Transcript 34 LOCUL FIZICII IN CURRICULUM SCOLAR

Locul Fizicii în curriculum
şcolar
Prof. Cristian Miu
Colegiul Naţional “Ion Minulescu” Slatina
Curriculum-ul este, în esenţă, o structură
instructiv-educativă, pusă în aplicare conform
unui proiect raţional(plan de învăţământ),
materializat într-un program document
(programa şcolară) şi validat de acţiunea la
clasă.
Curriculum-ul naţional
pentru învăţământul
obligatoriucadru de referinţă
Planurile cadru de
învăţământ
pentru clasele I-XIII
Programele şcolare
Curriculum
naţional
Ghiduri, norme
metodologice
şi materiale suport
Manuale alternative
Trăsături caracteristice ale
actualului curriculum
 Adecvarea la contextul socio-cultural naţional;
 Permeabilitate faţă de evoluţiile din domeniu, pe




plan internaţional;
Coerenţă la nivelul relaţiei cu finalităţile
învăţământului şi al componentelor sale;
Pertinenţă în raport cu obiectivele educaţionale;
Transparenţă pentru toţi cei implicaţi;
Articularea optimă a etapelor procesului
curricular: proiectare, elaborare, aplicare,
revizuirea
CICLUL DE
SPECIALIZAREclasa a XII-a
CICLUL DE
APROFUNDAREclasele a X-a şi a XI-a
Stadiul
operaţiilor formale10/11- 14 ani
CICLUL DE OBSERVARE
ŞI ORIENTAREfamiliarizare în clasa a IX-a
CICLUL DE OBSERVARE ŞI ORIENTAREiniţiere în domeniu în
clasele a VII-a şi a VIII-a
CICLUL DE DEZVOLTAREprin disciplinele Ştiinţe şi Fizică
Stadiul
operaţiilor
concrete
6/7-10/11 ani
Programele şcolare de
Fizică

Teoria şi practica actuală a
curriculumului nu pledează pentru o
anume orientare în conceperea
programelor şcolare dar sugerează o
translaţie semnificativă dinspre
academicism şi tehnicism către
deliberativ şi constructivism (D.
Ungureanu, 1999)
ORIENTĂRI CURRICULARE REFLECTATE ÎN
PROGRAMELE ŞCOLARE
Orientarea în
conceperea programei
Întrebare de bază
Academică- programa
Care este conţinutul Ideile valoroase ale trecutului
de care elevii au cea plus deprinderi şi abilităţi de
mai mare nevoie?
bază
Tehnică- programa ca
Cum se poate
proceda cât mai
eficient în predare învăţare?
Investigarea, colectarea şi
aplicarea datelor obiective, în
fragmente mici şi uşor de
manipulat şi gestionat
Deliberativă-
Ce ar trebui să facă
de fapt elevii
(înţelegerea
contextuală a
educaţiei)
Reflectarea, interpretarea şi
răspunsul, pentru a promova o
acţiune prin exercitarea propriei
judecăţi
Constructivism-
Cum îşi pot elevii
construi propria lor
realitate?
Crearea şi negocierea
personală, critică a sensului şi
semnificaţiei conţi nuturilor de
ca transmiţător de
informaţii şi idei
proces metodologicprocedural
programa ca
interpretare relativă
programa ca şi
construcţie activă, prin
Accentul în cunoaştere şi
învăţare se pune pe:
Modelul
curricular
al disciplinei
Obiectivele
de referinţă şi
competenţele
specifice ale
disciplinei
Obiectivele
cadru şi
competenţele
generale
ale disciplinei
Programa
şcolară
de Fizică
Activităţile de
învăţare
recomandate
Conţinuturile
de învăţare
propuse
Standardele de
performanţă
Modelul curricular
Model în spirală, simultan cumulativ şi integrativ.
El trebuie să asigure învăţării Fizicii:
 Coerenţa internă sau pe verticală- se referă la
continuitatea învăţării, realizată la nivelul anului
şi anilor de studii;
 Coerenţa externă sau pe orizontală- constă în
depăşirea cadrului disciplinei urmărindu-se
articularea transversală a diferitelor obiecte de
învăţământ.
Obiectivele cadru şi de referinţă
 Fizica poate fi privită din două perspective:
Disciplină obiect şi Disciplină instrument
 Scopul procesului
instructiv educativ este
asimilarea de către elevi
a cunoştinţelor ştiinţifice
ale disciplinei
 Se urmăreşte utilizarea
cunoaşterii ştiinţifice întrun scop extern(social
sau tehnic, inclusiv cel al
vieţii cotidiene). Unele
din finalităţi aparţin altui
domeniu sau au un
caracter interdisciplinar
Conţinutul
ştiinţific şi
activităţile de
învăţare
CONCEPTUAL



Fapte ştiinţifice;
Concepte, enunţuri
(reguli, legi,
postulate);
Modele, teorii
ACŢIONAL


Se fundamentează în
planul sintactic al
disciplinei care vizează:
modul de gândire,
caracteristicile
procesului şi metodei
ştiinţifice de cunoaştere
ATITUDINAL
Dezvoltarea unei
gândiri creative, a
capacităţii de
investigare şi valorizare
a propriei experienţe, a
construirii unui set de
valori individuale şi
sociale
Structurarea conţinutului prin programa
şcolară
Prin programa şcolară conţinutul supus învăţării trebuie
selectat şi sistematizat pe baza următoarelor
consideraţii:
 Elevii să-şi însuşească cunoştinţele esenţiale, pe care
se fundamentează ştiinţific Fizica;
 Cunoştinţele selectate să fie prelucrate în vederea
adaptării la nivelul de înţelegere al elevilor;
 Cunoştinţele însuşite să le permită elevilor formularea
unor răspunsuri raţionale, şi creative problemelor
curente şi, mai târziu celor profesionale;
 Cunoaşterea ştiinţifică dobândită trebuie să-l conducă
pe elev spre o atitudine corectă faţă de ştiinţă şi
tehnologie, mediu şi comunitate.
Conţinuturi la nivel liceal
 În liceu se studiază teoriile fizicii clasice, într-o
succesiune ce ţine cont de nivelul de abstractizare al
conceptelor formulate.
 La acest nivel se doreşte ca elevul să asimileze un
sistem închegat de cunoştinţe, adaptat nivelului de
dezvoltare intelectuală şi cunoştinţelor intra- şi
interdisciplinare şi orientat spre viaţă(fenomene
naturale, aparate şi dispozitive utilizate în tehnică).
 Se urmăreşte ca absolventul de liceu să posede
discernământ în domeniul Fizicii şi să-şi
menţină(pentru Fizică) un interes constant şi la un
nivel acceptabil(prin raportare la idealul educaţional)
Conţinuturi la nivel gimnazial
 Nivelul dezvoltării intelectuale a elevilor de gimnaziu este unul
preformal(M. Ionescu- 1995), care depăşeşte stadiul operaţiilor
concrete dar nu se încadrează, în totalitate, în parametrii
gândirii formale.
 La nivel gimnazial trebuie demarate:
- procesul conceptualizării, cu acordarea de atenţie selectării
unităţilor tematice după criterii de importanţă(conţinut
fundamental, conţinut de interes actual- solicitat de exigenţa
socială, conţinut atractiv);
- iniţierea în studiul experimental;
 La absolvirea ciclului gimnazial, elevii trebuie să posede un
număr redus de noţiuni şi concepte(preponderent calitative şi
mai puţin cantitative).
Restructurarea la nivelul
programei şcolare
Conţinutul
ştiinţific
al disciplinei
Conţinut ştiinţific
referitor la
procese fizice ce
implică sistemul
fizic CORP
Conţinut ştiinţific
centrat pe
procese fizice ce
implică sistemul
fizic PARTICULĂ
ÎN CÂMP
Conţinut ştiinţific
centrat pe UNDĂ
Conţinut ştiinţific
ce susţine ideea
comportării duale
UNDĂCORPUSCUL
Manualele şcolare unice şi/sau
alternative

Mijloc de învăţământ conceput pentru
eficientizarea procesului învăţării. Reprezintă
punctul final al unui parcurs care are ca punct
de plecare un articol ştiinţific ce prezintă
rezultatele unei cercetări teoretice sau
experimentale.
Articol
ştiinţific
Articol de
sinteză
Lucrare
ştiinţifică
cu caracter
de sinteză
Curs universitar
Manual pentru
Perfecţionarea
profesorilor
Manual
şcolar;
Manuale
auxiliare
Realizarea manualului presupune
câteva faze:
 Documentarea propunătorului;
 Redactarea manualului;
 Experimentarea manualului;
 Evaluarea manualului.
Documentarea propunătorului





Justificarea necesităţii manualului;
Identificarea caracteristicilor grupului
ţintă;
Stabilirea funcţiilor viitorului manual;
Stabilirea categoriei de manual pentru
care se optează(închise, deschise, etc)
Precizarea modului de delimitare a
conţinutului ştiinţific şi elaborarea
structurii
Redactarea manualului



Se realizează în două etape: redactarea unui
capitol şi apoi a întregului manual;
Capitolul redactat este supus experimentării
pentru a se stabili dacă este accesibil, sprijină
învăţarea, favorizează transferul cunoştinţelor,
dezvoltă gândirea critică şi ştiinţifică a elevilor;
După evaluarea capitolului se redactează tot
manualul. Manuscrisul este citit de profesori,
inspectori de specialitate, specialişti în didactica
disciplinei, care vor urmări corectitudinea
ştiinţifică, calitatea limbajului şi a prezentării,
coerenţa conţinuturilor.
Experimentarea manualului
Există trei categorii de practici:
 Experimentarea la scară mare, cu o durată
de cel puţin 3 luni; se va selecta conţinutul
cu gradul maxim de dificultate, pe un
eşantion mare de subiecţi din zone urbane
şi rurale;
 Experimentarea limitată a manualului; se
aleg câteva clase şi un conţinut ca mai sus;
 Lipsa experimentării; se acceptă când
manualul se înscrie în tipare clasice şi când
autorii au o experienţă bogată în elaborarea
de manuale şcolare;
EVALUAREA
Un manual este supus la două tipuri de
evaluare:
 evaluarea manualului propriu-zis;
 evaluarea rezultatelor obţinute în urma
utilizării în practica didactică.
Evaluarea manualului propriu-zis
Comisia de evaluare va urmări dacă manualul:
 Poate fi utilizat de toţi elevii, indiferent de
mediu(urban-rural);
 Are un conţinut ştiinţific corect;
 Contribuie la creşterea eficienţei învăţării;
 Este atractiv din punct de vedere al
conţinutului cât şi din cel al aspectului
Evaluarea în urma utilizării
în practica didactică




Este centrată pe utilizarea manualului iar
aprecierea este legată de următoarele
aspecte:
Procentajul profesorilor şi elevilor care
utilizează manualul;
Manualul este utilizat de elevi acasă, alături
de alte referinţe atunci când li se cere să se
documenteze;
Manualul este utilizat de profesori în
pregătirea lecţiei.
CONCLUZIILE EVALUĂRII
Evaluarea obiectivă a manualelor caută să stabilească în
ce măsură transpunerile didactice existente în manual:
 oferă sprijin elevului în depăşirea unei concepţii,
prezentând cunoştinţa corectă şi propunând activităţi
de învăţare(inclusiv itemi de evaluare) care să oblige
elevul să-şi apeleze concepţia şi s-o utilizeze;
 Oferă un model explicativ corect(ceea ar putea preveni
instalarea unei concepţii sau a unui conflict cognitiv
între concepţia existentă şi cunoştinţa corectă);
 Includ concepţia printre itemii de evaluare(ca variantă
greşită de răspuns la o întrebare sau problemă)
BIBLIOGRAFIE
• UNGUREANU, Dorin(1999), Educaţie şi
curriculum. Timişoara, Editura Eurostampa
• IONESCU, Miron(1995), Didactica
modernă. Cluj Napoca, Editura Dacia
• M.E.N., Consiliul Naţional pentru
Curriculum(1998), Curriculum Naţional
pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de
referinţă. Bucureşti