Transcript Victor Hugo

Nume profesor: Diaconu Diana
Nume elevi: Ghiţă Abigaela
Ispas Andreea
Păsarică Alexandra
Clasa a X-a B
Colegiul Naţional Ienăchiţă
Văcărescu
1
2

Victor-Marie Hugo a fost al treilea şi
ultimul fiu al lui Joseph Léopold
Sigisbert Hugo (1773–1828) şi
Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a
născut în anul 1802 la Besançon în
regiunea Franche-Comté. Deşi a
locuit în Franţa, cea mai mare parte a
vieţii lui, din 1851 până în 1870 a
fost exilat şi a locuit în Belgia,
în Jersey şiGuernsey. Copilăria lui
Victor Hugo a fost marcată de o serie
de evenimente deosebite: căderea şi
revenirea Primei Republici şi apariţia
primului imperiu sub Napoleon
Bonaparte. Acesta s-a proclamat
împărat la doar 2 ani după ce Victor
Hugo s-a născut iar până ca el să
împlinească 18 ani, monarhia
burbonă a fost restaurată.



Tatăl lui Victor Hugo era ateist
republican şi ofiţer în armata lui
Napoleon, pe care îl stima enorm, iar
mama sa era catolică şi regalistă.
În ciuda dorinţelor mamei sale, Victor
Hugo s-a îndrăgostit şi logodit în
secret cu iubita lui din copilărie,
Adèle Foucher (1803-1868), dar abia
după moartea mamei, Hugo s-a
căsătorit cu Adèle în 1822. Cuplul a
avut 5 copii: Lèopold (în 1823), care
a murit la o vârstă foarte fragedă,
Lèopoldine (1824), Charles (1826),
François-Victor(1828) şi Adèle
(1830).
Totuşi, Victor Hugo a avut şi o
amantă: pe Juliette Drouet, o actriţă
de teatru.
3
4
5
Hugo era simpatizant al Republicii. A fost "pair"
al Franţei, iar în anul 1841 a fost ales
în Academia Franceză. Zece ani mai târziu,
Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi
pe Napoleon al III-lea "trădător". A fost exilat din
1851 până în 1870, când s-a întors în Franta. În
decursul exilului, Hugo a publicat o parte din
pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui
Napoleon al III-lea : "Napoleon cel mic" şi
"Istoria unei crime". Deşi au fost interzise
în Franţa, pamfletele sale au avut o puternică
influenţă în ţările învecinate. Hugo a scris în
exil Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman
al său.
Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de
două milioane de oameni care l-au admirat şi au vrut să-l însoţească pe ultimul
drum. Este înmormântat la Panteon la Paris.
6
Poeme, ode şi balade
Drame şi tragedii
Ode şi poezii diverse (1882)
Orientalele (1829)
Frunze de toamnă (1831)
Cântecele crepusculului (1835)
Vocile lăuntrice (1837)
Razele şi umbrele (1840)
Pedepsele (1853) - capodoperă a poeziei
satirice franceze
Contemplaţiile (1856 - 1857)
Legenda secolelor, două volume (1859 1883) - capodoperă a poeziei
franceze
Cromwell (1827) - cu celebra-i Prefaţă
Hernani (1830)
Marion Delorme (1831)
Regele petrece (1832)
Angelo (1835)
Ruy Blas (1837) - capodopera sa
dramatică
Burgravii (1843)
7
8
În prefaţa dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului
francez, Victor Hugo proclamă că „nu există reguli, nici modele", căci
noua doctrină este „liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese însă
anticipat de manifestări culturale preromantice precum „Sturm und
Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive şi
sentimentale, unde se face distincţia clară între artistul clasic, expresie
a naturii înseşi, şi cel romantic, ce aspiră spre natura pierdută, dar
trăieşte în dezacord cu sine şi cu umanitatea în genere.
9
10

Romane
Bug-Jargal (1818)
Han din Islanda (1823)
Ultima zi a unui condamnat (1829)
Notre-Dame de Paris (1831)
Claude Gueux (1834)
Mizerabilii(1862)
Les Travailleurs de la mer (1866)
Omul care râde (1869)
Quatrevingt-treize (1874)

Pamflete
Napoleon cel mic (1852)
Istoria unei crime (1877)
Legenda secolelor (1859)
Ultima zi a unui condamnat la moarte
11
12
Mizerabilii (franceză: Les Misérables)
este cel mai mare roman al lui Victor
Hugo – roman pe care scriitorul l-a
terminat în 1862, în timp ce se afla în
exil. Mizerabilii este considerat drept
una dintre capodoperele umanităţii,
precum şi o adevărată frescă socială.

Domnul Myriel, devenit episcopul
Bienvenu, care locuieşte la Digne
împreună cu sora sa, Baptistine, are
ocazia de a se întâlni cu un ocnaş
evadat, ce îi bate la uşă pentru a-i
cere mâncare şi adăpost.

Ştiind bine că este un evadat căutat
de poliţie, episcopul îl cazează într-o
cameră de unde ocnaşul, pe
nume Jean Valjean, fuge furând
argintăria casei. Jean Valjean pleacă
şi se întâlneşte pe drum cu micuţul
Gervais, căruia îi fură moneda de doi
franci, neascultându-i rugăminţile
stăruitoare de a i-o înapoia.


Jean Valjean scapă din închisoare de
două ori: prima dată scapă din
mâinile lui Javert, iar a doua oară de
la ocnă, printr-o întâmplare
misterioasă. Salvează viaţa unui
marinar de pe un vas dar „moare”
chiar el. De fapt se aruncă in mare şi
este crezut mort.
Se mută la Paris, în hardughia
Gorbeau, de unde este nevoit să
plece din cauza lui Javert, care îl
urmăreşte din nou. Scapă de el şi se
duce împreună cu Cosette, pe care o
îndragea acum enorm, la mănăstirea
Petit-Picpus. Acolo îl intâlneşte pe
grădinarul moş Fauchelevent, care îl
ajută să se stabilească la mănăstire.
13

La Paris, in strada Filles-du-Chalvaire
nr.6 locuieşte un burghez pe nume
Gillenormand, in vârstă de nouazeci
de ani, împreună cu fiica sa si cu
nepotul său, Marius. Baieţelul acesta,
care fusese separat de tatăl său din
cauza buniculului, primeşte într-o zi o
scrisoare care îl anunţa că tatăl pe
care nu îl cunoaşte este pe moarte. El
se duce la fostul colonel demn de tot
respectul pentru curajul dovedit în
luptele duse pentru patria sa,
nestiind nimic despre trecutul său
glorios si neiubindu-l deloc.

Dezamăgit de reacţia bătrânului şi
având in faţa o răscoala gata să
izbucnească, hotaraşte să se ducă in
luptă pentru a muri. Astfel se alătura
prietenilor lui, membri ai grupului
A.B.C., in lupta de la baricade,
condusă de foarte curajosul,
inţeleptul, dreptul, mândrul si
neînfricatul Enjolras. Gavroche , fiul
lui Thenardier dar mai mult crescut
pe stradă, participă şi el la răscoală.
Este insărcinat de Marius să-i trimita
un bilet Cosettei care ajunge in
mainile lui Jean Valjean.
14

In iunie 1832, membrii grupului
A.B.C., impreună cu voluntarii
adunaţi de pe străzi, construiesc o
baricadă in strada Chanvrerie.
Marius, care trebuie să-şi respecte
promisiunea facută Cosettei,
Gavroche, Javert, prins ca spion şi
Jean Valjean, care primise biletul de
adio al lui Marius pentru fiica sa, se
aflau şi ei la baricada condusa cu
multă pricepere ,curaj si patriotism
de Enjolras. Iubitul Cosettei,
incercând să-şi dea viaţa pentru
infăptuirea Astfel, Marius ajunge un
al doilea conducător, alături de
Enjolras.


Jean Valjean, avându-i alături pe
tinerii săi copii, Marius si Cosette, pe
care ii iubea atat de mult, având
alături lucrurile dragi lui: sfeşnicele
episcopului, imbrăcamintea fetiţei
sale de când era copil şi cufăraşul in
care le purta şi imaginându-si-l
prezent şi pe episcopul său drag, işi
dă sufletul in deplină pace şi fericire.
Pe mormântul pe care copii săi il fac
sunt scrise următoarele versuri:
„Azi doarme. Deşi traiul i-a fost prea
chinuit, Trăia. Cand al sau inger
pleca, el a murit. Această intamplare
s-a petrecut fireşte Aşa cum vine
noaptea când ziua se sfârşeşte.”
15
16
17
Ô toi d'où me vient ma pensée,
Sois fière devant le Seigneur !
Relève ta tête abaissée,
Ô toi d'où me vient mon bonheur !
Quand je traverse cette lieue
Qui nous sépare, au sein des nuits,
Ta patrie étoilée et bleue
Rayonne à mes yeux éblouis.
Dieu lui donna tout, hors l'aumône
Qu'il fait à tous dans sa bonté ;
Le ciel qui lui devait un trône
Lui refusa la liberté.
Bel ange, un joug te tient captive,
Cent préjugés sont ta prison,
Et ton attitude pensive,
Hélas, attriste ta maison.
L'amour te donne, ô douce femme,
Ces plaisirs où rien n'est amer,
Et ces regards où toute l'âme
Apparaît dans un seul éclair,
Et le sourire, et la caresse,
L'entretien furtif et charmant,
Et la mélancolique ivresse
D'un ineffable épanchement,
Et les traits chéris d'un visage,
Ombre qu'on aime et qui vous suit,
Qu'on voit le jour dans le nuage,
Qu'on voit dans le rêve la nuit,
Ce qui manque est bien peu de chose
Quand on est au printemps vermeil,
Et quand on vit comme la rose
De parfums, d'ombre et de soleil.
Laisse donc, ô ma douce muse,
Sans le regretter un seul jour,
Ce que le destin te refuse
Pour ce que te donne l'amour !
18
Nu insultaţi niciodată o femeie care cade! Cine
ştie sub ce povară se prăbuşeşte sărmanul
suflet!
Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în
care, oricum ar sta trupul, sufletul e în
genunchi.
Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea,
vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul.
Să nu cerem pasiunii logică.
Oare fluierăturile proştilor nu
reprezintă fanfare ale gloriei?
Poetul să nu aibă decât un model:
natura; şi o călăuză: adevărul.
Râsul este caracteristic omului.
Corsica. O mică insulă care a făcut
ca Franţa să fie mare.
Una din urmările virtuţii e trufia. E
între ele o punte făurită de diavol.
19
20
http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=Victor+Hugo
http://cerculpoetilor.net/poet.php?idp=64
http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Hugo
http://alexandrone.files.wordpress.com/2009/02/victor_hugo.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/25/Victor_Hugo_001.jpg
http://www.1st-art-gallery.com/thumbnail/106063/1/Portrait-Of-Victor-Hugo-$281802-85$29,C.1833.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/94/Victor_Hugo_Dessin036.jpg
http://curledupwithabook.files.wordpress.com/2009/04/les-miserables.jpg