Transcript 1. Este localizat

1. APRECIEREA CANTITATIVĂ A
ŢESUTULUI CELULAR SUBCUTANAT
ÎN CONDIŢII NORMALE: ESTE
R E PA RT I Z AT A R M O N I O S Ş I
UNIFORM.
G R O S I M E A S A , M Ă S U R AT Ă C U
CALIPERUL PE FAŢA DORSALĂ A
BRAŢULUI: 2 CM.
Ţesut celular sc în exces:
 Difuz=obezitate
 Localizat:
 lipoame (noduli elastici, mobili, nedureroşi)
 lipomatoza Dercum: lipoame multiple, simetrice, dureroase.
Ţesut celular sc diminuat:
caşexie.
în stări de slăbire, denutriţie,
2. SE CAUTĂ EDEMUL ŢES. CEL SC (EXCESUL DE
LICHID INTERSIŢIAL): PRIN IMPRESIUNE
DIGITALĂ.
Edeme cu godeu persistent:
edemul cardiac.
edemul renal
Edeme fără godeu
persistent:
edem inflamator
edem flebitic
3. EMFIZEM SUBCUTANAT
Apare datorită
pătrunderii aerului în
ţes cel sc.
Senzaţie de crepitaţii
la palpare (ca şi cum
am apăsa pe zăpadă):
-după traumatisme toracice
(coasta fracturată
perforează pleura)
- după puncţii pleurale
- în evoluţia unei gangrene
gazoase cu anaerobi.
4. SENZAŢIE DE FLUCTUENŢĂ LA PALPARE
colecţii purulente (abcese).
Ganglionii limfatici sunt formaţiuni nodulare
ovoide, de consistenţă elastică, mobili,
nedureroşi, cu dimensiuni de 3-15 mm.
Ganglionii profunzi: nu sunt accesibili
palpării.
Ganglionii superficiali: sunt accesibili
examenului obiectiv prin inspecţie şi
palpare.
Mod de palpare: cu mâna întinsă, prinzândui între degete şi planul profund, efectuând
mişcări de alunecare.
GANGLIONII OCCIPITALI ŞI
RETROAURICULARI:
în zona occipitală
înapoia apofizelor mastoide
GANGLIONII SUBMANDIBULARI ŞI
SUBMENTONIERI:
Cu vârfurile degetelor
în „croşet”.
GANGLIONII LATERO-CERVICALI:
Bolnavul şezând,
medicul palpează
cu vârful degetelor
ambele regiuni
latero-cervicale,
simetric.
GANGLIONII SUPRACLAVICULARI:
CU VÂRFUL DEGETELOR, DEASUPRA
CLAVICULELOR.
GANGLIONII AXILARI:
BOLNAVUL ŞEZÂND, CU MEMBRUL SUPERIOR RELAXAT.
MÂNA MEDICULUI AFLATĂ DE PARTEA AXILEI DE
EXAMINAT PĂTRUNDE ÎN AXILĂ ŞI APASĂ VÂRFUL AXILEI,
PARTEA INTERNĂ (SPRE PERETELE TORACIC) ŞI PARTEA
EXTERNĂ (SPRE HUMERUS).
GANGLIONII EPITROHLEENI:
Medicul prinde cu o
mână mâna
bolnavului, iar cu
cealaltă examinează
ganglionii
epitrohleeni.
GANGLIONII INGHINALI:
Bolnavul în decubit
dorsal.
Se palpează
ganglionii imediat
deasupra arcadei
inghinale.
GANGLIONII POPLITEI:
Bolnavul în decubit
dorsal.
Genunchiul flectat
la 90o .
Mărirea de volum a ganglionilor=adenomegalie.
Adenomegalia de cauză patologică=adenopatie.
Adenopatia asociată cu semne inflamatorii
locale=adenită (în boli infecţioase acute şi
cronice).
Adenita din vecinătatea porţii de intrare a
infecţiei=adenită satelită.
1. LOCALIZAREA ADENOPATIEI:
A. Adp localizate: limitate la un singur
ganglion sau grup ganglionar.
inflamaţii locale (adenite satelite)
metastaze ganglionare
 axilare : cc sân,
 supraclaviculare :cc pulmonar, gastric sau pancreatic.
boala Hodkin la debut.
B· Adp generalizate:
leucemii limfocitare acute, cronice.
luesul secundar.
2. MĂRIMEA GANGLIONILOR:
Micropoliadenopatie
 izolată (fără modificări ale stării generale sau biologice):după infecţii virale Este
benignă, tranzitorie . Se urmăreşte.
 cu stare generală afectată şi modificări biologice: leucemii
Ganglioni mari: b. Hodkin, TBC ganglionar.
Ganglioni foarte mari: limfosarcom.
3. CONSISTENŢA GANGLIONARĂ:
elastică (moale): infecţii acute, leucemii.
fermă: limfoame, debutul b. Hodkin.
dură: metastaze ggl. , limfosarcoame.
4. MOBILITATEA GANGLIONARĂ
Se apeciază în funcţie de aderenţa la piele şi la planurile profunde.
mobili: leucemii, debutul b. Hodkin, .
aderenţi:
 la tegumente: adenita TBC sau micotică.
 între ganglioni: adenite cu periadenite, b. Hodkin (faza de confluenţă a ggl.)
 de planurile profunde: metastaze ggl, limfosarcom
5. SENSIBILITATEA DUREROASĂ:
Prezentă
 adenite
 b. Hodgkin (după consum de alcool)
Absentă
 leucoze
 metastaze ggl.
Cauzele adenopatiilor
I. Inflamatorii infecţioase
Infecţii regionale : adenite satelite
- submandibulare: infecţii bucodentare sau faringiene
- retroauriculare: infecţii otomastoidiene
- axilare: infecţii ale membrelor superioare sau ale peretelui toracic
- inghinale:
- infecţii ale membrelor inferioare sau genitale.
- lues primar: adenită satelită şancrului sifilitic
Infecţii generale: viremii, bacteriemii.
- acute:
- mononucleoza infecţioasă
- rubeola
- bruceloza
- histoplasmoza
- cronice:
- TBC ggl: fistulizarea ggl. latero - cervicali=scrofuloză
- lues secundar: adenită generalizată.
II. Inflamatorii imunologice
- colagenoze: poliartrita reumatoidă, lupus eritematos diseminat
- sarcoidoză
- boala serului
- medicamentoase
III. Neoplazice:
- limfoame: hodkiniene şi nehodkiniene
-
leucoze limfocitare acute şi cronice
-
adenopatii metastastatice (de ob. secundare unor carcinoame).
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL
GANGLIONILOR PALPABILI:
lipoame, fibroame
submandibular: cu glanda salivară
în axilă: cu inflamaţia glandelor sudoripare (hidrosadenita)
în reg. inghinală: cu hernie.
EDEMUL
Definiţie=reprezintă creşterea lichidului din
spaţiul interstiţial.
Mecanisme:
1. Creşterea presiunii hidrostatice arteriolocapilare sau veno-capilare.
2. Scăderea presiunii coloid-osmotice
(oncotice) prin scăderea proteinelor
plasmatice.
3. Creşterea permeabilităţii capilare.
4. Tulburări de drenaj limfatic a lichidului
interstiţial.
CLASIFICAREA EDEMELOR
1. Cu sau fără godeu
persistent (impresiune
digitală)
cu godeu persistent:
edemul cardiac,
hepatic, hipoproteic,
renal.
fără godeu persistent:
edemul
limfatic,
venos,
inflamator.
2. După localizare:
edem generalizat
edem localizat:
 simetric (edemul cardiac,
hepatic, hipoproteic, renal)
 asimetric (edemul venos,
limfatic, inflamator)
Apariţia
edemelor
generalizate
este
precedată de creşterea în greutate cu
câteva kg.
Edemele sunt iniţial localizate, cu extindere
ulterioară.
Apariţia de lichid transudat în seroase
=anasarcă
 în pleură=hidrotorax,
 în pericard=hidropericard,
 peritoneu=ascită transudativă.
EDEMUL CARDIAC:
Reprezintă un semn de insuficienţă
ventriculară dreaptă.
Apare prin DC, care determină:
anterograd  perfuziei renale, cu activarea
mecanismului
renină-angiotensinăaldosteron. Rezultă o retenţie de Na şi
apă.
retrograd p în AD presiunii venoase
centrale  urmate de  pH veno-capilare.
CARACTERELE EDEMULUI CARDIAC
1. este bilateral, simetric.
2. iniţial este localizat în regiuni declive, datorită
gravitaţiei (maleolar după ortostatism, sacrat după
decubit dorsal) apoi se generalizează (anasarcă).
3. iniţial este intermitent (apare seara şi dispare după
repausul la pat) apoi devine permanent.
4. iniţial este alb, moale nedureros; apoi se produce
induraţia şi devine cianotic, dur, dureros la palpare.
5. are godeu persistent.
6. coexistă cu alte semne de insuficienţă ventriculară
dreaptă: hepatomegalie, turgescenţa venelor jugulare
EDEMUL RENAL NEFRITIC:
Apare în boli renale acute sau cronice în
care scade filtrarea glomerulară (scade
eliminarea renală de Na şi apă).
Mecanism: apare prin creşterea volumului
plasmatic.
Caractere:
1. este bilateral, simetric.
2. apare iniţial în zone cu ţesut
conjunctiv lax: la pleoape,
faţă, regiunea dorsală a
mâinilor,
apoi
devine
generalizat.
3. iniţial apare matinal şi
diminuă în timpul zilei , apoi
devine permanent.
4.este alb, moale, pufos,
nedureros la palpare.
5. are godeu persistent.
6. coexistă cu alte semne de
suferinţă
renală:
HTA,
hematurie
microscopică,
proteinurie (<3,5 g/24 ore).
EDEMUL RENAL NEFROTIC:
Apare în sd. nefrotic (boli
renale
glomerulare
cu
pierdere urinară de proteine
>3,5 g/24 ore.
Mecanism: scăderea p
oncotice plasmatice.
Caractere: similare cu ale
edemului nefritic, predomină
la nivelul gambelor (ca cel
hipoproteic).
Biologic: hipoproteinemie cu
hipoalbuminemie şi
proteinurie >3,5 g/24 ore
EDEMUL HEPATIC
Apare în ciroza hepatică decompensată.
Mecanisme:
1. p venoase portale (sd. de hipertensiune
portală)
2. p oncotice (hipoproteinemie prin scăderea
sintezei hepatice a proteinelor).
3. creşterea volumului plasmatic prin
hiperaldosteronism (nu este inactivat în
ficat).
4. tulburări de drenaj limfatic ale peritoneului.
CARACTERE EDEM HEPATIC
1. ascita precede edemul.
2. edemul este bilateral, simetric.
3. edemul apare iniţial la
membrele
inferioare,
are
evoluţie
ascendentă,
cu
tendinţă spre generalizare.
4. edemul este alb-gălbui, moale,
nedureros la palpare.
5. are godeu persistent.
6. se însoţeşte de: subicter sau
icter, hepatosplenomegalie,
steluţe vasculare.
EDEMUL HIPOPROTEIC:
Mecanism: hipoproteinemie fără proteinurie
şi fără ciroză hepatică, cu  p oncotice.
Apare în:
- carenţe grave de alimentaţie: în lagăre de
concentrare
- pierderi proteice pe cale digestivă:
maldigestie şi malnutriţie (gastrectomizaţi,
enteropatii cu pierdere de proteine)
- catabolism proteic excesiv: boli cronice
consumptive- neoplasme, infecţii cronice.
CARACTERE EDEM HIPOPROTEIC
1. edem bilateral, simetric.
2. apare iniţial la membrele
inferioare, cu evoluţie ascendentă.
Interesează predominant 1/2 infer.
a corpului, care contrastează cu 1/2
superioară, emaciată.
3. alb, moale, nedureros la palpare.
4. are godeu persistent.
5. coexistă cu denutriţie, caşexie.
Biologic: hipoproteinemie fără
proteinurie.
EDEMUL MEDICAMENTOS
A. Prin retenţie renală de
Na şi apă  creşterea
volumului plasmatic.
Antiinflamatorii nesteroide:
Indomentacin, Fenilbutazona,
Diclofenac.
Medicaţie cortizonică.
•Caractere: seamănă
cu edemul cardiac la debut
EDEMUL MEDICAMENTOS
B. Prin vasodilataţie şi
creşterea
permeabilităţii capilare:
Nifedipina.
C.Alergie
medicamentoasă: de ex.
edem al
Penicilină.
buzelor
după
EDEMUL VENOS
Se datorează creşterii locale a presiunii
hidrostatice venoase.
Poate apare prin:
A. obstrucţie venoasă:
- intrinsecă prin tromb: tromboflebită
- prin compresiune externă: tumori, ligaturi.
B. insuficienţa
hidrostatice.
valvelor
venoase:
în
varicele
EDEMUL VENOS FLEBITIC:
Tromboflebita profundă:
1. Este localizat :
la nivelul membrelor inferioare
 unilateral
 bilateral, asimetric
la nivelul membrelor superioare
2. culoarea - albă sau cianotică.
3. este dur, dureros la palpare.
4. nu lasă godeu.
5. se însoţeşte de: febră, tahicardie.
Tromboflebita superficială: edem
inflamator
local
(roşu,
cald,
dureros) şi se palpează cordonul
flebitic.
EDEM VENOS ÎN SD VCS
Tromboză sau
compresiune pe vena
cavă superioară: edem
şi cianoză „în pelerină”:
cuprind capul, gâtul,
umerii.
TROMBOZA VENOASĂ ILIOFEMURALĂ
Edemul cuprinde întregul
membru inferior:
tumefiat, dureros,
de culoare albă
(phlegmatia alba dolens)
sau cianotic (phlegmatia
coeruleea dolens).
INSUFICIENŢA VENOASĂ
CRONICĂ A MEMBRELOR
INFERIOARE:
apare ca o sechelă post-tromboflebitică, prin
distrugerea valvelor venoase.
1. este localizat: uni-sau bilateral, asimetric.
2. se accentuează în ortostatism, scade după repaus
la pat.
3. iniţial moale, cu godeu  dur,fără godeu..
4. se însoţeşte de alte semne de insuficienţă
venoasă cronică:
varice hidrostatice ,
ulcer varicos,
dermită pigmentară .
EDEMUL LIMFATIC:
Apare prin tulburări ale drenajului limfatic al
lichidului interstiţial.
Poate fi:
- primar: congenital (anomalii ale sistemului limfatic,
care se evidenţiază prin limfografie).
- secundar:
- după metastaze ganglionare sau amputaţii ganglionare
- compresiuni limfatice prin tumori
- infecţii parazitare: de ex. filarioza.
CARACTERE EDEM LIMFATIC
1. este localizat: unilateral sau bilateral.
2. se însoţeşte de tulb trofice tegumentare
(îngroşate şi dure): elefantiazis.
2. poate avea culoare
albă (prin compresiune arteriolară),
roşiatică (prin limfangită)
violacee (când se asociază cu tromboflebite).
3. este dur, nedureros la palpare.
4. nu lasă godeu.
5. nu răspunde la tratament.
Filarioză
EDEME PRIN CREŞTEREA
PERMEABILITĂŢII CAPILARE
A. EDEMUL ALERGIC
Apare brusc, ca răspuns la un alergen (alimentar,
medicamentos, de contact etc.).
Poate îmbrăca 3 aspecte
-
urticaria,
-
edemul Quincke,
-
boala serului.
URTICARIA
Erupţie eritematoasă
maculo-papuloasă
pruriginoasă,
de
extindere variabilă,
cu durata de câteva
zile.
EDEMUL ANGIONEUROTIC QUINCKE.
1. este localizat: de obicei la
nivelul buzelor şi pleoapelor.
2. este alb, dur, dureros.
3. nu lasă godeu.
4. se poate însoţi de alte
manifestări alergice:
urticarie, edem glotic.
5. este fugace: dispare după
câteva ore.
EDEMUL DIN BOALA SERULUI
Apare după 8-12 zile de la administrarea unui ser (de ex. antitetanic). Se
asociază cu:
 febră,
 erupţii cutanate,
 artralgii,
 adenopatii,
 dureri abdominale.
B. EDEMUL INFLAMATOR
Apare în celulite, abcese,
flegmoane.
1. este localizat.
2. este roşu, cald, dureros.
3. nu lasă godeu.
4. asociat cu adenită
satelită dureroasă.
5. se însoţeşte de semne
generale de inflamaţie:
febră, leucocitoză,
polinucleoză.
C. EDEMUL NEURODISTROFIC
Creşterea permeabilităţii capilare şi tulburări
vasomotorii induse de leziuni nervoase
centrale sau periferice
De. ex. post-traumatic poate apare edemul
algo-neurodistrofic Sudeck - edem cald,
roşu, dureros-tranzitor.
D. EDEMUL ORTOSTATIC
Apare la persoane sănătoase, după
ortostatism prelungit (pH venoasă la
nivelul membrelor inferioare +
permeabilitatea capilară).
Edemul este bilateral, simetric, discret,
tranzitor.
Apare mai frecvent la anumite profesii.
E. EDEMELE CICLICE IDIOPATICE
Apar la femei, premenstrual, datorită
creşterii estrogenilor, care induc o
creştere a permeabilităţii capilare +
retenţie hidro-salină.
Se însoţesc de: iritabilitate, cefalee.
Dispar în primele zile ale ciclului, prin
poliurie şi crize de transpiraţie.
FALSE EDEME: PRIN DEPUNERI DE
SUBSTANŢE.
Lipedemul:
la
femei,
depuneri
simetrice
de
grăsime la nivelul gambelor,
respectă faţa dorsală a
piciorului.
Este dur şi dureros la
palpare, nu lasă godeu.
FALSE EDEME: PRIN
DEPUNERI DE SUBSTANŢE.
Mixedemul: apare în
hipotiroidism, prin
depuneri de mucoid.
Este localizat mai ales la
faţă, peri-orbitar şi
pretibial.
Este palid, dur, nu lasă
godeu.
Dezvoltarea musculaturii depinde de activitatea fizică şi de starea de
nutriţie.
În condiţii normale: sistemul muscular este normoton, normofuncţional,
normokinetic.
1. ATROFII MUSCULARE
A). GENERALIZATE
în boli cronice
caşectizante
(neoplasme, supuraţii)
în boli grave, cu
inactivitate prelungită
(insuf. card. gravă)
1. ATROFII MUSCULARE
B). LOCALIZATE
după
imobilizări
aparat gipsat
artroze cu
funcţională
gonartroze)
în
impotenţă
(de
ex.
poliartrita reumatoidă:
atrofii ale m. interosoşi
în hemiplegii
2.DURERI MUSCULARE LA PALPARE:
Hematoame
Rupturi musculare (la
sportivi)
Dermatomiozită: boală
de colagen, cu inflamaţii
şi atrofii musculare.
Trichinoză: febră, dureri
musculare, diaree. Se
pot palpa şi noduli
musculari
(parazitul
închistat).
Trichinoză
3. MODIFICĂRI ALE TONUSULUI ŞI FORŢEI
MUSCULARE:
a). Ereditare:
Miastenie
Distrofii musculare
3. MODIFICĂRI ALE TONUSULUI ŞI FORŢEI
MUSCULARE:
b). Dobândite:
după accidente vasculare
cerebrale
După severitatea deficitului motor:
Pareza= deficit funcţional parţial, cu tonus
muscular:
 scăzut ( pareză flască)
 crescut (spastică).
Plegia= deficit funcţional total,cu tonus
muscular absent.
După localizare:
hemipareză/plegie: 2 membre de la aceeaşi parte
a liniei verticale
parapareză/plegie: 2 membre de aceeaşi parte a
liniei orizontale
tetrapareză/ plegie: toate 4 membrele
Pareză flască N radial
3. MODIFICĂRI ALE
TONUSULUI ŞI FORŢEI
MUSCULARE:
Leziuni de fascicul piramidal: scăderea unilaterală a forţei
musculare (deficit motor)
A. Pentru membrele superioare (deficit brahial):
- bolnavul ţine membrele superioare în poziţie orizontală anterioară, cu
antebraţele în supinaţie; de partea deficitului motor, membrul superior
cade, iar antebraţul intră în pronaţie.
- bolnavul strânge în mîinile sale mîinile examinatorului (strânge mai slab
de partea deficitului motor)
 bolnavul flectează antebraţele pe braţe, iar examinatorul se opune
acestei mişcări
B. Pentru membrele inferioare (deficit crural):
-
bolnavul în decubit dorsal, ţine coapsele flectate pe abdomen şi
gambele flectate, paralele cu patul (de partea deficitului motor, membrul
inferior cade pe pat)
bolnavul în decuvit dorsal, este rugat să flecteze rapid membrele
inferioare, trăgând călcâiele pe cearcaf; de partea deficitului motor,
mebrul inferior ăntârzie.
4. TULBURĂRI DE COORDONARE
MOTORIE
DISMETRIA
proba indice-nas
proba călcâi-genunchi (bolnavul în decubit
dorsal)
Se efectuează cu ochii închişi şi cu ochii
deschişi.
În ataxia cerebeloasă:dismetria este
nemodificată.
În ataxia tabetică: dismetria se accentuează
după ce se închid ochii.
4. TULBURĂRI DE COORDONARE
MOTORIE
Proba
Romberg:DE
bolnavul
în ortostatism,
TULBURĂRI
ECHILIBRU
STATIC
cu picioarele lipite unul lângă altul.
Romberg sensibilizat: stă cu un picior în
faţa celuilalt.
Dacă se dezechilibrează: Romberg pozitiv
 de tip tabetic: se dezechilibrează imediat,tinde să
cadă în orice parte, dezechilibrul se accentuează
dacă închide ochii.
 de tip vestibular: se dezechilibrează lent, tinde să
cadă de partea leziunii.
EXAMENUL
REFLEXELOR
Se efectuează cu ajutorul unui ciocănel de reflexe: se
percută tendonul unui muşchi şi se obţine o
OSTEOTENDINOASE
(ROT)
contracţie a muşchiului respectiv
Se cercetează întotdeauna bilateral
ROT diminuate sau abolite:
- când arcul reflex este întrerupt- nevrite, mielite,
miopatii
- faza acută (flască) a accidentelor vasculare
cerebrale
ROT exagerate: sd piramidal (faza spastică a
accidentelor vasculare cerebrale)
Reflex bicipital:
flexia antebraţului
Reflex tricipital:
extensia antebraţului
Reflex rotulian:
extensia gambei
Reflex achilian:
extensia piciorului
REFLEXE CUTANATE
Reflexul palmomentonier: excitarea pielii de pe
eminenţa tenară duce în mod patologic la
contracţia muşchilor mentonieri homolaterali
(leziuni piramidale înalte)
Reflex cutanat plantar (Babinski): excitarea pielii
de pe marginea externă a plantei, de la călcâi
spre degete:
 Fiziologic: flexia degetelor
 Patologic: extensia degetelor = Babinski pozitiv
 Unilateral: sd piramidal
 Bilateral: encefalopatie
EXAMENUL COLOANEI VERTEBRALE
Inspecţie, palpare şi
mobilizare.
Normal:
coloana
vertebrală prezintă
 o cifoză (dorsală)
 două lordoze (cervicală şi
lombară).
CIFOZA DORSALĂ
Accentuarea permanentă
curburii dorsale fiziologice.
La tineri:
a
-
boala
Scheuermann:
epifizita
vertebrală dureroasă.
- spondilita anchilopoetică
- morbul Pott (TBC osos)cifoză
unghiulară (ghibus), prin tasarea
vertebrei afectate.
La vârstnici: cifoza senilă:
osteoporoză+artroze ale articulaţiilor
intervertebrale.
HIPERLORDOZA LOMBARĂ
Accentuarea
lombare.
- obezitate
- sarcină
- antalgică
lordozei
fiziologice
RECTITUDINEA COLOANEI LOMBARE
Dispariţia lordozei
fiziologice.
- discopatii lombare
- spondilita anchilozantă
SCOLIOZA: DEVIERE LATERALĂ
PERMANENTĂ A COLOANEI
VERTEBRALE.
Scolioza antalgică: contractura unilaterală a
musculaturii paravertebrale: în discopatii
Scolioza paralitică: în boli neurologice: prin
scăderea unilaterală a tonusului musculaturii
paravertebrale.
Scolioza compensatorie: în luxaţia congenitală de
şold sau când un membru inferior este mai scurt.
• Scolioza cu convexitatea spre
stânga = sinistroconvexă.
• Scolioza cu convexitatea spre
dreapta = dextroconvexă.
CIFOSCOLIOZA:
Determină modificări
importante:
ale trunchiului
viscerelor toracice şi
abdominale.
PALPAREA COLOANEI VERTEBRALE:
Palparea punctelor dureroase pentru nevralgia
Arnold (latero-occipitale)
Palparea de sus în jos a apofizelor spinoase
(semnul „soneriei”): se produce durere la
nivelul vertebrei afectate
Palparea articulaţiilor sacro-iliace: durere la
debutul spondilitei anchilozante.
EXAMENUL MOBILITĂŢII COLOANEI
VERTEBRALE:
Mişcări de lateralitate flexie ale coloanei
cervicale
Măsurarea distanţei
bărbie-stern, urecheumăr.
EXAMENUL MOBILITĂŢII COLOANEI
VERTEBRALE:
Mişcări de lateralitate şi
flexie a trunchiului
Măsurarea distanţei
degete-sol, (redusă în
spodilita anchilozantă).
EXAMENUL OBIECTIV AL
ARTICULAŢIILOR:
Prin inspecţie, palpare şi mobilizare.
Se face întotdeauna bilateral.
Se urmăresc forma şi mobilitatea activă şi
pasivă a articulaţiilor.
Artrita (inflamaţie a articulaţiei)=tumefiere
dureroasă+prezenţa semnelor de inflamaţie
locală (rubor, tumor, dolor, calor, functiolaesa).
Artroza (degenerare a articulaţiei)
=deformare+limitare funcţională a articulaţiei,
fără semne de inflamaţie.
Noduli Bouchard
Noduli Heberden
Artroză
MODIFICĂRI ALE MOBILITĂŢII
ARTICULARE: FLEXIE, EXTENSIE,
ROTAŢIE
1. Redoarea articulară: limitarea reversibilă a mişcărilor articulare. Apare în artrite.
2. Semianchiloza: pierderea ireversibilă şi incompletă a mobilităţii unei articulaţii.
3. Anchiloza: pierderea ireversibilă şi completă a mobilităţii unei articulaţii.
Semnul clapei de pian