Transcript File
METABOLISMUL HIDROELECTROLITIC Metabolismul hidroelectrolitic I. Reglarea echilibrului hidric II. Echilibrul electrolitic A. Reglarea echilibrului electrolitic B. Explorarea echilibrului electrolitic III. Dezechilibrele hidroelectrolitice A. Tulburările echilibrului hidric B. Tulburările echilibrului electrolitic Distribuţia apei în organism Apa • aport zilnic • apa metabolică • apa exogenă • alimente • ingestia de lichide Apa • eliminare zilnică • renală • • gastrointestinală • • diureză (1,2-1,5 L/zi) materii fecale (100200 ml/zi) cutanată • perspiraţia insensibilă (500-800 ml/zi) Reglarea metabolismului hidric • senzaţia de sete • reglează ingestia de apă • centrul setei • hipotalamus • stimulat de: osmolalităţii, volemiei Reglarea metabolismului hidric • hormonul antidiuretic (ADH) • hipotalamus depozitat în neurohipofiză • secreţia stimulată de: osmolalităţii, volemiei • efect: reabsorbţia facultativă renală a apei Metabolismul hidroelectrolitic I. Reglarea echilibrului hidric II. Echilibrul electrolitic A. Reglarea echilibrului electrolitic B. Explorarea echilibrului electrolitic III. Dezechilibrele hidroelectrolitice A. Tulburările echilibrului hidric B. Tulburările echilibrului electrolitic Sodiul • Na+ plasmatic = 135 – 146 mEq/l • cel mai abundent cation extracelular • funcţii: • reglarea activităţii osmotice a lichidului extracelular • reglarea echilibrului acidobazic (sub formă de bicarbonat de sodiu) Sodiul • sursa principală: alimentele • eliminare: • renală: • reabsorbţie tubulară • gastrointestinală: • se pierde sub 10% din cantitatea de Na ingerată • pierderile cresc în caz de vărsături, diaree, fistule • transpiraţie: • pierderi neglijabile • cresc în caz de exerciţii fizice intense sau expunere la căldură • cutanată: • pierderi crescute în caz de arsuri întinse Sodiul Potasiul • K+ plasmatic = 3,5 – 5 mEq/l • cel mai abundent cation intracelular • funcţii: • • • • reglarea echilibrului acidobazic funcţii metabolice conducerea nervoasă excitabilitatea musculară • sursa principală: alimentele • eliminare: • renală • materii fecale • transpiraţie Potasiul • mecanismele renale de reglare: • K este: • filtrat glomerular • reabsorbit la nivelul tubului proximal • secretat la nivelul tubilor distali şi colectori sub acţiunea aldosteronului • deplasarea între spaţiul e-cel şi i-cel • insulina – intrarea K în celule • stimularea simpatică (catecolaminele, mai ales epinefrina) intrarea K în celule, în special în perioadele de stres • exerciţiile fizice intense - ieşirea K din celulele musculare • închiderea şi deschiderea repetată a pumnului în timpul recoltării de sânge - ieşirea K din celule Potasiul • deplasarea între spaţiul e-cel şi i-cel • pH-ul sanguin: • acidoză • ieşirea K+ din celulă • intrarea H+ în celule • alcaloză • intrarea K+ în celulă • ies H+ din celulă Metabolismul hidroelectrolitic I. Reglarea echilibrului hidric II. Echilibrul electrolitic A. Reglarea echilibrului electrolitic B. Explorarea echilibrului electrolitic III. Dezechilibrele hidroelectrolitice A. Tulburările echilibrului hidric B. Tulburările echilibrului electrolitic Osmolaritatea plasmatică • • • activitatea osmotică a unei soluţii Osmolaritatea = concentraţia osmolară a 1L de soluţie (mOsm/L) Osmolaritatea = concentraţia osmolară a 1kg de apă (mOsm/kg de apă) • osmolaritatea plasmatică = 275-295 mOsm/l • în absenţa hiperglicemiilor şi azotemiilor peste 90% din osmolaritatea LEC este dată de sărurile de Na+ Osmolaritatea (mOsm/l) = Na plasmatic x 2,1 • în retenţie azotată sau hiperglicemie: Osmolaritatea (mOsm/l) = 2 (Na+K) + Uree 6 + Glucoză 18 Ionograma sanguină CATIONI VN (mEq/L) ANIONI VN (mEq/L) Na 142 Cl 102 K 4 HCO3 24 Ca 2,5 Fosfat 1 Mg 1 Sulfat 0,5 Proteine 16 Acizi organici 3 Metabolismul hidroelectrolitic I. Reglarea echilibrului hidric II. Echilibrul electrolitic A. Reglarea echilibrului electrolitic B. Explorarea echilibrului electrolitic III. Dezechilibrele hidroelectrolitice A. Tulburările echilibrului hidric B. Tulburările echilibrului electrolitic Tulburările echilibrului hidric Clasificare Cauza principală Deshidratare – hemoragie, plasmoragie – diureza osmotică din diabetul zaharat – pierderi de lichide digestive (diaree, vărsături, fistule digestive) – pierderi cutanate (febră, expunere la un mediu supraîncălzit) Manifestări clinice Modificări umorale – senzaţie de sete – Na+ normal – globi oculari – hemoconcenhipotoni traţie (Hb, Ht, – piele şi mucoase proteine ) uscate – osmolalitate – scăderea plasmatică turgorului cutanat normală – scădere în greutate – tulburări hemodinamice ( TA, FC, puls slab) până la şoc hipovolemic Semne de deshidratare Tulburările echilibrului hidric Clasificare Cauza principală Hiperhidratare – insuficienţa cardiacă congestivă cu o a ingestiei de Na – nefropatii cu creşterea retenţiei de Na şi apă – insuficienţă hepatică – corticoterapia, sindromul Cushing Manifestări clinice – creştere în greutate – turgescenţă jugulară – edeme locale – edem pulmonar (dispnee) – edem sistemic Modificări umorale – Na+ normal – hemodiluţie (Hb, Ht, proteine ) – osmolalitate plasmatică normală Metabolismul hidroelectrolitic I. Reglarea echilibrului hidric II. Echilibrul electrolitic A. Reglarea echilibrului electrolitic B. Explorarea echilibrului electrolitic III. Dezechilibrele hidroelectrolitice A. Tulburările echilibrului hidric B. Tulburările echilibrului electrolitic SODIUL Hiponatremia • Na plasmatic < 135 mEq/l • Hiponatremia prin pierderi renale de Na: • utilizarea excesivă a diureticelor tiazidice şi de ansă • insuficienţă renală acută şi cronică Hiponatremia • Na plasmatic < 135 mEq/l • Hiponatremia diluţională: • insuficienţă renală cronică în cazul unui aport excesiv de lichide • insuficienţă cardiacă decompensată • sindromul nefrotic • Hiponatremia prin pierderi digestive asociate cu ingestie crescută de lichide: • vărsături, diaree, sechestrări de lichide intestinale Hipernatremia • Na plasmatic > 150 mEq/l • Cauze: • pierderi de apă în exces faţă de sodiu: • extrarenale: pierderi extrarenale de lichide hipotone: vărsături, diaree, perspiraţie • renale: diabet zaharat cu diureză osmotică - coma hiperosmolară Hipernatremia • Na plasmatic > 150 mEq/l • Cauze: • aport crescut de sodiu: • hiperfuncţie corticosuprarenală (sindrom Cushing = exces de aldosteron) • aport excesiv de sare: iatrogen ca rezultat al unor perfuzii excesive cu NaCl hipertonă sau NaHCO3 • aport insuficient de apă la: • bătrâni, nou născuţi, comatoşi cu reflex de sete abolit, • leziuni hipotalamice ale centrului setei POTASIUL Hipopotasemia • K plasmatic < 3,5 mEq/l • Cauze: • captarea intracelulară a K: alcaloză, administrarea de insulină • pierderi renale: diureză crescută medicamentos cu diuretice de ansă, tiazidice şi inhibitori ai anhidrazei carbonice, exces de glucocorticoizi (sindrom Cushing), afecţiuni tubulare renale • pierderi gastro-intestinale : vărsături, diaree • reducerea aportului alimentar Hiperpotasemia • K plasmatic > 5,3 mEq/l • Cauze: • aport crescut : antibiotice care conţin K, perfuzii intravenoase • excreţie renală deficitară: insuficienţa renală acută oligoanurică, insuficienţa renală cronică severă, diuretice economisitoare de potasiu (Spironolactonă, Triamteren), inhibitori ai enzimei de conversie • eliberare de K din celule: acidoze, sindrom de strivire, arsuri, hemolize, chimioterapie antitumorală, medicamente (digitală, antagonişti beta-adrenergici), deficit de insulină Efectele hipopotasemiei • semne ECG: • amplitudinii undei T • extrasistole ventriculare • subdenivelarea segmentului ST Efectele hiperpotasemiei • semne ECG: • unde T ascuţite • complexe QRS lărgite şi bifazice • traseu normal ECHILIBRUL ACIDOBAZIC Generalităţi • concentraţia ionilor de hidrogen (H+) în diferite compartimente ale organismului • reprezintă logaritmul negativ la puterea a zecea a concentraţiei H+ Ecuaţia Henderson-Hasselbach HCO3 pH = pKa + log • H2CO3 unde: • pKa = constanta de disociaţie a acidului carbonic • HCO3 = concentraţia de bicarbonat plasmatic • H2CO3 = concentraţia de acid carbonic în sângele arterial 24 pH = 6,1 + log 1,2 20 = 6,1 + log 1 = 7,4 Generalităţi • metabolismul celular produce: dioxid de carbon acizi volatili sau “slabi” acid carbonic eliminat pe cale respiratorie sub formă de dioxid de carbon acizi non-volatili sau “tari” eliminaţi pe cale renală Generalităţi • reglarea pH-lui • mecanisme umorale • sistemele tampon sanguine şi intracelulare • mecanisme cu acţiune rapidă • mecanisme viscerale • plămânii – controlează concentraţia sanguină a CO2 (şi a H2CO3) • rinichii - controlează concentraţia sanguină a HCO3 • mecanisme mai lente, cu durată lungă de acţiune Sistemele tampon • reprezintă un amestec între un acid slab şi baza sa conjugată sau între o bază slabă şi acidul său conjugat • sanguine • sistemul bicarbonat/ • acid carbonic • sistemul fosfat • dihidrat/fosfat • monohidrat • proteinele plasmatice • intracelulare • hemoglobina • sisteme tampon osoase Sistemul bicarbonat/acid carbonic H2CO2 H+ + HCO3 • reacţia este reversibilă şi este accelerată de anhidraza carbonică, enzimă prezentă în eritrocit şi celulele tubulare renale Compensarea pulmonară • CO2 + H2O H2CO3 • eliminarea CO2 este echivalentă cu eliminarea acidului CO2 = factorul respirator • ritmul respirator se modifică: • accelerat - hiperventilaţie – în acidoză pentru a elimina excesul de CO2 • încetinit - hipoventilaţie - în alcaloză pentru a reţine CO2, respectiv acidul Compensarea renală • la nivelul tubului contort proximal – reabsorbţia HCO3 = factorul metabolic Echilibrul acidobazic normal 7.4 6.8 7.8 CO2 HCO3 (ACID) (BAZĂ) COMPONENTA RESPIRATORIE COMPONENTA METABOLICĂ Clasificarea dezechilibrelor acidobazice • modificarea primară a HCO3 - factorul metabolic dezechilibre metabolice: • acidoza metabolică – primară a bicarbonatului • alcaloza metabolică – primară a bicarbonatului • modificarea primară a PaCO2 – factorul respirator dezechilibre respiratorii: • acidoza respiratorie – primară a PaCO2 • alcaloza respiratorie – primară a PaCO2 Acidoza metabolică 7.4 6.8 7.8 CO2 HCO3 (ACID) (BAZĂ) COMPONENTA RESPIRATORIE COMPONENTA METABOLICĂ Acidoza metabolică - cauze • primară a bicarbonatului • cauze: • cetoacidoza diabetică (DZ tip I) • medicamente care se transformă în acizi • diaree severă • insuficienţă renală cronică Acidoza respiratorie 7.4 6.8 7.8 CO2 HCO3 (ACID) (BAZĂ) COMPONENTA RESPIRATORIE COMPONENTA METABOLICĂ Acidoza respiratorie - cauze • primară a PaCO2 • cauze - afecţiuni însoţite de hipoventilaţie: • suferinţe respiratorii cronice (emfizem, bronşită cronică, BPCO) • afecţiuni neuromusculare • edem pulmonar Alcaloza metabolică 7.4 6.8 7.8 CO2 HCO3 (ACID) (BAZĂ) COMPONENTA RESPIRATORIE COMPONENTA METABOLICĂ Alcaloza metabolică - cauze • primară a bicarbonatului • cauze: • vărsături severe • hipokaliemii severe (exces de diuretice) • ingestia exagerată de substanţe alcaline în suferinţele gastrice cronice Alcaloza respiratorie 7.4 6.8 7.8 CO2 HCO3 (ACID) (BAZĂ) COMPONENTA RESPIRATORIE COMPONENTA METABOLICĂ Alcaloza respiratorie - cauze • primară a PaCO2 • cauze – stări însoţite de hiperventilaţie: • anxietate, atac de panică • febră, frison • în timpul naşterii Explorarea echilibrului acidobazic Determinarea gazelor sanguine • se recoltează sânge arterial Determinarea gazelor sanguine 1. pH-ul • • VN = 7,35-7,45 în sângele arterial variaţiile maxime ale pH-lui sanguin compatibile cu viaţa = 6,8-7,8 2. PaO2 • • reprezintă presiunea parţială a oxigenului în sângele arterial VN = 70-95 mmHg Determinarea gazelor sanguine 3. PaCO2 • • reprezintă presiunea parţială a dioxidului de carbon în sângele arterial VN = 38-42 mmHg 4. CO2 total • • reprezintă concentraţia totală de dioxid de carbon liber şi sub formă de HCO3 CO2 total = pCO2 + HCO3 + H2CO3 + CO2 combinat Determinarea gazelor sanguine 5. Bicarbonatul plasmatic • • reprezintă cea mai importantă fracţiune care contribuie la CO2 total VN = 23-28 mEq/l 6. Bicarbonatul standard • • reprezintă concentraţia de bicarbonat prezentă în sânge la o temperatură de 37C, echilibrat la un PaCO2 de 40 mmHg, sângele fiind total oxigenat VN = 21-24 mEq/l în sângele arterial Determinarea gazelor sanguine 7. Bazele tampon • • reprezintă suma tuturor anionilor tampon capabili să accepte protoni (bicarbonat, hemoglobină, proteine, fosfat) prezenţi întrun litru de sânge VN = 40-50 mEq/l 8. Saturaţia O2 în sângele arterial • VN = 95-98% Determinarea gazelor sanguine 9. Bazele exces (BE) • • reprezintă concentraţia bazelor din sângele integral în cazul titrării cu un acid puternic la un pH de 7,4 şi o PaCO2 de 40 mmHg VN = 0 2 mEq/l • importanţă clinică fiind utilizată în calcularea necesarului de lichide din tratamentul dezechilibrelor acidobazice conform formulei: Necesarul HCO3 (mEq/l) = 0,3 Greut. corp. (kg) BE Determinarea gazelor sanguine 10. Rezerva alcalină (sânge venos) • • • • VN = 25 - 30 mEq/l îşi pierde valabilitatea în suferinţele respiratorii (evaluează nu numai CO2 provenit din bicarbonat dar şi pe cel dizolvat în plasmă) scade în acidoze creşte în alcaloze Va multumesc!