Transcript Evaluarea 2

Metode complementare / alternative de
evaluare
Referatul: caracter formativ, integrativ, creativ, sumativ .
avantaje:
a) oferă indicii referitoare la motivaţia pe care o au elevii pentru o
disciplină sau alta;
b) posibilitatea de a demonstra bogăţia, varietatea şi profunzimea
cunoştinţelor;
c) stabilirea unor corelaţii între cunoştinţele diverselor discipline
şcolare, exersarea interdisciplinarităţii;
d) oferă elevilor ocazia de a-şi demonstra capacităţile creative şi
imaginative;
e) are o pronunţată dimensiune formativă(familiarizarea cu tehnici de
investigare, cercetare, de analiză, comparaţii, generalizări etc.)
f) generează o formă de învăţare activă, motivantă pentru elev;
g) familiarizează elevii cu teme, subiecte cărora nu li s-a acordat un
spaţiu suficient în documentele de proiectare curriculară.
Limite:
nu poate fi aplicat la toate nivelurile de
şcolaritate;
 nu este compatibil tuturor elevilor, ci numai
acelora care sunt bine motivaţi pentru diversele
discipline;
 este mai dificil de evaluat, nefiind un instrument
standardizat;
Criterii care pot fi avute în vedere:
 noutatea, importanţa temei luate în discuţie;
 calitatea surselor de informare;
 calitatea corelaţiilor interdisciplinare;
 existenţa elementelor de originalitate şi
creativitate;
 relevanţa concluziilor

Investigaţia:
- elevii pot aplica în mod creator cunoştinţele şi
experienţele de învăţare pe care le-au dobândit în
instruirile anterioare;
- se poate realiza pe o temă propusă de profesor sau de
elevi;
- se poate desfăşura pe o perioadă de timp care diferă în
funcţie de specificul subiectului abordat;
Caracteristici, valenţe:
 - are un pronunţat caracter formativ; integrator, fiind o
modalitate de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă
şi predictivă;
 - are un caracter sumativ, vizând cunoştinţe, priceperi,
abilităţi şi atitudini diverse, constituite pe parcursul unei
perioade mai îndelungate de învăţare;
 - familiarizeaza elevii cu activităţile de cercetare.







Criterii de evaluare:
Noutatea temei sau a subiectului care a
făcut obiectul investigaţiei;
Originalitatea strategiei utilizate ;
Modul de aplicare a cunoştinţelor necesare
în realizarea investigaţiei;
Calitatea prelucrării datelor obţinute;
Modul de prezentare şi argumentare a
rezultatelor obţinute;
Atitudinea elevilor pe perioada desfăşurării
investigaţiei.





Proiectul:
metodă complexă de evaluare a competenţele elevilor, a
progresele lor de-a lungul unei perioade mai îndelungate
de timp;
temele pot fi oferite de către profesor, uneori, propuse
de către elevi;
pot fi colectate informaţii privind: motivaţia pentru
domeniul respectiv; capacitatea elevului de a se informa
şi de a utiliza corect bibliografia, de a concepe un
parcurs investigativ, de a utiliza o serie de metode;
organizarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor;
calitatea produsului (produselor), originalitatea,
funcţionalitatea, aspectul estetic;
- trebuie avute în vedere: vârsta elevilor, motivaţia,
experienta cognitivă, rezistenţa la efort;
Criterii generale de evaluare:


calitatea proiectului, sub aspectul
produsului (validitatea proiectului,
completitudinea sa, elaborarea şi
structurarea, calitatea materialului utilizat,
creativitatea);
calitatea activităţii elevului, sub aspectul
procesului realizat (raportarea la tema
proiectului, nivelul de performanţă atins,
documentarea, nivelul de elaborare şi
comunicare, tipul greşelilor, valorificarea
proiectului în practică).
Portofoliul:



“cartea de vizită” a elevului, înregistrează
progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi
comportamental – la o anumită disciplină, dea lungul unui interval mai lung de timp
(semestru, un an şcolar, un ciclu de înv.);
- cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări
sau realizări personale ale elevului, care pun în
evidenţă progresele sale, aptitudinilor,
contribuţiilor personale;
„











Structura:
lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul
fiecărei lucrări/fişe);
lucrările pe care le realizează elevul (individual/în grup);
rezumate;
eseuri;
articole, referate, comunicări;
fişe individuale de studiu;
experimente;
înregistrări, fotografii care reflectă activitatea
desfăşurată de elev individual sau împreună cu colegii
săi;
reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
autoevaluări ;
fişe/probe de evaluare ;

comentarii suplimentare şi evaluări ale cadrului didactic, ale altor
grupuri de elevi sau chiar părinţi;
Funcţiile portofoliului:





Portofoliul ca suport al învăţării:
mobilizare cognitivă;
mobilizare metacognitivă, susţinută de producţii cum
sunt grilele de autoevaluare, comentarii personale
asupra metodei de lucru, reflecţii asupra unor procedee
şi tehnici de lucru utilizate;
mobilizare afectivă , susţinută prin referirea la progresele
elevului;
mobilizare conativă , susţinută de indicii referitoare la
unele proiecte personale;
Portofoliul ca instrument pentru validarea achiziţiilorstrângerea informaţiilor referitoare la certificarea
achiziţiilor dobândite de către elevi.














Avantaje:
individualizarea demersului învăţării, pe care îl sprijină, îl susţine;
facilitarea legăturii între teorie şi practică;
familiarizarea elevilor cu tehnici de muncă intelectuală, cu învăţarea
organizată, sistematică, cu rigoarea, planificarea;
dezvoltarea capacităţii metacognitive;
motivarea elevilor pentru activitatea de învăţare;
evidenţierea progresului elevilor în învăţare;
Limite:
- timpul care trebuie alocat pentru elaborarea riguroasă a
portofoliului;
- dificultăţi privind originea probelor (producţie personală, a unui
părinte, a unui frate sau chiar a unui prieten);
- durata necesară pentru verificarea şi aprecierea portofoliului;
dificultăţi de standardizare a procedurilor de corectare şi apreciere a
producţiilor (realizărilor) elevilor;
- dificultatea de a acoperi ansamblul obiectivelor învăţării;
- portofoliul pune un accent deosebit pe abilităţile de prezentare,
adesea în detrimentul conţinutului.
Autoevaluarea:









Autoevaluarea presupune:
cunoaşterea de către elev a obiectului evaluării
(obiectiv, competenţă );
cunoaşterea criteriilor;
autoevaluarea regleaza instruirea, o
amelioreaza;
Forme:
Autoaprecierea verbală
Autocorectarea sau corectarea reciprocă
Autonotarea controlată
Notarea reciprocă
Aprecierea obiectivă a personalităţii - Gh. Zapan
Observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevului
Condiţii: stabilirea scopului, utilizarea reperelor, operaţionalizarea
conţinutului şi identificarea indicatorilor observaţionali, înregistrarea
şi sistematizare constatărilor.
 Instrumente:
 1. Fişa de evaluare : date actuale, privind motivaţia pentru
activitate, implicarea în rezolvarea sarcinilor de învăţare, aptitudini
organizatorice, de cooperare, sociabilitate, empatie, iniţiativă, stil de
relaţionare intragrup, însuşiri ale atenţiei, voinţei;
 -are o cotă ridicată de subiectivitate, fidelitatea scăzută, consum
mare de timp.

Scara de clasificare- indică frecvenţa cu care se manifestă un
anumit comportament; pot fi numerice, grafice, descriptive(ex.:
niciodată, rar, ocazional, frecvent, întotdeauna) ;

Lista de control / verificare – un set de enunţuri privind
caracteristicile comportamentale ale subiectului uman într-o situaţie
dată, context ; constatăm prezenţa / absenţa unui comportament,
caracteristici, fără a realiza judecăţi de valoare şi intensitatea
atitudinilor.