Transcript Ziua internationala a SSM 2010 Riscuri noi si

Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureş
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A SECURITĂŢII
ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
- 28 aprilie 2010 -
RISCURI NOI ŞI EMERGENTE
Ing. Victor Bolchiş
Inspector de muncă
Material alcătuit pe baza următoarelor lucrări:
Risques émergents et nouvelles formes de prévention dans un monde du travail en mutation. În:
http://www.ilo.org/safework/info/publications/lang--en/contLang--fr/docName--WCMS_124340/index.htm
FACTS 74 - Previziunile expertilor privind riscurile psihosociale emergente
legate de securitatea si sanatatea in munca,
Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca
FACTS 68 - Previziunea expertilor privind riscurile biologice emergente
legate de securitatea si sanatatea in munca,
Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca
Brosura „Riscuri noi si emergente in materie de securitate si sanatate in munca”,
Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca. În:
http://www.inspectmun.ro/Ziua%20SSM%20index%202010/Ziua%20SSM.html
Riscurile emergente
Un „risc emergent de SSM” este un risc nou şi, în acelaşi
timp, în creştere.
Nou înseamnă că:
■ riscul era inexistent înainte sau
■ o problemă de lungă durată este considerată acum a fi un
risc, din cauza unor noi cunoştinţe ştiinţifice sau percepţii
publice.
Riscul este în creştere dacă:
■ numărul pericolelor care conduc la risc este în creştere sau
■ probabilitatea de expunere este în creştere sau
■ efectul pericolului asupra sănătăţii lucrătorilor se agravează.
Identificarea riscurilor emergente - 1
Strategia comunitară 2002-2006 privind sănătatea şi securitatea în
muncă a solicitat Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate
în Muncă să instituie un observator al riscurilor pentru a sprijini
„anticiparea riscurilor noi şi emergente”, în cadrul dezvoltării
unei „culturi autentice de prevenire a riscurilor”.
Agenţia a făcut primii paşi în direcţia înfiinţării unui Observator
European al Riscurilor (ERO) bazându-se pe activitatea sa
anterioară privind mediul schimbător al muncii, pe cercetare şi
pe informaţii de bune practici privind riscurile emergente.
În primă fază, una dintre principalele sarcini ale ERO a fost
publicarea a patru rapoarte de bază, care îmbină previziuni ale
experţilor cu reexaminări ale literaturii ştiinţifice pentru a
evidenţia riscurile emergente în patru domenii principale de
securitate şi sănătate în muncă (OSH): riscuri emergente fizice,
biologice, psihosociale şi chimice.
Identificarea riscurilor emergente - 2
Previziunea experţilor a fost formulată în urma rezultatelor a
trei anchete consecutive bazate pe chestionare, utilizând
metoda Delphi.
Conform acestei metode, rezultatele anchetelor precedente se
întorc la experţi pentru o evaluare suplimentară, până când
se ajunge la un consens.
Riscurile au fost calculate utilizând o scară Likert cu cinci
niveluri.
Ca exemplu, în cazul riscurilor biologice, treizeci şi şase de
experţi din 20 de state membre, dar şi din Elveţia, au
participat la anchetă.
Aceşti experţi aveau cel puţin cinci ani de experienţă în
domeniul SSM şi al riscurilor biologice.
Riscuri emergente - Aspecte generale
Starea de sănătate şi securitate în muncă a forţei de lucru din
UE este afectată de numeroşi factori, între care:
 structura demografică în schimbare a forţei de muncă;
 răspândirea noilor tehnologii;
 o reducere a importanţei sectoarelor economice care dominau
până nu demult, precum industria şi mineritul.
Acest lucru generează schimbări nu doar ca număr de locuri
de muncă în fiecare sector, ci şi ca tipuri de posturi disponibile.
Profilul de vârstă al forţei de muncă este în schimbare.
Noile tehnologii creează noi categorii de locuri de muncă.
Globalizarea presupune că ameninţările la adresa sănătăţii,
care erau cândva îndepărtate, se răspândesc cu uşurinţă în
întreaga lume într-o perioadă scurtă de timp.
Riscuri emergente - Aspecte specifice
Observatorul European al Riscurilor pune în evidenţă
modificări semnificative, cu influenţă asupra riscurilor, în
următoarele domenii:
 structura de vârstă a lucrătorilor;
 stăpânirea riscurilor chimice la nivelul IMM-urilor;
 structura de ocupare a forţei de muncă în funcţie de activitate;
 expunerea la zgomot şi deficienţa auditivă;
 expunerea la radiaţii ultraviolete;
 raportul dintre sexe sub diferite aspecte legate de muncă;
 piaţa forţei de muncă - situaţia ocupării forţei de muncă;
 nanotehnologiile;
 bolile profesionale;
 structura ocupaţională;
 pandemiile;
 structura accidentelor de muncă pe cauze;
 stresul asociat muncii;
 lucrătorii tineri.
Riscuri chimice în cadrul IMM-urilor - 1
Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă 99,42%
din totalitatea întreprinderilor din UE.
IMM-urile reprezintă aproximativ 80% din totalitatea bolilor
profesionale provocate de agenţi chimici, înregistrate în UE.
Acest lucru indică faptul că un număr mare de lucrători din
IMM-uri sunt expuşi la substanţe chimice, care, din cauza
protecţiei necorespunzătoare şi a practicilor de lucru
nesigure, pot reprezenta un risc pentru securitatea şi sănătatea
acestora.
Lucrătorii din IMM-uri pot fi expuşi la substanţe chimice într-o
varietate de sectoare de activitate, inclusiv construcţii,
spălătorii, servicii medicale, servicii personale (coafură),
prelucrarea metalelor, textile, mobilier şi producţie
alimentară, transporturi şi eliminarea deşeurilor.
IMM-urile au, în general, mai puţine resurse decât societăţile
mari pentru un management adecvat al riscurilor.
Riscuri chimice în cadrul IMM-urilor - 2
În funcţie de ocupaţie, la nivelul UE, cel mai ridicat risc în
materie de accidente de muncă datorate substanţelor
periculoase este întâlnit în toate tipurile de producţie, cu
37,8% din totalul acestor accidente. Aproximativ 10,5%
dintre accidente se produc în construcţiile de clădiri noi, 10%
în activităţile de curăţare a spaţiilor şi utilajelor şi 7% în
activităţile de întreţinere.
Principalele măsuri de prevenire care trebuie aplicate, în
general, în cadrul societăţilor sunt enumerate în Directivele
UE specifice preluate de HG nr. 1.218/2006 privind
stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în munca
pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor
legate de prezenta agenţilor chimici.
Acestea includ:
 eliminarea substanţelor şi proceselor periculoase sau
înlocuirea acestora cu alternative mai puţin periculoase;
 aplicarea de măsuri de protecţie colectivă, cum ar fi controale
tehnice sau ventilarea corespunzătoare şi măsuri
organizatorice adecvate;
 asigurarea unei echipament corespunzător pentru lucrul cu
agenţi chimici;
 reducerea la minimum a numărului de lucrători expuşi sau
care ar putea fi expuşi;
 reducerea la minimum a duratei şi intensităţii expunerii;
 măsuri adecvate de igienă;
 reducerea cantităţii de agenţi chimici până la limita minimă
necesară pentru tipul de muncă respectiv;
 metode de lucru adecvate, inclusiv măsuri pentru
manipularea, depozitarea şi transportul în condiţii de
siguranţă al agenţilor chimici periculoşi şi al deşeurilor;
 atunci când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace,
aplicarea de măsuri de protecţie individuală, incluzând
echipamente de protecţie personală.
Riscuri biologice emergente
Cele mai importante 10 riscuri biologice emergente identificate de
experţi în cadrul anchetei Observatorului European al Riscurilor:
• riscuri profesionale legate de pandemii;
• calitate slabă a evaluării a riscurilor biologice datorată evaluării
dificile;
• expunerea lucrătorilor la microorganisme rezistente la
medicamente;
• lipsa informaţiilor privind riscurile biologice;
• întreţinerea defectuoasă a sistemelor de aer condiţionat şi de
alimentare cu apă;
• formarea necorespunzătoare în domeniul SSM a personalului
autorităţilor locale;
• riscuri biologice în uzinele de tratare a deşeurilor;
• endotoxinele;
• expunerea combinată la bioaerosoli şi la substanţe chimice;
• mucegaiul din locurile de muncă închise.
Riscuri biologice - Pandemiile - 1
O pandemie poate fi definită ca:
 o epidemie (izbucnire) a unei boli infecţioase şi
 un agent care infectează un număr mare de oameni şi
 un agent care se manifestă pe o suprafaţă geografică foarte vastă.
Apar noi agenţi patogeni, boli noi: sindromul respirator acut sever
şi gripa aviară. Reapar boli cu caracter epidemic considerate
eradicate: holera şi frigurile galbene.
Având în vedere viteza şi volumul traficului şi comerţului
internaţional, un agent patogen, când apare, se poate răspândi cu
repeziciune în întreaga lume, dând naştere unei noi pandemii.
Întrucât multe dintre aceste boli sunt zoonoze (boli transmise de la
animale la oameni), lucrătorii cei mai expuşi riscurilor sunt
aceia care intră în contact cu animale infectate sau cu aerosoli,
pulberi sau suprafeţe contaminate cu secreţiile acestora.
Alte grupuri de mare risc sunt lucrătorii implicaţi în comerţul
mondial, precum şi cei care vin în contact cu persoane infectate,
cum ar fi personalul medical şi membrii echipajelor avioanelor.
Riscuri biologice - Pandemiile - 2
Examinarea lanţului epidemiologic (sau de transmitere) este un
instrument esenţial pentru evaluarea riscurilor biologice la locul
de muncă şi stabilirea măsurilor de prevenire: de preferinţă,
acţionarea directă asupra rezervorului de agent infecţios pentru a
reduce riscul la sursă, şi ruperea lanţului de transmitere într-o
fază cât mai timpurie.
În situaţiile pandemice, protejarea lucrătorilor din domeniul
sănătăţii reprezintă o prioritate majoră atât din perspectiva
sănătăţii în muncă, cât şi din perspectiva sănătăţii publice. Aceştia
sunt expuşi unui risc crescut în timpul epidemiilor virulente de
boli infecţioase. De exemplu, în timpul izbucnirii sindromului
respirator acut sever (izbucnit în Asia de Sud-est în 2002/2003),
lucrătorii din domeniul sănătăţii au reprezentat 21% până la
57% din totalul cazurilor raportate.
Cadrele medicale au o datorie etică reciprocă de a informa, proteja şi
sprijini personalul din domeniul sănătăţii, precum şi o obligaţie
legală în acest sens.
Riscuri biologice - Pandemiile – 3
Pentru cadrele medicale este necesară instituirea de programe de
evaluare a riscurilor de boli profesionale infecţioase şi de
management al riscurilor.
Protecţia lucrătorilor din domeniul sănătăţii trebuie integrată în lupta
împotriva infecţiilor nozocomiale (dobândite în spital).
În general, acţiunile de protecţie pentru lucrători trebuie să aibă în
vedere:
• o protecţie respiratorie adecvată prin dispozitive de protecţie
respiratorie de unică folosinţă pentru filtrarea particulelor, având
efecte pozitive împotriva agenţilor infecţioşi aerogeni, precum şi
împotriva stropilor;
• oferirea de informaţii complete despre riscurile şi măsurile de
protecţie, locurile care trebuie evitate, igiena alimentară, spălatul pe
mâini şi precauţiile sanitare în caz de expunere suspectată;
• protecţia trebuie extinsă şi asupra persoanelor care călătoresc.
Riscuri biologice - Organisme rezistente la medicamente
Agenţii antimicrobieni au contribuit la reducerea ameninţării pe care
o reprezintă bolile infecţioase. Cu toate acestea, acţiunea lor este
periclitată de apariţia şi răspândirea la nivel mondial a
organismelor rezistente la agenţi antimicrobieni, în special ca
urmare a întrebuinţării exagerate sau necorespunzătoare a
antibioticelor.
Lucrătorii din sectorul sanitar sunt expuşi riscurilor, din cauza
apariţiei unor organisme, cum ar fi stafilococii aurii meticilinorezistenţi (SAMR) şi tuberculoza extrem de rezistentă la
medicamente (XDR-TB).
Organismele rezistente la medicamente reprezintă, de asemenea, un
risc pentru lucrătorii care intră în contact cu animalele.
Organismele rezistente la medicamente provoacă infecţii grave care
altfel nu s-ar produce şi conduc la creşterea insucceselor
terapeutice.
Riscuri biologice - Evaluarea dificilă a riscurilor
Calitatea slabă a evaluării a riscurilor biologice datorată evaluării
dificile este a doua problemă, ca importanţă, identificată în cadrul
anchetei efectuate de Observatorul European al Riscurilor.
În ciuda obligaţiei de a evalua riscurile biologice prevăzute de
Directiva 2000/54/CE (preluată de HG nr. 1.092 din 16 august
2006), cunoştinţele şi informaţiile despre riscurile biologice
continuă să fie relativ puţin dezvoltate.
În practică, este dificil să se efectueze o evaluare corespunzătoare
a riscurilor biologice. Este nevoie să se elaboreze metode mai bune
pentru măsurarea şi evaluarea expunerii la agenţii biologici,
precum şi să se stabilească corespunzător relaţia doză-efect.
Mai mult, s-a ridicat, de asemenea, problema lipsei de informaţii
transmise lucrătorilor – de exemplu, formarea necorespunzătoare
în domeniul SSM a lucrătorilor.
Riscuri biologice - Tratarea deşeurilor
Situaţii noi şi complexe de expunere se întâlnesc în noile industrii,
ca aceea a tratării deşeurilor. Industria tratării deşeurilor utilizează
un număr din ce în ce mai mare de lucrători. Totuşi,
reglementarea acesteia a avut în primul rând scopuri legate de
mediu şi nu abordează suficient problemele privind SSM.
Principalele probleme de sănătate observate la lucrători sunt
cauzate de bioaerosoli, care conţin o varietate de microorganisme
aeropurtate, inclusiv mucegai şi endotoxine, precum şi compuşi
organici volatili. Printre efectele semnalate asupra sănătăţii se
numără inflamarea căilor respiratorii superioare şi bolile
pulmonare, sindromul toxic al pulberilor organice, problemele
gastrointestinale, reacţiile alergice, bolile de piele şi iritarea
ochilor şi a mucoaselor.
Manevrarea deşeurilor medicale şi a obiectelor ascuţite poate
cauza alte infecţii, inclusiv hepatită şi infecţia cu virusul
imunodeficienţei umane (HIV).
Riscuri biologice - Calitatea aerului din interior
Mucegaiul aeropurtat este omniprezent în interiorul clădirilor. Deci,
atenţie la aerul din birouri, tot mai numeroase odată cu
dezvoltarea serviciilor. Mucegaiul aeropurtat este prezent, de
asemenea, în staţiile de tratare a deşeurilor şi a apelor uzate, în
fabricile pentru prelucrarea bumbacului şi în sectorul agricol.
Expunerea la mucegai poate cauza astm, boli ale aparatului
respirator, dureri de cap, simptome asemănătoare gripei, infecţii,
boli alergice şi iritări ale nasului, gâtului, ochilor şi pielii, şi poate
contribui la sindromul clădirilor insalubre. Au fost identificate
peste 100 000 de specii de mucegai, însă este posibil să existe
până la 1,5 milioane în întreaga lume.
Întreţinerea superficială a sistemelor de aer condiţionat şi de
aprovizionare cu apă conduce, de asemenea, la creşterea şi
răspândirea agenţilor biologici în spaţiile închise. Apare riscul
apariţiei bolii legionarilor. Unele simptome pe care le au lucrătorii
din birouri, atribuite în mod eronat bolilor asemănătoare gripei,
sunt de fapt, deseori, rezultatul unor agenţi biologici care s-au
dezvoltat în sistemele de aer condiţionat întreţinute superficial.
Riscuri biologice - Endotoxinele / Expunerea
combinată la agenţi biologici şi la substanţe chimice
Endotoxinele se găsesc în toate locurile de muncă în care sunt
prezente pulberi organice. Printre lucrătorii expuşi riscului se
numără cei din industria animalieră, cercetătorii care lucrează cu
rozătoare, lucrătorii din domeniul tratării deşeurilor şi a apelor
uzate şi chiar lucrătorii din birouri.
Efectele clinice variază de la febră, boli infecţioase, efecte toxice
acute, alergii, sindromul toxic al pulberilor organice, bronşită
cronică şi sindroame asemănătoare astmului, până la şoc septic,
insuficienţe organice şi chiar deces.
Dacă riscurile legate de agenţii biologici sunt greu de evaluat, cele
care rezultă din expunerea combinată la agenţi biologici şi la
substanţe chimice pun şi mai multe probleme. Deşi efectele
potenţiale asupra sănătăţii sunt variate, este dificil să se determine
care dintre aceste componente este responsabilă de fiecare dintre
efectele asupra sănătăţii.
Expunerea la zgomot şi deficienţa auditivă
Deficienţa auditivă indusă de zgomot poate fi cauzată de o singură
expunere la un impuls sonor [peste 140 decibeli (dB(C)] sau de
expunerea la sunete de înaltă intensitate [peste 85 decibeli
(dB(A)] timp de mai multe ore în fiecare zi de lucru în cursul
unei perioade de timp prelungite.
În UE-27, un număr estimativ de 60 de milioane de lucrători – 30%
din forţa de muncă – sunt expuşi la zgomot.
Expunerea la zgomot este frecventă în (peste 35% dintre lucrători)
agricultură, în industria extractivă şi prelucrătoare şi în construcţii.
Cele mai ridicate niveluri de deficienţe auditive asociate muncii sunt
industria extractivă şi prelucrătoare, construcţiile şi transporturile
şi comunicaţiile.
Lucrătorii manuali raportează cea mai ridicată proporţie de
probleme auditive (ei lucrează cu procese şi utilaje zgomotoase).
Sunt, de asemenea, afectaţi de zgomot, chiar şi lucrători din
sectoarele care, în mod tradiţional, nu sunt considerate foarte
zgomotoase, precum educaţia şi sectorul divertismentului.
Directiva 2003/10/CE din 6 februarie 2003, preluată de HG nr.
493/2006, reglementează acest aspect.
Câteva date privind deficienţa auditivă indusă de zgomot:
■ Afecţiunea este însoţită deseori de acufenă sau de ţiuit în urechi.
■ Costul deficienţei auditive asociate zgomotului reprezintă cca 10%
din costul total al despăgubirilor pentru bolile profesionale.
■ Incidenţa recunoscută a deficienţei auditive diferă în funcţie de ţară
şi de politica de recunoaştere: în 2005, 5,9% dintre lucrători au
raportat probleme auditive în UE-15, 13,5% în cele 10 noi state
membre şi 9,7% în Bulgaria şi România.
■ Cel mai mare număr de cazuri se înregistrează în grupele de
vârstă 40–54 ani şi 55–60 ani.
Unii agenţi chimici sunt definiţi drept ototoxici şi sunt nocivi pentru
sistemul auditiv. De ex.: solvenţii, monoxidul de carbon şi acidul
cianhidric. La fel, vibraţiile au efect sinergic cu zgomotul.
Alte efecte negative ale zgomotului: poate duce la o creştere a
oboselii şi stresului, la tulburări de somn şi chiar la efecte
cardiovasculare. Un potenţial efect negativ semnificativ al
zgomotului este mascarea sunetelor de avertizare şi afectarea
comunicării, sporind riscul de accidente la locul de muncă.
Expunerea la radiaţii ultraviolete
Radiaţiile ultraviolete (UV) naturale sau artificiale reprezintă unul
din cele mai semnificative riscuri fizice din mediul de lucru.
Radiaţiile ultraviolete sunt radiaţii electromagnetice, neionizante,
care acoperă intervalul de lungimi de undă de 100–400 nm.
Expunerea excesivă la aceste radiaţii poate fi periculoasă.
Severitatea pericolului depinde de lungimea de undă, de
intensitatea şi de durata expunerii. Supraexpunerea poate
produce afecţiuni ale ochilor, pielii şi sistemului imunitar.
Radiaţiile UV au fost desemnate drept agent cancerigen în 36 de
industrii din UE. În cazul a 11 din aceste industrii, se situează
pe primul loc printre expunerile la alţi agenţi cancerigeni.
Lucrătorii cei mai expuşi la radiaţiile UV sunt cei din sectorul
agriculturii şi vânătorii şi sectorul construcţiilor.
Pe lângă lucrătorii care muncesc în exterior şi sunt expuşi la UV
sunt în situaţie de risc şi lucrătorii care muncesc în interior şi
sunt expuşi la radiaţiile generate de surse artificiale.
În cazul surselor artificiale de radiaţii, riscul pentru sănătate este
mult mai mare decât în cazul radiaţiilor UV naturale: nivelurile
de radiaţii UV pot fi mai ridicate şi pot include lungimi de undă
nocive. Printre lucrătorii aflaţi în special în situaţie de risc din
cauza radiaţiilor UV artificiale se numără cei implicaţi în:
■ tehnici de uscare a vopselelor şi culorilor;
■ aplicaţii de dezinfectare;
■ procese de sudură şi
■ fototerapie.
Lucrătorii din aceste domenii sunt protejaţi prin limite legale de
expunere, prin măsuri de control tehnic şi administrativ, prin
utilizarea de echipamente de protecţie personală şi efectuarea de
examene medicale. Aceste măsuri se pot aplica dentiştilor,
fizioterapeuţilor, litografilor, coşarilor, piloţilor de aeronave şi
navigatorilor, căpitanilor de port, pictorilor, lucrătorilor din
industria agroalimentară şi sudorilor.
Numărul estimat al lucrătorilor expuşi la radiaţii UV artificiale
în ţările UE este de aproximativ 1,2 milioane, care reprezintă
circa 0,65% din forţa de muncă totală.
Nanotehnologiile
Termenul de nanotehnologie se referă la tehnologiile care
presupun crearea şi manipularea materialelor în vederea
dezvoltării de materiale şi produse de dimensiuni nanometrice
pentru a le exploata noile proprietăţi fizico-chimice.
Aceste tehnologii sunt considerate a fi potenţial benefice în
numeroase domenii diferite, dar s-au exprimat temeri legate de
posibilele lor efecte negative asupra sănătăţii şi mediului, nu
numai în domeniul sănătăţii în muncă, ci şi în termeni mai
generali.
Nanotehnologiile reprezintă actualmente una dintre priorităţile
cercetării în materie de SSM în UE-27. Lucrătorii din
domeniul nanotehnologiei pot fi expuşi la noile proprietăţile ale
materialelor şi produselor care au efecte asupra sănătăţii
neexplorate încă pe deplin.
Nanotehnologiile operează cu materiale de dimensiuni minuscule
– sub 100 nm. Un nanometru este un miliard dintr-un metru.
La aceste proporţii mici şi datorită unei suprafeţe relative mărite şi
efectelor cuantice, materialele se pot comporta foarte diferit de
modul în care se comportă atunci când au o formă mai mare şi pot
demonstra noi proprietăţi fizice şi chimice specifice. Ele îşi pot
schimba proprietăţile, cum ar fi dimensiunea, greutatea, volumul,
viteza, rezistenţa, duritatea, durabilitatea, culoarea, eficienţa,
reactivitatea sau caracteristicile electrice. Această particularitate
permite dezvoltarea de noi materiale şi dispozitive cu indicatori de
performanţă superiori şi o funcţionalitate mai mare.
Nanotehnologiile sunt utilizate de zeci de ani în domeniul
semiconductorilor şi în domeniul substanţelor chimice.
Domeniile lor de aplicare includ: tehnologia informaţiei; tehnologia
biomedicală; tehnologia de mediu; tehnologia energetică;
tehnologia de producţie; tehnologia transporturilor, aviaţiei şi
călătoriilor spaţiale; agricultura şi alimentaţia; tehnologia militară
şi a securităţii.
Se prevede ca în 2014, în UE, să fie cca 6 milioane de lucrători în
sectorul nanotehnologiei.
Deşi aplicaţiile şi beneficiile (potenţiale) ale nanotehnologiei sunt
numeroase, există temeri legate de efectele pe care le pot avea
nanoparticulele asupra sănătăţii umane şi de impactul acestora
asupra mediului.
Datorită dimensiunii lor reduse, nanoparticulele pot pătrunde în
organism în trei moduri, prin:
■ aparatul digestiv (ingerare);
■ căile respirator (inhalare);
■ piele (expunere directă).
Odată intrate în organism, nanoparticulele se pot deplasa spre alte
organe sau ţesuturi ale corpului. Au tendinţa de a intra în celule,
de a trece prin membranele celulelor şi de a circula de-a lungul
nervilor. În anumite condiţii, unele nanoparticule pot traversa
chiar bariera sânge-creier.
Factorii care pot afecta riscul de pătrundere a nanoparticulelor în
organism includ:
■ masa, suprafaţa sau numărul particulelor;
■ dacă materialul este pulbere uscată sau se află în soluţie;
■ gradul de limitare şi durata expunerii.
Sunt necesare cercetări pe linie de SSM.
Riscurile psihosociale emergente - 1
Riscurile psihosociale sunt legate de modul de concepere,
organizare şi conducere a muncii, precum şi de contextul
economic şi social al muncii. Riscurile psihosociale sunt adesea
rezultatul unor schimbări tehnice sau organizaţionale.
Ele cauzează creşterea nivelului de stres şi pot conduce la
deteriorarea gravă a stării de sănătate fizică şi mentală .
În anul 2005, peste 20% dintre lucrătorii din cele 25 de state
membre ale UE considerau că sănătatea lor se află în pericol din
cauza stresului legat de muncă.
În anul 2002, costul economic anual al stresului de origine
profesională din UE-15 era estimat la 20 000 milioane euro.
Previziunile referitoare la riscurile psihosociale reflectă opiniile
experţilor în domeniu, care au efectuat trei anchete bazate pe
chestionare, în 2003 şi 2004. Experţii care reprezentau 13 state
membre ale UE, SUA şi Organizaţia Internaţională a Muncii.
Riscurile psihosociale emergente - 2
Cele mai importante 10 riscuri biologice emergente identificate
de experţi în cadrul anchetei Observatorului European al
Riscurilor:
• Contracte nesigure în contextul unei pieţe a muncii instabile;
• Vulnerabilitate crescuta a lucrătorilor în contextul globalizării;
• Noi forme de contracte de muncă;
• Sentimentul lipsei de siguranţă a locului de muncă;
• Forţă de muncă înaintată în vârstă;
• Program de lucru prelungit;
• Intensificarea muncii;
• Producţie si externalizare competitive;
• Exigenţe emoţionale mari la locul de muncă;
• Un echilibru necorespunzător între viaţa profesională şi cea
privată.
Riscurile psihosociale - Noi forme de contracte de
muncă şi nesiguranţa locurilor de muncă
Utilizarea unor contracte de muncă nesigure, împreună cu
tendinţa spre o producţie competitivă (producerea de bunuri şi
servicii cu mai puţine pierderi) şi spre externalizare
(recurgerea la organizaţii externe pentru efectuarea muncii), pot
afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
Muncitorii angajaţi în cadrul unor contracte nesigure tind să
efectueze lucrările cele mai periculoase, să lucreze în condiţii
mai precare şi să primească mai puţină instruire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.
Munca în cadrul unei pieţe a muncii instabile poate da naştere
unor sentimente de nesiguranţă a locurilor de muncă şi poate
conduce la creşterea stresului legat de muncă.
Riscurile psihosociale - Forţa de muncă
înaintată în vârstă
O consecinţă a îmbătrânirii populaţiei şi a pensionării la
vârste înaintate este faptul că forţa de muncă din Europa
este mai bătrână.
Conform experţilor care au participat la previziuni, lucrătorii în
vârstă sunt mai vulnerabili decât cei tineri la pericolele
rezultate din condiţiile de muncă necorespunzătoare.
Mai mult, neasigurarea posibilităţii de formare continuă
lucrătorilor în vârstă contribuie, de asemenea, la creşterea
solicitărilor mentale şi emoţionale asupra acestora.
Toate acestea pot afecta sănătatea şi pot conduce la creşterea
riscului de accidentare în muncă. Pentru a promova munca
sănătoasă şi sigură pe parcursul unei vieţi profesionale
prelungite, trebuie asigurate condiţii bune de lucru,
adaptate la nevoile fiecărui angajat în parte, inclusiv la
cele ale lucrătorilor în vârstă.
Riscurile psihosociale - Intensificarea muncii
Numeroşi lucrători gestionează cantităţi de informaţii din ce
în ce mai mari şi trebuie să facă faţă unui volum mai mare
de muncă şi unor presiuni mai mari la locul de muncă.
Unii lucrători, în special cei angajaţi cu forme noi de angajare
sau în domenii extrem de competitive, tind să se simtă mai
puţin siguri. De exemplu, acestor lucrători ar putea să le fie
teamă de evaluarea mai îndeaproape a eficienţei şi
rezultatelor lor, tinzând astfel să muncească mai multe ore
pentru a-şi finaliza sarcinile. Uneori, este posibil ca aceştia să
nu fie compensaţi pentru volumul de muncă mărit sau să nu
primească sprijinul social necesar pentru a-l efectua.
Un volum de muncă mai mare şi un număr mai mare de
solicitări impuse unui număr mai mic de lucrători ar putea
conduce la o creştere a stresului legat de muncă şi ar putea
afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
Riscurile psihosociale –
Exigenţe emoţionale puternice în muncă
Această problemă nu este nouă, dar presupune o mare
preocupare, în special în sectoarele aflate în expansiune
şi din ce în ce mai competitive ale asistenţei medicale şi
serviciilor.
Hărţuirea în muncă este identificată de experţi ca fiind un
factor care contribuie la creşterea exigenţelor emoţionale
pentru lucrători.
Problemele cauzate de violenţa şi hărţuirea în muncă pot
afecta toate ocupaţiile şi sectoarele de activitate.
Atât pentru victime, cât şi pentru martori, violenţa şi
hărţuirea au ca efect stresul şi pot cauza afectarea gravă
a stării de sănătate, atât mentală, cât şi fizică.
Riscurile psihosociale – Lipsa de echilibru
între viaţa profesională şi cea privată
Problemele de la locul de muncă se pot răsfrânge şi
asupra vieţii private a unei persoane.
Munca nesigură, volumul mare de lucru şi
programele de lucru variabile sau
imprevizibile, în special când angajatul nu are
posibilitatea de a le adapta la nevoile sale
personale, pot conduce la apariţia unui conflict
între cerinţele din viaţa profesională şi cele din
viaţa privată.
Rezultatul este un echilibru necorespunzător între
viaţa profesională şi cea privată, care are un efect
dăunător asupra stării de bine a lucrătorilor.
Lucrătorii tineri
În următoarele decenii, forţa de muncă a Europei va înregistra
o creştere a proporţiei lucrătorilor cu vârste de 50 de ani şi
peste şi o reducere corespunzătoare a proporţiei tinerilor.
În anul 2005, rata de ocupare a forţei de muncă având vârste
cuprinse între 15 şi 24 de ani a fost de 36,3%, în
comparaţie cu 63,6% din populaţia cu vârste cuprinse între
15 şi 64 de ani.
În UE-25, ratele şomajului în rândul lucrătorilor tineri sunt, în
medie, de două ori mai mari decât ratele globale ale
şomajului pentru întreaga populaţie.
Cifrele la nivel naţional indică faptul că tinerii câştigă, în
general, salarii mici şi au un acces mai limitat la prestaţii
sociale decât populaţia activă în ansamblu.
Un număr mai mare de bărbaţi tineri decât de femei tinere au
un loc de muncă, cea mai mare proporţie a lucrătorilor
tineri regăsindu-se în sectorul hotelier şi al
restaurantelor (22,7%), urmat de comerţ (16,3%).
Ocupaţiile tipice pentru tineri sunt cele de lucrători în sectorul
serviciilor, vânzători în magazine şi pieţe, personal în forţele
armate şi ocupaţii elementare.
Aceste posturi tind să presupună un volum substanţial de muncă
sezonieră sau temporară, condiţii de angajare inferioare şi muncă
solicitantă din punct de vedere fizic.
37,5% dintre lucrătorii tineri au locuri de muncă pe perioadă
determinată, în comparaţie cu aproximativ 12% din întreaga forţă
de muncă.
Persoanele angajate cu contracte de muncă pe perioadă determinată
au un acces mai limitat la formare profesională şi la participarea
la dezvoltarea competenţelor pe termen lung, faţă de cele cu
contracte de muncă permanente. De asemenea, lucrătorii
temporari au un control mai redus al locului de muncă în ceea ce
priveşte ordinea sarcinilor, ritmul de muncă şi metodele de lucru.
În plus, aceştia au mai puţin cerinţe aferente postului şi sunt mai
puţin informaţi asupra riscurilor de la locul de muncă.
În 2005, 25,7% dintre lucrătorii tineri erau angajaţi cu normă
parţială – o creştere de 4,7% faţă de 2000.
Angajaţii cu normă parţială au următoarele caracteristici: lucru în
condiţii ambiante mai favorabile, mai puţin de muncă în afara
programului normal de lucru (lucrul pe timp de seară, în timpul
nopţii şi la sfârşit de săptămână), control mai redus asupra
programului de lucru, muncă mai puţin calificată, mai puţină
formare profesională, lucru în sectorul social şi în cel hotelier/al
restaurantelor şi nu în construcţii, ocupaţii din domeniul
serviciilor/vânzărilor şi nu ca manageri.
Câteva date caracteristice tinerilor lucrători:
■ Sunt mai expuşi la următorii factori de risc specifici muncii fizice:
zgomot, vibraţii, căldură/frig şi manevrarea de substanţe
periculoase.
■ Lucrătorii tineri din hoteluri şi restaurante şi din construcţii sunt
expuşi riscului datorat zgomotului puternic, iar operatorii de
telefonie din centrele de apel/contact sunt expuşi riscului de a
suferi leziuni asociate şocurilor acustice.
■ De asemenea, lucrătorii tineri pot resimţi mai puternic vibraţii de
frecvenţă joasă în întregul corp, de exemplu din cauza condusului
sau a circulării în vehicule de teren, pe suprafeţe neregulate, sau
din cauza mişcării excesive. Acestea pot fi asociate cu dureri de
spate şi alte afecţiuni ale coloanei vertebrale.
■ Expunerea la căldură este des întâlnită în agricultură,
construcţii, industrie şi hoteluri şi restaurante.
■ Factori de risc asociaţi muncii fizice solicitante (cum ar fi
poziţiile dureroase, manevrarea de încărcături grele şi munca
repetitivă) par să fie mai des întâlniţi în rândul lucrătorilor tineri.
■ Lucrătorii tineri, ca grup, poartă mai mult echipamente de
protecţie decât populaţia activă obişnuită, dar par să fie mai
puţin informaţi cu privire la riscurile profesionale.
■ Probabilitatea este mai mare ca lucrătorii tineri să raporteze
hărţuire sexuală în comparaţie cu populaţia activă în general.
Tinerele din sectorul hotelier şi al restaurantelor şi din alte ramuri
ale industriei serviciilor sunt deosebit de vulnerabile.
■ Tinerii înregistrează o rată mai ridicată a accidentărilor, dar
mai puţine accidente grave decât la lucrătorii mai în vârstă.
■ Bărbaţii tineri sunt expuşi în mod special riscului de accidente
la locul de muncă. Boli profesionale cu pondere ridicată pentru
vârste între 15 şi 35 de ani sunt: reacţiile alergice, reacţiile de
iritare cutanată, afecţiunile pulmonare, bolile infecţioase şi
afecţiunile musculo-scheletice.
■ Lucrătorii tineri prezintă un risc de boli profesionale sub medie,
dar prevalenţa bolilor acute, cum ar fi reacţiile alergice şi toxice,
poate fi mai ridicată în rândul lucrătorilor tineri.
MULŢUMIM
PENTRU ATENŢIE!