Transcript Ochiul -cel mai important instrument optic.

OCHIUL – CEL MAI IMPORTANT INSTRUMENT OPTIC
1.1 Anatomia globului ocular

Prima descriere a ochiului ca sistem optic este atribuita lui Descartes (La Dioptrique, 1637). In
1909, Gullstrand propune un model ce cuprinde 6 suprafete, refractive si variabile ale indicelui de
refractie a cristalinului. Integrand legile generale matematice, la elementele teoretice cunoscute,
Gullstrand a asimilat ochiul uman cu un sistem optic complex, alcatuit dintr-o succesiune de
dioptrii sferici centrati pe acelasi ax. El a introdus notiunea de dioptric, care a fost adoptata ca
unitate de masura si ca standard international.

Aparatul vizual, cel mai important organ de simţ, informează sistemul nervos central asupra
tuturor modificărilor care au loc în mediul înconjurător.

Funcţionează pe principiul
sistemului cibernetic, adică are în
exterior globul ocular numit şi "aparat de
luat vederi", apoi căi de transmisie a
mesajului şi centri corticali de
interpretare a imaginii.



Globul ocular este în general de formă sferică şi are o structură formată din trei membrane:
- Membrana externă, numită sclerotica, de culoare albă sidefie, fibroasă şi rezistentă,
inextensibilă la adult, dar uşor extensibilă în prima copilărie, este numită şi scoica sclerală, deoarece
menţine forma globului ocular şi a fost asemuită cu sistemul osos din alte părţi ale organismului.
Rolul fiziologic al scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare.

-Membrana externă, sclerotica, în 1/6 anterioară, la polul anterior îşi modifică structura prin
plasarea fibrelor în sistem paralel, ceea ce face ca această porţiune să devină transparentă. Această
zonă este numită corneea transparentă, prin care pătrunde lumina, excitantul specific al ochiului.

Corneea are principalul rol optic de a permite pătrunderea radiaţiilor luminoase şi, prin
puterea ei de refracţie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retină.

- Membrana mijlocie este numită uveea şi se împarte în: uveea anterioară şi uveea
posterioară. Uveea anterioară cuprinde la rândul ei două elemente: corpul ciliar şi irisul.


Corpul ciliar este format de muşchii ciliari şi procesele ciliare.
Muşchii ciliari sunt netezi, nesupuşi voinţei şi funcţionează reflex, având legături foarte fine
cu lentila cristaliniană transparentă. Îndeplinesc cea mai importantă funcţie optică oculară şi anume
punerea la punct a imaginii pe care o fixăm de la orice distanţă. Aceasta este funcţia de acomodaţie
vizuală, necesară unei vederi clare în privirea de la orice distanţă dorim. Muşchii acţionează prin
contracţie sau relaxare asupra cristalinului.

Procesele ciliare, bogat vascularizate, secretă umoarea apoasă necesară
menţinerii presiunii normale intraoculare, precum şi nutriţiei formaţiunilor care nu au
vase, cum sunt corneea şi cristalinul.

Irisul, membrana diafragmatică situată vertical în faţa cristalinului este colorată
diferit de la subiect la subiect, de la rasă la rasă. Central, irisul are un orificiu numit
pupilă.

Pupila îşi poate micşora sau mări diametrul în raport cu lumina din mediul
exterior, având în mod reflex rolul de a doza cantitatea de lumină ce pătrunde în
interiorul ochiului până la retină.

Uveea posterioară, cunoscută şi sub numele de coroidă, este asemuită cu un
burete vascular, deoarece conţine aproape în totalitate numai vase de diferite mărimi,
care au rolul de a hrăni retina şi celelalte componente oculare.

Coroida conţine şi un pigment, care realizează aşa numita cameră obscură a
ochiului.

- A treia membrană a ochiului este retina, de tip nervos, formată din 10 straturi
în care există 3 tipuri de neuroni: primul neuron: conul şi bastonaşul; al doilea neuron
celula bipolară şi al treilea neuron celula ganglionară.

La acest nivel se face transformarea radiaţiei luminoase în energie electrică,
care transmite mesajul vizual la scoarţa cerebrală. Conurile şi bastonaşele sunt neuronii
cei mai importanţi, care conţin substanţele fotosensibile şi anume iodopsina şi
rodopsina.

Cuantele de lumină pătrund în ochi prin mediile transparente şi refringente, cum sunt
corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros. Ajunse la conuri şi bastonaşe, determină un
microbombardament, deoarece au masă şi viteză, rupând molecula de substanţă fotosensibilă
(iodopsina şi rodopsina). Are loc o transformare fotofizicochimică, ce se face prin rezonanţă
paramagnetică şi electronii sunt aruncaţi pe orbite externe, determinând o diferenţă de potenţial.
Această diferenţă de potenţial se transmite prin ceilalţi neuroni (celule bipolare şi ganglionare), prin
nervii optici şi căile optice până la scoarţa cerebrală, unde se formează imaginea prin mecanism
psihic.

Această proprietate piezoelectronică a neuronilor retinieni dă posibilitatea transformării
luminii în energie electrică, care duce mesajul vizual la scoarţa cerebrală.

Deci imaginea vizuală, aşa cum înfăţişează tot ce fixăm din mediul extern, este completă şi
se formează intr-o etapă optică (mediile transparente şi refringente), una fiziologică (mecanismele
petrecute în neuronii retinieni) şi o etapă psihică (interpretarea mesajului în scoarţa cerebrală).

Componenta optică oculară, formată din corneea transparentă, situată în polul anterior al
globului ocular şi refringentă cu o putere de 40 de dioptrii, poate să dirijeze razele luminoase sosite la
ea. Umoarea apoasă care este numai transparentă, se află în spatele corneei, în aşa numita cameră
anterioară a ochiului, care din punct de vedere optic nu are decât să conducă razele luminoase.

Al treilea element şi foarte important este lentila cristaliană convexă, transparentă, şi
refringentă de 20 de dioptrii. Această lentilă este legată prin fibre foarte fine (zonula Zinn) de muşchii
ciliari. Cristalinul este situat în spatele irisului şi are posibilitatea prin contracţia reflexă a muşchiului
ciliar fie să-şi crească refrigenţa (se bombează) permiţând vederea de aproape, fie să-şi scadă
refringenţa (se turteşte), permiţând vederea la distanţă.

Această proprietate este acomodaţia vizuală, care ne permite să vedem clar de la orice
distanţă privim.

În spatele cristalinului şi deci în restul conţinutului ocular se află corpul vitros (sau umoarea
sticloasă) element transparent, graţie unui edificiu chimic colagenic cu o structură foarte fină, lipsită
de orice alt element structural şi mai ales de vase. Rolul corpului vitros este de a permite razelor să
ajungă la neuronii retinieni.
1.2 Anexele globului ocular

Ca să funcţioneze în condiţii bune, globul ocular sau aparatul de luat vederi are aparate
ajutătoare sau anexele.

Orbita este o cavitate de formă piramidală, patruunghiulară, cu vârful îndreptat posterior şi
uşor oblic din afară înăuntru. La vârf se află gaura optică, pe unde pătrunde nervul optic în craniu şi
trece în creier prin căile optice.

Orbita protejează globul ocular împotriva diferitelor agresiuni externe. Pe baza orbitei este
aşezat globul ocular, iar în rest orbita conţine cei 6 muşchi extrinseci care determină mişcările
ochiului, vase, nervi şi ţesut adipos (grăsos).

A doua anexă importantă sunt cele două pleoape formaţiuni cutaneo-musculo-membranoase,
care protejează globul ocular împotriva agresiunilor (praf, fum, corpi străini etc.).

Aparatul lacrimal este anexa necesară lubrefierii corneei şi conjunctivei prin secreţia
lacrimilor, care participă şi la unele schimburi nutritive şi la oxigenarea polului anterior al ochiului.
Lacrimile conţin şi o substanţă numită lizozim, care este un bacteriostatic ce menţine echilibrul
bacteriologic la polul anterior al ochiului.

Conjunctiva este o foiţă foarte fină, roz-transparentă, care tapetează faţa posterioară a
pleoapelor apoi la baza lor se reflectă, formează un fund de sac şi trece pe 1/3 anterioară a globului
până la cornee.

Este o membrană bogat vascularizată şi inervată, care protejează globul ocular contra
oricărui corp străin, praf, fum etc. Muşchii extrinseci ai ochiului sunt 4 drepţi (superior, inferior şi
externi) şi 2 muşchi oblici, care toţi participă la mişcările ochilor.

Ochiul astfel organizat, transmite prin nervul optic mesajul de la retină prin căile optice,
care se încrucişează parţial în chiasma optică şi trec în bandeletele optice, corpii geniculaţi extern,
apoi în radiaţiile optice, care se termină în scoarţa cerebrala in scizura calcarină in zonele 17, 18, 19
Brodmann.
1.3 Fiziologia analizatorului vizual

Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.Vederea are un
rol esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea echilibrului si in activitatile
specific umane.

Segmentul receptor este inclus in globul ocular. Globul ocular este constituit din: invelisuri,
aparatul optic si receptorul.

a) Invelisurile globului ocular:

-Tunica fibroasa, sclerotica, este o formatiune conjunctiva,alba la exterior, cu rol protector. Pe ea se
insera musculatura extrinseca a globului ocular (drept-superior, inferior si intern, oblic inferior, drept
lateral, oblic superior).

-Tunica vasculara, coroida, este pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si confera interiorului
globului ocular calitatea de camera obscura.

-Tunica nervoasa, retina, cuprinde celulele fotoreceptoare

b) Aparatul optic cuprinde mediile transparente:

Corneea reprezinta 7% din tunica externa a ochiului uman. Indicele de refractie al corneei
este de n=1,377; ea transmite aproape 100% radiatiile din spectrul vizibil care o strabat. Ea este
transparenta este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii nervoase libere. Transparenta ei se
datoreaza unei structuri complexe si care ii confera un rol extrem de important in functionarea
globului ocular.

Limita dintre sclera si cornee
aparent neta, este reprezentata printr-o
zona de tranzitie, larga de 2mm numita
limbul sclero-corneean.

Incadrata in orificiul anterior al
sclerei, cu care se continua, coreea are
o curbura mai accentuata decat restul
globului ocular. Vazuta din fata ea are
forma unei elipse cu diametrul orizontal
in medie de 12mm, iar cel vertical de
11mm.

Periferia corneei este taiata
oblic, fata posterioare a corneei fiind
mai putin curba decat cea anterioara.

Grosimea corneei este de
0,56mm in centru; ea creste treptat
inspre periferie, ajungand langa limb de
0,7 sau 0,8 mm.

Umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent, secretat permanent de
procesele ciliare si drenat prin sistemul venos. Este secretata de procesele ciliare la nivelul camerei
posterioare si ajunge in camera anterioara prin pupila. Ea paraseste globul ocular prin filtrul
trabecular.

Umoarea apoasa indeplineste un dublu rol in functionarea globului ocular: participa la
metabolismul globului ocular, regleaza presiunea oculara.

Cristalinul este o lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula-cristaloida.Este situat
in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor.Nu este vascularizat si nici
inervat.

Este elementul esential in formarea imaginii pe retina prin adaptarea diferitelor distante la care
se afla obiectul cu acelasi plan imagine reprezentat pe retina.

Cristalinul este format dintr-o masa cristalina, transparenta, formata din fibre clistaliniene si o
substanta amorfa, interfibrilara, invelite intr-o capsula numita cristaloida. Capsula cristalinului sau
cristaloida este formata din doua foite: un strat lamelar extern, intarit in zona ecuatorului- lamelele
zonulare si capsula propriu-zisa formata de epiteliu.

Epiteliul cristalinian anterior este format dintr-un strat de celule epiteliale cubice, dispuse sub
capsula, ele avand un rol esential in nutritia si dezvoltarea cristalinului.

Cristalinul este lipsit de vase, el primind hrana din lichidele care-l scalda la suprafata, adica
umoarea apoasa si umoarea vitroasa. Capsula cristalinului joaca in acest proces de nutritie, un rol de
membrana semipermeabila.

Pentru ca intregul cristalin este scaldat de medii optice prin care se vehiculeaza solutii pe
baza de apa, capsula cristalinului este formata doar dintr-o singura componenta care este o proteina
insolubila ce contine 10% hidrati de carbon, desi are multe caracteristici comune cu colagenul nu este
identica cu acesta.
Corpul vitros este un tesut conjunctiv transparent. El umple cavitatea posterioara a
globului ocular intre cristalin si retina. Celulele conjunctive intervin in elaborarea si reinnoirea
colagenului si acidului hialuronic, constituenti esentiali ai vitrosului .
c) Receptorul sau retina, este constituita din zece straturi celulare. Stratul profund, format
din celule pigmentare, are functii de protectie si metabolice, asigurand sinteza pigmentilor
fotosensibili. Al doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri, aproximativ 7 mil/retina, predomina in pata galbena (macula lutea) si
constituie in exclusuvitate fovea centralis, zona cu acuitate vizuala maxima. Pigmentul fotosensibil
este iodopsina. Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna, in perceperea culorilor si a
formelor.
Celulele cu bastonase, aproximativ 130 mil/retina, sunt mai numeroase la periferie,mai
putine in pata galbena si lipsesc din fovea centralis. Pigmentul fotosensibil este rodopsina. Celulele cu
bastonas asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna.
REFRACTIA OCULARA

2.1 INTRODUCERE

Refractia oculara este reprezentata de devierile pe care mediile transparente si refractive ale
globului ocular le induc razelor de lumina care le traverseaza.

Refractia oculara poate lua urmatoarele stari:

1. normala - emetropie, atunci cand focarul principal al razelor care vin de la infinit se formeaza pe
retina, dand nastere unei imagini clare, reale (un ochi la care punctul sau remotum se afla la o
distanta mai mare de 5m este un ochi emetrop)

2. Anormala - ametropie- vicii de refractie.

2.2. Viciile de refracţie oculară

Ochiul are aceleaşi însuşiri ca un veritabil aparat optic, fiind astfel cel mai răspândit aparat
optic. Retina este asemuită cu o placă fotografică sensibilă, căci pe ea se formează imaginea ca întrun aparat fotografic, datorită existenţei unui sistem dioptric în ochi.

Dioptrii oculari sunt formaţi din corneea transparentă, umoarea apoasă cristalinul şi corpul
vitros. Acest ansamblu de dioptri are valoarea unei lentile convergente cu distanţa focală de 23 mm,
exact cât este lungimea axului antero-posterior al ochiului.

Ametropiile au fost împărţite în: defect de corelaţie şi defect de structură genetică a dioptrilor.
Defectele (ametropiile) de structură apar prin existenţa unor anomalii de structură ale diferitelor
elemente care formează dioptrul ocular. În anomaliile de corelaţie este vorba de variante biologice ale
dioptrilor, pe când în cele de structură există modificări în conformaţia lor, determinate genetic .
Mărimea ametropiilor adică excesul sau deficitul de refracţie în raport cu ochiul emetrop, se
determină în dioptrii.
a) Hipermetropia este deficitul optic ocular (ametropia) în care focarul se formează nu pe
retina ci in spatele acesteia. Hipermetropia este ametropia cea mai frecventă.
Hipermetropia poate rămâne multă vreme nedescoperită. Când există, apar semne de
oboseală oculară (astenopie de acomodare) cu dureri de cap (cefalee) după o lectură prelungită,
dureri şi congestii oculare după eforturi oculare, care ne fac să o bănuim.

Purtarea ochelarilor face să dispară toată fenomenele de oboseală oculară, să dea o imagine
clară, odihnitoare şi un echilibru al întregului organism.
Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera
de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod
obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta.
Hipermetropie necorectata si hipermetropie corectata

b) Miopia este ametropia, caracterizată printr-un exces de refringenţă a dioptrilor oculari, care
determină formarea imaginii obiectelor situate la infinit, într-un focar în faţa retinei. Retina este astfel
stimulată de prelungirea razelor încrucişate intr-un focar înaintea ei şi imaginea apare sub forma unor
cercuri de difuziune, deci o imagine neclară.

Din punctul de vedere al simptomelor, în miopia mică există numai o scădere a vederii pentru
distanţă, iar pentru aproape vederea este bună. În miopiile mari vederea este diminuată atât pentru
departe, cat şi pentru aproape.

Miopia sau tulburarile vederii de departe afecteaza o proportie semnificativa a populatiei, dar
aceasta afectiune oftalmologica este usor corectata prin tratament optic (ochelari de vedere, lentile de
contact) sau chirurgical.
c) Astigmatismul este o tulburare a refractiei oculare
in care razele luminoase paralele venite de la infinit nu se
reunesc intr-un focar unic.
Ca simtomatologie un astigmat nu vede bine nici la
distanta nici aproape. El vede deformat si adesea confunda
obiectele sau literele

-ASTIGMATISM SIMPLU – se poate corecta cu lentile
cilindrice, prin ochelari sau lentile de contact.

- ASTIGMATISM NEREGULAT – datorita neregularitatii
suprafetei corneei. Este foarte rar, se corecteaza prin lentile
de contact dure.

d) Presbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea
in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura apropierii de varsta medie,
cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate.

Acomodarea vizuala reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica convexitatea si
grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite distante. Pierderea acestei
proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine. Aceste
probleme incep sa fie remarcate in jurul varstei de 45 de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau
dintr-un ziar, acestea trebuie indepartate de ochi pentru a vedea mai bine.

In mod normal, muschii care sustin cristalinul se relaxeaza si se contracta in functie de
distanta la care se afla obiectele. In prezbiopie muschii inca functioneaza, dar cristalinul isi pierde
din elasticitate si nu-si mai poate modifica convexitatea pentru a vedea bine obiectele de aproape.

Principalul simptom al presbiopiei este vederea neclara in special in distingerea
obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala.
Presbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala
ochilor).

In mod normal, prezbiopia poate fi corectata cu ochelari sau lentile de contact. Daca
persoana afectata de prezbiopie nu a avut nevoie de ochelari sau lentile de contact pana atunci, i
se va corecta vederea prin prescrierea unor ochelari pentru vederea de aproape .

Vederea de aproape se inrautateste datorita presbiopiei in jurul varstei de 45 de ani. Pana
la 60 de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod continuu necesitand schimbarea
dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact. La aceasta varsta (60 de ani) acest proces se
opreste si vederea nu se mai inrautateste.
DETERMINAREA REFRACTIEI OCULARE
Metodele de investigatie principale se impart in doua categorii: -metode obiective;
-metode subiective.
3.1. Metode obiective
Retinoscopia
Definitie :retinoscopia este o metoda obiectiva de evaluare a refractiei ocular in care se
urmareste determinarea pozitiei punctului remotum cu ajutorul unei benzi luminoase proiectate in
campul pupilar.
Scopurile retinoscopiei :Sunt cuantificarea viciului de refractie, detectarea astigmatismului
neregulat si observarea opacitatilor mediilor refractive.
Principiile de baza : Se proiecteaza o banda luminoasa pe retina si de acolo razele care se
intorc la examinator pot fi paralele, convergente sau divergente. Lumina produsa de filamentul
becului retinoscopului trece printr-o lentila convexa si ajunge intr-o arie a retinei. De la aceasta
pornesc spre examinator raze emergente observate sub forma unui reflex retinian. Analiza acestei
benzi luminoase ne ofera date despre refractia oculara.

Tehnica retinoscopiei

Retinoscopul : Pentru retinoscopie se foloseste retinoscopul cu strie care are efectul unei
oglinzi concave cu distanta focala variabila. Sursa este filamentul unui bec, facut dintr-un singur fir
care produce o imagine liniara care se proiecteaza cu margini foarte distincte pe retina.

Tehnica : Retinoscopia se face intr-o camera complet intunecata, examionatorul tine ambii ochi
deschisi si pacientul fixeaza primul rand al optotipului Snellen pentru a avea acomodatia relaxata

Schiascopia

Definitie : Schiascopia este o metoda obiectiva de evaluare a refractiei care determina punctul
remotum al ochiului urmarind miscarea umbrei in campul pupilar.

Tehnica schiascopiei :Examinatorul este asezat la 1m de ochiul subiectului si priveste pupila
asestuia prin orificiul central al unei oglinzi plane( sau concave). Sursa luminoasa este situata lateral
de pacient la circa 45° fata de linia de examinare. Razele pornite de la sursa sunt reflectate de oglinda
prin pupila subiectului. Examinatorul vede o zona luminoasa si una intunecata (umbra). Miscand
oglinda lateral observam fie o miscare in acelasi sens al umbrei in campul pupilar (umbra directa ) fie
in sens opus (umbra indirecta)

Astigmometria :este o metoda de determinare a astigmatismului cornean cu ajutorul
oftalmometrului Javal Schiotz.

Principiul consta in analiza unor mire proiectate pe cornee. Examinatorul vede doua mire sub
forma a doua scari si doua dreptunghiuri. Daca mirele se suprapun inseamna ca exista astigmatism

. Daca astigmartismul este oblic atunci mirele nu sunt aliniate. Se regleaza aparatul pana ce
mirele sunt aliniate, nesuprapuse. Dupa ce s-a calculat raza in meridianul orizontal se roteste sistemul
cu 90°.

Refractometria cu ajutorul refractometrului Hartinger are principii similare astigmometriei si
utilizeaza ca mire cate doua grupuri de trei linii paralele perpendiculare intre ele. Pe scara gradata
aparatului se citeste atat puterea dioptrica cat si axul atunci cand prin reglarea aparatului mirele sunt
aliniate.

Autorefractometria computerizata se bazeaza pe principiul Scheiner. Daca punem un ecran cu
doua orificii in fata pupilei, razele care vin de la un obiect indepartat focalizeaza intr-un punct daca
ochiul este emetrop, in doua puncte separate daca ochiul este miop sau hipermetrop.

3.2. Metode subiective :

Metoda Donders : Se efectueaza examenul acuitatii vizuale monocular la optotipul
Snellen.

Metoda cadranului astigmatic :Razele acestui cadran vor fi mai clare si mai negre in
cazul in care imaginea lor este mai aproape de retina. De exemplu in astigmatismul hipermetropic
simplu contrar regulii linia verticala de pe cadranul astigmat este mai clara deoarece linia focala
anterioara verticala este mai aproape de retina.

Tehnica cilindrului incrucisat Jackson :Rolul sau este de a calcula precis axul si puterea
 a cilindrului. Se ajusteaza sfera pentru cea mai buna acuitate vizuala la optotip. Daca
dioptrica
acuitatea vizuala este mai mare sau egala cu 2/3 se foloseste cilindrul Jackson cu 0,25D, daca nu
0,50D. Acest test nu este util la cei cu acuitati vizuale mai mici de 2/3.
Perimetrul computerizat este creat pentru a satisface nevoile

oftalmologiei moderne. Acesta este construit pentru a indeplini standardele testelor si
este extreme de atractiv din punct de vedere economic.
Folosind bazele tehnologiei de ultima ora- ca iluminarea ce LED-uri, testele
albastru pe galben si asistarea electronica a pozitiei pacientului(subiectului)- acesta
indeplineste ultimele standarde in perimetria moderna.
Autorefractometru :

Autorefractometru

Masuratori :

- sferice: +22 Dpt. ÷ - 25 Dpt.

- cilindrice: +10 Dpt. ÷ - 10 Dpt.

- ax 0 ÷ 180°

- pas masurare reglabil 0,01; 0,12;
0,25 Dpt

- cilindru + / ± / -;

Distanta vertex ajustabila 0 ; 12 ; 13,5
; 14 ; 15,5 ; 16 mm

Timp de masurare extrem de redus
0,2 sec pentru fiecare ochi

Distanta pupilara 50 ÷ 86 mm

Curbura cornee ( K1 , K2 , media ) 5,0
- 11,0 mm

Putere refractie ( K1 , K2 , media )
30,68 Dpt. - 67,50 Dpt

- Fascicul subtire, diametru minim al pupilei 2,2 mm (dilatarea pupilei nu este necesara)

- Sesizeaza cataracta si implanturile si modifica automat modul de masurare

- Baza de date cu cele mai utilizate lentile de contact, se seteaza lentilele cu care lucram si aparatul
alege direct în functie de masuratori, diametrul, raza de curbura si dioptria pentru lentila de contact

- Deplasari cu actionare electrica prin servomotoare, sus-jos 50 mm , stanga-dreapta 88 mm , fataspate 40 mm si sus-jos suportul de barbie 70 mm .

- Functie de auto-aliniere sus-jos, stanga-dreapta 7 mm, iar pe directia de focalizare 5 mm.

- Functie de auto-shot

- Ecran TFT color de înalta rezolutie de 5,7 inch, cu "touch screen"

- Masurarea diametrului pupilei si a corneei

- Corectia valorilor masurate se face automat si se obtin valori comparabile cu cele obtinute cu
phoropterul într-un timp mult mai scurt

- Tipareste rezultatele si face automat media

- Tipareste schita viciului de refractie

- Tipareste data, ora si numarul de ordine al consultatiei

- Tipareste un antet personalizat cu numele si nr. de telefon al firmei

- Functie de auto-power off reglabila optional dupa 5-10 minute
Incheiere

Dupa creier cel mai complex organ din corpul uman este ochiul , un instrument optic ce stie
sa puna diagnosticul altor afectiuni umane ,dar care da si semnale proprii cand este in suferinta .

Conectarea la lumea din jurul nostru se face instantaneu ,dar procesul este complex in multi
pasi .Creierul nostru foloseste ambii ochi pentru a compune o imagine panoramica si pentru a putea
distinge detalii extrem de fine : spre exemplu , doua linii care sunt separate de cel putin 0,01 grade .
Luand in considerare campul uman de vedere de circa 120 grade erzulta ca rezolutia vederri noastre
este de 576 de mega pixeli fata de 5 mega pixeli rezolutia standard





Importanta vederii ne obliga sa luam in considerare afectiunile oculare :
- probleme comune (ochi rosii ; ochi uscati ; ochi obositi)
- infectii si iritatii (conjunctivita alergica ; blefarita ; orgeletul ; salazionul)
- vederea imperfecta (miopia ; hipermetropia ; astigamtismul ; strabismul ; presbiopia)
-bolile cronice (glaucomul ; retinopatia diabetica ; cataracta ; degenerarea maculara)