Transcript Conf. univ. dr. ODETTA DUMA [email protected]  BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ  Odetta Duma – Sănătate Publică si Management,  Ed.

Conf. univ. dr. ODETTA DUMA
[email protected]
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
 Odetta Duma – Sănătate Publică si Management,
 Ed. Venus, Iaşi
 World Health Statistics 2012. Geneva, WHO
 2012 World Population Data Sheet
OBIECTIVE EDUCATIONALE:


Definirea, analiza şi interpretarea principalelor
evenimente şi fenomene demografice negative

 Completarea corectă a certificatului medical constatator
de decesului
 Mortalitatea ca fenomen demografic se referă la
frecvenţa deceselor într-o anumită populaţie şi
pentru un interval delimitat de timp. Spre
deosebire de natalitate şi fertilitate, mortalitatea
constituie componenta negativă a mişcării naturale
a populaţiei.
Studierea mortalităţii este importantă din
perspectiva sănătăţii publice deoarece:
 mortalitatea influenţează creşterea numerică a
populaţiei şi structura acesteia pe grupe de vârstă;
 mortalitatea este utilizată ca indicator de bază în
măsurarea stării de sănătate a populaţiei;
 pe baza situaţiei deceselor se pot identifica şi
ierarhiza problemele de sănătate dintr-o populaţie
şi se pot formula astfel obiectivele în cadrul
proiectelor şi programelor de sănătate;
 face posibilă evaluarea eficacităţii serviciilor de
sănătate.
 Decesul = dispariţia definitivă a semnelor de viaţă în
oricare moment după ce a avut loc naşterea soldată cu
un născut viu.
 Certificat constatator de deces
 Certificatul de deces şi adeverinţa de înhumare
Indicatori utilizaţi în măsurarea mortalităţii
sunt:
 Rata de mortalitate generală sau rata brută de
mortalitate
 Ratele specifice de mortalitate
 Mortalitatea
fatalitatea
proporţională
(letalitatea)
 Rata standardizată a mortalităţii
standardizat de mortalitate
şi
şi
raportul
 Speranţa de viaţă şi alţi indicatori numiţi funcţii
biometrice din tabelele de mortalitate
 Mortalitatea infantilă
 Mortalitatea fetală
 Mortalitatea maternă
Rata brută de mortalitate
 Rata de mortalitate generală sau rata brută de
mortalitate măsoară proporţia tuturor deceselor
care au loc la 1000 locuitori într-un anumit
interval de timp, de regulă, un an calendaristic:
Număr decese
 1000
Număr locuitori 1 iulie
 Rata brută de mortalitate este un indicator
frecvent utilizat datorită simplităţii calculului şi
disponibilităţii datelor.
 Principalul său dezavantaj este acela că nu ţine
cont de faptul că riscul de deces variază major în
funcţie de vârstă dar şi de sex, rasă, categoria
socio-profesională, etc. Influenţa pe care o exercită
structura pe vârste asupra ratei brute poate fi
înlăturată prin tehnicile de standardizare.
Mortalitatea generală pe glob
 Tendinţa de scădere în ultimele decenii a mortalităţii
constatată peste tot în lume, dar mai ales în zonele
industrializate a fost urmată aici de o uşoară creştere de
dată recentă, fapt pus pe seama îmbătrânirii demografice a
populaţiei şi a creşterii ponderii vârstnicilor, prin creşterea
speranţei de viaţă.
 Regiunile unde se constată rate mari de mortalitate sunt:
Africa de Vest (15 0/00), Africa de Est (16 0/00), Africa
Centrală (16 0/00). Ţările cu mortalitate mai mică de 5 0/00
sunt: Libia, Panama, Mexic, Costa Rica, Republica
Dominicană, Jamaica, Chile, Paraguay, Kuwait, Emiratele
Arabe, Qatar, Singapore, Malaiezia, Tadjikistan.
 Mortalitatea generală pentru Europa este de 11 0/00. În
nordul şi vestul continentului nivelul este de 10 0/00, în
timp ce Europa Centrală şi de Est se caracterizează
printr-un indice brut de 14 0/00 .
 România (2010) 12,1 decese la 1000 locuitori.
 Spor/deficit natural = Nr. nascuti vii-nr. decese

= - 2,2 persoane la 1000 locuitori
Mortalitatea specifică
 Indicatorii specifici de mortalitate permit o analiză mai
nuanţată a fenomenului pentru diferite subpopulaţii.
Aceste rate se pot calcula în funcţie de:
 grupa de vârstă;
 sex;
 rasă;
 mediu de rezidenţă (urban/rural);
 cauza de deces.
Mortalitatea specifica la 5-9 ani
Număr decese copii 5  9 ani
 1000
Număr copii 5  9 ani la 1 iulie
 Analiza deceselor pe sexe evidenţiază o supramortalitate
masculină. Aceasta coexistă cu o supramorbiditate
feminină, cazurile de boală diagnosticate şi raportate la
femei fiind mai numeroase. Mortalitatea specifică pe
cauze de deces:
Număr decese de cauza X
 100 000
Număr locuitori 1 iulie
 În România, principalele cauze de mortalitate (2010) au fost
reprezentate de:
 - bolile ap. circulator
 - tumori
 - bolile digestive
 - bolile ap. respirator
 - accidente, traumatisme
729,6 decese la 100.000 locuitori
221,7 decese la 100.000 locuitori
77,5 decese la 100.000 locuitori
59,4 decese la 100.000 locuitori
56,1 decese la 100.000 locuitori
 Principalele cauze de deces într-o ţară sunt influenţate de
structura demografică şi de nivelul de dezvoltare socioeconomică.
 Astfel, se descriu trei principale modele de mortalitate în
funcţie de cauza de deces:
 evoluat
 primar
 de tranziţie
Letalitatea
 indicator de structură care arată ponderea deceselor
de un anumit tip la 100 decese.
 se poate calcula pe grupe de vârstă, pe sexe, medii de
rezidenţă sau cauze de deces.
 Letalitatea BCV > 50%
Fatalitatea
 Indicele de fatalitate prin boala “x” arată frecvenţa
deceselor datorate unei anumite afecţiuni din totalul celor
care suferă de acea boală:
Număr decese de cauza X
 100
Număr bo ln avi de boala X
Speranţa de viaţă la naştere (DMV)
 Mortalitatea dintr-o anumită regiune poate fi exprimată
sintetic cu ajutorul speranţei de viaţă la naştere sau a
duratei medii de viaţă, indicator care în acelaşi timp oferă
date şi despre starea de sănătate a populaţiei.
 Speranţa de viaţă la naştere este numărul mediu de ani pe
care o persoană are şansa să-i trăiască în condiţiile specifice
modelului de mortalitate pe grupe de vârstă a populaţiei
din care provine şi pentru un anumit an calendaristic.
 Acest indicator furnizează date indirecte privind nivelul de
trai dintr-o ţară. Astfel, s-a constatat o corelaţie directă
între durata medie a vieţii şi produsul intern brut pe cap de
locuitor. De asemenea, se descrie o corelaţie similară şi cu
procentul alocat sănătăţii din venitul naţional.
România DMV (2008-2010)73,47 ani
M
69,76
ani
F
77,30
ani
DMV
 ASIA
 Japonia 83/ 79/ 86 ani
 China 73/ 71/ 75 ani
 EUROPA
 Switzerland 82/ 79/ 84 ani
 Ukraine 68/ 63/ 74 ani
 AFRICA
 Lesotho 40/ 40/ 39 ani
 Tunisia 74 /72/ 76 ani
Mortalitatea infantilă
 Mortalitatea infantilă este fenomenul demografic
al deceselor copiilor sub un an înregistrate în
populaţia născuţilor vii dintr-o anumită regiune şi
pentru un interval dat de timp, de regulă un an
calendaristic.
 Studierea mortalităţii infantile prezintă un interes
aparte pentru că împreună cu durata medie a vieţii
constituie cei mai sensibil şi frecvent utilizaţi
indicatori privind nivelul de dezvoltare socioeconomică şi ai stării de sănătate a populaţiei.
Factorii de risc pentru decesul 0-1 an
 Factorii endogeni care ţin de mamă:
 vârsta (sub 20 ani şi peste 35 de ani);
 rangul naşterii (risc crescut la prima naştere, scade la a doua





naştere şi creşte la următoarele);
caracteristicile fizice ale mamei (talia < 150 cm şi greutatea < 45
Kg);
antecedente personale: boli cardiovasculare, diabet, tuberculoză,
sifilis, hemopatii, viroze din primul semestru;
medicamente luate în cursul sarcinii, ca şi fumatul, consumul de
alcool, droguri;
alimentaţia necorespunzătoare, traumatisme psihice şi fizice
suferite de gravidă;
afecţiuni obstetricale pe parcursul sarcinii şi a naşterii (toxemia
gravidică, placenta previa, accidente în timpul naşterii).
 Factorii endogeni care ţin de copil:
 prematuritatea şi greutatea mică la naştere;
 sexul masculin;
 rangul născutului;
 vârsta mică;
 handicapuri biologice (malnutriţie, rahitism, anemie,
malformaţii, infecţii repetate).
 Factorii exogeni:
 de mediu natural (climă, sezon, caracteristici geografice
care pot suprasolicita organismul încă inadaptat al
sugarului);
 asistenţa medicală a femeii pe durata sarcinii şi ulterior
a sugarului;
 planificarea familială astfel încât copiii care se nasc să
fie doriţi, fără riscul de abandon;
 factori socio-economici- nivelul scăzut de educaţie al
mamei, starea civilă (mama necăsătorită), venitul
familiei, domiciliul instabil sau condiţiile de locuit
inadecvate, alimentaţia incorectă (ritm, calitate,
cantitate).
Indicatori de măsurare a mortalităţii infantile
 Analiza deceselor 0-1 an se poate face pe sexe (se descrie
o supramortalitate infantilă masculină), pe medii de
rezidenţă (urban, rural), pe grupe de vârstă şi cauze
medicale de deces.
 Primul an de viaţă cuprinde:
 perioada neonatală (0-27 zile) care include perioada
neonatală precoce (0-6 zile);
 perioada postneonatală (28-364 zile).
 În funcţie de vârsta de deces se descriu
 mortalitatea neonatală precoce:
Număr decese copii 0  6 zile
 1000
Număr născuţi vii
 mortalitatea neonatală:
Număr decese copii 0  27 zile
 1000
Număr născuţi vii
 mortalitatea postneonatală:
Număr decese copii 28  364 zile
 1000
Număr născuţi vii
 Majoritatea deceselor infantile în România se produc
după prima lună de viaţă. Principala cauză de deces
este deţinută de bolile respiratorii, urmată de
anomaliile congenitale şi cauzele perinatale (leziuni,
obstetricale, boala hemolitică a noului născut,
afecţiuni hipoxemice, etc).
 2010
 1989
9,8 decese 0-1 an/ 1000 n. născuţi vii
26,9 decese 0-1 an/ 1000 n. născuţi vii
 În ţările Europei de Vest, peste 2/3 din decese se
produc în prima lună de viaţă, având ca principală
cauză anomaliile congenitale.
Mortalitatea fetală
 Moartea produsului de concepţie se poate produce în
primele 28 de săptămâni (perioada fetală precoce) sau
după 28 de săptămâni şi până la naştere. Evenimentele
corespunzătoare celor două perioade sunt avortul şi
născutul mort.
 România (2010) 480,3 avorturi / 1000 n.născuţi vii
 Indicatorul de evaluare a avorturilor este:
Număr avorturi
 1000
Număr născuţi vii
Mortinatalitatea
 este fenomenul morţii fetale tardive, între vârsta
gestaţională de 28 de săptămâni şi data naşterii. În
practică este adeseori dificil de diferenţiat născutul
mort de avortul în lună mare, luând în considerare
doar vârsta sarcinii.
 Pentru a se evita confuzii legate de aceasta, criteriul
principal este dezvoltarea fizică şi anume greutatea de
1000 g şi lungimea de 35 cm. Născutul mort va avea o
greutate ce depăşeşte 1000 g şi peste 35 cm, în timp ce
la avort cel puţin unul din parametrii se situează sub
nivelul stabilit.
Indicatorul de mortinatalitate
Număr născuţi morţi
 1000
Număr născuţi vii  morţi
 Datorită
cauzelor comune dintre mortinatalitate şi
mortalitate neonatală precoce, în practică se comasează
frecvenţa născuţilor morţi cu frecvenţa deceselor precoce
sub forma mortalităţii perinatale:
Număr decese copii 0  6 zile  Număr născuţi morţi
 1000
Număr născuţi vii  morţi
Mortalitatea maternă
 Fenomenul demografic al mortalităţii materne constă
din decesele femeilor în timpul sarcinii, naşterii sau
lehuziei (42 zile după naştere) din oricare cauză mai
puţin accidentele sau traumatismele şi raportat la 1000
sau 100 000 născuţi vii:
Număr decese materne
 1000
Număr născuţi vii
 Se descriu decese directe ca rezultat al complicaţiilor
obstetricale de pe parcursul sarcinii, naşterii sau în
perioada
puerperală,
sau
al
omisiunilor,
intervenţiilor/manevrelor sau tratamentelor incorect
aplicate.
 Decesele indirecte sunt o consecinţă a unei boli
preexistente sarcinii sau a unei boli care a coincis cu
sarcina, neavând cauze obstetricale, dar care este
agravată de modificările fiziologice gravidice.
 Cunoaşterea frecvenţei deceselor materne oferă date despre
starea de sănătate şi mai ales despre eficacitatea îngrijirilor
de care ar trebui să beneficieze gravidele pe parcursul
sarcinii şi la naştere.
 În România (2010) s-au înregistrat 0,24 decese la 1000
născuţi vii. Mortalitatea prin avort la noi a scăzut
considerabil din 1990, în urma abrogării Decretului
770/1967 care interzicea practicarea liberă a avortului.
 Cu toate acestea, nivelul deceselor materne este încă mare
prin comparaţie cu alte ţări europene.