Transcript - Anatol Basarab • PsiForce

PSIHOLOGIA RELAŢIILOR DE CUPLU
ŞI A FAMILIEI
Lector Univ. Dr.
Alin Sebastian Godeanu
Curs 1. Psihologia relaţiei de cuplu.
Noţiuni introductive
I. Definirea cuplului şi a familiei. Ce este un cuplu şi ce este o familie ?

Psihologia relaţiei de cuplu şi de familie se centrează pe surprinderea
patternurilor şi mecanismelor psihologice implicate în construcţia şi
funcţionarea relaţiilor de cuplu şi de familie.
1. Care este motivaţia conştientă şi inconştientă care îi aduce pe doi oameni
într-o relaţie de cuplu ?
2. Care sunt rolurile partenerilor în relaţia de cuplu?
3. Ce sentimente, emoţii, comportamente aduc oamenii cuplu şi în viitoarea
familie ?
4. Care sunt disfuncţiile de cuplu şi ce înseamnă un cuplu cu potenţial
patogen?
5. care sunt metodele de evaluare, diagnostic şi intervenţie psihotrapeutică
asupra relaţiei de cuplu?
Definiţii ale cuplului şi familiei

Teoria sistemelor:
1. Don Jackson defineşte familia ca sistem cu homeostazie proprie
care îi permite să reziste schimbărilor (1967)
2. Murray Bowen defineşte familia din perspectivă psihodnamică.
Familia este un sistem de relaţii emoţionale. Frecvent, în abordarea sa,
Bowen se concentra asupra unui membru al familiei şi a felului cum se
relaţionează acesta cu restul familiei.
3. Andre Ruffiot defineşte cuplul ca fiind un grup format din două fiinţe
umane având la bază dragostea. (apud Möhring, Peter, 2005) Ei crează
ceva nou, ceva care nu existat anterior. Acelaşi Ruffiot introduce
conceptul de “corp al cuplului” pentru a descrie ceea ce crează cei doi
parteneri de cuplu împreună (apud Möhring, Peter, 2005). Treptat în
spaţiul cuplului se reactivează patternuri, modele comportamentale,
emoţii, sentimente, nevoi asociate familiei de origine a fiecăruia dintre
parteneri.
4. Laing R.D. defineşte familia ca un sistem interiorizat de
relaţii, operaţii între elementele componente (membrii familiei)
şi ansamblul elementelor care îl compun (familia). Membrii reali
ai unei familii se pot simţi incluşi sau excluşi, ca parte sau
element din ansamblul numit familie şi acest fapt contribuie la
sentimentul de a include sau de a exclude familia din
reprezentarea lor interioară. Punctul de vedere susţinut de
Laing se referă la grupul familial ca interior, poate condiţiona
raporturile unui individ cu el însuşi: fiecare element din interior
depinde de elementele care se transformă în interiorul Eului, a
grupului interiorizat, structurând astfel un spaţiu şi un timp
propriu grupului.
5. Minuchin S. - familia este mai mult decât o sumă de indivizi, în
interiorul ei au loc o serie de interacţiuni conform unor reguli,
explicite sau nu. Totalitatea acestor reguli constituie un întreg, o
structură.
6. Satir V. - terapia comunicaţională, membrii unei familii pot fi
învăţaţi să comunice mai sincer şi mai eficient.
7. Jay Haley şi Cloe Madanes – familia funcţională - un sistem
deschis, cu graniţe bine conturate, clare şi care permit schimbul
de informaţii în mod adecvat şi predictibil.
8. Mitrofan I. - Cuplul conjugal se individualizează ca o
microstructură biopsihosocială, rezultat al unui proces
interacţional creator, multiconex şi multinivelar (Mitrofan, 1989,
2011).
Perspectiva psihogenealogică
1. În sens genealogic, familia reprezintă un sistem ce funcţionează într-un spaţiu
în care se stabilesc legături între membrii ce o compun.
2. Evelyn Granjon defineşte familia ca fiind singurul grup unde regăsim legături de

alianţă, de afiliere şi de fraternitate (Granjon, 2005).
Grupul familial se
constituie şi se construieşte sub o moştenire psihică care se transmite din
generaţie în generaţie.
3. André Ruffiot pornind de la teoria lui Freud cu privire la constituirea aparatului
psihic şi de la teoria grupurilor lui K. Lewin, numeşte familia – aparat psihic
familial.
Prin acestă noţiune A. Ruffiot se referă la familie ca la un aparat
psihic, punând în evidenţă aspecte ce ţin de dinamica legăturilor
conjugale, familiale, fratrie, mandatul inter- şi transgeneraţional.
Funcţiile cuplului şi ale familiei

Familia ca grup rămâne în strânsă legătură cu cu comunitatea din care
fac parte membrii ei. Din acest motiv este foarte important să
cunoaştem normele sociale şi cultura din care face parte o familie
înainte să ne referim la ea ca fiind funcţională sau nefuncţională. Tot
atât de important este să ţinem cont şi de contextul istoric în care a
trăit sau trăieşte o familie la un moment dat.

Aşteptările privind rolurile şi dinamica familială s-au schimbat în
prezent mai ales când avem ca punct de referinţă familia patriarhală,
tradiţională care mai stătea în picioare în societatea occidentală.
Funcţiile cuplului şi ale familei:
1. Funcţia de suport;
2. Funcţia de comunicare;
3. Funcţia de rezolvare a problemelor;
4. Funcţia de asigurare a continuităţii grupului familial – funcţia de
reproducere;
5. Funcţia de relaţionare;
6. Funcţia de satisfacere a nevoilor.
Nivele de funcţionare a cuplului
Alberto Eiguer (2008) defineşte patru niveluri de funcţionare ale
cuplului. Modul generic al legăturii în orice tip de relaţie, deci
şi în cea care implică parteneriatul erotic, se poate observa
prin intermediul a patru niveluri de manifestare:
1.
Nivelul arhaic, unde îşi au loc gândurile şi trăirile cele mai
primitive ale funcţionării psihice, acel originar primordial în
care lumea există ca un tot unitar;
2. Nivelul oniric, exprimat prin tendinţa manifestă a unuia dintre
partenerii de cuplu de a găsi în celălalt posibilitatea de a sublima
trăirile inconştiente;
3. Nivelul miturilor şi legendelor colective, care animă credinţele şi
gândurile comune celor doi parteneri la nivel inter- şi
transgeneraţional;
4. Nivelul legiferant, exprimând legea nescrisă căreia cei doi parteneri
de cuplu i se supun.
Aşadar, observarea dinamicii legăturilor de cuplu, pornind de la cele
patru nivele de manifestarea a legăturilor, oferă posibilitatea
conştientizării rolurilor identitare în cadrul relaţiei de cuplu.

Pentru a observa dinamica inconştientă a rolurilor în cadrul relaţiei de
cuplu şi mai ales sursa problemelor, Alberto Eiguer este de părere că
întâlnirea celor doi parteneri din prezent nu face decât să asigure
continuitatea antecesorilor, ceea ce echivalează cu partea
moştenirii – mandatul transgeneraţional.

Angajarea într-o relaţie amoroasă reprezintă totodată o
suprainvestire a partenerului. Dimensiunea trangeneraţională a
cuplului este întotdeauna prezentă. Este lesne de înţeles că partenerii
cuplului conjugal nu au informaţii precise despre modul în care s-au
transmis conţinuturile psihice ale antecesorilor, însă aceste informaţii
sunt păstrate în memoria afectivă a fiecăruia şi reprezintă mobiluri
care pot reînvia în viaţa cuplului sub diverse aspecte.
Legături familiale – relaţia de obiect – relaţia
de cuplu
Modul în care se realizează diversele raporturi familiale şi cum se
transferă ele asupra relaţiei de cuplu.
Teoria legăturii
 Teoria legăturii se întemeiază pe interfuncţionalitatea inconştientă
dintre două (sau mai multe) persoane.
 Pichon-Rivière recuză definiţia clasică a relaţiei de obiect, afirmând că
nu este posibilă imaginarea relaţiei de obiect (intern) cu un altul (extern),
fără a lua în considerare relaţia de obiect a acestui altul în raport cu
primul. A-l investi pe un altul, a fantasma sau a acţiona vizavi de acesta
presupune o investire, o fantasmă şi o acţiune ca răspuns, căci acesta îl
solicită.
 Rezultatul este o legătură, suprapunerea totalizantă, nouă şi originală, a
acestor două relaţii de obiect. Asta presupune o reajustare permanentă;
erotismul poate fi transferat altuia, orice fantasmă este influenţată de
stimulii fantasmatici care vin de la celălalt.

Exemplu: sugarul o investeşte (o iubeşte sau o urăşte) pe mama
sa, aceasta îl investeşte pe copil, ba mai mult, cu investirea sa
îi aduce un adaos imaginar, care fasonează fantasma copilului
şi o îmbogăţeşte, prin ideea capacităţii de reverie maternă, aşa
după cum Bion a reuşit să evidenţieze explicând rolul funcţiei
alfa. Tatăl copilului este prezent în ecuaţie încă de la început,
pentru că mama copilului se află în relaţie fantasmatică cu
tatăl copilului. Însă, în măsura în care mama şi copilul nu se
află doar într-o „relaţie de obiect”, ci „în legătură”, deci în
reciprocitate, fiecare modificare în privinţa dorinţelor sau a
recunoaşterii lor mutuale îmbogăţeşte fiecare reprezentare pe
care copilul şi-o va face despre tatăl şi mama sa.
Modul de grupare a legăturilor în inconştient
 În inconştient, lumea obiectelor sfârşeşte prin a regrupa urmele
a două tipuri de legături:
a) legăturile subiectului cu tatăl său şi cu mama sa, legături
de iubire, respectiv ură; şi
b) legăturile relaţionale între obiectele inconştiente ca
atare, prioritară fiind legătura cuplului parental, dar şi
celelalte legături intra-familiale.
 Astfel, teoria legăturii permite sesizarea interacţiunii în cadrul
imaginarului grupal (Eiguer, 1994). Pe modelul acestor trasee
de formare a legăturilor, explicate anterior, se formează şi
legăturile de cuplu.
Alberto Eiguer (1994), „de îndată ce un individ (membru al familiei)
se găseşte în contact cu alţi indivizi, el relansează dinamica
modelului propriu al legăturilor inconştiente, reproducând diade
multiple”.
Tipuri de legături familiale

Descoperirea legăturilor în cadrul relaţiei de obiect a permis
dezvoltarea şi nuanţarea unor tipuri de legături şi explicarea
caracteristicilor ce le definesc în cadrul familial, fiind aplicabile
şi relaţiei de cuplu.
Tipuri de legături
a) Legăturile narcisice, în care se întâlnesc aspecte nonindividualizate ale aparatului psihic, în care Eul/non-Eul este cel
mai nediferenţiat (deci nerecunoscut ca fiind propriu). Eiguer
foloseşte, pentru a ilustra acest tip de legătură, situaţia copilului
care „utilizează” un autoerotism originar, ansamblul senzaţiilor
sale epidermice, spontane sau provocate de altcineva, pe care
acesta le interpretează ca fiind autogenerate.


Aceste senzaţii se află la temelia unor reprezentări de neconceput,
care abia dacă pot fi considerate ca reprezentări ale unui lucru, având
totuşi funcţia de a consolida limitele identităţii, un fundal a ceea ce eşti,
un „Eu-piele” care delimitează „înăuntrul” de „în afară”. Între
membrii unei familii această ţesătură a legăturilor narcisice individuale
contribuie la constituirea unei epiderme comune (un Sine identitar).
b) Legăturile obiectale sunt legăturile purtătoare de alteritate. Ele
se formează pornind de la alegerile amoroase dintre partenerii
unui cuplu, celălalt fiind perceput după modelul obiectului
intern, ceea ce face să apară diferenţele de sex şi de generaţie,
pe care părinţii le vor transmite mai târziu copilului. Pasiunea
fulgerătoare iniţială va fi, în acest sens, mai puţin organizatoare
decât dezamăgirea relativă care poate să survină pe termen
mai lung sau mai scurt.
Iubirea s-ar constitui datorită mişcării care urmăreşte să atenueze
castrarea şi faliile pe care le-ai putea descoperi la tine sau la celălalt.
Proiectul familial capătă formă prin oscilaţia dintre seducţie şi castrare,
dintre iluzie şi deziluzie. Investirea celuilalt după un model al obiectului
şi al legăturii interne conduce uneori la reproducerea sa în cadrul
interrelaţiei. Atunci când celălalt nu răspunde aşteptării inconştiente,
subiectul încearcă, prin acţiunile şi vorbele sale, să îl facă să
reacţioneze în aşa fel încât să ajungă să se exprime aşa cum ar face-o
obiectul său intern.
De la legătură la relaţia de obiect





O legătură nu este neapărat o relaţie de obiect. O relaţie este ceea ce
copilul a văzut la părinţii săi, interfuncţionalitatea lor,
interacţiunile dintre aceştia şi ceea ce o reprezintă.
Eiguer (1984) afirmă că legătura este cea stimulată de fantasmele
provocate de celălalt, în nevoia de a-l face pe celălalt să se simtă
apreciat, iubit şi recunoscut.
Prin natura sa, legătura implică:
reciprocitatea investirii partenerilor;
dorinţe concordante;




deplasarea unui obiect intern asupra altuia şi deplasarea
reprezentării relaţiei dintre obiectele interne asupra legăturii;
atenţia la răspunsul partenerului după modelul de obiect al
legăturii inconştiente;
inducerea de conduite, emoţii şi reprezentări asupra celuilalt,
acesta din urmă putând să răspundă inducerii produse;
rezonanţa conduitelor şi fantasmelor interne ale partenerilor, ceea
ce se numeşte „interfantasmare”.
Clasificarea legăturilor familiale

Psihanaliştii de familie Gérard Decherf şi René Kaës (2005),
realizează o clasificare a legăturilor, precum:
legături de cuplu (de alianţă);
consangvinitate;
filiaţie;
legăturile mamei cu familia sa de origine (legăturile copilului
cu familia de origine a mamei);
legături genealogice (transgeneraţionale);
legăturile grupului familal în raport cu exteriorul.

În acest mod se prefigurează caracterul fondator al familiei care
serveşte drept legătură de cuplu.
Acest caracter fondator se va structura pornind de la două tendinţe:
- o tendinţă formatoare, ce se referă la ansamblul educaţional
cu funcţie formatoare, vizând idealul de formare; şi

- o tendinţă ce se referă la satisfacerea primitivă a propriilor
nevoi, corespondentă tendinţei narcisice (Granjon, 1987, apud
Eiguer, 2002).
Aceste două tendinţe se împletesc şi alcătuiesc o dinamică
specifică la nivelul manifestării identităţii de rol-sex în cadrul
parteneriatului erotic.
Dimensiuni ale funţionării relaţiei de cuplu

Partick De Neuter şi Danielle Bastien au descris trei dimensiuni ale funcţionării
parteneriatului erotic/relaţiei de cuplu, ce reprezintă totodată reperele de
explorare a interacţiunilor conştiente, dar mai ales inconştiente ale partenerilor:
1. nivelul imaginar, având drept conţinut proiecţii şi introiecţii.
Acest nivel corespunde primei etape a parteneriatului erotic,
reprezentată de experienţa îndrăgostirii;
2. nivelul simbolic sau nivelul semnificaţiilor pe care cei doi
parteneri îl dau actelor şi trăirilor în interiorul relaţiei parteneriale;
3. nivelul sau registrul real reprezentat de ansamblul actelor
comportamentale
în cadrul parteneriatului erotic.
Acest nivel, împreună cu primele două, constituie
un teritoriu
propriu cuplului (De Neuter, Bastien, 2007).

Aceste dimensiuni se manifestă în diferite grade şi formează o
dinamică specifică fiecărui cuplu, în care sunt împletite dragostea şi
ura deopotrivă, instalându-se astfel crize la nivelul diferitelor registre.
Perspective teoretco-aplicative privind
studierea relaţiei de cuplu şi a familiei

Perspective teoretco-aplicative privind studierea relaţiei de cuplu şi a
familiei se axează pe următoarele aspecte:
- studierea modului de organizare şi funcţionare a vieţii de cuplu şi de
familie;
- studierea dinamicii relaţiei de cuplu: roluri, identatea de rol-sex,
expectanţe de rol;
- studierea mecanismelor psihologie implicate în constituirea şi
funcţionarea relaţiei de cuplu;
- studierea aspectelor spiho(patologice) ale funcţionării cuplului;
- evaluarea şi intervenţia psihoterapeutică asupra relaţiei de cuplu.