognitive şi de
percepţie, şi excentricităţi de comportament, începând precoce în
perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum
este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) idei de referinţă (excluzând ideile delirante de referinţă),
(2) gândire magică sau credinţe stranii care influenţează
comportamentul şi sunt incompatibile cu normele subculturale (de
ex., superstiţiozi-tate, credinţă în clarviziune, telepatie ori în cel
de al „şaselea simţ"; la copii şi adolescenţi, fantezii şi preocupări
bizare);
(3) experienţe perceptive insolite, incluzând iluzii corporale;
(4) gândire şi limbaj bizar (de ex., limbaj vag, circumstanţial,
metaforic, supraelaborat sau stereotip);
(5) suspiciozitate sau ideaţie paranoidă;
(6) afect inadecvat sau coartat;
P) comportament sau aspect bizar, excentric sau particular;
(8) lipsa de amici sau confidenţi apropiaţi, alţii decât rude de
gradul I;
(9) anxietate socială excesivă care nu diminua odată cu
familiarizarea şi tinde a fi asociată mai curând cu temeri paranoide
decât cu judecăţi negative despre sine.
Slide 56
Criteriile de diagnostic pentru 301.7 Tulburarea
de personalitate antisocială(DSM)
A. (Există un pattern pervasiv de desconsiderare şi violare
a drepturilor altora apărând de la etatea de 15 ani, ca
indicat de trei (sau mai multe) din următoarele:
(1) incapacitate de a se conforma normelor sociale în
legătură cu com-portamentelelegale, indicată de comiterea
repetată de acre care constituie motive de arest;
(2) incorectitudine, indicată de minţitul repetat, uzul de
alibiuri, manipularea altora pentru profit sau plăcere
personală;
(3) impulsivitate sau incapacitate de a plănui dinainte;
(4) iritabilitate şi agresivitate, indicate de luptele sau
atacurile corporale repetate;
(5) neglijenţă nesăbuită pentru siguranţa sa sau a altora;
(6) iresponsabiltate considerabilă, indicată prin
incapacitatea repetată de a avea un comportament
consecvent în muncă ori de a-şi onora obligaţiile financiare;
(7) lipsa de remuşcare, indicată prin a fi indiferent ori a
justifica de ce a făcut să sufere ori a maltratat sau a furat
de la altul.
Slide 57
Criteriile de diagnostic pentru 301.83
Tulburarea de personalitate borderline(DSM)
Criteriile de diagnostic pentru 301.83 Tulburarea de personalitate borderline
Un pattern pervasiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, imaginii de sine
şi afectelor, şi impulsivitate marcantă, începând precoce în perioada adultă şi
prezent într-o varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include
comportamentul suicidar sau automutilant, care figurează în criteriul 5;
(2) Un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat prin
alternare între extremele de idealizare şi devalorizare;
(3) perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcant şi
persistent instabilă;
(4) impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial
autoprejudiciante (de ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanţă, condus
imprudent, mâncat excesiv). Notă: Nu include comportamentul suicidar sau
au-tomutlilant, care figurează la criteriul 5;
(5) comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament automutilant;
(6) instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcante a dispoziţiei (de
ex., disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă
câteva ore şi numai rareori mai mult de câteva zile);
(7) sentimentul cronic de vid;
(8) mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla mânia (de ex.,
manifestări frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate);
(9) ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură
cu stresul.
Slide 58
Criteriile de diagnostic pentru 301.50
Tulburarea de personalitate histrionică(DSM)
Un pattern pervasiv de emoţionalitate excesivă şi de căutare a
atenţiei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o
varietate de contexte, după cum este indicat de cinci (sau mai
multe) din următoarele:
(1) este incomodat în situaţiile în care nu se află în cntrul
atenţiei;
(2) interacţiunea cu alţii este caracterizată adesea printr-un
comportament seducător sau provocator sexual inadecvat;
(3) prezintă o schimbare rapidă şi o expresie superficială a
emoţiilor;
(4) uzează în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage
atenţia asupra sa;
(5) are un stil de a vorbi extrem de impresionistic şi lipsit de
detalii;
(6) prezintă autodramatizare, teatralism şi o exprimare
exagerată a emoţiilor;
(7) este sugestionabil, adică, uşor de influenţat de alţii ori de
circumstanţe;
(8) consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate.
Slide 59
Criteriile de diagnostic pentru 301.81
Tulburarea de personalitate narcisistică(DSM)
Un pattern pervasiv de grandoare (în fantezie şi comportament),
necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie, începând precoce în
perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum
este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) are un sentiment grandios de autoimportanţă (de ex., îşi
exagerează realizările şi talentele, aşteaptă sa fie recunoscut ca
superior fără realizări corespunzătoare);
(2) este preocupat de fantezii de succes nelimitat, de putere,
strălucire, frumuseţe sau amor ideal;
(3) crede că este „aparte" şi unic şi poate fi înţeles numai de, ori
trebuie să se asocieze numai cu, alţi oameni (sau instituţii)
speciali ori cu status înalt;
(4) necesită admiraţie excesivă;
(5) are un sentiment de îndreptăţire, adică pretenţii exagerate
de tratament favorabil special ori de supunere automată la
dorinţele sale;
(6) este exploatator interpersonal, adică profită de alţii spre a-şi
atinge propriile scopuri;
(7) este lipsit de empatie: este incapabil să ecunoască sau să se
identifice cu sentimentele şi necesităţile altora;
(8) este adesea invidios pe alţii sau crede că alţii sunt invidioşi
pe el;
(9) prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare.
Slide 60
Criteriile de diagnostic pentru 301.82
Tulburarea de personalitate evitantă(DSM)
Un pattern pervasiv de inhibiţie socială, sentimente de
insuficienţă şi hipersensibilitate la evaluare negativă,
începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o
varietate de contexte, după cum este indicat de patru (sau
mai multe) din următoarele:
(1) evită activităţile profesionale care implică un contact
interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critică,
dezaprobare sau rejecţie;
(2) nu doreşte să se asocieze cu alţi oameni decât dacă
este sigur că este apreciat;
(3) manifestă reţinere în relaţiile intime din cauza fricii de
a nu se fac de râs ori de a nu fi ridiculizat;
(4) este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat
în situaţii sociale;
(5) este inhibat în situaţii interpersonale noi din cauza
sentimentelor de inadecvare;
(6) se vede pe sine ca inapt social, inatractiv personal ori
inferior altora;
(7) este extrem de ezitant în a-şi asuma riscuri personale
ori de a se angaja în activităţi noi pentru că acestea pot
evidnţia punerea în dificultate.
Slide 61
Criteriile de diagnostic pentru 301.6 Tulburarea
de personalitate dependentă(DSM)
O necesitate excesivă şi pervasivă de a fi supervizat, care duce la un
comportament submisiv şi adeziv şi la frica de separare, şi care începe
precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte,
după cum este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) are dificultăţi în a lua decizii comune tară o cantitate excesivă de
consilii şi reasigurări din partea altora;
(2) necesită ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru cele mai
importante domenii ale vieţii lui;
(3) are dificultăţi în a-şi exprima dezacordul faţă de alţii din cauza fricii
de a nu pierde suportul sau aprobarea. Notă: Nu implică frica reală de
retribuţie;
(4) are dificultăţi în a iniţia proiecte ori a face ceva singur (din cauza
lipsei de încredere în judecata sau capacităţile sale, mai curând decât
din cauza lipsei de motivaţie sau de energie);
(5) merge foarte departe spre a obţine solicitudine şi suport de la alţii,
până la punctul de a se oferi voluntar să facă lucruri care sunt
neplăcute;
(6) se simte incomodat sau lipsit de ajutor când rămâne singur din
cauza fricii exagetârate de a nu fi în stare să aibă grija de sine;
(7) caută urgent altă relaţie drept sursă de supervizare şi suport când
o relaţie strânsă se termină;
(8) este preocupat în mod exagerat de frica de a nu fi lăsat să aibă
grijă de sine.
Slide 62
Criteriile de diagnostic pentru 301.4 Tulburarea de
personalitate obsesivo-compulsivă(DSM)
Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control
mental şi interpersonal în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi
eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent înţr-o varietate
de contexte, după cum este indicat de cel puţin patru (sau mai multe)
din următoarele:
(1) este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau
planuri, în aşa măsură că obiectivul major al activităţii este pierdut;
(2) prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor
(de ex., este incapabil să realizeze un proiect, deoarece nu sunt
satisfăcute standardele sale extrem de stricte;
(3) este excesiv de devotat muncii şi productivităţii, mergând până la
excluderea activităţilor recreative şi a amiciţiilor (nejustificată de o
necesitate economică evidentă);
(4) este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori (fapt nejustificat prin identificare culturala sau
eligioasă);
(5) este incapabil să se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar
când acestea nu au nici o valoare sentimentală;
(6) refuză să delege sarcini sau sălucreze cu alţii în afară de cazul când
aceştia se supun exact modului lui de a face lucrurile;
(7) adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine, cât şi faţă de alţii;
banii fiind văzuţi ca ceva ce trebuie strâns pentru eventuale catastrofe;
(8) manifestă rigiditate şi obstinaţie.
Slide 63
Criteriile de diagnostic pentru 301.83 Tulburarea
de personalitate borderline
Un pattern pervasiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, imaginii de sine şi
afectelor, şi impulsivitate marcantă, începând precoce în perioada adultă şi prezent
într-o varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include
comportamentul suicidar sau automutilant, care figurează în criteriul 5;
(2) Un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat prin
alternare între extremele de idealizare şi devalorizare;
(3) perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcant şi
persistent instabilă;
(4) impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial autoprejudiciante (de
ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanţă, condus imprudent, mâncat excesiv). Notă:
Nu include comportamentul suicidar sau au-tomutlilant, care figurează la criteriul 5;
(5) comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament
automutilant;
(6) instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcante a dispoziţiei (de ex.,
disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă câteva ore şi
numai rareori mai mult de câteva zile);
(7) sentimentul cronic de vid;
(8) mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla mânia (de ex., manifestări
frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate);
(9) ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu
stresul.
Psihanaliza în tulburări
nevrotice, de caracter şi
de comportament
Anatol NACU
31.03.2010
Slide 2
1. principiul realităţii:
Aspectele infantile al Eului rămân la adult.
Educaţia corectă presupune:
a) satisfacţia dorinţelor, necesităţilor
în volumul necesar pentru a crea
atmosfera de lipsă de pericol şi plăcere
b) frustrări, pentru ca copilul treptat să
reuşească să înlocuiască principiul plăcerii
(doresc imediat), prin cel al realităţii
(realizarea dorinţei este problematică,
este mai corect să fie lăsată pentru mai
târziu)
Slide 3
Modelele de clasificare
2.
principiul plăcerii- deplăcerii (dacă
a fost frustrat excesiv sau satisfăcut
excesiv copilul va fi fixat pe
problematica stadiului respectiv )
a) stadiul oral: stare de dependenţă
totală în care se formează încrederea
bazală în funcţie de satisfacţia
necesităţilor orale
Slide 4
B)
stadiul anal: care aduce obţinerea
autonomiei sau a neîncrederii şi
pudităţii excesive
C) stadiul oedipin: care aduce
dezvoltarea sentimentului de
eficacitate de bază(iniţiativă sau
culpabilitate) şi al satisfacţiei în
urma identificaţiilor cu obiectele de
dragoste
Slide 5
3.
principiul dualităţii pulsiunilor
4. principiul topicelor (1 şi a 2-ua)
ID: caută satisfacţie imediată,
funcţionând după principiul plăcerii.
Este partea preverbală a psihicului,
exprimată în imagini. Nu are noţiuni
de timp, morală, permite coexistenţa
poziţiilor opuse. Procese primare ale
gândirii.
Slide 6
EGO:
permite adaptarea la cerinţele
vieţii prin conducerea cu tendinţele
ID- principiul realitîţii
Este originea proceselor secondare
de gândire.
SUPER-EGO: se formează definitiv în
perioada oedipiană prin identificarea
cu valorile părinteşti, este parţial
conştient, parţial inconştient
Slide 7
5.
principiul interacţiunii libidoului
objectal şi al celui narcisic
6. principiul utilizării mecanismelor
de apărare:
Psihoticii sunt fixaţi la stadiul
simbiotic (oral)
Nevroticii fixaţi la stadiul oedipian,
Cei cu tulburări de caracter la fazele
de incividuaţie-separaţie
Slide 8
Clasificaţia nevrozelor
1.
Nevroze actuale-neurastenia,
nevroza de angoasă (1895)
2. Psihonevroze sau nevroze de
transfer- isteria, nevroza obsesivă,
fobică(1915)
Slide 9
Deosebirea nevroze-psihoze
Nevroza este rezultanta conflictului între
Eul(Ego) şi Sinele(Id)- oedip
Psihoze este rezultanta conflictului între
Eul (Ego) şi lumea exterioară (1924)-oral
Psihoza bipolară rezultanta conflictului
între Eul (ego) şi Super Eul (Super Ego)oral
Tulburea de caracter este rezultanta
organizării unui sistem defenziv în situaţia
absenţei refulării, organizată în perioada
pregenitală-anal
Slide 10
Teoria nevrozelor
Expresia
conflictelor între Eu şi
tendinţele sexuale, care se prezintă
ca incompatibile cu integritatea
persoanei şi exigenţele etice.
Eul refulează aceste tendinţe, adică
le retrage interesul şi blochează
survenirea în conştient, şi deci,
blochează descărcarea lor motorie
care ar duce la satisfacţie.
Slide 11
Libidoul acumulat caută alte ieşiri prin
intermediul inconştientului, regresând la
faze (poziţii objectale) anterioare de
dezvoltare, unde se regăsesc fixaţii
infantile anterioare, care ar permite
accesul la conştient şi la descărcare.
În situaţia dată naşte simptomul, care
reprezintă o versiune la satisfacţiei
sexuale substitutive. Dar este remodelat
în aşa aparenţă, că nu ne permite să
realizăm cauza sexuală care stă la bază.
Slide 12
Simptomul
primeşte caracterul unei
formaţiuni de compromis între
pulsiunile sexuale refulate şi
pulsiunile Eului care refulează
Simptomul alege în funcţie de
personalitate manifestări corporale
pentru isterie, gândirea pentru cei
obsesivi, spaţiul pentru cei fobici.
Slide 13
Libidoul
este deturnat de la realitate
pentru a investi urmele dorinţelor
mai vechi. Dar satisfacţia este
refuzată.
Conflictul apare atunci când anumite
interese sunt atinse (frustrarea
internă sau externă), asociate cu
incapacitatea de a renunţa la
satisfacţie pentru una alta.
Slide 14
În
toate situaţiile subiectul percepe
ceea ce se întâmplă cu dânsul ca
ceva straniu, neînţeles.
Simptomul devine soluţia cea mai
acceptabilă: corpul pentru isteric,
gândirea pentru obsesiv.
Nevroza este rezultanta a două forţe
contradictorii.
Slide 15
Nevroza isterică
Isteria
este prezentată prin imaginea
fantasmatică a propriului corp.
Erotizarea tuturor relaţiilor.
Excitarea are aspectul de
nesatisfacţie permanentă,
nemulţămiţi de toate.
Isteria masculină manifestată prin
probleme sexuale.
Slide 16
Problematica
principală este legată
de fixaţia incestuoasă la un tată care
aduce decepţie.
Atitudinea ambivalentă faţă de
mamă cu componenta importantă de
ură.
Angoasa de castraţie cu revendicarea
absenţei falosului cu imposibilitatea
de a renunţa la masculinitate.
Slide 17
Depresia
este permanent ascunsă şi
din ea se iese prin următorul conflict:
Apropierea de altul aduce la
diminuarea depresiei, dar stimulează
angoasa, ceea ce duce din nou la
separare, ceea ce din nou
reanimează conflictul.
Are loc o prevalenţă al percepţiei şi
actului în detrimentul reprezentaţiei.
Slide 18
Reprezentările sunt strâns legate de afect,
acest afect este permanent refulat. Dar
refularea este posibilă numai în condiţia că
reprezentarea este refulată.
Afectul face un scurt circuit, detaşându-se
de reprezentarea iniţială şi se ataşează la
expresia motorie, pierzând semnificaţia
iniţială-la belle indifferance.
Apar-dispar emoţii, care ne par excesive
sau neadecvate.
Slide 19
Ca
urmarea apare clasicul: nu a avut
loc, nu a fost spus, nu a fost făcut.
Este consecinţa excitaţiei maternale,
mama, care a fost deosebit de atentă
la necesităţile fizice cele mai simple.
De aici vine necesitatea continuă de
a fi susţinut de alţii, erotizarea
corpului
Slide 20
Seducţia din partea tatălui, inventată sau
provocată de copil, este nu altceva decât a
reproducerea seducţiei maternale, care de
data aceasta vine de la altul.
Căldura mult dorită conţine decepţia
primelor contacte, care se organizează în
relaţia oedipiană sub forma de lipsă
insesizabilă, neconştientizată.
Apărările psihice au ca scop evitarea
amintirilor privind scena primitivă.
Slide 21
Scena
primitivă este ceva care la
nivel fantasmatic separă pe copil de
părinţi, reunind părinţii.
Toată problematică isterică este
legată de această scenă.
Prin urmare sexualitatea propune
istericului să câştige ceea ce el a
pierdut iniţial.
Slide 22
Un alt fantasm important este cel al
seducţiei.
Oedipul este constituit pe un fundal de
atitudine ambivalentă faţă de părinţi,
atitudine legată de bisexualitatea
inconştientă.
Căutarea de penis, de care ea a fost
deposedată şi care este sursa decepţiei
faţă de mamă. Este baza rivalităţii cu
mama.
Slide 23
Lacan:
dorinţa reprezintă dorinţa
legată de absenţa la Altul şi nu este
legată de ceea ce este absent.
Prin urmare dorinţa nu este bazată
pe lipsa obiectului, dar pe dorinţa
altuia.
Erotizarea este bazată pe
insatisfacţie.
Slide 24
Nevroza fobică
Separarea afectului de reprezentare.
Libidoul detaşat de momentul patogen
prin refulare este eliberat sub forma de
fobie.
Obiectul iniţial este substituit de obiectul
fobic.
Micul Hans - calul va muşca-frica de
castrare. Permite apropierea de mama şi
continuarea dragostei faţă de tata.
Slide 25
Agresivitatea
şi frica faţă de tata este
deplasată pe cal.
Pericolul este deplasat în afară, în
spaţiu.
Slide 26
Nevroza obsesivă
Complexul
castrării
Barierele etice şi estetice depăşesc
limitele normalului.
Se conturează în perioada latenţei şi
adolescenţei.
Organizarea oedipiană regresează la
nivelul primei perioade al stadiului
anal - sadic
Slide 27
Super-eul
devine excesiv de sever.
El reprimă sexualitatea
Dominaţia anală este importantă:
conflicte între agresivitate şi
supunere, între cruzime şi bunătate,
între murdărie şi curăţenie, ordine şi
dezordine, reţinere şi expulzare.
Sadismul se combină cu ostilitatea
oedipiană.
Slide 28
Erotismul
anal schimbă
comportamentul subiectului.
Erotismul anal este întotdeauna de
origine bisexuală(anusul poate
expulza ceva asemănător cu penisul
şi este un organ care poate fi
penetrat).
Slide 29
De unde vine atitudinea masculină cauzată
de exagerarea sadică şi cea feminină
pasivă ca rezultanta erotismului anal.
Poziţia oedipiană falică este inhibată de
ideea că satisfacţia ar aduce la pierderea
penisului.
Regresia impune un comportament
feminin fără a suprima definitiv poziţia
masculină.
Se constatî oedipul inversat.
Tendinţe de dragoste şi de distrugere al
obiectului.
Slide 30
Gândirea înlocuieşte actul şi devine
sexualizată.
Plăcerea sexuală este în relaţie cu
procesul şi conţinutul gândirii.
Pulsiunea de a cunoaşte derivă din energia
pulsiunii de a vedea.
A vedea echivalează cu a se atinge.
Dorinţa de a cunoaşte corespunde cu
introiectarea captativă a
penisului(Grunberger).
Slide 31
Tendinţa de substitui obiectul dorinţei prin
actul de gândire aduce la maladia
obsesivă.
Obiectele obsesive care vin din exterior
devin controlabile de către Eu (cel care
cunoaşte cuvântul care identifică un obiect
metrizeză - controlează obiectul).
Magia arhaică a gândirii care aduce la
superstiţii.
conflictul este deplasat asupra
problemelor intelectuale sexualizate,
aduce la ruminaţie şi la îndoieli obsedante.
Slide 32
Gândirea
şi limbajul substituie
emoţiile.
Apare efectul de magie şi
omnipotenţă datorită regresiei,
gândirea, care poate ucide şi reînvia.
Gândurile rele necesită să fie refulate
şi conduse cu precauţie.
Gândurile substituie acţiunile.
Slide 33
Atotputernicia
gândirii face parte din
narcisismul regresiei.
Sentimentul de culpabilitate domină
structura obsesivă.
Super-Eul se comportă ca şi cum
refularea nu a avut loc, de parcă el
cunoaşte ideile ascunse prezente în
inconştient. Sub astfel de aspect el
intervine în raport cu Eul.
Slide 34
Eul,
care se simte inocent, în acelaşi
timp cupabil, nu poate nimic explica.
Intervine necesitatea Eului de a se
conforma cerinţelor Super-Eului.
Eul ca un copil faţă de educator se
atârnă cu ascultare sau cu revoltă.
Ambivalenţa atitudinii este dictată de
atitudinea sadică a Super-Eului.
Slide 35
Esenţa
structurii caracterului nu
poate fi înţeleasă fără conştientizarea
interacţiunii a două tendinţe diferite,
care interferează:
1) nivelul patologic individual
(norma, nevrotic, limitrof, psihotic)
2) tipul caracterului (paranoid…)
Slide 36
Există diferenţe importante în terapia cu
nevroticul, care este îndreptată în slăbirea
apărărilor şi sporirea accesului la ID,
pentru ca energia conflictuală să aibă
posibilitatea să fie îndreptată spre o
activitate mai constructivă.
In psihoze, invers, spre întărirea apărărilor
pentru a putea controla procesele
primitive, a dezvolta capacităţile de
depăşire a situaţiilor reale de stres, la
îmbunătăţirea testării realităţii.
Slide 37
În tulburări de caracter slăbirea apărărilor
şi diversificarea modelelor de reacţionare.
Daca pac. nevrotică cu compulsii de
curăţenie va evita să spună că spală des
cearşafurile, cel cu tulburare de caracter
va fi încrezut că cei ce spală rar
cearşafurile sunt negligenţi.
Personalitatea poate fi modificată şi nu
transformată. Se poate de a ajuta unui
paranoial de a fi mai suspicios, distructiv
şi este imposibil de al transforma în
isteric, mazoşist…
Slide 38
Apărările (defenzele)
Primitive: primare, de nivel inferior. Se
referă la limitele între Eu şi lumea
exterioară (izolarea, negarea, controlul
omnipotent, idealizarea şi deidealizarea,
identificaţia proiectivă, introjectarea
indentificativă, scindarea Eului)
Secundare: de nivel superior. Se referă la
frontierele interne – EU, Super-EU, Id.
Slide 39
Izolarea primitivă
Când
copilul este supraexcitat sau
indispus el pur şi simplu adoarme.
Varianta adultă constă din izolare de
situaţiile sociale şi interpersonale cu
investirea stimulaţiei care vine din
lumea interioară.
shizoitii
Slide 40
Negarea: prima reacţie-nu. Reîntoarcerea
la procesele arhaice de reacţionare (dacă
nu accept prezenţa, înseamnă că nu a
avut loc) – prezentă în manie
Controlul omnipotent: sugarul - lumea un
tot întreg
Narcisismul primar
Toate evenimentele sunt percepute ca
rezultante din corp, din spaţiul intern
Persoanele antisociale (a păşi peste alţii)
Slide 41
Idealizarea şi de idealizarea : înlocuirea
fantasmelor de omnipotenţă proprie cu cele al
omnipotenţei altuia. Căutarea idealului perfect cu
alipirea la acest ideal. Personalitate narcisică
Proiecţia, introecţia, identificarea proiectivă :
insuficienţa separării lumii interne de cea
externă.
Proiecţia: fenomenele interne sunt percepute ca
externe
Introiecţia: cele ce vin din exterior se percep ca
venite din interior (identificarea cu agresorul)
Identificarea proiective: altul impus să
reacţioneze conform scenariului subietului
Tipul de caracter impulsiv, paranoial
Slide 42
Scindarea
(clivajul) : incapacitatea
de a percepe obiectul ca integru, cu
părţi pozitive şi negative
paranoial
Disocierea : durere insuportabilă,
subiecţii exclud unele componente
importante al evenimentelor amnezia
Slide 43
Apărările superioare
Refularea
Regresia
Intelectuaşlizarea (diminuarea părţii
afective a evenimentului), raţionalizarea
(diminuarea importanţei evenimentului),
moralizarea (datorii morale - sunt oblgat
să procedez astfel)
Anularea
Reîntoarcerea contra sine (afectul negativ
faţă de alţii se reîntoarce spre sine)
Deplasarea
fprmaţiune reactivă
Reversia
Slide 44
Identificarea
Acting
aut
sexualizarea
sublimarea
Slide 45
Criteriile de diagnostic pentru 300.3 Tulburarea
obsesivo-compulsivă(DSM)
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, aşa cum sunt definite de (1), (2), (3) şi (4):
(1) gânduri, impulsuri sau imagini persistente şi
recurente care sunt experimentate, la un moment dat în
cursul tulburării, ca intruzive şi inadecvate, şi care
cauzează o anxietate sau detresă considerabilă;
(2) gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur şi
simplu preocupări excesive în legătură cu probleme
reale de viaţă;
(3) persoana încearcă să ignore sau să suprime astfel
de gânduri, impulsuri sau imagini, ori să le neutralizeze
cu alte gânduri sau acţiuni;
(4) persoana recunoaşte că gândurile, impulsurile sau
imaginile obsesive sunt un produs al propriei sale minţi
(nu impuse din afară, ca în inserţia de gânduri).
Slide 46
Compulsii, aşa cum sunt definite de (1) şi (2):
(1) comportamente repetitive (de ex., spălatul
mâinilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de
ex., rugatul, calculatul, repetarea de cuvinte în gând)
pe care persoana se simte constrânsă să le efectueze
ca răspuns la o obsesie, ori conform unor reguli care
trebuie să fie aplicate în mod rigid;
(2) comportamentele sau actele mentale sunt
destinate să prevină sau să reducă detresa, să
prevină un eveniment sau o situaţie temută oarecare; însă, aceste comportamente sau acte mentale,
sau nu sunt conectate în mod realist cu ceea ce sunt
destinate să neutralizeze sau să prevină, ori sunt clar
excesive.
B. La un moment dat în cursul tulburării, persoana a
recunoscut că obsesiile sau compulsiile sunt excesive
sau iraţionale. Notă: Aceasta nu se aplică la copii.
Slide 47
C. Obsesiile sau compulsiile cauzează o detresâ
considerabilă, sunt consumatoare de timp (iau
mai mult de o oră pe zi) sau interferează
semnificativ cu rutina normală a persoanei, cu
funcţionarea profesională (sau şcolară) ori cu
activităţile sau relaţiile sociale uzuale.
D. Dacă este prezenta o altă tulburare pe axa I,
conţinutul obsesiilor sau compulsiilor nu este
restrâns la aceasta (de ex., preocuparea pentru
mâncare, în prezenţa unei tulburări de
comportament alimentar; smulgerea părului, în
prezenţa tricotilomaniei; preocupare referitoare la
aspect, în prezenţa tulburării dismorfice
corporale; preocupare referitoare la a avea o
maladie severă, în prezenţa hipocondriei;
preocupare pentru necesităţile sau fanteziile
sexuale, în prezenţa unei parafilii, ori ruminaţii
referitoare la culpă, în prezenţa tulburării
depresive majore).
Slide 48
■ Criteriile de diagnostic pentru atacul de
panică(DSM)
O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort în
care patru (sau mai multe) din următoarele simptome apar
brusc şi ating culmea în decurs de 10 minute:
(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea
ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
,
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
(9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau
depersonalizare (detaşare de sine însuşi);
(10) frica de pierdere a controlului sau de a nu
înnebuni;
(11) frica de a nu muri;
(12) parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură.
Slide 49
Criteriile de diagnostic pentru
300.29 Fobia specifică(DSM)
A. Frică intensă persistentă, excesivă sau nejustificată,
provocată de prezenţa sau anticiparea unui obiect sau
situaţii specifice (de ex., zbor, înălţimi, animale,
administrarea unei injecţii, vederea sângelui).
B. Expunerea la stimulul fobie provoacă aproape în mod
constant un răspuns anxios imediat, care poate lua forma
unui atac de panică circumscris situaţional sau predispus
situaţional. Notă: La copii, anxietatea poate fi exprimată
prin exclamaţii, accese coleroase, stupefacţie sau agăţare
de ceva.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau
nejustificată. Notă: La copii acest clement poate fi absent.
D. Situaţia (situaţiile) fobică este evitată sau îndurată cu
anxietate sau de-tresă intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă ori detresa în situaţia
(situaţiile) temută(e) interferează semnificativ cu rutina
normală a persoanei, cu activitatea profesională (sau
şcolară) ori cu activităţile sau relaţiile sociale, ori există o
detresa considerabiă în legătură cu faptul de a avea fobia.
Slide 50
■ Criteriile de diagnostic pentru
300.23 Fobia socială(DSM)
A. O frică intensă şi persistentă de una sau mai
multe situaţii sociale sau de funcţionare, în care
persoana este expusă unor oameni nonfamiliari
sau unei posibile scrutări de către alţii. Individul
se teme că va acţiona într-un mod (sau va
prezenta simptome anxioase) care vor fi
umilitoare sau jenante. Notă: La copii, trebuie să
existe proba capacităţii de relaţii sociale
corespunzătoare etăţii cu persoane familiare, iar
anxietatea trebuie sâ survină în situaţiile cu
egalii, nu doar în interacţiunile cu adulţii.
Slide 51
Criteriile de diagnostic pentru 300.02
Anxietatea generalizată(DSM)
A. Anxietate şi preocupare (expectaţie aprehensivă),
survenind mai multe zile da decât nu timp de cel puţin 6
luni, în legătura cu un număr de evenimente sau activităţi
(cum ar fi rezultatele în muncă sau şcolare).
B. Persoana constată că este dificil sâ-şi controleze
preocuparea.
C. Anxietatea şi preocuparea sunt asociate cu trei (sau mai
multe) din următoarele şase simptome (cu cel puţin câteva
simptomc prezente mai multe zile da decât nu, în ultimele 6
luni).
Notă: La copii este cerut un singur item.
(1) nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
(2) a fi rapid fatigabil;
(3) dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mental;
(4) iritabilitate;
(5) tensiune musculară;
(6) perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a
rămâne adormit ori somn neliniştit şi nesatisfăcător).
Slide 52
Criteriile de diagnostic pentru o
tulburare de personalitate(DSM)
Criteriile de diagnostic pentru o tulburare de personalitate
A. Un pattern durabil de experienţă internă şi de
comportament care deviază considerabil de la expectaţiile
culturii individului. Acest pattern se manifestă în două (sau
mai multe) din următoarele domenii:
(1) cunoaştere (adică modurile de a se percepe şi
interpreta pe sine, alte persoane şi evenimentele);
(2) afectivitate (adică, gama, intensitatea, labilitatea şi
adecvarea răspunsului emoţional);
(3) funcţionarea interpersonală;
(4) controlul impulsului.
B. Pattemul durabil este inflexibil şi pervasiv vizavi de o
gamă largă de situaţii personale şi sociale.
C. Pattemul durabil duce la o detresă sau deteriorare
semnificativă clinic în domeniul social, profesional- ori în
alte domenii importante de funcţionare.
D. Pattemul este stabil şi de lungă durată, iar debutul său
poate fi trasat retrospectiv cel puţin până în adolescenţă
sau la începutul perioadei adulte.
Slide 53
Criteriile de diagnostic pentru 301.0
Tulburarea de personalitate paranoidă(DSM)
A. O neîncredere şi suspiciozitate pervasivă faţă de alţii, încât
intenţiile acestora sunt interpretate ca răuvoitoare, începând
precoce în perioada adulta şi prezente într-o varietate de
contexte, după cum este indicat de patru (sau mai multe) din
următoarele:
(1) suspectează, fără o bază suficientă, că alţii îl (o)
exploatează, prejudiciază sau înşeală;
(2) este preocupat (ă) de dubii nejustifîcate referitoare la
loialitatea sau corectitudinea amicilor sau asociaţilor;
(3) refuză să aibă încredere (în alţii) din cauza fricii
nejustificate ca informaţiile vor fi utilizate maliţios contra sa;
(4) citeşte intenţii degradante sau ameninţătoare în remarci
sau evenimente benigne;
(5) poartă pica tot timpul, adică este implacabil (ă) faţa de
insulte, injurii sau ofense;
(6) percepe atacuri la persoană sau la reputaţia sa, care nu
sunt evidente altora şi este prompt (ă) în a acţiona coleros sau
în a contraataca;
(7) are suspiciuni recurente, fără nici o justificare, referitoare
la fidelitatea soţiei (soţului) ori partenerei (partenerului) sexual
(e).
Slide 54
Criteriile de diagnostic pentru 301.20
Tulburarea de personalitate schizoidă(DSM)
A. Un pattern pervasiv de detaşare de relaţiile sociale şi o
gamă restrânsă de exprimare a emoţiilor în situaţii
interpersonale, începând precoce în perioada adultă şi
prezente într-o varietate de contexte, după cum este
indicat de patru (sau mai multe) din următoarele:
(1) nici nu doreşte şi nici nu se bucură de relaţii strânse,
inclusiv de faptul de a fi membru al unei familii;
(2) alege aproape întotdeauna activităţi solitare;
(3) are puţin sau nu are nici ua interes în a avea
experienţe sexuale cu altă persoană;
(4) îi plac puţine ori nu-i plac nici un fel de activităţi;
(5) lipsa amicilor sau confidenţilor apropiaţi, alţii decât
rude de gradul I;
(6) pare a fi indiferent(ă) la criticile sau laudele altora;
(7) prezintă răceală emoţională, detaşare sau afectivitate
plată.
Slide 55
Criteriile de diagnostic pentru 301.22 Tulburarea
de personalitate schizotipală(DSM)
A. Un pattern pervasiv de deficite sociale şi interpersonale
manifestat prin disconfort acut în relaţii şi reducerea capacităţii de
a stabili relaţii intime, precum şi prin distorsiuni cognitive şi de
percepţie, şi excentricităţi de comportament, începând precoce în
perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum
este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) idei de referinţă (excluzând ideile delirante de referinţă),
(2) gândire magică sau credinţe stranii care influenţează
comportamentul şi sunt incompatibile cu normele subculturale (de
ex., superstiţiozi-tate, credinţă în clarviziune, telepatie ori în cel
de al „şaselea simţ"; la copii şi adolescenţi, fantezii şi preocupări
bizare);
(3) experienţe perceptive insolite, incluzând iluzii corporale;
(4) gândire şi limbaj bizar (de ex., limbaj vag, circumstanţial,
metaforic, supraelaborat sau stereotip);
(5) suspiciozitate sau ideaţie paranoidă;
(6) afect inadecvat sau coartat;
P) comportament sau aspect bizar, excentric sau particular;
(8) lipsa de amici sau confidenţi apropiaţi, alţii decât rude de
gradul I;
(9) anxietate socială excesivă care nu diminua odată cu
familiarizarea şi tinde a fi asociată mai curând cu temeri paranoide
decât cu judecăţi negative despre sine.
Slide 56
Criteriile de diagnostic pentru 301.7 Tulburarea
de personalitate antisocială(DSM)
A. (Există un pattern pervasiv de desconsiderare şi violare
a drepturilor altora apărând de la etatea de 15 ani, ca
indicat de trei (sau mai multe) din următoarele:
(1) incapacitate de a se conforma normelor sociale în
legătură cu com-portamentelelegale, indicată de comiterea
repetată de acre care constituie motive de arest;
(2) incorectitudine, indicată de minţitul repetat, uzul de
alibiuri, manipularea altora pentru profit sau plăcere
personală;
(3) impulsivitate sau incapacitate de a plănui dinainte;
(4) iritabilitate şi agresivitate, indicate de luptele sau
atacurile corporale repetate;
(5) neglijenţă nesăbuită pentru siguranţa sa sau a altora;
(6) iresponsabiltate considerabilă, indicată prin
incapacitatea repetată de a avea un comportament
consecvent în muncă ori de a-şi onora obligaţiile financiare;
(7) lipsa de remuşcare, indicată prin a fi indiferent ori a
justifica de ce a făcut să sufere ori a maltratat sau a furat
de la altul.
Slide 57
Criteriile de diagnostic pentru 301.83
Tulburarea de personalitate borderline(DSM)
Criteriile de diagnostic pentru 301.83 Tulburarea de personalitate borderline
Un pattern pervasiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, imaginii de sine
şi afectelor, şi impulsivitate marcantă, începând precoce în perioada adultă şi
prezent într-o varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include
comportamentul suicidar sau automutilant, care figurează în criteriul 5;
(2) Un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat prin
alternare între extremele de idealizare şi devalorizare;
(3) perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcant şi
persistent instabilă;
(4) impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial
autoprejudiciante (de ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanţă, condus
imprudent, mâncat excesiv). Notă: Nu include comportamentul suicidar sau
au-tomutlilant, care figurează la criteriul 5;
(5) comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament automutilant;
(6) instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcante a dispoziţiei (de
ex., disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă
câteva ore şi numai rareori mai mult de câteva zile);
(7) sentimentul cronic de vid;
(8) mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla mânia (de ex.,
manifestări frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate);
(9) ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură
cu stresul.
Slide 58
Criteriile de diagnostic pentru 301.50
Tulburarea de personalitate histrionică(DSM)
Un pattern pervasiv de emoţionalitate excesivă şi de căutare a
atenţiei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o
varietate de contexte, după cum este indicat de cinci (sau mai
multe) din următoarele:
(1) este incomodat în situaţiile în care nu se află în cntrul
atenţiei;
(2) interacţiunea cu alţii este caracterizată adesea printr-un
comportament seducător sau provocator sexual inadecvat;
(3) prezintă o schimbare rapidă şi o expresie superficială a
emoţiilor;
(4) uzează în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage
atenţia asupra sa;
(5) are un stil de a vorbi extrem de impresionistic şi lipsit de
detalii;
(6) prezintă autodramatizare, teatralism şi o exprimare
exagerată a emoţiilor;
(7) este sugestionabil, adică, uşor de influenţat de alţii ori de
circumstanţe;
(8) consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate.
Slide 59
Criteriile de diagnostic pentru 301.81
Tulburarea de personalitate narcisistică(DSM)
Un pattern pervasiv de grandoare (în fantezie şi comportament),
necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie, începând precoce în
perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum
este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) are un sentiment grandios de autoimportanţă (de ex., îşi
exagerează realizările şi talentele, aşteaptă sa fie recunoscut ca
superior fără realizări corespunzătoare);
(2) este preocupat de fantezii de succes nelimitat, de putere,
strălucire, frumuseţe sau amor ideal;
(3) crede că este „aparte" şi unic şi poate fi înţeles numai de, ori
trebuie să se asocieze numai cu, alţi oameni (sau instituţii)
speciali ori cu status înalt;
(4) necesită admiraţie excesivă;
(5) are un sentiment de îndreptăţire, adică pretenţii exagerate
de tratament favorabil special ori de supunere automată la
dorinţele sale;
(6) este exploatator interpersonal, adică profită de alţii spre a-şi
atinge propriile scopuri;
(7) este lipsit de empatie: este incapabil să ecunoască sau să se
identifice cu sentimentele şi necesităţile altora;
(8) este adesea invidios pe alţii sau crede că alţii sunt invidioşi
pe el;
(9) prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare.
Slide 60
Criteriile de diagnostic pentru 301.82
Tulburarea de personalitate evitantă(DSM)
Un pattern pervasiv de inhibiţie socială, sentimente de
insuficienţă şi hipersensibilitate la evaluare negativă,
începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o
varietate de contexte, după cum este indicat de patru (sau
mai multe) din următoarele:
(1) evită activităţile profesionale care implică un contact
interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critică,
dezaprobare sau rejecţie;
(2) nu doreşte să se asocieze cu alţi oameni decât dacă
este sigur că este apreciat;
(3) manifestă reţinere în relaţiile intime din cauza fricii de
a nu se fac de râs ori de a nu fi ridiculizat;
(4) este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat
în situaţii sociale;
(5) este inhibat în situaţii interpersonale noi din cauza
sentimentelor de inadecvare;
(6) se vede pe sine ca inapt social, inatractiv personal ori
inferior altora;
(7) este extrem de ezitant în a-şi asuma riscuri personale
ori de a se angaja în activităţi noi pentru că acestea pot
evidnţia punerea în dificultate.
Slide 61
Criteriile de diagnostic pentru 301.6 Tulburarea
de personalitate dependentă(DSM)
O necesitate excesivă şi pervasivă de a fi supervizat, care duce la un
comportament submisiv şi adeziv şi la frica de separare, şi care începe
precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte,
după cum este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) are dificultăţi în a lua decizii comune tară o cantitate excesivă de
consilii şi reasigurări din partea altora;
(2) necesită ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru cele mai
importante domenii ale vieţii lui;
(3) are dificultăţi în a-şi exprima dezacordul faţă de alţii din cauza fricii
de a nu pierde suportul sau aprobarea. Notă: Nu implică frica reală de
retribuţie;
(4) are dificultăţi în a iniţia proiecte ori a face ceva singur (din cauza
lipsei de încredere în judecata sau capacităţile sale, mai curând decât
din cauza lipsei de motivaţie sau de energie);
(5) merge foarte departe spre a obţine solicitudine şi suport de la alţii,
până la punctul de a se oferi voluntar să facă lucruri care sunt
neplăcute;
(6) se simte incomodat sau lipsit de ajutor când rămâne singur din
cauza fricii exagetârate de a nu fi în stare să aibă grija de sine;
(7) caută urgent altă relaţie drept sursă de supervizare şi suport când
o relaţie strânsă se termină;
(8) este preocupat în mod exagerat de frica de a nu fi lăsat să aibă
grijă de sine.
Slide 62
Criteriile de diagnostic pentru 301.4 Tulburarea de
personalitate obsesivo-compulsivă(DSM)
Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control
mental şi interpersonal în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi
eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent înţr-o varietate
de contexte, după cum este indicat de cel puţin patru (sau mai multe)
din următoarele:
(1) este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau
planuri, în aşa măsură că obiectivul major al activităţii este pierdut;
(2) prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor
(de ex., este incapabil să realizeze un proiect, deoarece nu sunt
satisfăcute standardele sale extrem de stricte;
(3) este excesiv de devotat muncii şi productivităţii, mergând până la
excluderea activităţilor recreative şi a amiciţiilor (nejustificată de o
necesitate economică evidentă);
(4) este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori (fapt nejustificat prin identificare culturala sau
eligioasă);
(5) este incapabil să se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar
când acestea nu au nici o valoare sentimentală;
(6) refuză să delege sarcini sau sălucreze cu alţii în afară de cazul când
aceştia se supun exact modului lui de a face lucrurile;
(7) adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine, cât şi faţă de alţii;
banii fiind văzuţi ca ceva ce trebuie strâns pentru eventuale catastrofe;
(8) manifestă rigiditate şi obstinaţie.
Slide 63
Criteriile de diagnostic pentru 301.83 Tulburarea
de personalitate borderline
Un pattern pervasiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, imaginii de sine şi
afectelor, şi impulsivitate marcantă, începând precoce în perioada adultă şi prezent
într-o varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include
comportamentul suicidar sau automutilant, care figurează în criteriul 5;
(2) Un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat prin
alternare între extremele de idealizare şi devalorizare;
(3) perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcant şi
persistent instabilă;
(4) impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial autoprejudiciante (de
ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanţă, condus imprudent, mâncat excesiv). Notă:
Nu include comportamentul suicidar sau au-tomutlilant, care figurează la criteriul 5;
(5) comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament
automutilant;
(6) instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcante a dispoziţiei (de ex.,
disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă câteva ore şi
numai rareori mai mult de câteva zile);
(7) sentimentul cronic de vid;
(8) mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla mânia (de ex., manifestări
frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate);
(9) ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu
stresul.