Transcript Mituri despre autoritatea pãrinţilor; Cum sã creşteţi copii inteligenţi şi de succes.

Mituri despre autoritatea
pãrinţilor; Cum sã creşteţi
copii inteligenţi şi de succes.
Mituri despre autoritatea părinţilor
• Ca părinte, probabil nu vrei să fii nici prea sever, nici
prea îngăduitor cu copilul tău. Uneori, este posibil
ca, tocmai din dorinţa de a-i oferi o educaţie corectă,
să faci greşeli pe care le vei regreta mai târziu.
• Atitudinea pe care o ai faţă de copilul tău îi influenţează
acestuia dezvoltarea mai mult decât crezi. Nimeni nu a
spus că meseria de părinte este uşoară, însă, cel puţin,
încearcă să eviţi unele greşeli majore, precum
agresivitatea faţă de copil.
Stabileşte reguli fără să te transformi într-un tiran şi
arată-i afecţiune fără a-l alinta peste măsură.
«Bătaia e ruptă din rai.»
• Vorba „unde dă mama creşte” ar putea avea urmări mult
mai neplăcute decât îţi imaginezi, dacă este pusă în
practică. Violenţa fizică lasă mai ales amprente psihice
asupra copilului.
Este foarte probabil ca bătaia să îi creeze sentimente de
vinovăţie şi să îl transforme într-un adult introvertit,
inhibat şi chiar agresiv. Bătaia îi creează sentimentul de
frică faţă de părinţi şi faţă de celelalte persoane.
Pentru a nu se ajunge la o astfel de relaţie între voi,
foloseşte mai bine modelul sancţiunilor şi
recompenselor. Bătaia nu are un rol educativ, aşa cum
mulţi ar putea fi tentaţi să creadă, ci este, cel mult, un
mod de a-l învăţa pe cel mic ce nu trebuie să facă, nu şi
ce trebuie să facă.
«Copilul trebuie pupat numai când
doarme.»
• Una dintre cele mai importante nevoi ale
copilului este aceea de a se simţi iubit.
Afecţiunea îl ajută să se dezvolte
sănătos din punct de vedere psihic.
Desigur, ai grijă ca alintul să nu se
transforme în răsfăţ.
«Nu trebuie să îi arăţi afecţiune după
ce a greşit.»
• Când îl pedepseşti, trebuie să faci foarte bine distincţia
între el, ca persoană, şi greşeala pe care a comis-o.
Alege o pedeapsă constructivă, însă nu-i refuza gesturile
afective.
Cum îl pedepseşti educativ
Atunci când îl sancţionezi pe copil, este bine să ai un
scop educativ. Poţi alege să refuzi să îi cumperi jucăria
(cartea, filmul) preferată, poţi să îi interzici să mai stea la
calculator, să îi ceri să facă teme în plus faţă de cele
date la şcoală sau să îi spui să facă unele treburi
gospodăreşti suplimentare.
«Părintele trebuie să îşi recunoască
greşelile.»
• Este foarte probabil ca, din când în când, să îţi
pedepseşti copilul pentru o greşeală pe care nu a comiso. Imediat ce ţi-ai dat seama de acest lucru, recunoaşte
deschis faţă de el că te-ai înşelat.
Nu uita că eşti un exemplu pentru copilul tău prin fiecare
acţiune a ta. Trebuie să mai ştii şi că severitatea dusă la
extreme îi poate dezvolta copilului unele frustrări şi
complexe pe care şi le va „revărsa” la maturitate.
«Poţi să-l pedepseşti şi mai
târziu.»
• Dacă îl pedepseşti mâine pentru o greşeală pe care a
comis-o ieri, s-ar putea ca el să nu facă o legătură
imediată între sancţiunea ta şi fapta comisă de el.
De aceea, este bine ca, după ce a comis o greşeală, să
îi spui imediat ce interdicţii are, pentru ca în mintea lui să
se contureze logic relaţia cauză-efect. De asemenea,
pedeapsa trebuie să fie proporţională cu fapta comisă de
el, nici prea îngăduitoare, dar nici prea exagerată.
• Privind autoritatea părinţilor, există în primul rând
proiecţia greşită că aceasta este bună. Astfel, copilul
este un rezultat reuşit direct proporţional cu autoritatea
părinţilor. Ca şi cum copilul ar fi rău prin definiţie şi, cum
îl laşi să scape, o ia în direcţia greşită dacă nu îl ţii în
frâu.
Aşa îşi justifică mulţi părinţi abuzul şi agresivitatea
verbală şi fizică în familie, lipsa de comunicare şi
restricţiile de tipul „pentru că aşa spun eu”. Pentru a se
dezvolta armonios, un copil are însă nevoie de încredere
şi de încurajare. Autoritatea de tip restrictiv îl poate
transforma într-un rebel care să aibă o perioadă lungă
de căutare ca adolescent şi ca adult.
O altă idee preconcepută este cea că între părinţi şi copii
este o competiţie. Copiii şi părinţii nu ar trebui să fie însă
în competiţie, ci într-o colaborare armonioasă.
• Ascultaţi-i. E posibil să vă întrebaţi - de ce mi-aş asculta copilul ?
Ce aş avea de câştigat ? Explicaţia e simplă. Copiii crescuţi ştiind că
sunt ascultaţi când au ceva de zis vor avea abilităţi sociale cu mult
mai dezvoltate decât cei cărora părinţii le spun mereu "mai taci din
gură". Deci alocaţi-vă timp pentru a-i asculta, cu siguranţă se va
dovedi folositor în viitor.
• Jucaţi-vă cu ei. Una din greşelile pe care părinţii le fac în relaţia cu
copiii lor este aceea că uită să se joace cu ei. Adesea ei angajează
o bonă, găsesc nişte bunici să aibă grijă de ei sau pur şi simplu îi
duc la grădiniţă şi uită de ei. În aceste cazuri se întâmplă un lucru
nefericit - legătura dintre părinţi şi copii se subţiază drastic.
• Permiteţi-le să citească cu glas tare şi ascultaţi-i când o fac.
Asta le va da încredere în ei şi îi face mai activi din punct de vedere
social.
• Păstraţi-vă promisiunile făcute. Copii noştri învaţă foarte multe
lucruri de la noi. Unul dintre ele este încrederea. Păstraţi-vă
promisiunile şi fiţi sinceri, fiţi transparenţi cu copilul vostru şi acesta
va deveni cu siguranţă o persoană de încredere.
• Îmbrăţişaţi-i. Unul din modurile prin care vă puteţi arăta dragostea
pentru ei este prin a-i inbratisa. Faceţi acest lucru cât de des puteţi
pe zi pentru a-i face să se simtă comfortabil. Însă aveţi grijă să nu
abuzaţi deoarece o să înceapă să fugă de voi.
• Oferiţi-le cadouri surpriză. Crăciunul şi ziua lor de naştere nu
trebuie să fie singurele momente când copiii voştri pot primi cadouri.
Oferiţi-le mici cadouri pentru pentu simplele lor realizări, asta îi va
ţine motivaţi.
• Când se poartă urât fiţi îngăduitori. Învăţaţi-i cum să se poarte, nu
îi pedepsiţi pentru fiecare greşeală pe care o fac, arătaţi-le cum pot
proceda pentru a nu mai greşi.
• Cereţi-le scuze. Dacă aţi greşit faţă de ei acuzându-i de ceva ce nu
au făcut, spuneţi-le că vă pare rău. Până la urmă de la voi vor învăţa
şi ei să îşi ceară scuze când greşesc.
• Luaţi-vă la revedere călduros la fiecare mică despărţire.
• Cereţi-le sfatul. Deşi sună ciudat amintiţi-vă că Mozart a scris prima
sa simfonie când avea 5 ani. Copii pot fi foarte inteligenţi, folosiţi-le
mintea pentru a-i ajuta să şi-o dezvolte.
• Lăsaţi-i să îşi rezolve problemele singuri. Asta îi va învăţa să fie
independenţi în luarea deciziilor în viitor.
• Interesaţi-vă cine le sunt prietenii. E bine să ştiţi din timp cine vă
poate influenţa copiii.
• Povestiţi-le despre voi. Acest lucru ajută enorm la întărirea
legăturilor dintre voi.
• Permiteţi-le să se manifeste conform vârstei lor. Nu vă aşteptaţi
mereu să fie perfecţi. La urmă urmei a fi copil implică să te porţi
copilăreşte.
• Folositi porecle placute atunci cand ii chemati. E o modalitate
buna de a va exprima afectiunea fata de ei.
• Bibliografie :
• http://copiifrumosi.blogspot.com/2011/02/cumsa-cresteti-copii-inteligenti-si-de.html
• www.images.google.fr
Prof. Iulia-Maria Stoica
C.N. “Grigore Ghica”
Dorohoi, Botosani