Transcript Biosecuritatea reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru a reduce sau elimina riscurile potenţiale ce pot apărea ca o consecinţă a utilizării organismelor modificate genetic,

Biosecuritatea
reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru a reduce sau elimina riscurile
potenţiale ce pot apărea ca o consecinţă a utilizării organismelor modificate
genetic, care ar putea avea efecte adverse asupra sănătăţii umane şi asupra
conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice.
Organismul modificat genetic
este orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat
printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală.
Sistemul de autorizare în domeniul biosecurităţii

Autoritatea naţională competentă, responsabilă pentru primirea notificărilor
referitoare la introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a OMG
precum şi a celor vizând utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor
modificate genetic este Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului conform
legislaţiei în vigoare.
Cadrul instituţional
În România cadrul instituţional în domeniul biosecurităţii este asigurat de Ministerul Mediului şi
Dezvoltării Durabile, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Comisia pentru Securitate Biologică şi
alte autorităţi publice centrale.




Ministerul Mediului coordonează şi asigură aplicarea principiului precauţiei pentru evitarea
efectelor adverse potenţiale ale organismelor modificate genetic asupra sănătăţii umane şi asupra
mediului, asigură cadrul legislativ în domeniul biosecurităţii, şi stabileşte proceduri de comunicare
cu Comisia Europeană şi cu alte state membre în funcţie de solicitările organismelor comunitare.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului gestionează procedurile de notificare şi
autorizare, emite autorizaţii/acorduri, conform prevederilor legale în vigoare, le suspendă sau
anulează, colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autorităţile
implicate, notificatorul, Comisia pentru securitate biologică şi cu organul de control, colaborează
cu autorităţile naţionale şi comunitare în procesul de autorizare a organismelor modificate genetic
pentru utilizarea directă ca aliment sau hrană pentru animale, sau ca produse medicamentoase de
uz uman sau veterinar, realizează şi gestionează baza de date pentru funcţionarea Biosafety
Clearing-House (BCH) la nivel naţional, asigură raportarea stadiului evoluţiei şi implementării
legislaţiei în domeniul microorganismelor şi organismelor modificate genetic atât către Comisia
Europeană (DG ENV) în contextul îndeplinirii obligaţiilor de natură comunitară ce revin României în
calitate de Stat Membru, cât şi în raportarea către Comisia pentru Diversitate Biologică (CBD),
respectiv către Biosafety Clearing House (BCH), în contextul îndeplinirii obligaţiilor de natură
internaţională ce revin României în calitate de stat Parte la Protocolul de la Cartagena.
Comisia pentru Securitate Biologică este autoritatea ştiinţifică cu rol consultativ în procesul
de luare a deciziilor de M.M.D.D. – A.N.P.M.
Alte autorităţi publice centrale: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea
Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Sănătăţii, Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, au atribuţii
în procedura de notificare, stabilirea capacităţii necesare de a primi şi evalua notificările,
îndeplinirea/realizarea de către utilizatori, a evaluării de risc, pentru evaluarea efectelor potenţial
periculoase a OMG asupra diversităţii biologice, luând in considerare de asemenea riscul asupra
sănătăţii umane, realizarea registrului locaţiilor introducerii deliberate in mediu a PSMG (plantelor
superioare modificate genetic), pentru testare în câmp sau pentru cultivare, informarea şi
participarea publicului referitor la introducerea deliberată în mediu si plasarea pe piaţă a OMG şi
asigurarea trasabilităţii şi etichetării produselor plasate pe piaţă.
Procedura de autorizare


Înainte de introducerea în mediu sau pe piaţă a unui OMG, orice persoană juridică, trebuie
să prezinte o notificare la A.N.P.M., prin care să solicite obţinerea autorizaţiei şi/sau
acordului de import privind activităţile care implică OMG.
După primirea notificării, A.N.P.M., pe baza informaţiilor cuprinse în dosarul tehnic, poate să
înceapă procedura de autorizare, care constă în: informarea şi consultarea publicului cu
privire la notificarea primită; transmiterea rezumatelor dosarelor de notificare depuse, la
Comisia Europeană – DG Joint Research Centre; consultarea CSB; solicitarea avizelor
autorităţilor publice centrale pentru agricultură, sănătate, siguranţa alimentelor, protecţia
consumatorilor.
După primirea avizelor de la CSB şi celelalte autorităţi implicate, precum şi după
consultarea publicului, ANPM emite Autorizaţia şi/sau Acordul de import privind activităţile
care implică OMG.
Evaluarea riscurilor





Obiectivul evaluării riscurilor asupra mediului îl constituie identificarea şi evaluarea posibilelor
efecte negative pe care OMG îl poate avea asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, pe
parcursul introducerii deliberate în mediu sau pe piaţă, efecte ce pot fi directe sau indirecte şi care
pot apărea imediat sau cu întârziere.
Principiile şi liniile directoare pentru analiza riscului şi evaluarea siguranţei alimentelor modificate
genetic presupun investigarea efectelor directe asupra sănătăţii (toxicitatea), a tendinţei de a
provoca reacţii alergice (alergenitate), a componenţilor specifici care ar putea avea proprietăţi
antinutriţionale ori toxice, a stabilităţii genei inserate, a efectelor nutriţionale asociate cu
modificarea genetică specifică şi a oricăror efecte neintenţionate care ar rezulta ca urmare a
inserţiei transgenei.
În acord cu principiul precauţiei în elaborarea studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului,
trebuie să se urmărească următoarele reguli generale: caracteristicile identificate ale unui OMG şi
ale utilizării lui, care pot avea efecte adverse, trebuie să fie comparate cu cele prezentate de
organismul nemodificat din care provine şi cu utilizarea acestuia în situaţii similare;
evaluarea riscurilor trebuie să se realizeze pentru fiecare caz, ceea ce înseamnă că informaţiile
solicitate pot varia, în funcţie de tipul de organisme modificate genetic implicate, de utilizarea
preconizată şi de mediul potenţial receptor, ţinând cont, printre altele, de organismele modificate
genetic existente deja în mediu; realizarea unei analize a efectelor cumulative pe termen lung în
legătură cu introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă.
Efectele cumulative pe termen lung se referă la efectele cumulative ale autorizărilor asupra sănătăţii
umane şi asupra mediului, inter alia, asupra florei şi faunei, asupra fertilităţii solului, asupra
descompunerii în sol a materiei organice, asupra lanţului trofic, diversităţii biologice, sănătăţii
animalelor, precum şi la aspectele ce ţin de rezistenţa la antibiotice.
Măsuri de monitorizare a riscurilor şi de intervenţie în caz de accidente







Activităţile care privesc organismele modificate genetic sunt supuse procedurii de monitorizare
asupra potenţialelor efecte negative asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător. Activitatea de
monitorizare se desfăşoară după obţinerea autorizaţiei de introducere deliberată în mediu sau pe
piaţă a organismelor modificate genetic.
Notificatorul are obligaţia de a elabora un plan de monitorizare care se depune la autoritatea
competentă, odată cu notificarea.
Interpretarea datelor colectate prin monitorizare trebuie să fie făcută în funcţie de toate condiţiile de
mediu existente şi de toate activităţile. În cazul în care se observă modificări în mediu, trebuie să se
aibă în vedere o evaluare suplimentară, cu scopul de a stabili dacă aceste modificări sunt o
consecinţă a organismului modificat genetic sau a utilizării sale, precum şi dacă asemenea
modificări pot fi un rezultat al factorilor de mediu, alţii decât introducerea pe piaţă a organismului
modificat genetic.
Monitorizarea caz – specifică reprezintă analiza efectelor potenţiale evidenţiate în studiul de
evaluare a riscurilor (verificarea corectitudinii prezumtiilor avansate pe baza studiului de evaluare a
riscurilor). Exemple: diseminarea prin intermediul polenului, persistenţa, invazivitatea,
compatibilitatea sexuală cu specii înrudite, apariţia formelor de rezistenţă la anumite insecte etc.
Monitorizarea prin supraveghere generală reprezintă efectele neanticipate, neprevăzute (perioadă
de timp mai lungă, observaţii, zone mai extinse) – realizată cu ajutorul fermierilor (recomandare
EFSA). Exemple: efecte negative asupra ecosistemului, biodiversităţii, modificarea biologiei plantei
în timp.
Notificatorul are obligaţia de a transmite rapoartele de monitorizare, autorităţii competente,
Comisiei Europene şi autorităţilor competente ale statelor membre.
PRIN Ordinul M.M.G.A. nr. 606/2005 a fost aprobat Formularul pentru prezentarea rezultatelor
introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte scopuri decât
introducerea pe piaţă.
Etichetarea şi trasabilitatea OMG


Etichetarea şi trasabilitatea sunt elemente importante ale activităţilor care
urmează după procedura de autorizare din cadrul sistemului de biosecuritate.
Actele normative care reglementează aceste activităţi sunt: Regulamentul
Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1830/2003 privind trasabilitatea şi
etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea produselor
alimentare şi furajere obţinute din organisme modificate genetic, transpus prin
H.G. nr. 173/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate
genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, obţinute din
organismele modificate genetic şi Regulamentul Parlamentului European şi al
Consiliului nr. 1829/2003 privind alimentele şi furajele obţinute din organisme
modificate genetic, transpus în legislaţia românească prin H.G. nr. 256/2006.
Etichetarea




H.G. nr.173/2006, are ca scop facilitarea etichetării corespunzătoare, monitorizarea efectelor asupra
mediului şi, după caz, asupra sănătăţii umane şi sănătăţii animale şi aplicarea măsurilor
corespunzătoare de management al riscului, ce includ, dacă este necesar, retragerea de pe piaţă a
produselor.
Etichetele produselor preambalate constituite din sau conţinând OMG trebuie să aibă înscrisă
menţiunea: "Acest produs conţine organisme modificate genetic" sau "Acest produs conţine
«numele organismului/organismelor» modificat/ modificate genetic". De asemenea, pentru
produsele nepreambalate, destinate consumatorului final, un afiş care să însoţească expunerea la
vânzare a produselor trebuie să includă menţiunea: "Acest produs conţine organisme modificate
genetic" sau "Acest produs conţine «numele organismului/ organismelor» modificat/modificate
genetic". De la această prevedere sunt exceptate produsele, destinate utilizării directe ca alimente,
hrană pentru animale sau pentru prelucrare, care conţin urme de OMG într-o proporţie mai mică de
0,9%, cu condiţia ca aceste urme să fie întâmplătoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic.
În momentul în care produsele obţinute din OMG sunt introduse pe piaţă, operatorii trebuie să se
asigure că următoarele informaţii sunt transmise în scris operatorului care primeşte produsul: o
indicaţie despre fiecare dintre ingredientele alimentare obţinute din OMG; o indicaţie despre fiecare
dintre furajele sau aditivii furajeri produşi din OMG; în cazul produselor pentru care nu există o listă
a ingredientelor, o indicaţie conform căreia produsul este obţinut din OMG.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor, în colaborare cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile controlează modul de îndeplinire a
prevederilor legale în vigoare din acest domeniu.
Trasabilitatea






Poate fi realizată numai în urma etichetării corespunzătoare de-a lungul întregului lanţ, începând cu
organismele modificate genetic din laboratorul amelioratorilor şi continuând cu producătorii de seminţe,
fermieri, procesatori şi/sau importatori/exportatori.
Elemente de trasabilitate s-au introdus prin Ordinul M.A.P.D.R. 471/2006 privind autorizarea cultivatorilor
de plante modificate genetic.
M.A.D.R., în baza acestui ordin, este autoritatea naţională competentă pentru evidenţa agenţilor
economici care cultivă PSMG. Ordinul prevede obligativitatea agenţilor economici (persoane fizice sau
juridice, asociaţii fără personalitate juridică) de a declara la Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare
Rurală, respectiv a municipiului Bucureşti, suprafeţele cultivate cu PSMG şi producţiile realizate.
Declaraţia se completează în 2 exemplare astfel, un exemplar se depune la DADR în decurs de 30 zile de la
încheierea semănatului.
După încheierea recoltatului agenţii economici sunt obligaţi să depună o declaraţie privind producţia
obţinută şi destinaţia acesteia, până la data de 15 decembrie. Informaţiile se centralizează la DADR şi se
transmit, electronic, la Centrul de Calcul al MAPDR (Registrul de evidenţă al agenţilor economici care
cultivă PSMG în România). Pentru a asigura respectarea O.M. al M.A.P.D.R. nr. 471/2006, companiile
transmit clienţilor lor, o dată cu documentele de vânzare a seminţei, şi formularele de declaraţii, pe care
trebuie să le completeze şi să le transmită direcţiilor agricole.
Importul seminţelor se face numai după obţinerea avizului de import eliberat de M.A.D.R.. Marfa este
ambalată în saci, iar pe etichetele şi documentele însoţitoare se menţionează că soiul este modificat
genetic. Pentru evidenţa seminţelor distribuite, clienţii sunt obligaţi să restituie companiilor ambalajele
goale după încheierea semănatului.
M.A.D.R. poate lua măsuri de interzicere a utilizării unui soi modificat genetic pentru o parte sau pentru
întreg teritoriul ţării, dacă se constată că soiul este dăunător culturilor din alte soiuri sau alte specii, ori
prezintă risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Un soi modificat genetic nu poate fi testat şi
înregistrat fără ca solicitantul să dovedească faptul că acesta îndeplineşte condiţiile legale privind
protecţia mediului şi a sănătăţii umane.
Controlul implementării legislaţiei
 Controlul implementării legislaţiei este de o importanţă deosebită
pentru credibilitatea sistemului de biosecuritate. Funcţionarea unui corp
de inspecţie de biosecuritate şi a unor laboratoare acreditate în
detectarea şi cuantificarea OMG, sunt condiţii esenţiale pentru
organizarea unui sistem funcţional în acest domeniu.
 Autorităţile cu responsabilităţi de inspecţie şi control în domeniul
biosecurităţii sunt: M.M. prin Garda Naţională de Mediu (G.N.M.) în
atribuţiile căreia intră verificarea conformării cu prevederile legislaţiei
specifice domeniului, respectarea condiţiilor de autorizare, potrivit
tipului de organism modificat genetic sau de combinaţii de organisme
modificate genetic sau de produse care conţin sau constau din
organisme modificate genetic, sau potrivit tipului de activităţi;
 În anul 2008, în judeţul Botoşani nu s-au depistat cultivatori de soia
modificată genetic.

Locaţii şi suprafeţe cultivate cu plante modificate genetic şi operatorii în domeniu




Guvernul României a decis interzicerea cultivării soiei modificate genetic,
începând cu data de 1 ianuarie 2007, conform reglementărilor în vigoare în
Uniunea Europeană.
La nivelul Uniunii Europene soia este autorizată doar pentru utilizarea ca aliment
sau furaj.
În conformitate cu prevederile Deciziei 98/294/EC, singurul soi de porumb
modificat genetic, acceptat pentru cultivare în Uniunea Europeană, este MON
810. Întrucât deciziile Comisiei Europene cu caracter general sunt acte
obligatorii pentru toate statele membre şi pentru toate persoanele fizice şi
juridice aflate pe teritoriul acestora, această decizie se aplică de la data aderării
şi în România.
Porumbul MON 810 este un porumb modificat genetic, obţinut prin introducerea
unei gene specifice din bacteria Bacillus thuringiensis care se găseşte în sol in
mod natural - într-un porumb convenţional. Gena introdusă protejează porumbul
împotriva anumitor dăunători lepidopteri (molii şi fluturi), inclusiv Sfredelitorul
european al tulpinilor de porumb (Ostrinia nubilalis) şi Sfredelitorul mediteranean
al tulpinilor de porumb (Sesamia spp.) ale căror larve atacă porumbul hrăninduse cu boabe de pe ştiuleţi şi săpând galerii în interiorul tulpinilor. La nivel
european, porumbul MON 810 este autorizat atât pentru a fi cultivat, cât şi
pentru a fi utilizat în alimentaţia animalelor şi a oamenilor.
La nivelul judeţului Botoşani



Pentru implementarea acestei directive s-au monitorizat la nivelul APM
Botoşani
agenţii economici (persoane fizice sau juridice, asociaţii fără
personalitate juridică) din judeţul Botoşani, care utilizează şi comercializează
OMG , astfel încât aceste activităţi să se desfăşoare în deplină siguranţă pentru
sănătate şi mediu.
Începând cu anul 2004 s-au colectat informaţii despre agenţii economici din
judeţul Botoşani, care cultivă soia modificată genetic referitoare la: suprafaţa
cultivată, localizarea suprafeţei cultivate, provenienţa seminţei (cumpărată sau
producţie proprie), producţia obţinută, puncte de desfacere .
Cultivatorii de soia modificată au fost informaţi , prin diferite mijloace de
comunicare, cu privire la noua legislaţie de interzicere a cultivării de soia
modificată genetic începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Coexistenţa





Coexistenţa se referă la abilitatea fermierilor de a face o alegere practică între agricultura
convenţional, ecologică sau cea care utilizeaza OMG, indeplinind obligaţiile legale de
etichetare şi / sau standarde de puritate.
Abilitatea de a menţine diferite sisteme de producţie agricolă este o precondiţie pentru
furnizarea unui inalt nivel de alegere a consumatorului.
Conceptul de coexistenţă este legat de potenţialele pierderi economice şi impactul
amestecării producţiei modificate genetic cu cea nemodificată genetic şi cele mai potrivite
măsuri de management care pot fi luate pentru a minimiza amestecarea.
Comisia Europeană consideră că măsurile de coexistenţă trebuie dezvoltate şi
implementate de Statele Membre.
Conform Recomandarii Comisiei nr. 556/2003, măsurile de coexistenţă trebuie să fie:
eficiente, specifice fiecărei culturi, să dea prioritate măsurilor de management al fermelor şi
să se bazeze pe practicile existente de separare, de exemplu cele privind seminţele
.
Fermierii care cultivă plante modificate genetic trebuie să aibă în vedere
următoarele

crearea unor zone tampon, eşalonarea in timp a semănatului, pentru prevenirea
impurificării prin polenizare incrucişată a culturilor ecologice sau convenţionale
aparţinând proprietarilor de terenuri situate in vecinătatea culturilor modificate
genetic; luarea tuturor măsurilor necesare pentru a preveni amestecul fizic al
produselor modificate genetic cu cele ecologice sau convenţionale pe parcursul
operaţiunilor de recoltare, transport, depozitare şi condiţionare a producţiei
obţinute din culturile modificate genetic; depozitarea separată a producţiei,
curăţarea maşinilor de semănat, a instalaţiilor de condiţionare, a mijloacelor de
transport, conform prevederilor legislaţiei în vigoare privind producerea
seminţelor .
Perspective



În acest sens, trebuie organizate o serie de dezbateri pe tema organismelor
modificate genetic, la care să participe specialişti din instituţii implicate în
reglementarea OMG (M.A.D.R., M.M., A.N.P.M., A.N.S.V.S.A., A.N.P.C., M.S.),
instituţii de cercetare şi învăţământ superior agricol din România, parlamentari,
reprezentanţi ai producătorilor de seminţe modificate genetic, ai cultivatorilor şi
procesatorilor de plante modificate genetic, ai asociaţiilor de agricultură
ecologică, ai unor organizaţii neguvernamentale pentru protecţia mediului.
Trebuie făcută o analiză riguroasă a tuturor aspectelor legate de acest sector,
având în vedere avantajele tehnico-economice, sociale, dar şi riscurile cultivării
plantelor modificate genetic pentru mediu, sănătate, pentru agricultura
convenţională şi ecologică, aspectele etice ale acestei tehnologii.
România va continua armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii
Europene, construirea cadrului instituţional pentru implementarea acesteia, în
vederea întăririi sistemului de inspecţie şi control al activităţilor cu organisme
modificate genetic. Trebuie dezvoltată capacitatea de control la frontieră (a
importurilor, exporturilor şi tranzitului OMG) precum şi crearea de laboratoare
pentru detecţia, identificarea şi cuantificarea OMG.
Opinii pro şi contra OMG




Beneficiile utilizării plantelor modificate genetic (transgenice) se concretizează
în: productivitatea sporită, prin combaterea eficientă a buruienilor, a bolilor şi a
dăunătorilor; profituri mai mari pentru producători, prin reducerea costurilor de
producţie respectiv preţuri mai scăzute pentru consumatori; reducerea globală a
cantităţilor de pesticide, cu impact pozitiv asupra biodiversităţii, contribuind în
acest fel la protecţia mediului; reducerea dependenţei de pesticidele
convenţionale, care au efecte nefaste asupra sănătăţii consumatorilor;
îmbunătăţirea apelor freatice şi de suprafaţă, prin reducerea rezidurilor de
pesticide.
Introducerea în mediu şi utilizarea fără discernământ a plantelor modificate
genetic prezintă anumite riscuri, între care: posibilitatea ca planta transgenică să
se comporte ca o buruiană în agrosistem sau să invadeze habitatele naturale;
posibilitatea producerii unui „flux de gene” prin intermediul polenului transportat
de vânt sau de insecte la plante înrudite, cultivate sau din flora spontană;
impactul direct şi neanticipat asupra unor specii nevizate.
Toate aceste efecte nedorite pot fi prevenite prin studiul atent, de la caz la caz,
în funcţie de planta modificată genetic, utilizarea propusă şi arealul în care a fost
propusă.
Acceptarea necondiţionată a produselor biotehnologice este periculoasă, dar la
fel este şi respingerea preconcepută a acestora, fiind similară cu renunţarea la
beneficiile oferite.