Transcript Conf. univ. dr. ODETTA DUMA [email protected] Sănătatea publică este definită la nivel naţional, prin lege ca ″starea de sănătate a populaţiei în raport.

Conf. univ. dr. ODETTA DUMA
[email protected]
Sănătatea publică este definită la nivel naţional, prin lege
ca ″starea de sănătate a populaţiei în raport cu
determinanţii ei: socio-economici, biologici, de mediu, stil
de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi
accesibilitatea serviciilor de sănătate".
Asistenţa de sănătate publică reprezintă, conform
aceleiaşi legi, efortul organizat al societăţii în vederea
protejării şi promovării sănătăţii populaţiei şi se realizează
prin ansamblul măsurilor politice şi legislative, prin
programe şi strategii adresate determinanţilor stării de
sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru
furnizarea tuturor serviciilor necesare.
Definiţie, obiective
 În definiţia OMS, adaptată ulterior de Acheson,
sănătatea publică este: ştiinţa prevenirii bolii,
prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin eforturile
organizate ale societăţii.
 Principalele sale responsabilităţi sunt supravegherea
sănătăţii unei populaţii, identificarea nevoilor de
sănătate ale acesteia, adoptarea strategiilor care
promovează sănătatea şi evaluarea serviciilor de
sănătate.
 Sănătatea publică are ca obiect de studiu starea de
sănătate a populaţiei în corelaţie cu factorii care o
influenţează.
 Scopul acestui domeniu preventiv este de a reduce întro populaţie disconfortul, boala, incapacitatea şi decesul
prematur.
În cadrul sănătăţii publice se descriu
următoarele domenii de preocupare:
 1. Măsurarea şi monitorizarea stării de sănătate a





populaţiei prin colectarea datelor de:
- demografie;
- morbiditate;
- screening;
- studii descriptive.
2. Stabilirea asocierii factor de risc-boală şi de
cauzalitate între aceştia prin studii descriptive şi studii
analitice (de cohortă şi caz-control).
 3. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate care
vizează optimizarea stării de sănătate prin influenţarea stilului
de viaţă al populaţiei şi antrenarea acesteia în deciziile privind
propria sănătate.
 4. Managementul serviciilor de sănătate pentru populaţia
generală, dar şi pentru grupele vulnerabile (copii, vârstnici,
persoane cu handicap, şomeri, vagabonzi, copii şi femei supuşi
violenţei familiale).

Îngrijirile primare de sănătate.

Îngrijirile de specialitate din ambulatoriu şi din unităţile
cu paturi.
 5. Studierea şi analiza comparativă a principalelor
sisteme de sănătate existente în lume (sistemul de
asigurări sociale de sănătate, sistemul de asigurări
private de sănătate şi sistemul naţional de sănătate).
 6. Biostatistica cu metodele sale specifice (culegerea,
prelucrarea şi interpretarea datelor).
 MĂSURAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A UNEI
POPULAŢII
 Conceptele de sănătate/boală
 Definiţia sănătăţii individuale din Constituţia OMS:
"stare de bine completă din punct de vedere fizic, mental
şi social, şi nu numai absenţa bolii sau a incapacităţii"
este frecvent utilizată. Caracteristicile acestei definiţii
sunt:
 este considerată de toată lumea ca un deziderat;
 realizarea ei se face cu implicarea individului şi a
comunităţii;
 pune accent pe caracterul pozitiv şi multiplu al sănătăţii,
aceasta nefiind doar absenţa bolii sau incapacităţii
 Frecvent, se vorbeşte de boală ca stare obiectivă, resimţită






sau nu, de suferinţă ca experienţă subiectivă a pierderii
sănătăţii, tradusă în simptome, şi respectiv de starea de
boală, ca o coexistenţă a primelor două.
Stadiile intermediare de la sănătate la deces sunt:
sănătate;
disconfort;
boală;
incapacitate/ invaliditate;
deces.
Caracteristicile diagnosticului stării de sănătate
la nivel individual şi de colectivitate
Diagnosticul stării de sănătate a individului
Identificarea persoanei
1
CNP etc.)
(nume, sex, vârstă,
Anamneză:
-
2
3
-
examen clinic;
examen paraclinic;
informaţiile obţinute se compară
cu un „model” ştiut pentru diverse
afecţiuni.
Diagnosticul (nivelului de sănătate) de boală a
individului
Diagnosticul stării de sănătate a colectivităţii
Identificarea grupului (distribuţia şi valorile
medii, dispersia de la valorile medii pentru
sex, vârstă, alte variabile)
Se culeg informaţii în condiţii cât mai
standardizate
- se prelucrează datele;
- se centralizează;
- se calculează indicii;
- se compară rezultatele cu anumite modele de
referinţă.
Diagnosticul sănătăţii comunităţii
4 Determinarea etiologiei bolii
Determinarea cauzelor probabil implicate
5 Tratamentul etiologic sau simptomatic
Tratamentul sub forma unui program de măsuri
care vizează factorii de risc sau boala a cărei
prevalenţă a fost determinată
6 Controlul
Controlul prin monitorizarea stării de sănătate a
colectivităţii
Utilitatea măsurării stării de sănătate
 Din punctul de vedere al serviciilor de sănătate pentru:
 stabilirea nevoii de servicii medicale;
 determinarea priorităţilor în domeniul sănătăţii publice;
 evaluarea calităţii, eficienţei şi eficacităţii serviciilor oferite.
 Din punctul de vedere al populaţiei, aceasta trebuie să fie




informată despre:
problemele importante de sănătate care o afectează;
cum pot fi prevenite îmbolnăvirile;
principalii factori de risc pentru sănătate;
promovarea unui stil de viaţă sănătos.
Descrierea sănătăţii se face în
termeni cantitativi măsurabili,
prin indicatori, dar şi în termeni
calitativi.
Clasificarea indicatorilor de
măsurare a stării de sănătate
 Există
numeroase
clasificări
pentru
indicatorii ce de măsurare a stării de
sănătate a populaţiei. Una din acestea este
cea propusă de Uniunea Europeană şi
cuprinde cinci mari categorii de indicatori
după cum urmează:
A. Indicatori ai stării de sănătate
 1. Speranţa de viaţă
 - speranţa de viaţă la naştere şi la diverse vârste (1, 15, 35, 65 ani)
 - speranţa de viaţă sănătoasă
 2. Mortalitatea
 - mortalitatea generală
 - mortalitatea specifică pe cauze de deces
 - mortalitatea infantilă
 - ratele de supravieţuire
 - anii potenţiali de viaţă pierduţi (PYLL potential years of lost life)
 3. Morbiditatea
 - incidenţa şi prevalenţa specifică pe cauze de îmbolnăvire
 - morbiditatea profesională (cu incapacitate temporară de muncă)
 4. Calitatea vieţii
 - anii de viaţă corectaţi după incapacitate (DALY)
 - proporţia adulţilor mulţumiţi de calitatea vieţii din comunitatea lor
B. Indicatori privind stilul de viaţă




1. Consumul de tutun
2. Consumul de alcool
3. Consumul de droguri
4. Alimentaţia
C. Indicatori privind condiţiile de viaţă şi muncă









1. Rata de angajare/şomaj
2. Condiţii ale mediului de muncă
- proporţia persoanelor cu expunere la substanţe
cancerigene sau toxice
- frecvenţa accidentelor şi bolilor profesionale
3. Indicatori de caracterizare a condiţiilor de locuit (habitat)
4. Indicatori de caracterizare a condiţiilor a condiţiilor de
mediu înconjurător
- poluare aer, apă, sol, alimente
- radiaţii
- expunere la substanţe cancerigene sau alte substanţe
dăunătoare în afara locului de muncă
.
D. Protecţia sănătăţii

 1. Surse de finanţare (impozitare, asigurări private,
asigurări sociale, plata directă)
 2. Cadre medico-sanitare
 3. Cost mediu total/bolnav internat
 4. Cost medicamente/bolnav internat
E.








Caracteristici
demografice
şi
1. Structura populaţiei în funcţie de:
- sex
- vârstă
- stare civilă
- locul de rezidenţă
- nivel educaţional
- venit realizat.
2. Ponderea subgrupurilor populaţionale
defavorizate
sociale
Alan Dever a grupat factorii cu influenta
asupra sanatatii astfel:
factorii
endogeni sau
biologici
stilul de viaţă
Starea de sănătate a
populaţiei
factorii exogeni, de
mediu sau ambientali
serviciile de sănătate
Factorii endogeni sau biologici
 vârstă,
sex, rasă, etnie, ereditate, antecedente
personale, caracteristici demografice ale populaţiei;
Factorii exogeni, de mediu sau
ambientali
 Factorii exogeni sau ambientali sunt prezenţi în mediul fizic
şi socio-economic în care oamenii trăiesc şi îşi desfăşoară
activitatea.
 factori fizici, chimici, biologici
factori economici, socio-culturali, educaţionali, etc.
 În mediul fizic întâlnim următoarele categorii de





factori:
fizici radiaţii, temperatură, luminozitate, zgomot,
pulberi atmosferice, umiditate, presiune atmosferică);
factori geoclimatici (altitudine, relief, poziţie
geografică, climă);
factori chimici organici şi anorganici prezenţi în sol,
aer, apă sau alimente;
factori biologici (bacterii, virusuri, paraziţi, fungi).
Indicatori sugestivi pentru nivelul de
dezvoltare socio-economică dintr-o ţară
 nivelul produsului intern brut (PIB) per capita;
 pragul şi indicele de sărăcie;
 raportul de dependenţă;
 rata analfabetismului;
 procentul alocat din PIB cheltuielilor pentru sănătate
 indicele dezvoltării umane (IDU).
Stilul de viaţă
 Include atitudini şi comportamente şi este puternic influenţat de:
 obiceiuri, valori şi tradiţii culturale;
 experienţa individuală;
 interacţiunea individ-colectivitate şi presiunea anturajului;
 nivelul de instruire şi mijloacele financiare disponibile unui individ;
 condiţiile de mediu fizic;
 politica economică şi socială dintr-o ţară, care poate încuraja producerea şi
consumul unor bunuri nocive sau dimpotrivă;
 garantarea protecţiei consumatorului;
 publicitatea pentru produse considerate nocive sănătăţii;
 nivelul de informare generală şi pe probleme de sănătate al populaţiei;
 implicarea unităţilor de învăţământ a serviciilor medicale, organizaţiilor
neguvernamentale şi presei în programe de educaţie pentru sănătate şi
promovare a sănătăţii;
 nivelul global de dezvoltare socio-economică.
Componentele principale din stilul de viaţă sunt:
 alimentaţia;
 activitatea fizică;
 fumatul;
 consumul de alcool;
 utilizarea de droguri şi tranchilizante;
 comportamentul sexual;
 comportamentul rutier şi social;
 atitudinea faţă de ambient;
 stresul.