Transcript Curs 2 - justmed.eu

ETIOLOGIA BOLILOR INFECŢIOASE
Flora saprofită
- se multiplică fără a produce reacţie detectabilă;
- rol important în sinteza şi eliberarea unor vitamine;
- rol în metabolism;
- rol în apărarea faţă de agenţii infecţioşi prin:
- competiţia pentru receptori şi substrat nutritiv,
- alertarea sistemului imun,
- producţia de bacteriocine.
Flora normală este practic absentă în mediu intern,
ţesuturi,cavităţi seroase;
-contaminarea redusă şi tranzitorie în:
- sinusurile paranazale,
- urechea medie,
- căile biliare,
- căile urinare.
Esofagul,stomacul,duodenul şi ileonul proximal sunt
contaminate dar nu colonizate
• flora normală a tegumentului-stafilococi, propionibacterii,
coliformi, fungi;
• flora normală a mucoasei nazale- stafilococ alb/auriu
- streptococ
- corynebacterium
- pneumococ
- Gram negativi
• flora normală a cavitaţii bucale, faringelui
- coci şi bacili Gram pozitiv şi Gram negativ
- aerobi, anaerobi,microaerofili
- fungi
+/- micoplasme
• flora normală a intestinului subţire - coci şi bacili Gram + şi Gram• flora normală a colonului - bacterii Gram+ şi Gram-, aerobi şi anaerobi
- coliformi- Gram- (Enterobacteriaceae, piocianic)
- anaerobi-Bacteroides
- clostridii
- enterococi
- fungi
- virusuri (enterovirus, rotavirus, adenovirus)
• flora normală a vaginului (pH acid împiedecă multiplicarea patogenilor) - lactobacili
acidofili (bacili Doderlein)
-coci
-clostridii
-listerii
Flora normală poate deveni patogenă dacă germenii saprofiţi pătrund în
ţesuturi (germeni oportunişti)
Agenţii infecţioşi
Agent patogen -microorganismul capabil să producă în
anumite condiţii o boală.
- germenii patogeni trebuie să treacă de la o gazdă la alta;
- supravieţuirea germenilor patogeni :
- depăşesc barierele de apărare,
- ajung într-o nişă bogată în substanţe nutritive ,
- se multiplică şi persistă,
- trec în alt organism.
În funcţie de dimensiune şi de complexitatea structurală,
agenţii infecţioşi au fost clasificaţi în:








prioni
virusuri
micoplasme
ricketsii
bacterii
fungi
protozoare
metazoare
Prionii
-sunt particule proteice cu caracter infecţios,
- rezistă la factorii fizici şi chimici ce inactivează virusurile (UV, pH
acid, temperatură crescută, detergenţi, solvenţi organici).
- au greutate moleculară de 27000-30000 (a proteinei Pr P),
- structură filamentoasă (fibrile) de 1-2000nm lungime şi 10-20 nm
diametru,
- au capacitate de reproducere,
- determină leziuni degenerative ale sistemului nervos central,
- după o incubaţie lungă (ani, decenii) se instalează demenţă progresivă.
Bacteriofagii
- virusuri care parazitează bacterii,
- induc toxigeneza;
- au specificitate pentru o anumită bacterie (bacil difteric,
streptococ B hemolitic).
Virusurile
- reproducere prin acidul nucleic (ADN sau ARN)
- nu au sistem enzimatic Lipmann (paraziţi intracelulari obligatorii,
folosesc pentru multiplicare enzimele celulei gazdă)
-au dimensiuni cuprinse între 20 nm (poliovirus) şi 250-300nm
(virusul variolic).
Structura virusului
- acidul nucleic formează miezul (core) virionului
- înveliş proteic (capsida) alcătuit din unităţi structurale denumite
capsomere.
Miezul şi capsida formează nucleocapsida care prezintă simetrie
icosaedrică sau elicoidală (rar are dispoziţie neregulată).
-înveliş lipoproteic în care se găsesc proteine cu rol în ataşarea la
receptorii specifici şi proteine cu proprietăţi antigenice.
Genomul viral
-este alcătuit dintr-o moleculă de ADN sau ARN
-este purtătorul informaţiei genetice (elementul determinant al
infectivităţii)
Multiplicarea virusurilor
-moartea celulei gazdă (efect citopatogen)
-infecţiile virale persistente
-transformarea malignă a celulei infectate.
Micoplasmele
-cei mai mici microbi, (125-250nm asemănător cu virusurile mari),
-au metabolism propriu asigurat de enzime citoplasmatice
-genomul este reprezentat doar de ADN dublu catenar;
- replicarea se face prin înmugurire urmată de fragmentarea
filamentelor.
-micoplasmele nu au perete celular, au aspect pleomorf.
-pot fi cultivate pe medii celulare dar şi pe medii artificiale(agar).
-au sensibilitate la anumite antibiotice (tetraciclină, eritromicină,
kanamicină).
Chlamidiile
- au şi ADN şi ARN,
- se multiplică intracelular prin diviziune binară.
-au dimensiuni de 250-500μm deci se pot vizualiza la microscopul
optic;
-aspectul este de bacil, bisferă.
-în peretele celular au peptidoglican;
-sunt sensibile la acţiunea unor antibiotice (cloramfenicol,
tetraciclină, eritromicină, novobiocină, rovamicină).
-determină infecţii - respiratorii (C.pneumoniae, C.psittaci),
- oculare (C. Trachomatis),
- genitale.
Ricketsiile
- microbi cu dimensiuni de 300-700nm
- parazitism strict intracelular (intracitoplasmatic şi intranuclear),
- au perete celular,
- au echipament enzimatic,
- au atât ADN cât şi ARN,
- cresc doar pe medii celulare,
- sunt sensibile la unele antibiotice.
Din această familie fac parte genurile:
- Rickettsia,
- Coxiella,
- Ehrlichia.
Bacteriile
-organisme unicelulare din regnul Procaryotae;
- ele sunt cele mai mici celule vii având dimensiuni cuprinse
între 0,1 şi 10µ
Se clasifică în ordine, familii, genuri, specii, în funcţie de :
- morfologie (coci, bacili, spirili, spirochete);
- proprietăţi tinctoriale ( bacterii G+ sau G-; bacterii acidoalcoolo-rezistente);
- toleranţa la oxigen (germeni aerobi, microaerofili, facultativ
anaerobi, anaerobi);
- mobilitate;
- capsulogeneză;
- sporogeneză;
- patogenitate.
Structura bacteriilor
- perete celular, rigid şi asigură forma bacteriei
- membrană citoplasmatică,
- citoplasmă cu ribozomi( conţin ARN şi proteine cu rol în
sinteză)
- au echipament enzimatic care le asigură supravieţuirea pe
medii artificiale cu substrat nutritiv
- nu au nucleu (au nucleoid, o moleculă circulară de ADN dublu
catenar aflată în cromozom)
- în citoplasmă se mai pot găsi mici molecule de ADN numite
plasmide (codifică rezistenţa la antibiotice, sinteza de toxine
etc)
Plasmidele pot fi transferate de la o bacterie la alta.
Morfologia bacteriilor
• FORMĂ SFERICĂ (COCI)
- diametre egale - specii de Staphylococcus
- reniformi - specii de Neisseria
- lanceolaţi - Streptococcus pneumoniae
- ovalari - Enterococcus faecalis
• FORMĂ DE VIRGULĂ (VIBRIONI)
• FORMĂ CILINDRICĂ (BACILI)
• FORMĂ SPIRALATĂ (vibrioni, spirili, spirochete)
MORFOLOGIA BACTERIILOR
Peretele celular
Peretele celular al germenilor Gram pozitivi
- peptidoglicanul
- acidul teihoic
Peretele celular al germenilor Gram pozitiv
- strat mai subţire de peptidoglican
- membrana externă compusă din fosfolipoproteine
- lipopolizaharid cu rol de endotoxină.
Formele L - bacteriile cu deficienţe de perete celular
-sferoplaşti (parţial fără perete) şi
- protoplaşti (complet fără perete).
Capsula, factor de virulenţă cu rol antifagocitar ,
- favorizează invazia ţesuturilor.
- protejează bacteria de acţiunea unor bacteriofagi şi a unor
antibiotice.
- structura antigenică a capsulei este specifică (diferenţierea
serologică a speciilor şi tipurilor bacteriene).
Facultativ,
-cili, flageli cu rol în motilitate
-pili sau fimbrii cu rol în adeziunea la suprafeţe
Infecţiozitatea: pătrunde într-un organism şi se multiplică în ţesuturile
acestuia.
Patogenitatea : produce un proces infecţios.
Virulenţa : caracteristică de tulpină, exprimă gradul sau intensitatea
patogenităţii.
Se apreciază prin numărul de germeni care, în condiţii standard,
omoară 50% dintr-un lot de animale.
Virulenţa unei tulpini este variabilă
-colonii netede S (Smooth) virulente
- coloniile rugoase R (Rough) sunt avirulente.
Toxigenitatea - capacitatea germenilor de a produce substanţe
proteice ( toxine)
- responsabile de manifestările clinice din anumite boli (tetanos,
botulism, difterie)
- pot amplifica procesul infecţios .
Exotoxinele
- produse de germeni Gram +, au acţiune patogenică specifică
- Sunt eliberate în cursul multiplicării germenilor.
- termolabile
- foarte puternice DLM -0,005 ml toxinei tetanice;
-de 0,002 ml toxina difterică şi
-doar de 0,001 ml toxina botulinică.
- au proprietăţi antigenice (antitoxine, anatoxine)
Exotoxinele
Endotoxinelele germenilor Gram negativi:
- fac parte din structura peretelui bacterian;
- se eliberează în momentul lizei bacteriene;
- temostabile,
- nu au acţiune patogenică specifică (produc boală
nediferenţiată cu hipotensiune, dispnee, diaree, moarte).
- endotoxinele sunt slab antigenice,
- au toxicitate scăzută (DLM evaluate în mg/kgc)
Endotoxinelele
Clasificarea toxinelor
- după tropism (enterotoxine,neurotoxine, leucotoxine);
- după efectul biologic (toxină eritrogenă, toxină
dermonecrotică, toxină hemolitică sau hemolizină, toxină
producătoare de edem).
Fungii
- celule eucariote cu structură mai complexă decât a bacteriilor.
- unicelulare (levuri) sau multicelulare prin dezvoltarea de
filamente (hife); micelii.
Celula fungică
- are un perete celular rigid cu ergosterol,
- citoplasma conţine un citoschelet din actină,
- organite celulare reprezentate de mitocondrii şi aparat Golgi.
Infecţiile fungice
- din mediu
- din flora proprie a pacientului (oportunişti)
- aderă la tegument sau mucoasă,
- trec bariera de apărare folosind enzime (proteaze, elastaze)
- determină injurii tisulare intr-un mod asemănător toxinelor
bacteriene.
Limitarea infecţiei
- neutrofile
- răspunsul imun celular.
Micozele evoluează de obicei subacut sau cronic,cu acutizări.
Diagnosticul infecţiei fungice
- metode bacteriologice (microscopie,culturi pe medii specifice
şi identificare ulterioară),
- prin evidenţierea anticorpilor specifici,
- prin tehnici de amplificare genică.
Protozoarele
- microorganisme unicelulare,de 2-100µm.,
- structură complexă,
- reprezintă una din cauzele majore de îmbolnăvire şi deces mai
ales în rândul populaţiei sărace, cu condiţii precare de igienă.
Protozoarele
După modul de reproducere şi după tipul de organite folosite în
locomoţie,
- rizopode-Entamoeba histolytica ;
- flagelate-Giardia, Leishmania, Trypanosoma, Trichomonas;
- ciliate-Balantidium coli;
- sporozoare-Plasmodii, Toxoplasma.
Protozoarele
După localizare, protozoarele pot fi:
- intestinale-E.histolytica;
- hematofage-Plasmodii, Leishmania;
- profunde-Pneumocistis carinii, Toxoplasma.
Metazoarele
- organisme multicelulare
- infecţii intestinale (oxiuri, ascarizi, tenia)
- tisulare ( trichinela, toxocara, echinococus
DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECŢIOASE
Date epidemiologice
- starea imunologică a bolnavului:
- provenienţa dintr-un focar de infecţie sau dintr-o zonă endemică,
- este receptiv la acea infecţie sau a fost vaccinat,
- are imunitate postinfecţioasă pentru infecţia care evoluează in acel focar ,
- au fost luate eventualele măsuri profilactice.
- identificarea sursei de infecţie şi contactul pacientului cu aceasta în
intervalul perioadei de incubaţie maximă a bolii suspicionate.
Istoricul bolii
- momentului de debut,
- delimitarea în timp a semnelor clinice.
Datele epidemiologice şi clinice sunt suficiente pentru susţinerea
diagnosticului unor boli monoetiologice (rujeolă, varicelă, tetanos, erizipel).
Probele biologice
- trebuie recoltate înainte de începerea tratamentului antibiotic,
- se evită contaminarea materialului recoltat,
- recipiente curate, sterile, care trebuie trimise rapid în laborator sau,
pe medii de conservare.
- recipientele se etichetează, se specifică:
- produsul recoltat,
- data recoltării,
- numele sau codul pacientului,
- investigaţia solicitată.
Diagnosticul etiologic poate fi precizat prin:
- examinarea directă,
- cultivarea şi identificarea agentului infecţios in vitro;
- evidenţierea unor structuri antigenice,
- evidenţierea anticorpilor specifici prin reacţii serologice.
Reacţii serologice
- reacţii de aglutinare RA,
-de hemaglutinoinhibare HAI,
- de precipitare RP,
-de fixare a complementului RFC,
-de neutralizare RN
-RIF
-reacţii imunoenzimatice (EIA),
-radioimunoanaliză (RIA), imunobloth
- (WB)
Probe nespecifice
- sindrom inflamator bine exprimat în infecţii bacteriene( VSH ↑, fibrinogen ↑,
CRP +,
- leucopenie cu limfocitoză în boli infecţioase virale;
-creşterea TGP, TGO în hepatitele virale.
- capacitatea de apărare a organismului-cantitative (ELFO, imunogramă, CD4,
CD8)
- calitativ funcţionale ( teste de hipersensibilitate, IDR).
Investigaţii paraclinice (radiologie, ultrasonografie, EKG, EEG, VCN, EMG,
CT, RMN)
Consulturi interdisciplinare (ORL, chirurgie, neurologie, neurochirurgie).