Transcript Modele concepte ipoteze in Psihiatrie
Slide 1
modele, concepte, ipoteze
Slide 2
Psihiatria, specialitatea medicală ce tratează tulburările psihice
ţinând cont de determinismul, substratul şi expresivitatea clinică a
acestora, susţine şi menţine sănătatea mentală a indivizilor
Importante în studiul și însușirea abilităților psihiatrice:
◦ aptitudinile înnăscute de a decela cât mai fidel sentimentele față de persoana din fața
noastră
◦ felul în care sunt transmise/induse reacțiile, emoțiile, experiențele către persoana
respectivă
◦ felul în care persoana din fața noastră provoacă în noi diverse tipuri de reacții, emoții
Suma acestor reacţii intră în fenomenul contratransferului
Contratransferul:
◦ se poate produce în orice moment, fie că suntem conştienți de el, fie că nu
◦ poate fi controlat pe măsura dobândirii experienței
◦ devine un instrument de lucru util în analiza trăirilor pacientului
Slide 3
La contactul cu suferinţa psihică:
◦ grupul celor care simt o imensă milă - empatici, receptivi,
contaminați de suferință, cu dorința de a (se) oferi
◦ grupul celor care își reactualizează unele frici primitive sentiment indefinit în care cel în cauză nu se simte bine în
situaţia respectivă, ar vrea să o părăsească, să fugă, nu are
explicația motivaţiei şi etiologiei fricilor ce îl stăpânesc
◦ grupul recțiilor de tip ”apărare” – studnții îşi setează mintea și
comportamentul într-o atitudine rezumată simbolic în a nu
simţi nimic sau a bagateliza impactul pe care suferinţa psihică
îl poate aduce
◦ grupul a căror apărare se constituie după mecanisme
hipomaniacale, de activism şi umor – a bagateliza, a râde și a
banaliza (în sens pueril )
Slide 4
Necesitatea de ”rafinare” a proceselor de comunicare
pentru tineri psihologi / psihiatri:
◦ cunoaşterea altuia,
cunoaşterea de sine
ce
începe
şi
se
desăvârşeşte
prin
◦ experiența acumulată → de-a lungul timpului, datorită
experienței, se activează laturi ale psihologului ce
interacţionează diferenţiat (mai bine / mai rău) cu faţete ale
personalităţii unui alt Eu
◦ rafinări ale aptitudinii de utilizare a propriului contratransfer →
ajută acuitatea simţului clinic şi facilitează comunicarea
autentică şi directă cu pacientul
◦ puterea psihică a specialistului aflat lângă pacientul psihiatric
cu potenţial ostil, agresiv → prin intuiţie şi senzitivism crescut,
aceşti bolnavi simt trăirile dominante din celălalt
Slide 5
Întrebări frecvente ale studenților la primele cursuri
sau seminarii:
Boala psihică este ereditară? Se transmite?
Ce a determinat ca pacientul să facă un episod? Şi dacă nu
se supăra din cauza (lui) X, s-ar mai fi întâmplat?
De ce nu se poate rezolva doar prin psihoterapie?
Toate lucrurile pe care un pacient le trăieşte au legătură
cu copilăria lui?
Slide 6
Concepţia modernă asupra
etiologiei bolilor psihice porneşte
de la modelul stress – diazetă
- din perspectivă
biologică =
vulnerabilitate
- din perspectivă
psihologică =
fragilitate
Diateza însumează posibilii
factori care au făcut ca cel în
cauză să fie intern construit
într-un anume fel
Elementele care iau parte la
alcătuirea diatezei reprezintă,
de fapt - fiecare în parte modele etiopatologice,
supoziţii în sine în ceea ce
priveşte apariţia bolii psihice
Slide 7
AHC (antecedentele heredo - colaterale)
◦ transmiterea nu este una de tip mandelian
◦ ceea ce se transmite nu este o anumită boală psihică, ci
predispoziţia pentru a avea trăsături de personalitate din
spectrul respectiv
◦ această transmitere a trăsăturilor dintr-un anumit registru –
care nu semnifică neapărat patologicul – poartă numele de
heritabilitate
◦ nu întotdeauna AHC familiale pentru bolile psihice sunt
cunoscute (relevanţa anumitor comportamente depinde de
toleranţa grupului social din care cei în cauză fac parte)
◦ Denegarea este major implicată, motiv pentru care
atitudinea terapeutică trebuie aleasă cu grijă şi în nici un caz
nu trebuie să fie culpabilizantă.
Slide 8
AHC (antecedentele heredo - colaterale)
Schizofrenie – procente
estimative referitor la
transmisia bolilor psihice
Bolile afective - procente
estimative referitor la
transmisia bolilor psihice
Forma clinică / coloratura
emoțională
•între 10 şi 40 % dacă unul din părinţi este
schizofren, peste 50 % daca amândoi părinţii
au boala, între 2 şi 8 % daca unul din bunici
este suferind
• au fost studiate în principal Tulburarea afectivă
bipolara şi Tulburarea depresiva recurenta
• În cazul unui copil cu un părinte bipolar, riscul de
transmitere = 25 %,
• in cazul în care ambii părinţi suferă de această
boală, riscul creşte până la 50 – 75 %.
• chiar dacă există mai multe persoane bolnave într-o
familie, forma clinică / coloratura emoţională nu se
menţine întotdeauna (există pacienţi schizofreni cu
rude de gradul I afective şi invers.)
Slide 9
Bolile avute de
mamă în timpul
sarcinii
Ipoteza
Neurodezvoltării
Ipoteza
Neurodegenerării
- aspect etio – patogenic
- bolile de etiologie virală,
infecţionasă sau toxică
- acestea pot influenţa
dezvoltarea neuro –
psihică a copilului
- la fel și medicamentele
contraindicate utilizate în
această perioadă
- aspect etio – patogenic
- postulează existenţa
unei migrări inadecvate a
neuronilor dintr-una din
cele trei foiţe embrionare
în alta
- conduce ulterior, în viaţa
adultă, la formarea unor
circuite neuronale
disfuncţionale
- o parte din neurori
încep să se distrugă
precoce, încă din
perioada vieţii
intrauterine
Slide 10
•studii efectuate post – mortem pacienţilor cu schizofrenie arată atrofii de
diverse grade ale anumitor regiuni
A
B
•reginuea major implicată este cortexul prefrontal dorso – lateral (CPFDL)
•această zonă cerebrală este considerată a fi cea mai importantă în patologia
schizofreniei
•acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru pacienţii de peste 40 – 50 de ani, cu epidoade
depresive repetate în istoria lor de viaţă
•în cazul lor, regăsim pe CT un grad moderat de atrofie corticală
•asupra acestui fapt putem infera, în calitate de psihiatri, că organicitatea, odată
instalată, face mai grea recuperarea din orice episod psihiatric
C
•evoluţia va fi trenantă, iar răspunsul la tratament va întârzia să apară, va fi incomplet
şi vor fi necesare combinaţii şi doze crescute
Slide 11
Ipoteza funcţională circuite neuronale
deficitar sau inadecvat
conectate
•acestea pot fi interemisferice sau
intraemisferice
•explică mai ales patologia înscrisă pe linia
dezorganizării gândirii → tulburările formale,
precum şi inadecvarea comportamentală
•etiologia infecţiei cu virusul paragripal A
Ipoteză legată de
organicitate şi perioada
perinatală
•se referă tot la schizofrenie
•statistic vorbind, schizofrenia este mai mult
răspândită în rândul celor născuţi în
anotimpul rece, când virusul este mai activ
Slide 12
Explicația modernă a problematicii psihice ⇒ afectarea transmisiei neuromediatorilor chimici
Este o patologie situată la nivelul fantei sinaptice, acolo unde se întâlnesc ramificaţiile axonului terminal cu
dendritele următorului neuron
Următorului neuron va prelua impulsul descărcat de primul dintre aceştia
Receptorii sunt situaţi la diferite niveluri, ceea ce a făcut posibilă crearea de variate medicamente, cu
modalităţi diferite de acţiune
Schematic vorbind, patologia psihiatrică înseamnă – la nivelul fantei sinaptice – o cantitate prea mare sau
prea mică dintr-un anumit neurotransmiţător
Slide 13
Dopamina este responsabilă
de tot ceea ce înseamnă
patologie psihotică
În situaţia în care nivelul ei în fanta
sinaptică este mai crescut decât normal,
apare simptomatologia productivă
(halucinaţiile şi ideile delirante)
Primele medicamente inventate
- de tipul Clorpromazinei - au
avut ca mecanism de acţiune
blocarea receptorilor D2
presinaptici
În trecut, incapacitatea de a
estima cu exactitate gradul la
care ar fi suficientă blocarea
receptorilor presinaptici ducea
la apariția simptomelor de
coloratură negativă
Această nouă dimensiune
„descoperită” în schizofrenie poartă
numele de dimensiune negativă,
care este pusă în relaţie – ca şi
perturbare neurobiochimică – cu
scăderea dopaminei.
În consecinţă, se
consideră că patologia
schizofreniei este, de fapt,
o perturbare a activităii
dopaminergice
Slide 14
Serotonina = neurotransmiţător implicat în depresii, mai
ales în cele de intensitate uşoară şi medie
- scade la nivelul fantei, de aceea majoritatea antidepresivelor
moderne sunt construite într-o manieră cât mai selectivă
- există medicamente ce acţionează pe receptorii 5 HT 1A presinaptici (nu mai
recaptează serotonina din fantă şi lasă o cantitate mai mare disponibilă
neuronului postsinaptic) = SSRI - urile – prima treaptă în tratamentul actual al
depresiilor
- depresia ce evoluează cu scăderea cantităţii de serotonină este una
de tip anxios, însoţită de nelinişte psiho - motorie
- depresia de intensitate majoră asociază, pe lângă scăderea
serotoninei şi pe cea a noradrenelinei; există şi episoade depresive
majore care asociază simptomatologie psihotică
Slide 15
Patologia maniacală este însoţită de o creştere a noradrenalinei
în fanta sinaptică, ce se descarcă în exces din loccus
cerruleus. Această perturbare este răspunzătoare de:
◦
◦
◦
◦
accelerarea fluxului şi ritmului ideativ,
de creşterea imaginaţiei şi creativităţiide
neliniştea – psihomotorie,
nerăbare, impulsivitate
Medicamentele indicate → stabilizatoare ale dispoziţiei timice
Există şi tratamente mai noi care acţionează nu doar pe
receptorii noradrenergici, ci şi pe cei gabaergici
Medicamentele timostabilizatoare sunt aceleaşi implicate în
tratamentul tulburărilor de aspect epileptic (în psihiatrie sunt
folosite în mod uzual doze mai scăzute decât în neurologie).
Patologia canalelor de clor şi de calciu, pe care acţionează
tranchilizantele de tip benzodiazepinic
Slide 16
-
-
-
-
-
-
dacă a dus la un grad oarecare de hipoxie - lasă amprente în
funcţionarea psihică ulterioară
cazurile extreme - hemoragii intraventriculare, cu consecinţe
sub aspectul debilităţii mintale de diferite grade
în psihiatrie = numeroşi pacienţi cu „indici de organicitate”
(semne neurologice minore sau amprente EEG )
corespondentul psihologic este tot de tipul unei iritabilităţi –
de data aceasta subiectiv comportamentală
Din punct de vedere psihoterapeutic - acest potenţial de a se
încărca tensionat determină modul de lucru cu pacientul
respectiv și formarea unei alianțe terapetice
Din punct de vedere psihiatric - determină schema de
tratament a pacientului
Slide 17
Orice traumă cu
conotaţie organică
survenită pe
parcursul micii
copilării
Infecţii virale sau
bacteriene cu
afectare a
creierului –
meningite,
encefalite
Trumatisme cranio cerebrale cu sau fără
pierdere de
conştienţă
Posibile reacţii
adverse ale unui
tratament
medicamentos
specific
Slide 18
Tipul convulsiilor:
Convulsii febrile - dacă nu
depăşesc cifra trei sunt
considerate a fi în
graniţele largi ale
normalităţii
Crizele parţial complexe
Crizele generalizate dacă se repetă frecvent =
situaţii consecutive de
oxigenare insuficientă a
creierului
Tipuri de efecte
nocive:
- momente repetate
de neoxigenare
corespunzătoare
- situaţiile în care aceste
crize survin fără aură,
putându-se supraadăuga
TCC - uri, lovituri repetate
- tratamentul antiepileptic
urmat pe termen lung, care,
deşi are ca beneficii ţinerea
sub control a crizelor, are
reacţii adverse
Evoluția îndelungată în timp
a bolii:
Pentru un pacient
epileptic, boala
modifică inevitabil
structura şi
funcţionarea psihică a
celui în cauză
→ profilul obţinut este
cel al unei Tulburări
organice de
Personalite
Slide 19
• cuantum aflat în zona de 6% - 13% pentru
Tulburarea depresivă recurentă și până la 25 %
pentru Tulburarea afectivă bipolară
Pierderea precoce a
persoanei de ataşament
• se referă la perioada de vârstă situată înainte de
13 ani - capacitatea de reprezentare mintală face
greu accesibil un travaliu de doliu
• ipoteza freudiană se referă la întoarcerea furiei şi
agresivităţii spre sine, sub forma depresiei
• Importantă nu este trauma (ce vine din exterior),
ci semnificaţia pe care copilul de atunci i-o
atribuie (fapt intern)
Potenţiale cauze ale
vulnerabilității
• obligarea la constituirea unui Supra - Eu precoce
• cadrul de viaţă rigid
• conflictele parentale
• forţarea la o maturizare precoce
• identificarea impenetrabilă cu un părinte
• a trăi într-un climat cu exprimarea emoţiilor în exces
Slide 20
Stress = trigger (evenimentul declanşator al bolii psihice la un anumit
moment de timp şi în anumite condiţii)
Posibili triggeri:
◦
◦
◦
◦
traumele psihologice (de tipul separare, părăsire, abandon)
factori legaţi de instabilitatea financiară recent apărută
decompensarea climaturlui securizant al familiei
conflicte recente
triggerul poate îmbrăca inclusiv forma somaticului
există situații în care fundalul declanșării bolii înclină în favoarea
diatezei, iar altele în care trigger-ul este principalul factor de
acțiune
Sunt alte situaţii, aflate la polul opus, în care diateza nu este
semnificativ încărcată, dar evenimentul declanşator este marcant
traumatizant, depăşind limitele experienţelor majorităţii.
nu există un răspuns general valabil al cauzalităţii unei boli psihice,
sarcina evaluatorului fiind tocmai aceea de a judeca procentual cât
revine fiecăreia din părţile implicate
Slide 21
- are două accepţiuni
Termenul
psihotic
- ca şi simbolism, el
trimite cu gândul la ideea
de dezordine în planul
minţii şi sufletului
- similar cu maniera în care
cancerul confirmă o dezordine
în somatic
În
accepțiune
restrânsă:
psihotic = halucinații
psihotic = idei delirante
Slide 22
- sunt percepţii fără obiect şi se pot întâlni la nivelul tuturor analizatorilor
- cele mai des întâlnite sunt cele auditive şi vizuale
- tipice psihiatriei (schizofreniei sau depresiei) sunt cele auditive
- halucinaţiile vizuale - atragă atenţia asupra unei posibile patologii cu
implicaţii neuro – anatomice ale creierului
- la primul episod ar fi indicat ca tomografia computerizată şi
electroencefalografia să fie investigaţii de rutină
- în anumite cazuri este cunoscută legătura între patologia tiroidiană şi cea
psihică
Slide 23
Idei neconforme cu
realitatea, bizare,
îndepărtate de
făgaşul normal al
cursului gândirii
Termenul psihotic
este similiar cu ceea
ce limbajul curent
denumeşte
„nebunie”
Idei
delirante
Multe entităţi
nosografice din acest
grup asociază patologia
la nivelul percepţiei cu
cea de la nivelul gândirii
Există boli psihice care
se caracterizează
exclusiv prin
halucinaţii, altele care
au numai ideaţie
delirantă
Slide 24
Alterarea
semnificativă a
funcţionării
Impenetrabilitatea la
critică şi
contraargumente
Imposibilitatea
vindecării doar prin
psihoterapie, ci
apariția necesității
tratamentului
medicamentos
A fi
psihotic
Inexistenţa criticii
asupra respectivelor
manifestări
psihopatologice
Întreaga conduită
este dominată de o
dezordine interioară
Slide 25
Simptome din sfera
nevrozelor
depresia, anxietatea
atacurile de panică
diferitele forme de fobie
patologia somatoformă
sau conversivă
termenul de „nevrotic” se opune
cumva celui de „psihotic”, deoarece
niciodată un pacient nevrotic nu va
prezenta halucinaţii sau idei
delirante.
Pacienţii nevrotici sunt
cei care suferă şi-şi
conştientizează
respectiva suferinţă
sunt conştienți că nevroza reprezintă
o schimbare faţă de starea de bine pe
care anterior o trăiau
își doresc să readucă starea anterioară
în sulfetul, în mintea şi în corpul lor
simptomele de coloratură nevrotică
afectează într-o mai mică măsură
funcţionarea socială şi ocupaţională
pacienții au critică asupra simptomelor
şi solicită ajutorul deoarece doresc să
le înlăture
Slide 26
Această tulburare era denumită, în trecut,
psihopatie
- anterior, termenul de
psihopatie era sinonim cu
- actualmente, psihopatia
dizarmonia
personalitatea antisocială
desemnează întrucâtva
- pentru coloratura extrem de
negativă a cuvântului, el a fost
astăzi înlocuit cu sintagma
„Tulburări de personalitate”
Tulburările de personalitate
sunt considerate ceva mai
mult decât o personalitate
accentuată şi în nici un caz
nu sunt boli psihice
Slide 27
În dezvoltarea ontogenetică a individului, în formarea
personalităţii sale se împletesc:
◦ ereditatea,
◦ mediul
◦ educaţia
Chiar şi în absenţa unor traume din exterior, uneori este
suficientă o nepotrivire între încărcătura pulsională cu care copilul
se naşte şi ceea ce mediul formal sau informal îi poate oferi
În alte cazuri, educaţia este inadecvată structurii lui prea
încărcate temperamental şi la diferite momente de timp
Dizarmonia de personalitate trebuie văzută ca o prelungire în
toate ariile vieţii sociale a unei disfuncţionalităţi şi a unui
potenţial conflictual
Dacă nevroticul este cel ce se chinuie pe sine, pacientul cu
tulburare de personalitate îi chinuie pe cei din jurul lui
Slide 28
Internare
voluntară
• pacientul se prezintă la camera de gardă sau direct la medicul
curant
• bilet de trimitere – de la medicul de familie/psihiatru
• Internarea se solicită atunci când vechea schemă de tratament
nu mai controlează suficient simptomatologia
• nu vor fi înlocuite două medicamente în acelaşi timp
• se vor urmări îndeaproape posibile reacţii neplăcute
• pacienţii acceptă internarea şi înţeleg motivele ei
Internare
•pacienţi cărora le lipseşte critica bolii, fiind necesară
intervenţia altcuiva pentru ca ei să poată intra în circuitul
psihiatric
non - voluntară
• psihotici, cei cu sindrom discomportamental violent
precum şi cei care sunt aduşi consecutiv unei tentative de
suicid sau prezintă ideaţie şi preocupări autolitice
Slide 29
- după o tentativă suicidară
sunt transferaţi cei dintr-un
serviciu de toxicologie al
unui spital de urgenţă
supravegherea este
componenta princeps în
managementul cazului
este un punct în care riscul de a
repeta tentativa este crescut (mai
ales dacă este marca unui episod
depresiv major sever endogen)
Modalități de a ajunge în
Camera de Gardă (C.G.)
- Fie una sau mai multe voci
comentative (indiferent de
conţinutul vocilor)
- urgenţă psihiatrică
→halucinaţii auditive
imperative
- Fie o singură voce care
dictează (imperativ) actele
comportamentale ale
pacientului
Slide 30
Criterii de o mai mică anvergură clinică pt internarea non-voluntară:
instabilitatea
decizională a
pacientului
identificarea dispoziţiei depresive majore
cu inhibiţie marată a gândirii şi conduitei
lipsa totală a
insight-ului
dezorganizarea la
nivelul gândirii
răspunsuri tangenţiale
sau discurs
circumstanţial
Atacul de panică poate fi considerat
urgenţă psihiatrică, deşi în aceast caz nu
este necesară internarea non – voluntară,
Slide 31
Internare
non-voluntară
- atunci când evaluarea impune necesitatea internării non – voluntare, iar
familia nu înţelege gravitatea simptomelor pacientului
- necesar să li se explice urgenţa situaţiei clinice care are pericol vital
- aparținătorii - atenţionaţi asupra riscului major de suicid al pacientului și
al faptului că depășește controlul voinței
- familiilor trebuie să li se explice faptul că, şi daca pacientul în camera de
gardă promite că nu va mai repata gestul, el este într-un moment critic şi
fragil - nu mai poate ţine sub control pulsiunile autodistructive
- tot ce se înscrie în aria problematicii suicidului, în sens psihiatric este
considerat a fi o perturbarea a instinctului de autoconservare, o boală
- acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor care prezintă tulburări
perceptive al căror conţinut nu pare a fi periculos
Slide 32
Legea sănătăţii
mintale – legea
487 / 8 aug. 2002
• internarea non - voluntară poate fi solicitată de
poliţie sau procuratură
• internarea non – voluntară poate fi făcută de către
medicul de familie sau de psihiatrul din policlinică
• solicitarea este completată de către medicul din
camera de gardă, după o atentă evaluare a situaţiei
• - necesar să li se explice condiţiile internării non –
voluntare
Aparținătorii
pacientului
• aparţinătorii trebuie să semneze că au fost înştiinţaţi
în legătură cu ce va urma
• Legea este astfel alcătuită încât să protejeze
pacientul psihiatric - ideea că aparținătorii îl pot lua
acasă pe propria semnătură nu are nici o valoare
legală
Slide 33
După emiterea
solicitării de
internare non –
voluntară
- pacientul va fi supravegheat permanent de către personalul mediu calificat în acest
sens
- i se va administra tratament
dacă prezintă risc ridicat de agresivitate, se poate folosi contenţia
- solicitarea de internare non – voluntară → se completează de către medicul
psihiatru specialist sau primar din camera de gardă în dublu exemplar
- în interval de maxim 72 de ore de la emiterea solicitării de internare non –
volountară pacientul trebuie evaluat de către o comisie alcătuită din trei persoane
(doi psihiatri şi un psiholog sau medic de altă specialitate )
- această măsură trebuie aplicată numai după ce au fost epuizate toate mijloacele de
convingere de necesitatea spitalizării
- pe toată durata internării non – voluntare pecientul rămâne în salonul de
supraveghere, respectându-i-se drepturile fundamentale
Slide 34
După evaluarea de către
comisie, poate apărea situația:
în care în intervalul de timp scurs
de la momentul internării până la
actuala evaluare, tratamentul
administrat să îşi fi făcut parţial
efectul
astfel, cel în cauză poate deveni
mai rezonabil
acest lucru îl poate face să
accepte în continuare să rămână
în spital
moment în care semnează, în faţa
comisiei, consimţământul
informat, internarea devenind
voluntară
A doua situație ce poate apărea
după evaluare:
cea
în
care
îndeplinite
nu
condiţiile
mai
care
sunt
au
determinat solicitarea la camera
de gardă
pacientul refuză să mai rămână
internat şi va pleca acasă
angajându-se
să
respecte
indicaţiile medicale şi tratamentul
prescris
În astfel de cazuri se
încadrează
ameninţările
suicidare care sunt provocate
reactiv, patologia psihotică
sau cea discoportamentală
(intoxicaţiei etanolice acute
sau
consumului
de
substanţe),
decompensările
personalităţilor borderline
Cea de-a treia situație:
în care comisia consideră
necesară
continuarea
spitalizării pt. consolidarea
tratamentului început în
camera de gardă
două săptămâni → perioada
minimă necesară pentru ca
tratamentul psihiatric să
intre plenar în acţiune
Comisia de internare non –
voluntară se va reîntruni
peste două săptămâni, când
va evalua din nou situația
celui în cauză
Slide 35
Motivele internării sunt expuse sub două forme: spusele pacientului sunt fie transcrise
exact, fie transpuse şi cuantificate în terminologia psihiatrică
Istoric al antecedentelor pacientului - antecedentele personale fiziologice (APF),
antecedentele personale patologice (APP), antecedentele heredo – colaterale (AHC), atunci
când ele sunt prezente, şi invetarierea întregului istoric psihiatric
Debutul aparent este considerat a fi primul contact cu specialistul (psihiatru sau psiholog),
adică momentul în care cel în cauză recunoaşte că are o problemă şi solicită ajutor calificat
în cazul simptomatologiei discordante debutată insidios - este greu să stabilim un moment
anume al declicului bolii – se desemnează, prin termenul de prodrom ,cortegiul de
manifestări atipice
Necesar: determinarea decalajului în timp, între debutul real şi cel aparent
Cazul pacienților cu antecedente psihiatrice de peste 20 de ani → vârsta de debut, coloratura
primului episod, frecvenţa internărilor (câte pe an), perioadele, numărul anilor şi intervalul de
timp în care nu a necesitat internare
Slide 36
se cer informații desprecondiţiile de muncă şi viaţă ale celui în cauză
se obţin date despre partenerul de cuplu (căsătorii, divorţuri), numărul
copiilor, relaţionarea dintre aceştia, precum şi modalităţile concrete de trai.
informaţii despre studiile profesionale ale pacientului, vechimea în muncă etc
detalii despre comportamentele addictive (și modificarea acestora în timp)
copilăria şi modalitatea în care ea a fost receptată de către pacient
Slide 37
La final, se
realizează o
sinteză a
istoricului bolii
• reia motivele internării
actuale
• debutul episodului prezent
• momentul accentuării
simptomatologiei
• investigaţiilor uzuale (HTA,
glicemie, probe hepatice şi
renale)
Se realizează
• testările endocrinologice
examenul fizic
• examinarea EEG şi CT,
precum şi examenul
psihologic
• la domiciliul pacientului
Se efectuează
ancheta
socială
• date despre funcţionarea lui
socială, cu oameni şi printre
omeni din afara spitalului
de psihiatrie
modele, concepte, ipoteze
Slide 2
Psihiatria, specialitatea medicală ce tratează tulburările psihice
ţinând cont de determinismul, substratul şi expresivitatea clinică a
acestora, susţine şi menţine sănătatea mentală a indivizilor
Importante în studiul și însușirea abilităților psihiatrice:
◦ aptitudinile înnăscute de a decela cât mai fidel sentimentele față de persoana din fața
noastră
◦ felul în care sunt transmise/induse reacțiile, emoțiile, experiențele către persoana
respectivă
◦ felul în care persoana din fața noastră provoacă în noi diverse tipuri de reacții, emoții
Suma acestor reacţii intră în fenomenul contratransferului
Contratransferul:
◦ se poate produce în orice moment, fie că suntem conştienți de el, fie că nu
◦ poate fi controlat pe măsura dobândirii experienței
◦ devine un instrument de lucru util în analiza trăirilor pacientului
Slide 3
La contactul cu suferinţa psihică:
◦ grupul celor care simt o imensă milă - empatici, receptivi,
contaminați de suferință, cu dorința de a (se) oferi
◦ grupul celor care își reactualizează unele frici primitive sentiment indefinit în care cel în cauză nu se simte bine în
situaţia respectivă, ar vrea să o părăsească, să fugă, nu are
explicația motivaţiei şi etiologiei fricilor ce îl stăpânesc
◦ grupul recțiilor de tip ”apărare” – studnții îşi setează mintea și
comportamentul într-o atitudine rezumată simbolic în a nu
simţi nimic sau a bagateliza impactul pe care suferinţa psihică
îl poate aduce
◦ grupul a căror apărare se constituie după mecanisme
hipomaniacale, de activism şi umor – a bagateliza, a râde și a
banaliza (în sens pueril )
Slide 4
Necesitatea de ”rafinare” a proceselor de comunicare
pentru tineri psihologi / psihiatri:
◦ cunoaşterea altuia,
cunoaşterea de sine
ce
începe
şi
se
desăvârşeşte
prin
◦ experiența acumulată → de-a lungul timpului, datorită
experienței, se activează laturi ale psihologului ce
interacţionează diferenţiat (mai bine / mai rău) cu faţete ale
personalităţii unui alt Eu
◦ rafinări ale aptitudinii de utilizare a propriului contratransfer →
ajută acuitatea simţului clinic şi facilitează comunicarea
autentică şi directă cu pacientul
◦ puterea psihică a specialistului aflat lângă pacientul psihiatric
cu potenţial ostil, agresiv → prin intuiţie şi senzitivism crescut,
aceşti bolnavi simt trăirile dominante din celălalt
Slide 5
Întrebări frecvente ale studenților la primele cursuri
sau seminarii:
Boala psihică este ereditară? Se transmite?
Ce a determinat ca pacientul să facă un episod? Şi dacă nu
se supăra din cauza (lui) X, s-ar mai fi întâmplat?
De ce nu se poate rezolva doar prin psihoterapie?
Toate lucrurile pe care un pacient le trăieşte au legătură
cu copilăria lui?
Slide 6
Concepţia modernă asupra
etiologiei bolilor psihice porneşte
de la modelul stress – diazetă
- din perspectivă
biologică =
vulnerabilitate
- din perspectivă
psihologică =
fragilitate
Diateza însumează posibilii
factori care au făcut ca cel în
cauză să fie intern construit
într-un anume fel
Elementele care iau parte la
alcătuirea diatezei reprezintă,
de fapt - fiecare în parte modele etiopatologice,
supoziţii în sine în ceea ce
priveşte apariţia bolii psihice
Slide 7
AHC (antecedentele heredo - colaterale)
◦ transmiterea nu este una de tip mandelian
◦ ceea ce se transmite nu este o anumită boală psihică, ci
predispoziţia pentru a avea trăsături de personalitate din
spectrul respectiv
◦ această transmitere a trăsăturilor dintr-un anumit registru –
care nu semnifică neapărat patologicul – poartă numele de
heritabilitate
◦ nu întotdeauna AHC familiale pentru bolile psihice sunt
cunoscute (relevanţa anumitor comportamente depinde de
toleranţa grupului social din care cei în cauză fac parte)
◦ Denegarea este major implicată, motiv pentru care
atitudinea terapeutică trebuie aleasă cu grijă şi în nici un caz
nu trebuie să fie culpabilizantă.
Slide 8
AHC (antecedentele heredo - colaterale)
Schizofrenie – procente
estimative referitor la
transmisia bolilor psihice
Bolile afective - procente
estimative referitor la
transmisia bolilor psihice
Forma clinică / coloratura
emoțională
•între 10 şi 40 % dacă unul din părinţi este
schizofren, peste 50 % daca amândoi părinţii
au boala, între 2 şi 8 % daca unul din bunici
este suferind
• au fost studiate în principal Tulburarea afectivă
bipolara şi Tulburarea depresiva recurenta
• În cazul unui copil cu un părinte bipolar, riscul de
transmitere = 25 %,
• in cazul în care ambii părinţi suferă de această
boală, riscul creşte până la 50 – 75 %.
• chiar dacă există mai multe persoane bolnave într-o
familie, forma clinică / coloratura emoţională nu se
menţine întotdeauna (există pacienţi schizofreni cu
rude de gradul I afective şi invers.)
Slide 9
Bolile avute de
mamă în timpul
sarcinii
Ipoteza
Neurodezvoltării
Ipoteza
Neurodegenerării
- aspect etio – patogenic
- bolile de etiologie virală,
infecţionasă sau toxică
- acestea pot influenţa
dezvoltarea neuro –
psihică a copilului
- la fel și medicamentele
contraindicate utilizate în
această perioadă
- aspect etio – patogenic
- postulează existenţa
unei migrări inadecvate a
neuronilor dintr-una din
cele trei foiţe embrionare
în alta
- conduce ulterior, în viaţa
adultă, la formarea unor
circuite neuronale
disfuncţionale
- o parte din neurori
încep să se distrugă
precoce, încă din
perioada vieţii
intrauterine
Slide 10
•studii efectuate post – mortem pacienţilor cu schizofrenie arată atrofii de
diverse grade ale anumitor regiuni
A
B
•reginuea major implicată este cortexul prefrontal dorso – lateral (CPFDL)
•această zonă cerebrală este considerată a fi cea mai importantă în patologia
schizofreniei
•acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru pacienţii de peste 40 – 50 de ani, cu epidoade
depresive repetate în istoria lor de viaţă
•în cazul lor, regăsim pe CT un grad moderat de atrofie corticală
•asupra acestui fapt putem infera, în calitate de psihiatri, că organicitatea, odată
instalată, face mai grea recuperarea din orice episod psihiatric
C
•evoluţia va fi trenantă, iar răspunsul la tratament va întârzia să apară, va fi incomplet
şi vor fi necesare combinaţii şi doze crescute
Slide 11
Ipoteza funcţională circuite neuronale
deficitar sau inadecvat
conectate
•acestea pot fi interemisferice sau
intraemisferice
•explică mai ales patologia înscrisă pe linia
dezorganizării gândirii → tulburările formale,
precum şi inadecvarea comportamentală
•etiologia infecţiei cu virusul paragripal A
Ipoteză legată de
organicitate şi perioada
perinatală
•se referă tot la schizofrenie
•statistic vorbind, schizofrenia este mai mult
răspândită în rândul celor născuţi în
anotimpul rece, când virusul este mai activ
Slide 12
Explicația modernă a problematicii psihice ⇒ afectarea transmisiei neuromediatorilor chimici
Este o patologie situată la nivelul fantei sinaptice, acolo unde se întâlnesc ramificaţiile axonului terminal cu
dendritele următorului neuron
Următorului neuron va prelua impulsul descărcat de primul dintre aceştia
Receptorii sunt situaţi la diferite niveluri, ceea ce a făcut posibilă crearea de variate medicamente, cu
modalităţi diferite de acţiune
Schematic vorbind, patologia psihiatrică înseamnă – la nivelul fantei sinaptice – o cantitate prea mare sau
prea mică dintr-un anumit neurotransmiţător
Slide 13
Dopamina este responsabilă
de tot ceea ce înseamnă
patologie psihotică
În situaţia în care nivelul ei în fanta
sinaptică este mai crescut decât normal,
apare simptomatologia productivă
(halucinaţiile şi ideile delirante)
Primele medicamente inventate
- de tipul Clorpromazinei - au
avut ca mecanism de acţiune
blocarea receptorilor D2
presinaptici
În trecut, incapacitatea de a
estima cu exactitate gradul la
care ar fi suficientă blocarea
receptorilor presinaptici ducea
la apariția simptomelor de
coloratură negativă
Această nouă dimensiune
„descoperită” în schizofrenie poartă
numele de dimensiune negativă,
care este pusă în relaţie – ca şi
perturbare neurobiochimică – cu
scăderea dopaminei.
În consecinţă, se
consideră că patologia
schizofreniei este, de fapt,
o perturbare a activităii
dopaminergice
Slide 14
Serotonina = neurotransmiţător implicat în depresii, mai
ales în cele de intensitate uşoară şi medie
- scade la nivelul fantei, de aceea majoritatea antidepresivelor
moderne sunt construite într-o manieră cât mai selectivă
- există medicamente ce acţionează pe receptorii 5 HT 1A presinaptici (nu mai
recaptează serotonina din fantă şi lasă o cantitate mai mare disponibilă
neuronului postsinaptic) = SSRI - urile – prima treaptă în tratamentul actual al
depresiilor
- depresia ce evoluează cu scăderea cantităţii de serotonină este una
de tip anxios, însoţită de nelinişte psiho - motorie
- depresia de intensitate majoră asociază, pe lângă scăderea
serotoninei şi pe cea a noradrenelinei; există şi episoade depresive
majore care asociază simptomatologie psihotică
Slide 15
Patologia maniacală este însoţită de o creştere a noradrenalinei
în fanta sinaptică, ce se descarcă în exces din loccus
cerruleus. Această perturbare este răspunzătoare de:
◦
◦
◦
◦
accelerarea fluxului şi ritmului ideativ,
de creşterea imaginaţiei şi creativităţiide
neliniştea – psihomotorie,
nerăbare, impulsivitate
Medicamentele indicate → stabilizatoare ale dispoziţiei timice
Există şi tratamente mai noi care acţionează nu doar pe
receptorii noradrenergici, ci şi pe cei gabaergici
Medicamentele timostabilizatoare sunt aceleaşi implicate în
tratamentul tulburărilor de aspect epileptic (în psihiatrie sunt
folosite în mod uzual doze mai scăzute decât în neurologie).
Patologia canalelor de clor şi de calciu, pe care acţionează
tranchilizantele de tip benzodiazepinic
Slide 16
-
-
-
-
-
-
dacă a dus la un grad oarecare de hipoxie - lasă amprente în
funcţionarea psihică ulterioară
cazurile extreme - hemoragii intraventriculare, cu consecinţe
sub aspectul debilităţii mintale de diferite grade
în psihiatrie = numeroşi pacienţi cu „indici de organicitate”
(semne neurologice minore sau amprente EEG )
corespondentul psihologic este tot de tipul unei iritabilităţi –
de data aceasta subiectiv comportamentală
Din punct de vedere psihoterapeutic - acest potenţial de a se
încărca tensionat determină modul de lucru cu pacientul
respectiv și formarea unei alianțe terapetice
Din punct de vedere psihiatric - determină schema de
tratament a pacientului
Slide 17
Orice traumă cu
conotaţie organică
survenită pe
parcursul micii
copilării
Infecţii virale sau
bacteriene cu
afectare a
creierului –
meningite,
encefalite
Trumatisme cranio cerebrale cu sau fără
pierdere de
conştienţă
Posibile reacţii
adverse ale unui
tratament
medicamentos
specific
Slide 18
Tipul convulsiilor:
Convulsii febrile - dacă nu
depăşesc cifra trei sunt
considerate a fi în
graniţele largi ale
normalităţii
Crizele parţial complexe
Crizele generalizate dacă se repetă frecvent =
situaţii consecutive de
oxigenare insuficientă a
creierului
Tipuri de efecte
nocive:
- momente repetate
de neoxigenare
corespunzătoare
- situaţiile în care aceste
crize survin fără aură,
putându-se supraadăuga
TCC - uri, lovituri repetate
- tratamentul antiepileptic
urmat pe termen lung, care,
deşi are ca beneficii ţinerea
sub control a crizelor, are
reacţii adverse
Evoluția îndelungată în timp
a bolii:
Pentru un pacient
epileptic, boala
modifică inevitabil
structura şi
funcţionarea psihică a
celui în cauză
→ profilul obţinut este
cel al unei Tulburări
organice de
Personalite
Slide 19
• cuantum aflat în zona de 6% - 13% pentru
Tulburarea depresivă recurentă și până la 25 %
pentru Tulburarea afectivă bipolară
Pierderea precoce a
persoanei de ataşament
• se referă la perioada de vârstă situată înainte de
13 ani - capacitatea de reprezentare mintală face
greu accesibil un travaliu de doliu
• ipoteza freudiană se referă la întoarcerea furiei şi
agresivităţii spre sine, sub forma depresiei
• Importantă nu este trauma (ce vine din exterior),
ci semnificaţia pe care copilul de atunci i-o
atribuie (fapt intern)
Potenţiale cauze ale
vulnerabilității
• obligarea la constituirea unui Supra - Eu precoce
• cadrul de viaţă rigid
• conflictele parentale
• forţarea la o maturizare precoce
• identificarea impenetrabilă cu un părinte
• a trăi într-un climat cu exprimarea emoţiilor în exces
Slide 20
Stress = trigger (evenimentul declanşator al bolii psihice la un anumit
moment de timp şi în anumite condiţii)
Posibili triggeri:
◦
◦
◦
◦
traumele psihologice (de tipul separare, părăsire, abandon)
factori legaţi de instabilitatea financiară recent apărută
decompensarea climaturlui securizant al familiei
conflicte recente
triggerul poate îmbrăca inclusiv forma somaticului
există situații în care fundalul declanșării bolii înclină în favoarea
diatezei, iar altele în care trigger-ul este principalul factor de
acțiune
Sunt alte situaţii, aflate la polul opus, în care diateza nu este
semnificativ încărcată, dar evenimentul declanşator este marcant
traumatizant, depăşind limitele experienţelor majorităţii.
nu există un răspuns general valabil al cauzalităţii unei boli psihice,
sarcina evaluatorului fiind tocmai aceea de a judeca procentual cât
revine fiecăreia din părţile implicate
Slide 21
- are două accepţiuni
Termenul
psihotic
- ca şi simbolism, el
trimite cu gândul la ideea
de dezordine în planul
minţii şi sufletului
- similar cu maniera în care
cancerul confirmă o dezordine
în somatic
În
accepțiune
restrânsă:
psihotic = halucinații
psihotic = idei delirante
Slide 22
- sunt percepţii fără obiect şi se pot întâlni la nivelul tuturor analizatorilor
- cele mai des întâlnite sunt cele auditive şi vizuale
- tipice psihiatriei (schizofreniei sau depresiei) sunt cele auditive
- halucinaţiile vizuale - atragă atenţia asupra unei posibile patologii cu
implicaţii neuro – anatomice ale creierului
- la primul episod ar fi indicat ca tomografia computerizată şi
electroencefalografia să fie investigaţii de rutină
- în anumite cazuri este cunoscută legătura între patologia tiroidiană şi cea
psihică
Slide 23
Idei neconforme cu
realitatea, bizare,
îndepărtate de
făgaşul normal al
cursului gândirii
Termenul psihotic
este similiar cu ceea
ce limbajul curent
denumeşte
„nebunie”
Idei
delirante
Multe entităţi
nosografice din acest
grup asociază patologia
la nivelul percepţiei cu
cea de la nivelul gândirii
Există boli psihice care
se caracterizează
exclusiv prin
halucinaţii, altele care
au numai ideaţie
delirantă
Slide 24
Alterarea
semnificativă a
funcţionării
Impenetrabilitatea la
critică şi
contraargumente
Imposibilitatea
vindecării doar prin
psihoterapie, ci
apariția necesității
tratamentului
medicamentos
A fi
psihotic
Inexistenţa criticii
asupra respectivelor
manifestări
psihopatologice
Întreaga conduită
este dominată de o
dezordine interioară
Slide 25
Simptome din sfera
nevrozelor
depresia, anxietatea
atacurile de panică
diferitele forme de fobie
patologia somatoformă
sau conversivă
termenul de „nevrotic” se opune
cumva celui de „psihotic”, deoarece
niciodată un pacient nevrotic nu va
prezenta halucinaţii sau idei
delirante.
Pacienţii nevrotici sunt
cei care suferă şi-şi
conştientizează
respectiva suferinţă
sunt conştienți că nevroza reprezintă
o schimbare faţă de starea de bine pe
care anterior o trăiau
își doresc să readucă starea anterioară
în sulfetul, în mintea şi în corpul lor
simptomele de coloratură nevrotică
afectează într-o mai mică măsură
funcţionarea socială şi ocupaţională
pacienții au critică asupra simptomelor
şi solicită ajutorul deoarece doresc să
le înlăture
Slide 26
Această tulburare era denumită, în trecut,
psihopatie
- anterior, termenul de
psihopatie era sinonim cu
- actualmente, psihopatia
dizarmonia
personalitatea antisocială
desemnează întrucâtva
- pentru coloratura extrem de
negativă a cuvântului, el a fost
astăzi înlocuit cu sintagma
„Tulburări de personalitate”
Tulburările de personalitate
sunt considerate ceva mai
mult decât o personalitate
accentuată şi în nici un caz
nu sunt boli psihice
Slide 27
În dezvoltarea ontogenetică a individului, în formarea
personalităţii sale se împletesc:
◦ ereditatea,
◦ mediul
◦ educaţia
Chiar şi în absenţa unor traume din exterior, uneori este
suficientă o nepotrivire între încărcătura pulsională cu care copilul
se naşte şi ceea ce mediul formal sau informal îi poate oferi
În alte cazuri, educaţia este inadecvată structurii lui prea
încărcate temperamental şi la diferite momente de timp
Dizarmonia de personalitate trebuie văzută ca o prelungire în
toate ariile vieţii sociale a unei disfuncţionalităţi şi a unui
potenţial conflictual
Dacă nevroticul este cel ce se chinuie pe sine, pacientul cu
tulburare de personalitate îi chinuie pe cei din jurul lui
Slide 28
Internare
voluntară
• pacientul se prezintă la camera de gardă sau direct la medicul
curant
• bilet de trimitere – de la medicul de familie/psihiatru
• Internarea se solicită atunci când vechea schemă de tratament
nu mai controlează suficient simptomatologia
• nu vor fi înlocuite două medicamente în acelaşi timp
• se vor urmări îndeaproape posibile reacţii neplăcute
• pacienţii acceptă internarea şi înţeleg motivele ei
Internare
•pacienţi cărora le lipseşte critica bolii, fiind necesară
intervenţia altcuiva pentru ca ei să poată intra în circuitul
psihiatric
non - voluntară
• psihotici, cei cu sindrom discomportamental violent
precum şi cei care sunt aduşi consecutiv unei tentative de
suicid sau prezintă ideaţie şi preocupări autolitice
Slide 29
- după o tentativă suicidară
sunt transferaţi cei dintr-un
serviciu de toxicologie al
unui spital de urgenţă
supravegherea este
componenta princeps în
managementul cazului
este un punct în care riscul de a
repeta tentativa este crescut (mai
ales dacă este marca unui episod
depresiv major sever endogen)
Modalități de a ajunge în
Camera de Gardă (C.G.)
- Fie una sau mai multe voci
comentative (indiferent de
conţinutul vocilor)
- urgenţă psihiatrică
→halucinaţii auditive
imperative
- Fie o singură voce care
dictează (imperativ) actele
comportamentale ale
pacientului
Slide 30
Criterii de o mai mică anvergură clinică pt internarea non-voluntară:
instabilitatea
decizională a
pacientului
identificarea dispoziţiei depresive majore
cu inhibiţie marată a gândirii şi conduitei
lipsa totală a
insight-ului
dezorganizarea la
nivelul gândirii
răspunsuri tangenţiale
sau discurs
circumstanţial
Atacul de panică poate fi considerat
urgenţă psihiatrică, deşi în aceast caz nu
este necesară internarea non – voluntară,
Slide 31
Internare
non-voluntară
- atunci când evaluarea impune necesitatea internării non – voluntare, iar
familia nu înţelege gravitatea simptomelor pacientului
- necesar să li se explice urgenţa situaţiei clinice care are pericol vital
- aparținătorii - atenţionaţi asupra riscului major de suicid al pacientului și
al faptului că depășește controlul voinței
- familiilor trebuie să li se explice faptul că, şi daca pacientul în camera de
gardă promite că nu va mai repata gestul, el este într-un moment critic şi
fragil - nu mai poate ţine sub control pulsiunile autodistructive
- tot ce se înscrie în aria problematicii suicidului, în sens psihiatric este
considerat a fi o perturbarea a instinctului de autoconservare, o boală
- acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor care prezintă tulburări
perceptive al căror conţinut nu pare a fi periculos
Slide 32
Legea sănătăţii
mintale – legea
487 / 8 aug. 2002
• internarea non - voluntară poate fi solicitată de
poliţie sau procuratură
• internarea non – voluntară poate fi făcută de către
medicul de familie sau de psihiatrul din policlinică
• solicitarea este completată de către medicul din
camera de gardă, după o atentă evaluare a situaţiei
• - necesar să li se explice condiţiile internării non –
voluntare
Aparținătorii
pacientului
• aparţinătorii trebuie să semneze că au fost înştiinţaţi
în legătură cu ce va urma
• Legea este astfel alcătuită încât să protejeze
pacientul psihiatric - ideea că aparținătorii îl pot lua
acasă pe propria semnătură nu are nici o valoare
legală
Slide 33
După emiterea
solicitării de
internare non –
voluntară
- pacientul va fi supravegheat permanent de către personalul mediu calificat în acest
sens
- i se va administra tratament
dacă prezintă risc ridicat de agresivitate, se poate folosi contenţia
- solicitarea de internare non – voluntară → se completează de către medicul
psihiatru specialist sau primar din camera de gardă în dublu exemplar
- în interval de maxim 72 de ore de la emiterea solicitării de internare non –
volountară pacientul trebuie evaluat de către o comisie alcătuită din trei persoane
(doi psihiatri şi un psiholog sau medic de altă specialitate )
- această măsură trebuie aplicată numai după ce au fost epuizate toate mijloacele de
convingere de necesitatea spitalizării
- pe toată durata internării non – voluntare pecientul rămâne în salonul de
supraveghere, respectându-i-se drepturile fundamentale
Slide 34
După evaluarea de către
comisie, poate apărea situația:
în care în intervalul de timp scurs
de la momentul internării până la
actuala evaluare, tratamentul
administrat să îşi fi făcut parţial
efectul
astfel, cel în cauză poate deveni
mai rezonabil
acest lucru îl poate face să
accepte în continuare să rămână
în spital
moment în care semnează, în faţa
comisiei, consimţământul
informat, internarea devenind
voluntară
A doua situație ce poate apărea
după evaluare:
cea
în
care
îndeplinite
nu
condiţiile
mai
care
sunt
au
determinat solicitarea la camera
de gardă
pacientul refuză să mai rămână
internat şi va pleca acasă
angajându-se
să
respecte
indicaţiile medicale şi tratamentul
prescris
În astfel de cazuri se
încadrează
ameninţările
suicidare care sunt provocate
reactiv, patologia psihotică
sau cea discoportamentală
(intoxicaţiei etanolice acute
sau
consumului
de
substanţe),
decompensările
personalităţilor borderline
Cea de-a treia situație:
în care comisia consideră
necesară
continuarea
spitalizării pt. consolidarea
tratamentului început în
camera de gardă
două săptămâni → perioada
minimă necesară pentru ca
tratamentul psihiatric să
intre plenar în acţiune
Comisia de internare non –
voluntară se va reîntruni
peste două săptămâni, când
va evalua din nou situația
celui în cauză
Slide 35
Motivele internării sunt expuse sub două forme: spusele pacientului sunt fie transcrise
exact, fie transpuse şi cuantificate în terminologia psihiatrică
Istoric al antecedentelor pacientului - antecedentele personale fiziologice (APF),
antecedentele personale patologice (APP), antecedentele heredo – colaterale (AHC), atunci
când ele sunt prezente, şi invetarierea întregului istoric psihiatric
Debutul aparent este considerat a fi primul contact cu specialistul (psihiatru sau psiholog),
adică momentul în care cel în cauză recunoaşte că are o problemă şi solicită ajutor calificat
în cazul simptomatologiei discordante debutată insidios - este greu să stabilim un moment
anume al declicului bolii – se desemnează, prin termenul de prodrom ,cortegiul de
manifestări atipice
Necesar: determinarea decalajului în timp, între debutul real şi cel aparent
Cazul pacienților cu antecedente psihiatrice de peste 20 de ani → vârsta de debut, coloratura
primului episod, frecvenţa internărilor (câte pe an), perioadele, numărul anilor şi intervalul de
timp în care nu a necesitat internare
Slide 36
se cer informații desprecondiţiile de muncă şi viaţă ale celui în cauză
se obţin date despre partenerul de cuplu (căsătorii, divorţuri), numărul
copiilor, relaţionarea dintre aceştia, precum şi modalităţile concrete de trai.
informaţii despre studiile profesionale ale pacientului, vechimea în muncă etc
detalii despre comportamentele addictive (și modificarea acestora în timp)
copilăria şi modalitatea în care ea a fost receptată de către pacient
Slide 37
La final, se
realizează o
sinteză a
istoricului bolii
• reia motivele internării
actuale
• debutul episodului prezent
• momentul accentuării
simptomatologiei
• investigaţiilor uzuale (HTA,
glicemie, probe hepatice şi
renale)
Se realizează
• testările endocrinologice
examenul fizic
• examinarea EEG şi CT,
precum şi examenul
psihologic
• la domiciliul pacientului
Se efectuează
ancheta
socială
• date despre funcţionarea lui
socială, cu oameni şi printre
omeni din afara spitalului
de psihiatrie