Transcript Chimia și biologia apelor naturale

CHIMIA ȘI BIOLOGIA APELOR NATURALE
Distributia apei
Raport al Comisiei pentru Dezvoltare Durabila al Natiunilor
Unite:

numai 0,007% din resursele totale de apa proaspata ale
Terrei –accesibile necesitatilor umane

Consumul mondial de apa a crescut de mai mult de 2 ori
fata de rata de crestere a populatiei

Consumul mondial de apa 3.240 km2 fata de 40.000 km2
mari disponibilitati de apa pentru cerintele pe termen
lung
DAR
Realitatea este diferita:
•
apa neuniform distribuita
•
precipitatiile ce cad sunt neuniform
repartizate in timp
•
•
necesarul de apa diferit fata de volumul
disponibil
Conceptul de
DEZVOLTARE DURABILA
•
dezvoltarea trebuie sa vina in
intampinarea nevoilor prezente
fara a pune in pericol viata
generatiilor viitoare.
•
In termeni practici, acest lucru
inseamna crearea conditiilor pentru
o dezvoltare economica pe
termen lung, cu protejarea
mediului inconjurator.
Notiuni de ecologie acvatică


suprafaţa totală a globului terestru
de circa 510 mil. km2
(71%) suprafaţa mărilor şi
oceanelor 362 mil. Km2


emisfera sudică 81%
emisfera nordică 61%
Notiuni de ecologie acvatică (continuare)
•
•
•
•
•
96,5% mari si oceane din totalul de apa
terestră
1,75% formă solidă (zăpada şi gheaţa)
depozitată în calotele polare,
1,7% apa din pânzele freatice din subteran,
0,014% apa dulce de suprafaţă (râuri, fluvii,
lacuri)
0,001% sub formă de vapori.
Apa in Europa


1015 m3 ape subterane
2580 x 109 m3 ape de suprafata din care:





131 x 10 9 m3 in rauri
2027 x 109 m3 in lacuri naturale
422 x 109 m3 in acumulari artificiale
4090 x 109 m3 in ghetari
Scurgerea medie 304 mm/an adica 3100
x 109 m3 pe un teritoriu de 10,2milioane
km2
Consum teoretic = 4560 m3/locuitor /an
 fata de captare actuala=700m3/locuitor /an
 Sau 1920 l/locuitor/zi
Aparent nu sunt probleme cantitative, dar repartitia
este inegala :
-N Europei resurse de 6-8 ori mai mari decat
in restul continentului
-in apropierea centrelor urbane resursele de
ape subterane si de suprafata sunt

supraexploatate
Apa in Romania

Comparativ cu restul Europei, tara cu resurse
reduse de apa




Resurse totale de apa :40x109 m3/an
din care
Din raurile interioare 5 x 109 m3/an (10 x 109 m3/an
in regim amenajat)
si
Din apa subterana 3 x 109 m3/an
1750 m3/locuitor/an fata de medie europeana
4800 m3/locuitor/an
In Romania

Rezervele difera geografic :




bogate in zone montane
reduse in Baragan si Dobrogea
reduse in zone carstice
Aductiuni interbazinale pentru asigurarea
cu apa →nu anuleaza problema
Gestionarea rationala a apelor
cantitativ si calitativ
Notiuni de ecologie acvatică (continuare)
Reţeaua trofică într-un ecosistem acvatic
Caracterizarea
ecologică a apelor

Apele de suprafaţă: continentale şi
exterioare =




Mările şi oceanele = oceanul planetar,


ecosisteme cu diferite grade de integralitate.
mai mici
mai puternic influenţate de factorii geoclimatici şi
hidrologici  mai puţin stabile
ecosisteme cu caracteristici f. asemanatoare
Apele interioare =



ecosisteme mai mult sau mai puţin izolate,
cu caracteristici mult mai variate;
mult mai sensibile la factorii perturbatori generaţi
de activităţile umane, deci de poluare.
Caracterizarea
apelor
curgătoare




ecosisteme deschise între apele subterane
şi oceanul planetar
fluxul de apă în sens unic  flux de materie
şi de energie, având consecinţe specifice.
energia hidraulică = acţiune de eroziune,
producând diferitele forme de albie
reglându-şi astfel şi viteza de curgere
variaţia biotopului determină o variaţie
corespunzătoare şi a biocenozei
Caracterizarea apelor curgătoare
Criterii de clasificare:




geografic (după altitudine),
hidrologic (după debite),
chimic (după compoziţie, pH, densitate)
biologic
Compozitia chimica


conţinut în substanţe dizolvate sau în suspensie
provenite din procese de degradare fizică şi
chimică a rocilor terestre - prin intermediul
unor agenţi naturali de alterare (CO2, H2O, O2)
cantităţile şi tipul de materiale depind de factori




geografici,
chimici ( pH, compozitie),
pedologici,
biologici
Concentraţia în materiale sedimentabile mare pt. fluvii:
•care străbat soluri şi roci uşor erodabile (Yangtzeloess)
•prezintă o variaţie mare de altitudine
•străbat zone cu climat musonic (Gange, Indus,
Brahmaputra).
Concentraţia în substanţe dizolvate (reziduul solid rămas
după încălzire la 180°C)
Compoziţia medie a apelor fluviatile la
scară continentală (concentraţii în ppm
Continent
America de
Nord
America de
Sud
Europa
Asia
Africa
Australia
Medie
HCO3-
SO42-
Cl-
NO3-
Ca2+
Mg2+
68,0
20,0
8,0
1,0
21,0
5,0
14,0
31,0
4,8
4,9
0,7
7,2
1,5
2,0
1,4
11,9
95,0
79,0
43,0
31,6
58,4
24,0
8,4
13,5
2,6
11,2
6,9
8,7
12,1
10,0
7,8
3,7
0,7
0,8
31,1
18,4
12,5
3,9
15,0
5,6
5,6
3,8
2,5
4,1
1,7
0,8
75,0
11,7
23,2
3,9
13,1
1,0
Na+
K+
11
1,4
2,3
Fe
SiO2
9,0
1,3
0,3
Surse de cloruri (apele fluviilor)
pot fi:

dizolvarea rocilor sedimentare,

apele sărate subterane,


precipitaţiile - circuitul clorurilor prin evaporarea
apelor oceanice,
surse antropogene.
Surse de ioni bicarbonat
(apele curgătoare) sunt:



CO2 provenit din atmosferă în urma
reacţiilor cu solul sau cu rocile, sau
asimilat de plante prin fotosinteză,
urmată de degradarea acestora;
CO32- rezultat din oxidarea materiilor
organice şi a carbonului elementar
existent în roci;
CO32- sub forma mineralelor (calcit,
aragonit, dolomit).
Compozitia raurilor in
functie de zona
geografica
Climat arid (evaporativ)
concentratii mari de saruri
dizolvate (SD) si Cl- este
dominant
Zone cu alterare puternica a
rocilor, creste concentratia
SD scade ClZone cu precipitatii intense,
debite mari, concentratii scazute
de SD in care ponderea Cl- este
mare
Componentii dizolvati
din apele fluviilor
calciu –
alterarea carbonaţilor (aragonit, dolomit),
sulfaţilor (gips, anhidrit) şi a silicaţilor de calciu;
 magneziu – ca si Ca, din rocile sedimentare.
 sodiu - în principal din aceleaşi surse ca şi Cl-.
- alterarea mineralelor silicatice din rocile
magmatice, metamorfice şi sedimentare.
 siliciu - sub formă de acid silicic (H4SiO4) - din
degradarea chimică a aluminosilicaţilor.
Provenienţa ionilor din apele fluviatile :
 eroziune chimica (alterare şi dizolvare) 60% din totalul
de materiale dizolvate,
 reciclarea sărurilor marine - 40%

Sursele principalelor elemente
Conţinutul de anioni majoritari (%)
din totalul de anioni
oceane
rauri
carbonati
sulfati
cloruri
0,3
10,8
88,8
79,9
13,2
6,9
Caracterizarea
lacurilor

acumulări naturale de apă, stagnante, situate în
depresiuni, uneori cu scurgeri asigurate prin emisari

1,8% din suprafaţa uscatului.

cel mai puternic afectate de activităţile antropice


volum mic de apă de care dispun (comparativ cu mările şi
oceanele)
foarte slabe deplasări a apelor (comparativ cu apele
curgătoare)

sisteme ecologice cvasiînchise = capacitate de
autoepurare extrem de mică.

Lacul =cel mai complex ecosistem caracterizat prin
gradul de troficitate si potentialul energetic
Compozitia lacurilor
Lacurile se clasifică după conţinutul lor în săruri dizolvate în:

lacuri dulci cu salinitate sub 0,3‰;

lacuri salmastre cu salinitate suprinsă între 0,3 şi 24,7‰;

lacuri sărate cu salinitate de peste 24,7‰.
Compoziţia minerală data de:

precipitaţii,

procese geochimice

geomorfologia terenului.
Precipitatii

încărcare minerală scăzută,

acide (pH aproximativ 5,6)
- dioxid de carbon pentru zonele nepoluate.
- gaze acide poluante din atmosferă (SOx, NOx).

are loc o dizolvare a oxizilor şi hidroxizilor metalici ce trec în soluţie,
realizându-se un proces acido-bazic.
Materiale in suspensii –
turbiditatea
evaluare cu discuri Secchi
Evaluare cu discuri Secchi
Stratificarea termică




lacuri dimictice - cu două perioade de
stratificare diferite spre deosebire de cele din
regiunile calde,
lacuri monomictice - cu un singur tip de
stratificare (de vară)
lacuri amictice - stratificare permanenta
regiunile reci
lacuri polimictice – mai multe perioade de
stratificare
Stratificarea de vara
Epilimnion
Adancime
Termoclin sau Metalimnion
Hipolimnion
4 °C Temperatura
Amestecare - toamna
Epilimnion
Adancime
Termoclin sau Metalimnion
Hipolimnion
4 °C Temperatura
Stratificare de iarna
Epilimnion
Adancime
Termoclin sau Metalimnion
Hipolimnion
4 °C Temperatura
Amestecare - primavara
Epilimnion
Adancime
Termoclin sau Metalimnion
Hipolimnion
4 °C Temperatura
Eutrofizarea
apelor
Eutrofizarea - fenomenul de creştere a productivităţii
biologice, a biomasei algelor planctonice.
factori favorizanţi –
 prezenţa unor compuşi proveniţi din evacuarea
apelor uzate
 specii nutritive cu azot si fosfor
 compusi organici biodegradabili
- lumina
- temperatura
Lacurile =cele mai afectate
Indicatori de eutrofizare

producţia de biomasă, mg/l

conţinutul în oxigen dizolvat, mg/l

conţinutul de azot şi fosfor

raportul dintre consumul chimic de oxigen
(CCOMn) şi concentraţia în oxigen dizolvat,

raportul azot mineral/fosfor total=10
Clasificare după conţinutul
de biomasă
lacuri oligotrofe - biomasă până la 10 mg/l
 lacuri mezotrofe - biomasă între 10-20 mg/l
 lacuri eutrofe - biomasă peste 20 mg/l.
Continutul mediu de nutrienti al lacurilor naturale /STAS
4706/1988/

% din O2 de
saturatie
P
total(mg/l)
N
total(mg/l)
CCOMn/O2diz
X 100
Lacuri
oligotrofe
70 %
0,03
0,3
0-30 %
Lacuri
mezotrofe
70-10 %
0,15
1,5
30-100%
Lacuri
eutrofe
10 %
0,15
1,5
100%
Distribuţia oxigenului în lacuri: a. oligotrofe; b. eutrofe
Oxigen dizolvat in lacuri
Oligotrofe
Epilimnion
Adancime
Termoclin
Hipolimnion
Oxigen
Oxigen dizolvat in lacuri
Eutrofe
Epilimnion
Termoclin
Adancime
Hipolimnion
Oxigen
Oxigen dizolvat in lacuri
Eutrofe
Zona aeroba
Adancime
Zona anaeroba
Oxigen
Inflorire algala
nutrienti
lumina
Phytoplankton
temperatura
iarna
primavara
vara
toamna
Formarea de gaze in lacuri
Eutrofe
Zona aeroba
Adancime
H2S Zona anaeroba CH4
CO2
Oxigen
Caracterizarea
mărilor si
oceanelor
Salinitate: 32-37,5‰
cantitatea de săruri exprimată în grame
dizolvate într-un kilogram de apă de
mare; se notează cu S şi se poate calcula
cu relaţia:
S (‰) = 1,80655 Cl ‰
Cl - concentraţia ionilor de Cl- în apa de
mare.
Salinitatea se mai poate determina în
funcţie de conductivitatea apei la o
anumită temperatură din "International
Oceanografic Tables"
Compoziţia apei oceanului la o salinitate S= 35‰
pH intre 7,5 şi 8,3 (deseori 7,8 şi 8,2)
Cationi
Concentr.
(g/kg)
Anioni
Concentr.
(g/kg)
Na+
10,77
Cl-
19,354
Mg2+
1,29
SO42-
2,712
Ca2+
0,412
HCO3-
0,140
K+
0,399
Br-
0,067
Sr2+
0,0079
CO32-
0,018
SiO2
0,006
B
0,0045
F
0,0013

Procesul de fixare biologica a carbonului poate fi
reprezentat prin ecuaţia Redfield
(CH2O)106(NH3)16H3PO4 = compoziţia medie a
fitoplanctonului marin.
Fotosinteza este limitată de
 accesul luminii în adâncimea apei
 concentraţia nutrienţilor
 pH-ul
Variatia unor elemente nutritive in functie de
adancimea oceanului
Poluarea apelor
Factorii de poluare a apei



- factori demografici, reprezentaţi de numărul
populaţiei dintr-o anumită zonă, poluarea este
proporţională cu densitatea populaţiei;
- factori urbanistici corespunzători dezvoltării
aşezărilor umane, care utilizează cantităţi mari de
apă pe care le întorc în natură sub formă de ape
uzate intens impurificate;
- factori industriali sau economici reprezentaţi de
nivelul de dezvoltare economică şi cu precădere
industrială al unei regiuni în sensul creşterii
poluării paralel cu dezvoltarea industriei.
Surse de poluare a apelor



naturală - periodică sau accidentală
artificială - menajere, industriale şi
agrozootehnice
în funcţie de dinamica :
 continuă
 periodică
 accidentală
 punctiforme-elimina poluantii in ape de suprafata sau
subterane intr-un punct detectabil

difuze-depuneri atmosferice, sedimente contaminate,
agricultura, constructii depozite de gunoi
Surse de poluare( ape , sol)
Surse de poluare ( ape subterane)
Indicatori de apreciere a gradului de
impurificare


Evaluare
prin măsurări directe, instrumentale, ale
principalilor ecofactori (factori fizici şi chimici) din
aer, apă şi sol, măsurări realizate continuu sau pe
perioade de timp bine definite, în scopul
determinării gradului de variaţie a factorilor
cercetaţi şi al înţelegerii cauzelor respectivelor
variaţii;
prin deducerea schimbărilor ce au apărut în
structura, funcţiile, numărul de indivizi şi modul de
asociere a organismelor vii vizate (microorganisme,
plante şi animale), ca urmare a unor interacţiuni
specifice cu mediul.
Indicatori organoleptici



Culoarea apărută ca urmare a prezenţei unor substanţe
dizolvate sau a particulelor în suspensie foarte fină, se
apreciează colorimetric faţă de etaloanele colorimetrice
platin-cobalt sau bicromat-cobalt.
Gustul se determină prin ţinerea a 15 ml apă în gură timp
de câteva secunde putând fi: acidulat, sărat amar, săratamărui, dulce, acru, special. Intensitatea gustului se
apreciează după o scară asemănătoare cu cea de la miros.
Turbiditatea se determină nefelometric (pe baza efectului
Tyndall) utilizându-se ca etaloane suspensii de caolin în
apă distilată. Un grad de turbiditate reprezintă tulburarea
produsă de 1 mg caolin aflat în suspensie într-un litru de
apă distilată.
•Mirosul se determină organoleptic şi se exprimă în următoarea
scară de intensităţi.
Miros
Intensitate
Grad
Fără miros
Indoor
0
Slab perceptibil (de un
specialist)
Foarte slab
1
Perceptibil de un consumator
obişnuit
Slab
2
Net perceptibil
Perceptibil
3
Puternic, imprimă gust neplăcut
Pronunţat
4
Foarte puternic, apa nu se poate
bea
Foarte pronunţat
5
Indicatori fizici
Temperatura - Se înregistrează creşteri peste creşterile
normale în cazul unei poluări termice. Temperatura apei
are valori normale 8 –15 C pentru apa potabila şi 0 –
14C pentru apele subterane.
Densitatea - este uşor diferită de cea a apei pure la
aceeaşi temperatură datorită încărcării cu săruri, gaze sau
agenţi poluanţi.
Turbiditatea – prezenta suspensiilor
Indicatori chimici
pH - ul, apele nepoluate (cu excepţia unor ape
minerale) au pH-ul cuprins între 6,5 şi 8,5.
In general substanţele anorganice pot
modifica valoarea pH-ului
Consumul chimic de oxigen (CCO)
Conţinutul biochimic de oxigen (CBO5)
furnizează indicii despre conţinutul apei în
substanţe organice degradabile sub acţiunea
microorgansimelor (biodegradabile).
Indicatori chimici
( continuare)
Consumul de oxigen în procesele de biodegradare depinde
de: încărcarea organică a apei, temperatură, pH,
conţinutul în diverse substanţe inhibitoare ale activităţii
microbiene etc.
CBO5 (mg O2/dm3) pentru câteva tipuri de ape:
 apă de râu în care nu se deversează ape reziduale
0-4
 apă de râu impurificată cu ape reziduale 4 - 15
 efluent de la staţia de epurare a apelor uzate urbane
30 - 60
 apă menajeră care conţine impurităţi industriale
125 - 500
 apă menajeră puternic încărcată 500 - 1000
 efluenţi concentraţi din industriile organice
2000 - 4000 sau mai mare
Indicatori chimici
(continuare)
Oxigenul dizolvat se exprimă în mg/l şi variază cu
temperatura apei.
concentraţie minimă de 5 mgO2/l (la 15°C
concentraţia de saturaţie este de 10,2 mg/l).
Carbon organic total dizolvat - indică de asemenea
gradul de impurificare cu substanţe organice
exprimându-se în mg C organic/l.
Solide dizolvate totale - indică cantitatea (în mg) de
reziduu solid rămas în urma evaporării unui litru
de apă.
Analize specifice : azot, fosfor, metale grele, cianuri,
fenoli, pesticide, detergenţi etc.
Indicatori biologici
evaluarea gradului de perturbare a biocenozelor
existente în ecosistemul acvatic datorită prezenţei
unor specii şi poluanţii specifici.




Specii indicatoare cu sensibilitate mare (indicatori de
reactivitate),
Specii indicatoare de acumulare, mai puţin sensibili,
dar capabili să acumuleze substanţele dăunătoare.
monitoring pasiv, prin care se cercetează speciile
existente în ecosistem
monitoring activ, prin care organismele studiate sunt
păstrate în viaţă prin metode standardizate, pentru a
fi ulterior expuse stresului fizic sau contaminării.

organism test se înţelege un animal sau o plantă ce este
utilizat(ă) în cadrul unor metode standardizate
Indexul biologic al poluării (Horasawa 1956) - poate fi calculat
cu formula:
IBP=B/(B+A) 100
unde:
A = număr organisme clorofiliene
B = număr organisme neclorofiliene
apreciere orientativă asupra gradului de poluare cu substanţe
organice (OMS) .
0 < IBP < apă curată
8 < IBP < 20 apă uşor poluată
20 < IBP < 60 apă poluată
60 < IBP < 100 apă puternic poluată


Testul Coliform apreciază infestarea
bacteriană a apelor prin prezenţa
bacteriilor de tipul Escherichia Coli. Coli –
numărul de bacilli coli/dm3 apă.
Testul peştelui - plasarea unor peşti
specifici zonei studiate în acvarii prin care
se trece continuu apa studiată. Efectele
toxice ale apei poluate asupra peştilor
indică prezenţa substanţelor nocive.
Dispersia poluanţilor

tipul şi caracteristicile receptorului:




tipul şi caracteristicile efluentului
impurificator:



compoziţie şi concentraţii ale agenţilor poluanţi;
debit, densitate, temperatură;
modalitatea de deversare:


forma, suprafaţa, adâncimea;
dinamica apelor: debit, curenţi, valuri, turbulenţă;
stratificarea termică;
caracteristicile şi amplasarea gurii de deversare;
condiţii atmosferice:



vânt (viteza şi direcţia);
temperatura şi umiditatea aerului;
intensitatea radiaţiilor solare.
Apele curgătoare
Apele curgătoare




deplasare continua
capacitate mare de aerare (capacitate de
autoepurare mărită faţă de apele stătătoare şi de
dispersie a poluanţilor),
turbulenţa micşorează viteza de sedimentare a
suspensiilor şi de acumulare a poluanţilor în
sediment
agenţii poluanţi pot afecta biocenoza ce se
dezvoltă la 1-10 mm de la fundul râului, prin
concentrare de mâl sau nisip.
Clasificarea apelor curgatoare
cursurile de apă din România se clasifică în:




Categoria I grupează apele care pot fi potabilizate pentru
alimentarea cu apă a centrelor populate sau care pot fi utilizate
la alimentarea fermelor zootehnice şi la păstrăvării;
Categoria II-a conţine apele de suprafaţă care pot fi folosite la
piscicultură (în afară de salmonicultura) şi anume la alimentarea
cu apă pentru necesităţi tehnologice ale industriilor şi la
agrement;
Categoria III-a reprezintă apele care pot fi utilizate la irigarea
culturilor agricole, la producerea energiei electrice în
hidrocentrale, în instalaţii de răcire din industrie, spălătorii şi în
alte folosinţe care suportă o astfel de calitate;
Categoria D este categoria de ape degradate în care fauna
piscicolă nu se poate dezvolta
Lacurile

se aerează mult mai greu datorită slabei lor mişcări,

posibilitatea de dezvoltare a unor biocenoze
"induse“,

acumularea agenţilor poluanţi,

procesul de autoepurare nu are loc,

colectarea poluanţilor în sediment

rezervoare în care există numai o mişcare, verticală
a apelor datorită stratificării termice.
Mările şi oceanele



capacitate mare de dispersie a poluanţilor datorită volumului
mare de apă pe care îl conţin şi curenţilor.
salinitate crescuta - particularitati
 solubilitatea agenţilor poluanţi în apele sărate este scăzută

procesele biologice mai lente.
curenţii şi valurile pot favoriza deplasarea preferenţială a
agenţilor poluanţi din apele dulci poluante care datorită
densităţii mai scăzute se menţin la suprafaţă.
Comunitati ecologice:
 plancton - plante mici, animale şi organisme unicelulare care
plutesc şi se deplasează în sensul curenţilor - favorizează
acumularea agenţilor poluanţi la suprafaţa apelor prin
acumularea în organismele ce alcătuiesc biocenoza ;
 necton - fauna, de exemplu peştii, ce se poate deplasa
împotriva curenţilor - contribuie la răspândirea poluantilor
Poluarea termica
20% din debitul apelor curgătoare este afectat de poluarea termică
Principalele surse de poluare termica
Surse de apa calda
Pondere
(%)
Centrale energetice
74,5
Efluenti industriali
6,0
Ape menajere
9,0
Ape naturale
6,5
Ape de irigatie
Creşterea temperaturii apelor de
suprafaţă
modifică proprietăţile fizice ale apei:
presiunea de vapori,
 vâscozitatea,
 densitatea,
 tensiunea superficială
 solubilitatea şi
 difuzivitatea oxigenului.

Viteza reacţiilor chimice
se dublează la creşterea temperaturii cu
10°C, astfel vor fi afectate proprietăţile
fizico-chimice:
 putere ionică,
 conductivitate,
 solubilitate,
 corozivitate.
Creşterea temperaturii :
 determina creşterea vitezei de evaporare a apei,
 determina creşterea vitezei procesului de sedimentare,
 afectează procesele de floculare, filtrare, schimb ionic în
tratarea apelor.


Evacuarea de ape calde la suprafaţa lacurilor,
favorizează procesul de stratificare termică
Intensificarea activitatii biologice. In general, cu cât
temperatura este mai ridicată cu atât microorganismele
devin mai active, atâta timp cât temperatura nu este
prea ridicată şi nu constituie un factor limitativ
Modalităţile de evitare a poluării termice se
referă la:



evacuarea în receptor cu o dispersie cât
mai bună;
recuperarea înaintată a căldurii prin
reproiectarea utilajelor implicate;
utilizarea apelor: încălzire sere, culturi de
alge, irigarea cu apă caldă.
Clasele de poluanti ai apei
Clasa de poluant
Importanta
1.Compusi anorganici
metale grele,acizi, baze,
saruri, azotati, fosfati
Toxicitate biota acvatica
Calitatea apei
Viata acvatica
2. Compusi organici
Pesticide, PCB, Petrol,
detergenti, combinatii metalorganice
Toxicitate biota acvatica
Efecte biologice
Eutrofizare, estetica
3. Microorganisme patogene de
origine umana si/sau animala
Efecte biologice
Eutrofizare
sanatate
4. Substante cu densitate mica
sedimente
suspensii
Calitatea apei, biota
acvatica
Poluare chimica


compusi organici şi anorganici
compuşi persistenti (se degradeaza
lent)
Poluanti persistenti: pesticide (DDT,
dieldrin), componenti ai levigatelor de la
depozite, produsi petrolieri, PCB, dioxine,
PAH, radionuclizi, metale grele (Pb, Hg,
Cd).
 Efectele produse =ireversibile sau
reparabile numai in termen ff lung

Poluare chimica

si non-persistenti (degradabili)
deseuri menajere, ingrasaminte, unele
deseuri industriale
 Se distrug prin reactii chimice sau
actiunea bacteriilorsubstante
nepoluante, CO2, N
 Eventual concentratii reduse O2 si
eutrofizare ( reversibile)

Efectele produse de poluanţi
depind de cantităţile deversate şi tipul substanţelor
poluante.
 Materiile organice biodegradabile sub acţiunea
enzimelor unor bacterii se descompun cu consumarea
oxigenului dizolvat, suferind un proces de mineralizare pot aparea compuşi dăunători biocenozelor acvatice,
acestea suferind transformări, restructurări în procesul de
adaptare la noi condiţii fizico-chimice.( pesti si alte
animale nu pot trai la O2<2-5 ppm)


Suspensiile se depun, afectând organismele ce alcătuiesc
bentosul. In cazul suspensiilor organice biodegradabile are
loc şi dezoxigenarea apei.
Substanţele ce modifică pH-ul apelor (acizii şi bazele) şi
cele toxice pot provoca moartea organismelor acvatice,pot
reduce capacitatea de autoepurare a apei.
Efectele produse de poluanţi
(continuare)

Sărurile minerale




cresc duritatea apelor (Ca2+, Mg2+),
măresc turbiditatea
produc colorarea apei ( Fe, Mn).
Compuşii organici toxici
persistenti sau greu
biodegradabili (DDT) intoxică organismele
animalelor acvatice, acumulându-se şi ajungând în
hrana omului.
Efectele produse de poluanţi
(continuare)



modificarea proprietăţilor organoleptice
modificarea proprietăţilor fizice ale apei.
efecte ecologice negative




perturbări in dezvoltarea unei biocenoze
distrugerea sau întârzierea dezvoltării
microorganismelor impiedicand procesele de
autoepurare
dezvoltarea excesivă a organismelor, în special
cele vegetale, care pot contribui la accentuarea
poluării apei
efecte economice negative - limitarea
sferei de folosire a apei
Poluarea apelor cu substanţe
anorganice

cationi ai metalelor grele
principalii cationi care pun probleme deosebite din punct
de vedere al toxicităţii chiar in concentraţii mici sunt
Cd2+, Pb2+ şi Hg2+;
 alţi cationi (Ni2+, Cu2+ , Cr3+) pun probleme deosebite la
concentraţii relativ mari, ei fiind necesari dezvoltării vieţii
în calitate de microelemente.
 majoritatea cationilor metalelor grele precipită, la anumite
valori ale concentraţiei, în prezenţa ionilor sulfat, fosfat,
depunându-se în sedimente
unii metaloizi (arsenul, seleniul, staniul) şi cromul
 formează anioni toxici pentru viaţa acvatică.
azotaţii, fosfaţii

deşi nu sunt toxici pot conduce la efecte negative prin
favorizarea unei dezvoltări excesive a florei acvatice



producând eutrofizarea apelor de suprafaţă. Excesul de
azotaţi în apa potabilă produce la sugari methemglobinemia
Apele uzate urbane

conţinut ridicat de solide în suspensie şi dizolvate.


materii organice - continut evaluat prin CBO5 sau CCO.

posibil bacterii coliforme - indică poluarea fecaloidă.

Metale (Pb, Cu, Zn, Cd, Cr, Ni) si metaloizi (As, Se)
CBO5 (consumul biochimic de oxigen la 5 zile)
exprimă în mg cantitatea de oxigen necesar
biodegradarii compuşilor organici biodegradabili
dintr-un litru de apă impurificată, la 20°C timp de
5 zile in prezenţă de nutrienţi.
CCO (consumul chimic de oxigen) exprimă în mg
cantitatea de oxigen, furnizată de un agent
oxidant, necesară oxidării substanţelor organice şi
anorganice oxidabile prezente într-un litru de apă
impurificată. Se pot folosi ca oxidanţi bicromatul
sau permanganatul de potasiu.
Concentratiile metalelor in ape uzate
/Wilderer&Kolb, 1997/
Element Ape uzate urbane
[mg/l]
Ape uzate comerciale
[mg/l]
Pb
0,1
13
Cu
0,2
0,04-26
Zn
0,1-1,0
0,03-133
Cd
<0,03
0,003-1,3
Cr
0,03
20
Ni
0,04
7,3
Activitati domestice-surse de potentiale elemente toxice in
apa uzata urbana /WRc report, 1994/

Cadmiu


Crom



Cupru

Plumb


Nichel


Zinc

fecale> apa de la imbaiat>spalatorie>apa
de la robinet>bucatarie
Spalatorie>bucatarie>fecale>apa de la
imbaiat> apa de la robinet
Fecale>conducte de distributie>apa de la
robinet>bucatarie
Conducte de distributie>apa de la
imbaiat>apa de la robinet>spalatorie>
fecale> bucatarie
Fecale> apa de la imbaiat>spalatorie>
apa de la robinet> bucatarie
Fecale> conducte de distributie> apa de la
robinet> spalatorie> bucatarie
Apele uzate industriale
Extracţia şi prelucrarea primară a minereurilor şi
combustibililor:

ape de mină cu conţinut de acid sulfuric, metale toxice
provenite din degradarea minereurilor sulfuroase;

ape provenite din extracţia cărbunilor cu conţinut de
compuşi organici şi suspensii;

ape cu conţinut de petrol ce au în compoziţie compuşi
organici toxici.
Industria de prelucrare a materialelor şi industria chimică.

industria chimică,

industria celulozei şi hârtiei, industria alimentară,

industria alimentara,

industria prelucrătoare de petrol.
Utilizatori ai materialelor şi produselor chimice:

industria electronică (solvenţi, soluţii de galvanizare),

industria uşoară (detergenţi, pigmenţi, coloranţi organici,
produşi chimici folosiţi în tăbăcării etc.),

agricultura (pesticide, îngrăşăminte chimice).
Factorii care intensifica poluarea
1. cantitate poluant / masa de apa poluata
2. structura mediului acvatic receptor
3. caracteristicile surselor de poluare
4. conditiile in care are loc difuzia poluantilor
5. natura poluantului
6. gradul de persistenta (disparitia, mentinerea, accentuarea
efectului poluant)
7. reactivitatea poluantului in contact cu alti poluanti prezenti in
mediul acvatic
Poluarea cu detergenţi




ionici (anionici şi cationici) şi neionici.
75% anionici, 20% neionici şi 5% cationici
Agenti tensioactivi: modifica tensiunea superficiala a
apei = agenţi activi de suprafaţă.
majoritatea detergenţilor solizi au doua componente de
bază:



Sursa de poluare:





agentul tensioactiv, (ex: alchil-benzen-sulfonatul de
sodiu)
săruri bazice (fosfaţi, carbonaţi, silicaţi, sulfaţi, perboraţi)
de sodiu.
apele reziduale urbane (inclusive apele stradale),
industriale (fabrici textile, pielărie, spălătorii) şi
fungicidele şi insecticidele folosite în agricultură, ce conţin
agenţi tensioactivi.
1 mg/l produce - spumarea apei.
CMA - în apa potabilă : 0,5 mg/l, iar
- în apele de suprafaţă : 0,5 mg/l.
Poluarea cu hidrocarburi
Surse
 Exploatari petroliere
 Accidente la transport
 Industria prelucratoare de titei
 Fisurarea rezervoarelor ingropate
Efecte
 creşterea temperaturii şi
 creşterea turbidităţii,
 formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei care
împiedică aerarea
 formarea unor emulsii (apă-petrol sau petrol-apă)
 modificarea compoziţiei apei, prin dizolvarea în aceasta a
substanţelor petroliere solubile, toxice în anumite
concentraţii, pentru organismele acvatice, om şi animale.
Indicatorii de poluare cu hidrocarburi
petroliere
 substanţele extractibile in eter, ca
indicator chimic global,

microorganismele petrol oxidante, ca
indicator bacteriologic, se înmulţesc mai
intens când substratul este mai bogat în
produse petroliere = indicatori de
autopurificare de reziduuri petroliere.
Principalele procese pe care le sufera hidrocarburile in apa marilor
•transport
•transfer
•transformare
Autoepurarea apelor
totalitatea proceselor fizice, chimice şi
biologice naturale ce au drept
consecinţă inactivarea şi degradarea
poluanţilor din apă prin acestea
redându-i-se apei caracteristicile
fizico-chimice avute anterior
impurificării.
Autoepurarea fizică
în cazul poluării apei cu substanţe în suspensie.
Amestecarea şi diluţia - au loc simultan după deversarea
apelor poluate în receptori (ape stătătoare sau
curgătoare).
Sedimentarea suspensiilor
Desorbţia gazelor toxice dizolvate
Factorii care influenţează autoepurarea fizică sunt:
 natura, densitatea şi mărimea particulelor aflate in
suspensie,
 densitate, vâscozitate apei
 caracteristicile hidrodinamice ale apei - influenţează
viteza de aerare, de difuzie a gazelor obţinute în reacţiile
de neutralizare, omogenitatea apelor, sedimentarea
 temperatura – valori ridicate favorizează viteza de
sedimentare.
Autoepurarea chimică
în cazul apelor poluate cu substanţe anorganice
Reacţiile chimice cu rol în autoepurarea chimica a
apei:



oxidare,
reducere,
precipitare.
Procesele chimice de oxidare cu rol de autoepurare
 oxidarea ionilor Fe2+ la Fe3+ (care precipită prin
hidroliză)
 oxidarea ionilor de Mn2+ la Mn3+ şi Mn4+.
Autoepurarea biochimică şi biologică


Procesele biochimice au loc în afara celulei
organismelor
Procesele biologice au loc interiorul celulei
etape din lanţul trofic al biocenozei apelor
impurificate
Procesele biochimice - de degradare a compuşilor
organici cu ajutorul exoenzimelor secretate de
bacterii.



descompuse şi solubilizate substanţele organice
solide,
hidrolizaţi compuşii macromoleculari,
unele substanţe organice sunt mineralizate.
Procesele biochimice bacteriene - cele mai
importante.
Apa naturalastatia de
tratare pt.utilizari apa
uzata statia de epurare
inainte de a fi deversata in
mediu
Statia de tratare
( schema generala)
Statia de epurare
(schema generala)
Elaborarea cailor de actiune pentru
prevenirea si combaterea poluarii
Elaborarea cailor de actiune pentru
prevenirea si combaterea poluarii

A impiedica patrunderea poluantilor in apele naturale




Epurarea apelor uzate
Reducerea consumurilor specifice de apa (recircularea
apelor poluate termic, a apelor radioactive, apelor poluate
chimic si biologic)
Reorientarea in productia industriala (”tehnologii curate”),
in agricultura (utilizarea rationala a ingrasamintelor
minerale si a celor organice, combaterea daunatorilor cu
procedee biologice)
A dirija corespunzator apele uzate in emisar
Bilantul de mediu
(conform legislatiei in vigoare)
Bilanturile de mediu


Bilantul de mediu=procedura de a
obtine informatii asupra cauzelor si a
consecintelor efectelor negative cumulate
(anterioare si anticipate) si face parte din
actiunea de evaluare a impactului de
mediu
Impactul asupra mediului=orice efect
direct sau indirect al unei activitati umane
care produce o schimbare a sensului de
evolutie a starii de calitate a
ecosistemului ceea ce poate afecta
sanatatea omului, integritatea mediului,
patrimoniul cultural sau conditiile socioeconomice
Tipuri de bilant de mediu
Bilant de mediu nivel 0
 fisa de verificare completata de
societatea comerciala
 Contine informatiile necesare pentru
a determina daca societatea are
impact asupra mediului si a stabili
obiectivele de mediu minim
acceptate
Tipuri de bilant de mediu (continuare)












Bilant de mediu nivel I
Studiu de mediu, fara prelevare de probe si fara analiza
factorilor de mediu
Include elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu
pentru a stabili dimensiunea impactului de mediu efectiv
Utilizarea terenului in zona amplasamentului si vecinatate,
istoricul zonei
Posibilitatea poluarii solului
Depozitarea deseurilor
Condensatori/transformatori electrici
Securitatea zonei
Masuri de paza contra incendiilor
Protectia muncii si igiena la locul de munca
Evacuarea apelor uzate, emisii atmosferice, impactul
zgomotului
Tipuri de bilant de mediu
(continuare)
Bilant de mediu nivel II
 Studiu de mediu asupra societatii
comerciale/activului care se
vindea cuantifica dimensiunea
contaminarii factorilor de mediu
( prelevari de probe, analize fizice,
chimice, biologice ale factorilor de
mediu)
Bilantul de mediu nivel I si II conf. Art.5
ordinul MAPPM nr.184/1997
Se transmite autoritatii de mediu
competente pentru evaluarea tehnica
Evaluarea riscului



Analiza probabilitatii si gravitatii
principalelor componente ale unui impact
asupra mediului
La solicitarea autoritatii competente de
mediu in cazul in care bilanturile de
mediu au dovedit ca exista o zona cu
poluare semnificativa
Contin risc chimic, cancerigen,
epidemiologic, de contaminare nucleara,
de aparitie a fenomenelor naturale
periculoase
Studiul de impact
(environmental impact assessment)
Studiile de impact


Scop: cunoasterea starii mediului, a
surselor de poluare, a poluantilor, a
impactului asupra mediului, posibilitatilor
de reducere a poluarii
2 faze:


Preliminara-aspectele si problematica pentru
care se dispune de informatii si date certe la
momentul elaborarii studiului
Finala-determinari proprii ale elaboratorului
studiului
Studiu de impact ( continuare)
Faza preliminara

Raport privind
studiul de impact
asupra mediului
Studiu de impact (continuare)
Faza finala:

Descrierea activitatii, amplasarea in mediu, sursele de
poluanti, protectia calitatii apelor, emisii de poluanti in
aer, protectia calitatii aerului, sursele si protectia
contra zgomotului si vibratiilor, sursele si protectia
impotriva radiatiilor, gestiunea deseurilor, a
substantelor toxice si periculoase, impactul produs
asupra mediului, evaluarea riscului declansarii unor
accidente, avarii cu impact asupra sanatatii populatiei
si mediului, posibilitatile de reducere sau eliminare a
impactului produs asupra mediului, evalurea
impactului, concluzii asupra gradului de afectare a
factorilor de mediu si sanatatii populatiei, concluzii
asupra efectelor benefice ale proiectului si recomandari
(privind imbunatatirea proiectului, schimbarea
amplasamentului, introducerea de tehnologii
alternative, dotari si amenajari)
Pe baza studiilor de impact
“autorizatia si acordul de mediu”
Legea
137/1995-Legea Protectiei Mediului
Decretul 417/1995-promulgarea Legii Protectiei
Mediului
Ordinul 125/1996 “Procedura de reglementare a
activitatilor economice si sociale cu impact asupra
mediului inconjurator
Ordinul 278/1996 “Regulament de atestare
pentru elaborarea studiilor de impact asupra
mediului si bilanturilor de mediu”
Legislatie de mediu
(
in contextul acquis-ului comunitar)
Calitatea apei
Acquis-ul comunitar include
-directivele,
-regulamentele si
-deciziile adoptate pe baza diferitelor Tratate care
impreuna alcatuiesc legea principala a UE.
Este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legile si
obiectivele adoptate de UE.
Include Tratatele, toata legislatia Comunitara, toate principiile legii si
interpretarile Curtii Europene de Justitie, toate intelegerile internationale
semnate de Comisia Europeana interpretate ca atare de declaratiile si
rezolutiile Consiliului de ministri.
El merge mult mai departe decit simpla legislatie formala, tarile ce
doresc sa acceada trebuind sa se conformeze spiritului precum si literei
legislatiei UE.
Legislatia de mediu (UE) cuprinde
1.Produse: controlul
zgomotului datorat
echipamentelor de
constructie, controlul
emisiilor de la vehiculele cu
motor, deplasarile
substantelor chimice
periculoase aflate in unele
produse de consum,
deplasarile deseurilor,
controlul substantelor
chimice si preparatelor
periculoase in general si
comertul cu specii
amenintate.
2. Activitati sau procese de productie
cu impact asupra mediului sau a
sanatatii: constructiile,
functionarea unitatilor industriale,
depozite de deseuri, protejarea
naturii.
3. Protejarea calitatii mediului:
controlul substantelor
periculoase din aer, apa sau
sol, amenajarile teritoriale,
conservarea naturii si
resurselor si biodiversitate.
4. Proceduri si drepturi
procedurale: studiile de impact,
accesul la informatie si
consultarea publicului.
•Acquis-ul in domeniul mediului este grupat in directiile:
Legislatie orizontala
Calitatea aerului
Managementul deseurilor
*Calitatea apei
Protectia naturii
Controlul poluarii industriale si managementul riscului
Substante chimice si organisme modificate genetic
Poluarea sonora produsa de vehicule si utilaje
Domeniul apei cuprinde cele mai multe reglementari .
Protectia eficienta a apelor se poate realiza prin abordarea
combinata :
-standardele de calitate a apelor
-valorile limitelor de emisie
-principiile din Tratat:
#principiul precautiei,
#principiul rectificarii la sursa, ca o prioritate, a
pagubelor generate asupra mediului,
#principiul luarii in considerare a conditiilor de
mediu diferite, existente in diverse regiuni
. Directiva cadru pentru apă
Scopul acestei directive este acela de a stabili cadrul necesar realizării
obiectivelor unei politici durabile în domeniul apelor, cum sunt:
& asigurarea unei alimentări adecvate cu apă potabilă;
& asigurarea unei alimentări adecvate cu apă pentru alte cerinţe
economice;
& protecţia apelor;
& reducerea impactului defavorabil al inundatiilor si al secetei.
Obiectivul de mediu al directivei :
de a realiza, cel mai târziu până în anul 2010, o
tuturor apelor subterane si de
suprafaţă.
“stare bună” a
Se stabilesc prevederi privind:
- elaborarea planurilor de management la nivel bazinal, bazate pe
evaluarea caracteristicilor bazinelor;
- monitorizarea stării apelor de suprafaţă si subterane;
- definirea obiectivelor de calitate;
- elaborarea unor programe de măsuri pentru realizarea obiectivelor
definite.
Programul de măsuri trebuie să urmeze abordarea combinată
menţionată, prin stabilirea valorilor limitelor de emisie şi a
standardelor de calitate a apelor.
In acest context, trebuie asigurată implementarea integrală a
legislaţiei UE privind limitele de emisie, cum ar fi directivele privind:
- epurarea apelor uzate urbane;
- Integrarea Prevenirii Poluării şi a Controlului
- nitraţii;
- Protecţia produselor industriale;
- Substanţele periculoase.
poluării (IPPC);
Suplimentar, trebuie asigurată conformarea cu standardele de
calitate a apelor şi cu alte reglementări UE relevante din domeniul
apelor.
Mai mult, statele membre vor trebui să asigure faptul că serviciile
furnizate utilizatorilor de apă sunt plătite la preţul integral asociat
costului remedierii (în principal preţuri pentru alimentarea cu apă şi
colectarea şi tratarea apelor uzate).
Legislaţia UE în domeniul apelor mai
conţine:




Directiva privind apele uzate
urbane (91/271/EEC).
Directiva privind nitraţii
proveniţi din surse agricole
(91/676/EEC).
Directiva privind apa potabilă
(80/778/EEC).
Directiva privind extracţia de
apă potabilă din surse de apă
de suprafaţă (75/440/EEC).
Legislaţia UE în domeniul apelor mai
conţine:




Directiva privind evacuările de
substanţe periculoase
(76/464/EEC).
Directivele privind pestii si
crustaceele (78/659/EEC şi
79/923/EEC).
Directiva privind apele
subterane (80/68/EEC).
Directiva privind apele
destinate scăldatului
(76/160/EEC).
Legislaţia în
România

Legea protectiei
mediului
(137/1995)

Legea Apelor
(107/1996)
Legea protecţiei mediului impune obligativitatea:



realizării procedurii de evaluare a impactului la
proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al
unei zone;
avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de
habitat natural, de conservare a funcţiilor
ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi
animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea
alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul şi/sau
autorizaţia de mediu
monitorizarea proprie până la îndeplinirea condiţiilor
impuse prin acordul şi/sau autorizaţia de mediu.


Suprafeţele terestre şi acvatice supuse unei regim de
conservare ca habitate naturale sau pentru refacere
ecologică sunt gestionate de deţinătorii legali numai în
cazul în care aceştia se angajează să aplice măsurile
de conservare stabilite de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului.
Legea introduce de asemenea prevederi cu caracter
stimulativ pentru deţinătorii cu orice titlu care aplică
măsuri de conservare, respectiv scutire de impozite iar
pentru deţinătorii particulari compensări în raport cu
valoarea lucrărilor de refacere întreprinse.
APA este un element esenţial care asigură existenţa şi
menţinerea vieţii, precum şi desfăşurarea activităţilor
economice şi sociale.
Presiunea exercitată asupra apelor
este resimţită:


prin epuizarea lor cantitativă,
prin efectele generate de poluare
asupra calităţii lor.
Criterii de clasificare a apelor: (in literatura juridică au
fost propuse mai multe)

a) din punct de vedere al administrării lor:




b) din punct de vedere al situării lor:



ape internaţionale;
ape teritoriale (maritime interioare);
ape naţionale (fluvii, râuri, canale, lacuri);
ape de suprafaţă;
ape subterane;
c) din punct de vedere al folosinţei:





apa ca obiect de consum individual;
ape de folosinţă generală (satisfacerea cerinţelor);
apa ca obiect al muncii;
apa destinată agriculturii (pentru irigaţii);
apa cu destinaţie specială (navigaţie, producere de
energie electrică) apa ca mijloc de producţie.
Problema apelor este complicată grav de două
cauze:


Lipsa completă, sau insuficienţa lucrărilor care
să facă posibilă folosirea în scopuri sociale şi
economice a întregului stoc de apă utilizabil al
fluviilor, râurilor, lacurilor şi apelor subterane;
permiţând aducerea apei la locul, în cantitatea şi
la momentul necesar.
Poluarea crescândă a apelor, atât a celor
interioare cât şi a celor maritime şi oceanice.

Protecţia apelor de suprafaţă şi
subterane şi a ecosistemelor acvatice are
ca obiect menţinerea şi ameliorarea
calităţii şi productivităţii naturale ale
acestora, în scopul evitării unor efecte
negative asupra mediului, sănătăţii
umane şi a bunurilor materiale.
Legea Apelor 107/1996

Apele fac parte integrantă din
patrimoniul public.(noţiunea de
patrimoniu public = regim de protecţie şi dezvoltare
a resurselor de apă indiferent de natura dreptului de
proprietate.

Protecţia, punerea în valoare şi
dezvoltarea durabilă a resurselor de
apă sunt acţiuni de interes general.
Dreptul de proprietate asupra apelor este stabilit
prin lege:
aparţin domeniului public:
#apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai
mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc
suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor,
#apele subterane,
#apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu
bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic
valorificabil,
#
marea teritorială şi fundul apelor maritime.
Regimul juridic al „patrimoniului public al apelor” surprinde
cele trei dimensiuni majore ale resurselor de apă:



dimensiunea fizică –
resursă naturală
regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element
indispensabil pentru viaţă şi pentru societate;
dimensiunea economică –
materie
primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de
transport,
dimensiunea ecologică -
factor
determinant în menţinerea echilibrului ecologic.
Gospodărirea apelor se defineşte:
activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace
tehnice şi măsuri legislative, economice şi
administrative,
conduc la:
 cunoaşterea,
 utilizarea,
 valorificarea raţională,
 menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru
satisfacerea nevoilor sociale şi economice,
 protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse,
 prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale
apelor.
Multumesc