Transcript aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept

IMPLEMENTAREA CONCEPTELOR TEHNICO-TACTICE: ,,UNU LA
UNU’’ SI A ,,PREGATIRII IN CONDITII DE ADVERSITATE’’ LA
NIVELUL CURRICULUMULUI PENTRU UNITATILE CU
PROGRAM SPORTIV, RAMURA DE SPORT HANDBAL, DIN
CADRUL MINISTERULUI EDUCATIEI NATIONALE
Antrenor Prof. Alexandru Teutan CSS Craiova
In handbalul de mare performanta, la care tinde sa ajunga si cel din tara nostra,
in functie de calitatile fizice si motrice ale jucatorilor, fiecare scoala de handbal
prezinta anumite particularitati, care tin de modul de a interpreta ,,handbalul
traditional’’. Nu putem vorbi de o scoala de handbal, fara ca ea sa nu aiba o anumita
caracteristica, care sa o diferentieze de celelalte scoli. Implementatre conceptului
tehnico-tactic ,,unu la unu’’si ,, pregatirea in conditii de adversitate’’ pot genera o
anume specificitate, care sa diferentieze si sa particularizeze handbalul din tara
noastra si prin aceasta sa il propulseze in randul tarilor, ce definesc scoli de handbal
din intreaga lume.
Inainte de a implementa cele doua concepte tehnico-tactice ,,unu la unu’’ si
,,pregatirea in conditii de advesitate’’se presupune ca jucatorii pana la varsta de
cinsprezece ani, si-au insusit intreaga conceptie tehnico-tactica, ce tine de ,,handbalul
traditional’’. Dupa ce ,,handbalul traditional’’ prezentat foarte bine prin Curriculum
pentru unitatile cu program sportiv realizat de Consiliul National pentru Curriculum
din cadrul Ministerul Educatiei Nationale, a fost insusit in totalitate, la nivelul
ultimului an de juniorat doi, se incepe invatarea depasirilor pe doi pasi, atat pentru
jucatorii de la noua metrii, cat si pentru cei de la semicerc. In cei trei ani de juniorat,
jucatorul de handbal trebuie sa invete cele doua depasiri. In primul an se invata
depasirea, sa le consolideze prin multe repetari in conditii de adversitate, in al doilea
an si se perfectioneza in conditii de joc in ultimul an de juniorat. Treptat in mod
metodic, se vor implementa si celelalte combinatii tehnico-tactice de trei sau mai
multi jucatori, menite sa destabilizeze apararea adversa si sa faciliteze o finalizare pe o
zona dezorganizata, a jucatorilor de la noua metri. Transformarile vor fi invatate pe
rand, in functie de particularitatile si solutiile de finalizare, pe care fiecare echipa in
parte le are prin calitatile fizice si motrice ale jucatorilor din fiecare echipa in parte.
•
•
•
•
•
•
Obiectivele operationale ale conceptului tehnico-tactic ,,unu la
unu’’ implementat la nivelul curriculumului pentru unitatile cu program
sportiv:
Perfectionarea conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu’’ la nivelul
jucatorilor din intrega echipa;
Perfectionarea conexiunilor si relatiilor de joc la nivelul intregii echipe
urmare a implementarii conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu’’;
Pefectionarea si aprofundarea specializarii pe post, centrata pe conceptul
tehnico-tactic ,,unu la unu’’;
Formarea capacitatii de a avea initiativa de depasire, in scopul de a crea si
valorifica superioritatea numerica obtinuta in acest mod;
Formarea capacitatii de a crea si valorifica dezorganizarea apararii adverse,
prin procedee tehnice ce tin de ,,handbalul traditional’’ si prin cele ce tin
de conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu’’;
Adaptarea tuturor componentelor antrenamentului sportiv din pregatire
unei echipe de handbal si centrarea ei pe conceptia tehnico-tactica ,,unu
la unu’’.
•
•
•
•
•
•
Cap I. Programe de joc si pregatire construite si focalizate pe
conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu’’, aplicat la nivelul fazelor de joc ale atacului
si apararii.
1.1. Faza a I-a a atacului – contraatacul
La nivelul acestei faze a atacului conceptul tehnico-tactic ,,unu al unu’’ are
ca principal scop marcarea unui gol cu multa usurinta si consum minim de energie.
Folosind minimum de efort in obtinerea unui gol, dar cu o informare continua,
asupra pozitiilor in teren a adversarilor si a tuturor coechipierilor, sa se obtina
varianta optima de finalizare.
1.1.1. Obiectivele de performanta:
Adaptarea capacitatii motrice generale la specificul solicitarilor pe care le creaza
performanta sportiva la nivelul acestei faze a atacului;
Marirea indicilor capacitatii specifice de efort, ce au ca baza o pregatire fizica
specifica generala si specifica superioara;
Superspecializarea pe post, fara a se renunta la cunoasterea a inca alte doua
posturi complementare;
Formarea maiestriei in joc, printr-o pondere tot mai insemnata a individualizarii
pregatirii;
Insusirea conceptiei tehnico-tactice ,,unu la unu’’ la nivelul fazei a II-a a atacului
din jocului de handbal;
Perfectionarea conceptiei tehnico-tactice ,,unu la unu’’,prin exersarea ei la nivelul
jocului bilateral, care presupune o adversitate specifica jocului propriu-zis.
•
•
•
•
•
•
•
•
1.1.2. Obiectivele de instruire:
Pefectionarea plecarii anticipate a extremei pe contaatac, concomitent cu realizarea
echilibrului defensiv de catre ceilalti jucatori din aparare;
Perfectionarea aparatorilor in a anticipa finalizarea jucatorului advers si in a recupera mingea
respinsa de portar sau de barele portii avand presiunea continua a adversarului;
Perfectionarea sincronizarii pasarii mingii de la lansator, cu jucatorul care receptioneaza
mingea, care poate fi portarul sau un intermediar, la nivelul varfului de contraatac;
Formarea capacitatii de informare, analizare si de elaborare a unor solutii optime de
finalizare;
Perfectionarea capacitatii de concentrare la finalizare, chiar sub presiunea aparatorului activ.
1.1.3. Mijloacele de realizare ale contraatacului, nu difera in continut de cele cuprinse
in ,,handbalul traditional’’, fiind realizate cu un varf, cu doua varfuri, direct de la portar, dupa
recuperarea mingii, sau folosind ca intermediar un jucator de camp.
1.1.4. Etapele tehnico-tactice componente ale modelului de joc al fazei a I-a a
atacului, sunt diferite de ,,handbalul traditional’’urmare a implementarii conceptului tehncotactic ,,unu la unu’’ fiind structurate astfel:
Recuperarea mingii este precedata de o prealabila informare asupra pozitiei jucatorilor
adversi in teren, de pozitia si posibilitatea de colaborare cu coechipierii. Repunerea mingii in
joc si lansarea contraatacului se face in pozitie opusa zonei in care adversarii au ratat
finalizarea;
Plecarea anticipata pe contraatac a extremelor se face de pe partea opusa finalizarii gresite
realizate de catre jucatorii din atacul advers;
Alergarea de viteza se face pe o zona a terenului de joc paralela cu tusa, la cel mult un metru;
• Portarul sau jucatorul care lanseaza mingea pe contraatac, se va informa in
prealabil despre pozitia in teren a propriilor coechipieri si de cea a
adversarilor, care nu se repliaza in timp optim;
• Lansarea mingi se va efectua de preferinta inspre zona de schimb a
echipei adverse, sau in zona in care nu s-au repliat aparatorii adversi;
• Chiar si varful de contraatac se va informa in timpul alergarii, despre
pozitia in teren a coechipierilor si de cea a adversarilor, pentru o eventuala
colaborare, in cazul in care se repliaza bine aparatorii adversi. Pentru o
receptie buna a mingii venite din urma se va rasucii trunchiul spre
lansator.
• In masura in care nu este absolut necesar, se va evita folosirea driblingului
el fiind utilizat doar in caz de forta majora;
• Finalizarea se va face prin toate procedeele de aruncare la poarta,
evitandu-se a se sari pe directia portarului. (aruncare din alergare,
aruncare din saritura, aruncare din plonjon,aruncare din plonjon sarit).
•
•
•
•
•
•
•
•
•
1.2. Faza a II-a a atacului – contraatacul sustinut
Conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu’’implementat la nivelul acestei faze a
atacului, persupune optinerea unui gol cu minimum efort, print-un transport al
mingii la zona libera a semicercului advers, pe o portiune in care advesarii nu s-au
repliat.
1.2.1. Obiective de performanta
Adaptarea capacitarii generale de efort a fiecarui jucator, la specificul solicitarilor
de la nivelul fazei a II-a a atacului;
Marirea indicilor, care genereaza o crestere si o pondere tot mai crescuta a
capacitatii de efort in faza a II-a a atacului;
Cresterea capacitatii de colaborare cu ceilati componenti ai echipei participanti la
nivelul acestei faze a atacului;
Formarea capacitatii de anticipare si de luare a deciziilor in timp scurt, de catre toti
componentii echipei;
1.2.2. Obiectivele de instruire:
Perfectionarea recuperarii mingii, in conditi de presing ale adversarilor;
Perfectionarea formarii la nivelul tuturor jucatorilor, a capacitatii de a se demarca,
anticipand intentiile de marcaj ale adversarului;
Formarea capacitatii de colaborare, prin intermediul prinderii si pasarii mingii, de
catre toti componentii echipei si de transport al mingii in zone in care nu s-a facut
replierea adversarilor, pentru o finalizare fara presiune si cu eficienta;
Perfectionarea capacitatii de concentrare la finalizare, in conditiile unui presing
activ al aparatorilor adversi.
•
•
•
•
•
1.2.3. Mijloacele de realizare a fazei a II-a a atacului sunt aruncarile la
poarta de la distanta, sau de la nivelul semicercului de sase metrii si comporta
pana la acesta finalizare a actiunii de atac un transport al mingii la semicercul
adversarilor prin doi, trei, sau mai multi jucatori.
1.2.4. Etapele tehnico-tactice de realizare al modelului de joc al fazei a II-a
a atacului. Etape realizate urmare a implementarii conceptului tehnico-tactic ,,unu
la unu’’la nivelul echipei.
Recuperarea mingii respinsa de portar, sau de barele portii in conditiile unui
presing activ al adversarilor;
Asigurarea unui echilibru defensiv, in zona in care se face recuperarea mingii si in
care pleaca ceilalti jucatori pentru a sustine contaatacul;
Inaintea recuperarii mingii jucatorii care intra in posesia ei, se informeaza: asupra
pozitiei in teren a coechipierilor pentru o eventuala colaborare si asupra pozitiei in
teren in timpul replierii a adversarilor, pentru a identifica zona in care nu s-a
realizat replierea lor;
Faza a II-a a atacului se realizeaza in cel putin doua valuri, primul reprezentandu-l
contraatacul propriu-zis realizat de catre extreme si pivoti, iar al doilea val ,
sustinerea realizata de catre jucatori de la noua metrii, prin transformarile descrise
la nivelul atacului pozitional;
Transportul mingii se va face catre zona, in care ar trebui sa se replieze jucatorul
care a ratat aruncarea, sau in acea zona in care se realizeaza schimbul jucatorilor
atac/aparare de catre echipa adversa;
• Premergator finalizarii se realizeaza: incrucisari simple, incrucisari duble,
transformari de jucatori (toate cele descrise si prezentate pe larg la nivelul
fazei a IV-a a atacului), infiltrari la semicerc, concomitent cu o demarcare
in colturile terenului a propriilor extreme;
• In mai toate echipele, coordonatorul de joc transporta mingea la nivelul
fazei a II-a a atacului si are sarcina, dupa o informare prealabila asupra
tuturor datelor jocului, sa directioneze atacul spre zone de finalizare
optime, prin sprijinirea coechipierului aflat in posesia mingii;
• Finalizarea se face atat de la semicercul de sase metri, cat si prin aruncari
de la noua metri, din saritura plonjon sarit, sau din alergare de pe piciorul
bratului de aruncare;
• Evitarea pe cat posibil a folosirii drblingului, intrucat el favorizeaza
replierea adversarilor, la fiecare dribling efectuat, cu cel putin un metru;
• Evitarea folosirii paselor in lateral, sau a paselor din pronatie. Se vor folosi
pase in adancime, pe pozitie viitoare la nivelul umarului coechipierului;
• Cresterea capacitatii de concentrare la finalizare in conditiile unui presing
realizat ca in conditia de joc.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
1.3. Faza a III-a a atacului – organizarea jocului
1.3.1. Obiectivele de performanta
Sesizarea rapida a pierderii unei oportunitati concrete, de a finaliza cu gol actiunea
de contraatac sustinut, datorita replierii rapide si eficiente a adversarului;
Mentinerea posesiei mingii, prin protejarea ei fata de un atac al jucatorilor
adversi;
Distribuirea rapida pe posturi in cel mai scurt timp;
Punerea in pericol in mod continuu a portii adverse, prin atacarea continua a
semicercului advers.
1.3.2. Obiective de instruire
Perfectionarea mentinerii posesiei mingii, prin asigurarea ei de atacul adversarului;
Scurtarea cat mai mult a acestei faze a atacului;
Perfectionarea trecerii cat mai rapid posibil, la atacul in sistem cu unul sau cu doi
pivoti;
Mentinerea unei presiuni constant mari prin atacarea portii adverse si
impiedicarea astfel a schimbului atac/aparare, de catre jucatorii adversi, care nu
fac faza de aparare;
Perfectionarea folosirii paselor in patrundere succesiva, a circulatiei de minge si
de jucatori la nivelul atacului pozitional.
•
•
•
1.4. Faza a IV-a a atacului – jocul in sistem
Exprimarea cea mai evidenta a conceptului tehnico-tactic ,,unu al unu’’, se
realizeaza cel mai pregnant la nivelul acestei faze a atacului, nu doar prin depasirea
adversarului direct si finalizarea sau generarea in mod implicit a unei situatii de
supra numeric, ci si in mod implicit, prin crearea de posibilitati de finalizare in
conditii optime, pentru ceilalti coechipieri din joc. Fie ca dezorganizarea apararii se
face prin depasirea adversarului direct, fie ca se face prin combinatii tehnicotactice, se faciliteaza o finalizare fara adversar, sau cu un adversar fara reactie la
faza respectiva. Invatarea, consolidarea, perfectionarea conceptului tehnico-tactic
,,unu la unu’’se realizeaza atat la nivel individual, cat si la nivelul intregii echipe, cu
o adversitate gradata a aparatorului (pasiv, semiactiv, activ).
1.4.1. Obiectivele de performanta
Implementarea conceptiei tehnico-tactice ,,unu la unu’’atat la nivelul tehnicii
individuale a jucatorului, cat si la cea a echipei in ansamblu;
Consolidarea conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu’’ la nivelul jucatorului in mod
individual si integrarea lui in conceptia generala de joc a intregii echipe, folosind o
adversitate semiactiva a aparatorilor;
Perfectionarea conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu’’ realizat la nivelul echipei si
exersarea lui in conditii de adversitate maxima din situatia de joc propriu-zis;
•
•
•
•
•
•
•
•
Perfectionarea exersarii conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu’’ in viteza si
adversitate maxima;
Formarea capacitatii de a crea si favoriza situatii de superioritate numerica si de a
identifica astfel, solutii optime de finalizare;
Formarea deprinderii de a destabiliza adversarul direct si in mod implicit apararea
adversa, prin combinatii tehico-tactice ce implica: doi jucatori, trei jucatori, sau
intreaga echipa.
Invatarea si perfectionarea combinatiilor tehnico-tactice de transformare in doi
pivoti si de a finaliza astfel pe o zona dezorganizata.
1.4.2. Obiectivele de instruire
Invatarea depasirii pe doi pasi in relatia ,,unu la unu’’ cu o adversitate semiactiva a
jucatorului din aparare;
Consolidarea depasirii pe doi pasi in relatia ,,unu la unu’’ avand o adversitate
semiactiva a jucatorului din aparare;
Perfectionarea depasirii pe doi pasi in relatie ,,unu la unu’’ folosind o adversitate
activa a jucatorului, in conditii de joc propriu-zis;
Invatarea, consolidarea si perfectionarea transpunerii in context tactic, de catre
jucatorul care a reusit depasirea a adversarului direct si continuarea atcului
succesiv pe o zona dezorganizata, cu posibilitati de finalizare pentru oricare dintre
ceilalti coechipieri, in functie de reactiile din aparare ale adversarului;
•
•
•
•
•
•
1.4.3. Construirea programului la nivelul fazei a IV-a a atacului.
Acest program are ca baza conceptul de ,,unu la unu“ si pleaca de la cele mai
simple modalitati prin care un jucator isi depaseste adversarul in direct si
finalizeaza, sau in mod implicit genereaza supranumeric, in directia in care isi
depasise adversarul.
Modalitatea prin care un jucator de handbal, aflat in posesia mingii isi depaseste
adversarul in direct se numeste depasire si se realizeaza prin mai multe procedee
tehnico-tactice specifice handbalului traditional:
In mod direct prin: - depasirea adversarului printr-o fenta de aruncare intr-o parte
a corpului adversarului si continuare cu aruncare la poarta sau dribling in directie
opusa.
In mod direct prin: - depasirea adversarului printr-o oprire in fata lui pe doua
picioare, intr-un timp sau in doi timpi si plecare in directie opusa reactiei
adversarului, cu finalizare prin aruncare la poarta.
In mod direct prin: - depasirea adversarului printr-o fenta de pasa urmata de
finalizare prin aruncare la poarta sau dribling si continuarea actiunii in sensul
crearii de supranumeric si de finalizare la poarta printr-unul din ceilalti coechipieri.
In mod direct prin: - depasirea adversarului printr-un procedeu nou folosind doar
doi pasi: atat stanga /deapta, cat si dreapta/ stanga (trecere de brat prin rotare cu
doi pasi adaugati) pentru dreptaci.
•
•
•
Depasirea stanga/deapta (pentru dreptaci):
Se prinde mingea din dreapta pe piciorul drept, la un metru in fata aparatorului, se
duce bratul cu mingea in spate sus (pentru a se proteja bratul si implicit mingea de
adversar), se paseste cu piciorul stang in partea stanga impingandu-se in pingea,
apoi pivotand pe varful piciorului drept, se muta piciorul stang in dreapta
bagandu-se umarul drept in partea dreapta (stanga adversarului) sarind pe piciorul
stang si aruncand la poarta (din saritura sau de pe picioare - din sprijin).
Depasire dreapta/stanga (pentru stangaci):
Se prinde mingea din stanga pe piciorul stang, la un metru in fata aparatorului, se
duce bratul cu mingea in spate sus (pentru a se proteja bratul si in mod implicit
mingea de adversar) se paseste cu piciorul drept in partea stanga impingandu-se in
pingea, apoi pivotand pe varful piciorului stang se muta piciorul drept in stanga
bagandu-se umarul stang, in stanga (dreapta adversarului) sarind pe piciorul drept
si aruncand la poarta (din saritura sau de pe picioare - din sprijin).
Depasire dreapta/stanga cu rotare de brat (pentru dreptaci):
Din alergare usoara se prinde mingea dinspre dreapta la nivelul umarului drept de
la un coechipier pe piciorul drept, mingea ramanand in mana dreapta, se roteste
bratul drept pe langa urechea dreapta si in acelasi timp se impinge in pingeaua
piciorului drept. Apoi sa se baga umarul stang in fata pe langa umarul drept al
aparatorului. In ceea ce priveste finalizarea, aceasta depasire comporta doua
variante de finalizare:
Varianta 1: se executa o saritura pe piciorul stang, cu rasucirea trunchiului spre
dreapta umarul stang inainte, mingea fiind tinuta in mana dreapta, bratul intins
inapoi sus, se azvarle mingea la poarta.
Varianta 1: se executa aruncarea mingii din alergare de pe piciorul drept, cu
rasucirea trunchiului spre dreapta umarul stang inainte, mingea fiind tinuta in
mana dreapta bratul intins inapoi sus si se azvarle mingea la poarta.
•
•
•
•
•
•
•
•
Depasire stanga/dreapta cu rotare de brat (pentru stangaci).
Din alergare usoara se prinde mingea venita dinspre stanga la nivelul umarului stang, de la un
coechipier pe piciorul stang, mingea ramanand in mana stanga, se roteste bratul stang pe
langa urechea stanga si in acelasi timp se impinge in pingeaua piciorului stang. Dupa aceea se
baga umarul drept in fata pe langa umarul stang al aparatorului. Finalizarea in cazul acestei
depasiri comporta doua variante:
Varianta 1: se executa o saritura pe piciorul drept, cu rasucirea trunchiului spre stanga umarul
drept inainte, mingea fiind tinuta in mana stanga bratul intins sus, se azvarle mingea la
poarta. .
Varianta 2: se executa aruncarea mingii din alergare de pe piciorul stang, cu rasucirea
trunchiului spre stanga, umarul drept inainte, mingea fiind tinuta in mana stanga, bratul intins
sus inapoi si se zvarle mingea la poarta.
In handbalul mondial de inalt nivel, jucatorul de handbal, care nu are capacitatea
tehnico-tactica de a-si depasi adversarul in direct si in mod implicit de a transpune aceasta
actiune tehnica individuala de depasire, in cadrul unui concept tactic colectiv, al echipei in
care joaca nu exista, la nivelul marii performante sportive .
Prima modalitate de realizare a conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu“ este
depasirea adversarului direct si finalizarea directa. Jucatorul in atac isi poate depasi
adversarul in direct prin doua variante: depasirea dreapta/stanga si stanga/dreapta si
finalizarea comporta mai multe variante:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept (jucator stangaci);
aruncare la poarta din plonjon sarit de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din plonjon sarit de pe piciorul drept (jucator dreptaci);
aruncare la poarta din alegare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alegare de pe piciorul stang (jucator stangaci);
aruncare la poarta cu pas schimbat (incrucisat sau adaugat).
A doua posibilitate de realizare a conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu“o constituie
situatia de finalizare ,,doi la doi“. In atac sunt doi jucatori: IS si ID (IS – inter stang si ID –inter
dreapta), iar in aparare doi aparatori centrali: ACD si ACS (ACD – aparator central dreapta si ACS
– aparator central stanga). Pentru toate situatiile de finalizare care comporta mai multi jucatori
in atac (cel putin doi), in momentul in care un jucator aflat in atac incepe o initiativa de
depasire, ceilalti jucatori coechipieri, se distribuie simultan cu depasirea efectuata de catre
initiator, pe culoarele pentru finalizare. Acesti jucatori postati la nivelul culoarelor au
posibilitatea de a finaliza la nivelul lor: din saritura, din alergare de pe piciorul bratului de
aruncare, cu pas schimbat, sau din plonjon in masura in care aparatorii nu strang culoarul. Daca
acestia o fac, ataca in mod succesiv, pana la o finalizare libera de pe extrema.
Solutiile de finalizare sunt doua, atat pentru IS, cat si pentru ID. IS – primeste pasa de la
ID pe umarul drept si executa depasire dreapta/stanga la nivelul lui ACD finalizand prin exteriorul
aparatorului. Are trei variante de finalizare: din saritura de pe piciorul stang, din alergare de pe
piciorul bratului de aruncare, sau din saritura de pe piciorul drept. ID – primeste pasa de la IS pe
umarul stang si executa depasire stanga/deapta la nivelul lui ACS finalizand prin exteriorul
aparatorului. Are tot trei variante de finalizare: din saritura de pe piciorul drept, din alergare de
pe piciorul bratului de aruncare, sau din saritura de pe piciorul drept.
Daca primele solutii de finalizare in cazul relatiei doi la doi sunt individuale, celelalte doua
sunt colective si presupun colaborarea dintre IS si ID astfel: IS primeste pasa la nivelul umarului
de la ID efectueaza o depasire stanga/deapta lui ACD, avand posibilitatea de a finaliza pe culuarul
dintre cei doi aparatori fie din: saritura de pe piciorul stang, din alergare de pe piciorul bratului
de aruncare, cu pas adaugat sau din saritura de pe piciorul drept. Aceasta posibilitate de
finalizare este posibila numai in cazul in care ACS nu strange transland inspre dreapta si
incercand sa inchida culuarul unu. Daca o face IS patrunde in culuar si paseaza la ID, care eliberat
de atacul direct al lui ACS va finaliza liber prin exterior, prin patru modalitati: din saritura de pe
piciorul drept, din alergare de pe piciorul stang, din saritura de pe piciorul stang, sau din plonjon
sarit.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Aceeasi posibilitate o are si ID, care primind mingea de la IS pe umarul stang, face o
depasire dreapta/stanga adversarului direct ACS, avand posibilitatea de a finaliza pe culuarul unu
(spatiul dintre ACS si ACD) prin patru modalitati: din saritura de pe piciorul drept, din alergare de
piciorul stang, din saritura de pe piciorul stang, sau din plonjon sarit, prin patrundere in culuar. In
masura in care, ACD strange la nivelul culuarului unu transland catre stanga.
O alta cale de realizare a conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu“ o constituie
modalitatea de finalizare trei la trei, care comporta urmatoarea ipostaza de joc: in atac IS – inter
stanga; CE – centru; ID – inter dreapta, iar in aparare ALD – aparator lateral deapta; AC –
aparator central; ALS – aparator lateral stanga. Toti cei trei jucatori din atac au fiecare cate doua
posibilitati de a avea initiativa de depasire a adversarului direct.
Mingea este prinsa la nivelul umarului drept de catre IS, fiindu-i pasata de CE, acesta
efectueaza o depasire dreapta/stanga si finalzeaza de exteriorul apararii. Acelasi IS primeste o
pasa de la CE pe umarul drept si intiaza o depasire aparatorului ALD, stanga/dreapta atacand
culuarul unu. In masura incare AC nu strange la nivelul culuarului transland in dreapta, IS are
patru posibilitati de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta de pe picioare din alergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta in patrundere din plonjon sarit.
Daca aparatorul central (AC) inchide culuarul unu, IS paseaza lui CE, acesta avand cinci posibilitati
de finalizare la nivelul culuarului doi, in masura in care ALS nu transleaza si inchide culuarul doi:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta de pe picioare cu pas schimbat;
aruncare la poarta din alergare de piciorul bratului de aruncare;
aruncare la poarta din plonjon sarit.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
In masura in care ALS inchide culuarul doi, CE paseaza lui ID (jucator de brat stang) si
acesta finalizeaza prin cinci modalitati:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta de pe picioare cu pas schimbat;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din plonjon sarit in patrundere.
Atunci cand initiativa de depasire a adversarului in direct apartine lui CE (solutia ideala in
aceasta situatie de finalizare de trei la trei), acesta are doua variante in a-l depasi pe AC. Printr-o
depasire stanga/deapta cu incercarea de a finaliza pe culuarul doi, in masura in care ALS nu
inchide culuarul doi. Tot CE poate finaliza printr-o depasire dreapta/stanga, la nivelul culuarului
unu, in masura in care ALD, nu reactioneaza tranzland catre stanga. In cele doua cazuri, atat IS
cat si ID (stangaci), au fiecare cate cinci posibilitati de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul opus bratului de aruncare;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul bratului de aruncare;
aruncare la poarta de pe picioare cu pas schimbat (pas adaugat sau incrucisat);
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul bratului de aruncare;
aruncare la poarta din plonjon sarit in patrundere.
In situatia in care, atat ALS cat si ALD nu inchid culuarele doi si unu, transland in spre dreapta
respectiv stanga, CE va arunca la poarta prin patru potentiale solutii de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul opus bratului de aruncare;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul bratului de aruncare;
aruncare la poarta de pe picioare din alergare de pe piciorul bratului de aruncare;
aruncare la poarta din plonjon sarit in patrundere.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
O precizare se impune si anume aceea ca toti aparatorii trebuie sa se afle intr-o situatie
de adveritate activa in raport cu jucatorii din atac.
Un pas important in realizarea conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu“ il costituie
conditia de finalizare patru la patru, mult apropiata ca si abordare de sistemul de joc cu doi
pivoti din cadrul fazei a IV-a a atacului (a jocului in sistem). Aceasta se realizeaza in atac prin
urmatorii patru jucatori: ES – extrema stanga; IS – inter stanga; ID – inter dreapta (stangaci); ED –
extrema dreapta (stangaci). Apararea este formata din: ALD – aparator lateral dreapta; ACD –
aparator central dreapta; ACS – aparator central stanga; ALS - aparator lateral stanga.
Toti cei patru jucatori din atac, au fiecare cate doua posibilitati de rezolvare a relatiei
,,unu la unu” , la nivelul adversarului in direct (aparatorului) astfel:
ES il poate depasi pe ALD printr-o depasire dreapta/stanga si sa finalizeze pe exteriorul
apararii prin urmatoarele posibilitati:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta in patrundere prin plonjon sarit.
Depasirea efectuata de ES stanga/deapta a aparatorului ALD impilica, in cazul in care ACD nu
inchide culuarul unu dintre el si ALD. ES ii paseaza lui IS ce pozitionat pe culuarul doi si are cinci
potentiale cai de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta cu pas schimbat (adaugat sau incrucisat);
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta in patrundre prin plonjon sarit.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Atunci cand initiativa de depasire apartine lui IS, acesta are tot doua posibilitati de finalizare:
IS efectueaza o depasire dreapta/stanga lui ACD, atacand culuarul unu si determinandu-l pe
ALD sa inchida culuarul. In masura in care nu o face IS v-a finaliza folosind urmatoarele patru
posibile cai:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta in patrundere prin plonjon sarit.
Daca aparatorul ALD va strange la nivelul culuarului unu printr-o translatie in stanga, IS ii va
pasa lui ES, aflat in coltul terenului, acesta avand urmatoarele posibilitati de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang cu deschiderea unghiului;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept cu deschiderea unghiului;
aruncare la poarta din plonjon sarit de pe piciorul stang.
Atunci cand IS va efectua o depasire stanga/dreapta lui ACD atacand culuarul doi si
determinandu-l pe ACS sa stranga inspre dreapta. Daca o v-a face il v-a determina pe IS sa ii
paseze lui ID. In cazul in care nu o v-a face, IS v-a avea patru modalitati de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din plonjon sarit;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Printr-o translare la nivelul culuarului doi a lui ACS v-a inchide culuarul si astfel il v-a
determina pe, IS sa ii paseze lui ID (satangaci), care pe culuarul trei v-a avea cinci posibilitati de
finalizare, in cazul in care ALS nu v-a inchide culuarul printr-o translare lateral dreapta:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul stang;
aruncare la poarta cu pas schimbat (adaugat sau incrucisat);
aruncare la poarta din plonjon sarit.
In varianta in care ALS trasleaza in dreapta si inchide culuarul trei, ID ii v-a pasa lui ED
(stangaci) aflat in coltul terenului. Acesta are patru solutii de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang cu deschiderea unghiului;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept cu deschiderea unghiului;
aruncare la poarta din plonjon sarit de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul stang.
Cea mai apropiata modalitate de finalizare in grup a unor jucatori, care sa exprime
conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu“, este situatia de finalizare cinci la cinci, mult similara cu
orice sistem de joc cu un pivot in atacul din faza a IV-a (jocul in sistem).
Aceasta se realizeaza in atac, prin intermediul urmatorilor cinci jucatori: ES – extrema
stanga; IS – inter stanga; CE – centru; ID – inter dreapta (stangaci); ES – extrema dreapta
(stangaci). In aparare se folosesc intr-o adversitate individuala totala urmatorii cinci aparatori:
ALD – aparator lateral dreapta; AID – aparator intermediar dreapta; AC- aparator central; AIS –
aparator intermediar stanga; ALS – aparator lateral stanga. Toate finalizarile la poarta: din 9
metrii, 6 metrii din patrundre pe culuar sau de pe exreme, se vor face cu pesiunea adversarului
in situatie de adversitate activa, apropiata de adversitatea din ipostaza de joc.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Toti cei cinci jucatori din atac, au fiecare cate doua situati de rezolvare a relatiei de
adversitate tehnico-tactica ,,unu la unu“ si de transpunere a acesteia in plan tactic colectiv. Astfel
ca situatiile de aplicare sunt aproape similar, ca atunci cand am avut conditia de finalizare patru
la patru. In plus aparand rolul decisiv si dominant al centului (CE) in a dirija atacul in stanga sau
in dreapta semicercului, prin realizarea propriei initiative de depasire a lui AC. Printr-o depasire
stanga /dreapta si atacare a culuarului trei IS il determina pe AIS sa foteze in deapta si sa stranga
culuarul. In cazul in care nu poate finaliza ii paseaza lui ID. Daca insa AIS nu floteaza in dreapta,
CE are patru posibilitati de finalizare pe o zona destabilizata:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta dinalergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din plonjon sarit pe culuar.
Cand CE ii paseaza lui ID, el are cinci posibilitati de finalizare pe culuarul patru, in cazul in
care ALS nu floteaza sa il inchida:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul stang;
aruncare la poara cu pas schimbat (adaugat sau incrucisat);
aruncare la poarta din plonjon sarit.
Atunci cand ALS inchide culoarul patru, ID ii paseaza lui ED, care are spatiu liber de
finalizare prin urmatoarele patru modalitati:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din plonjon sarit;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul stang.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Toate finalizarile de pe extrema, au ca si conditie, deschiderea unghiului si vizeaza in mod
deosebit coltul lung al portii. Deasemenea se are in vedere presiunea pe care o va trebui sa o exercite
jucatorul advers la fiecare aruncare la poarta.
CE are si o a doua modalitate de depasire a lui AC, utilizand varianta dreapta/stanga. Urmare a
acesteia se ataca culoarul doi si in masura in care AID nu floteaza in stanga, are patru posibilitati de
finalizare la poarta:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe picorul drept;
aruncare la poarta din plonjon sarit.
Prin inchiderea culoarului doi de catre AID, il va obliga pe CE sa ii paseze lui IS, postat pe culuarul
unu si avand cinci posibilitati de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din plonjon sarit in culuar pe piciorul stang;
aruncare la poarta cu pas schimbat (adaugat sau incrucisat).
In cazul incare ALD floteaza si inchide culoarul unu, o data cu patrunderea lui IS, ES se aseaza in
coltul terenului si v-a primi pasa avand cinci oportunitati de finalizare:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din plonjon sarit pe culoar pe piciorul stang;
aruncare la poarta din plonjon sarit pe culoar pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept.
Toate actiunile de finalizare au ca si condite de reusita: deschiderea unghiului, vizarea in mod
special a coltului lung al portii si exersarea in conditii de presiune maxima a adversarului (conditia de
joc).
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Initiativele de depasire in cadrul conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu“ realizate in
formula de cinci la cinci pentru ceilalti jucatori din atac ( ES;IS;IDsi ED ) sunt asemanatoare cu cele
din conditia de finalizare patru la patru. La acestea se mai intercaleaza de fiecare data
oportunitatile de finalizare ale CE, care in toate cazurile sunt urmatoarele cinci modalitati:
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul stang;
aruncare la poarta din saritura de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din alergare de pe piciorul drept;
aruncare la poarta din plonjon sarit pe culoar pe piciorul stang;
aruncare la poarta cu pas schimbat (adaugat sau incrucisat).
In toate aceste situatii colective de finalizare, atunci cand exersam finalizarea prin aruncare
la poarta din saritura de la 9 metri, intervine in mod direct pregatirea in conditii de adversitate, care
ne impune sa exersam concomitent si blocarea de catre aparatori a mingilor aruncate, cu bratele.
Atunci cand exersam finalizarea prin depasire in conditii tehnico-tactice de ,,unu la unu”, v-om face
in mod implicit si exersarea iesirii pe bratul de aruncare al acestuia de catre aparator. In varianta in
care exersam initiativa de depasire a unui jucator in cadrul unui grup, vom antrena simultan cu
iesirea pe brat la initiator si flotarea, pentru a inchide culoarele (a le bloca) de finalizare, prin ceilalti
aparatori implicati in exercitiu.
Prima realizare a conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu“ ce apartine fazei a IV-a a atacului
in cadrul jocului in sistem este atacul cu un pivot. Toate actiunile tehnico-tactice sunt similare cu
situatia de finalizare cinci la cinci. In plus apare plasamentul pe semicerc al pivotului ce are
urmatoarele sarcini:
blocarea unui adversar (aparator) facandu-i imposibila implicarea in joc;
translarea la nivelul semicercului de sase metri, in sens invers pasarii mingii, sau in acelasi sens cu
pasarea mingii;
invaluirea cu centrul , cu interul stanga sau interul dreapta;
invaluirea cu extrema stanga si transformarea in atac succesiv spre dreapta;
invaluirea cu extrema dreapta si transformarea in atac succesiv spre stanga.
•
•
•
•
Destabilizarea apararii adverse se face la nivelul fazei a IV-a a atacului prin urmatoarele
modalitati de colaborare: intre doi, trei sau mai multi jucatori ai unei echipe in atac.
Incrucisari simple: intre centru si inter, intre inter si extrema apropiata (invaluirea extremei de
catre: inter, centru sau pivot), intre pivot si inter, intre pivot si centru, intre pivot si extrema sunt
prezente si in asa zisul ,,handbal traditional’’sau ,,clasic’’, la fel ca si incrucisarile duble.
Incrucisari duble: intre centru si un inter, iar acesta cu celalalt inter, inter-inter si centru iar
acesta cu extrema apropiata, intre pivot si inter, iar acesta cu centrul, intre pivot centru, iar
acesta cu unul dintre interi.
Transformari: centru cu extrema, iar aceasta paseaza interului, extrema cu centrul iar ,acesta ii
paseaza interului. Interul cu celalalt inter, iar acesta paseaza centrului.
Depasirile: in mod individual fiecare jucator din atac indiferent de pozitia din teren, isi poate
depasi adversarul in direct si in mod implicit poate sa genereze destabilizarea apararii adverse.
Transformarile: reprezinta o solutie noua de realizare a fazelor a II-a si a IV-a a atacului in
sistem cu un pivot. Aceasta se realizeaza prin incrucisarea dintre un jucator si jucatorul imediat
urmator, urmat apoi de translarea celorlalti jucatori pe posturile libere si continuarea actiunii de
atac cu scopul de a-i surprinde pe aparatori la schimbul de oameni si ai determina sa incruciseze
in aparare unul dintre jucatori transformandu-se in al doilea pivot.
Pentru a fi mai operativi in descrierea fazelor vom folosi urmatoarele simboluri in atac si
aparare pentru a descrie fazele de joc astfel: ES- extrema stanga; IS- inter stanga; CE- centrul; IDinter dreapta; ED- extrema dreapta; PIV- pivot, la nivelul atacului si ALS- aparator lateral stanga;
AIS- aparator intermediar stanga; ACS-aparator central stanga; ACD- aparator central dreapta;
AID- aparator intermediar dreapta; ALD- aparator lateral dreapta, la nivelul apararii. (Apararea in
cazul exemplificarii concepute de noi va fi 6-0 dar putand fi adaptata si la 5+1).
Distingem astfel mai multe situatii de transformare in cadrul atacului pozitional:
•
•
•
•
Transformare centru-pivot
Transformare centru-pivot. Aceasta presupune o dispunere a jucatorilor in atac astfel: Pivotul se
afla in culoarul doi. Mingea se gaseste la extrema stanga (ES) care ataca perpendicular paseaza lui
IS, care ataca si el perpendicular pe poarta si paseaza centrului (CE), care incrucisaza (invaluie) cu
pivotul ce v-a ataca culuarul patru, pasand lui ID pozitionat pe culoarul cinci si va patrunde. In
masura in care pivotul nu reuseste finalizarea pe culoarul patru, va pasa lui ID si acesta va finaliza pe
culoarul cinci. Daca nici ID nu v-a putea finaliza pe culoarul cinci datorita faptului ca ALS va strange
si va bloca culuarul cinci, acesta va pasa lui ED pozitionat in coltul terenului si acesta va finaliza de
pe extrema. Distingem astfel trei posibilitati de finalizare a: Pivotului pe culoarul patru, ID pe
culoarul cinci si ED pe exterior de pe extrema.
Aceeasi situatie de transformare, dar de data aceasta de pe partea stanga. Mingea se gaseste la ED
aceasta paseaza lui ID, ce va ataca perpendicular si va pasa lui CE, ce va invalui cu PIV pozitionat pe
culoarul patru. Dupa invaluire PIV (ideal a fi stangaci in aceasta faza), ataca culoarul doi si in caz ca
nu poate sa finalizeze va pasa lui IS pozitionat pe culoarul unu. In cazul in care ALD va inchide
culoarul unu, IS va pasa lui ES, ce va avea posibilitatea sa finalizeze din unghi.
Transformare centru extrema.
Pivotul este in culoarul patru .Mingea se gaseste la ED, care ataca si va pasa lui ID, ce si el va pasa si
lui CE.CE va scoate la invaluire pe ES, ce ii va lua loclui IS si ii va pasa. IS va lua locul lui CE incercand
o finalizare pe culoarul trei. In caz de nereusita IS transformat in CE va pasa lui PIV sau lui ID ce este
pozitionat pe culoarul patru (ID poate sa fie si dreptaci). In cazul in care ID nu are posibilitate de
finalizare, el va pasa lui ED pozitionat in coltul din dreapta al terenului si va finaliza de pe extrema
deapta.
Avem,deci, trei posibilitati de finalizare. Aceeasi posibilitate de a finaliza se poate face pe partea
opusa. PIV este in culoarul doi. Mingea pleaca de la ES, acesta ataca si paseaza lui IS, ce ataca si el si
paseaza lui CE. CE invaluie cu ED si ii ia locul. ED ii ia locul lui ID si ii paseaza in pozitia de CE. Acesta
are patru posibilitati de finalizare: Cea proprie, pasand pivotului in culoarul doi, pasand lui IS
pozitionat in culoarul unu pentru o finalizare pe culoar, sau daca nici acesta nu reuseste finalizarea,
va pasa lui ES in coltul terenului.
•
•
•
•
•
Transformare centru pe dupa inter.
Pivotul este pozitionat in culoarul unu pe ALD. Mingea se gaseste la ED ce va ataca si va pasa lui ID.
ID va ataca si va pasa lui CE. CE va ataca si ii va pasa lui IS venind pe dupa el in culoarul unu. IS va
ataca pe AID pentru a finaliza si in caz de ne reusita ii v-a repasa lui CE, in culoarul unu pentru o
eventuala finalizare insotita de blocajul lui PIV la AID.In situatia in care ALD strange la culoarul unu,
IS ii va pasa lui ES pozitionat in coltul din stanga terenului pentru o finalizare de pe extrema stanga.
Pivotul este pozitionat in culoarul cinci pe ALS. Mingea se afla la ES, care va ataca si va pasa lui IS,
ce va ataca si el poarta si va pasa lui CE. CE va ataca si ii va pasa lui ID trecand prin spatele lui. ID v-a
incerca o finalizare peste AIS. In cazul in care nu va reusi ii va repasa lui CE, care pe blocajul lui PIV
la AIS, v-a incrca o finalizare pe culuarul cinci. In situatia in care ALS va strange culoarul cinci, va
pasa lui ED pozitionat in coltul din dreapata terenului, pentru o finalizare de pe exterema dreapta.
Transformare unui inter in doi pivoti.
Pivotul este pozitionat in culoarul doi pe AID. Mingea se gaseste la ED, care ataca poarta si paseaza
lui ID, acesta patrunde in dribling in diagonala si incrucisaza cu PIV. In acelasi timp CE ii ia locul lui
ID si patrunde catre poarta. PIV ii paseaza lui CE pe post de inter dreapta, iar acesta retur lui IS.
Ambii jucatori de noua metrii au posibilitatea de a finaliza la poarta din noua metrii, pe o zona de
finalizare dezorganizata si in miscare, sau sa colaboreze cu cei doi pivoti.
Pivotul este pozitionat la nivelul culoarului patru pe AIS (ideal in cazul exemplificarii pe care o
facem sa fie stangaci). Mingea se afla in posesia lui ES, care ataca poarta si ii paseaza lui IS. Acesta
patrunde in dribling in diagonala si il scoate la invaluire pe PIV. CE ii ia locul lui IS si primeste mingea
de la PIV, patrunde si paseaza in retur cu ID. Ambii jucatori de la noua metrii au posibilitatea: fie sa
arunce la poarta, fie sa angajeze pivotii pe o zona de finalizare dezorganizata si din miscare.
Ambele combinatii tehnico-tactice in cazul in care nu reusesc o finalizare, presupun o continuare
prin iesire interului, care a fost transformat in pivot inapoi la noua metri.
•
•
•
•
Transformare in doi pivoti prin plecare fara minge a interului care va fi pivot.
Pivotul este pozitionat in culuarul doi pe AID. Mingea segaseste la ES care ataca poarta si ii pasaza
lui IS. Acesta patrunde si ii paseaza lui CE ii paseaza lui ID si ii ia lucul pe pozitia de inter drept. ID
patrunde si ii paseaza lui ED apoi traveseaza in diagonala si se duce in culuarul doi, concomitent cu
incrucisarea fara minge cu PIV, care se duce in culuarul patru. ED patrunde si ii paseaza lui CE pe
pozitia de inter dreapta, care are o patundere cu retur cu IS, avand amandoi posibilitatea de a
finalize din noua metrii, sau sa coladoreze cu cei doi pivoti.
Pivotul este pozitionat in culuarul patru pe AIS. Mingea se gaseste la ED, care patrunde si paseaza
lui ID. ID patrunde si ii paseaza lui CE. CE patrunde si ii paseaza lui IS si ii ia locul. IS patrunde si ii
paseaza lui ES si incrucisaza cu PIV ducandu-se spre culuarul patru. PIV incrucisaza fara minge cu IS
si se duce in culuarul doi. CE de pozitia de inter stanga face mai multe pase in retur cu ID, avand
posibilitati de finalizare pe o zona dezorganizata sau sa colaboreze cu pivotii.
Transformare in doi pivoti a interului dreapta in tandem cu pivotul pe aceeasi parte.
Se pune pivotul in culuarul patru pozitionat pe AIS. Mingea se afla la ES, care patrunde spre poarta
si apoi paseaza lui IS. Acesta patrunde la randul lui si ii paseaza lui CE. CE patrunde si ii paseaza lui
ID apoi ii ia locul. ID patrunde usor oblic stanga si paseaza lui ED, apoi pleaca in diagonala in
coluarul doi. Concomitent cu actiunea lui ID, PIV pleaca si el in circulatie oprindu-se la culuarul
trei. Intre timp ED patrunde si ii paseaza lui CE, pozitionat pe postul interului dreapta si ataca
poarta pasand cu IS in retur, cu posibilitate de finalizare din noua metrii, sau cu angajarea pivotilor.
Se pozitioneaza pivotul in culuarul doi pe AID. In posesia mingii se afla ED, care patrunde si
paseaza lui ID. ID patrunde si paseaza lui CE. CE patrunde si ii paseaza lui IS si concomitent ii ia
locul. IS primeste mingea de la CE, patrunde si ii paseaza lui ES, apoi pleaca in circulatie oblic
dreapta oprindu-se in culuarul patru, in tandem cu PIV care pleaca si el in circulatie si se opreste in
culuarul trei. CE pozitionat in inter stanga paseaza in retur cu ID, avand posibilitatea de a finaliza
din noua metrii pe o zona dezorganizata, sau sa angajeze unul din cei doi pivoti, pentru o finalizare
de la senicercul de sase metrii.
•
•
•
•
Transformare extrema centru cu pivot pe partea opusa.
Pivotul se aseaza in culoarul doi. Mingea se gaseste la CE, care patrunde spre poarta si ii
paseaza lui ID, apoi ii ia locul. ID patrunde apoi ii ia locul lui ED si ii paseaza. ED pleaca in
circulatie pana la nivelul culoarului trei, concomitent cu plecarea lui ED pleaca si PIV in
circulatie pana in culoarul patru. CE primeste mingea de la ED si ii paseaza lui ID, demarcat pe
extrema dreapta, iar in masura in care are culoar liber finalizeaza.
Se pozitioneaza pivotul la nivelul culoarului patru pe AIS. Posesia mingii o are CE care
patrunde si ii paseaza lui IS, apoi ii ia locul. IS patrunde si el si ii paseaza lui ES luand locul lui
ES. ES ii paseaza lui CE, ajuns pe pozitia de inter stanga, care ii va pasa lui IS, demarcat pe
extrema stanga si in cazul in care va fi fara adversar va finaliza.
Transformare inter-inter cu pozitionarea unuia dintre interi ca al doilea pivot.
Se pozitioneaza pivotul in culuarul doi pe AID. Mingea se gaseste la ED, care patrunde si ii
paseaza lui ID. ID patrunde oblic stanga si pleaca in dribling in diagonala si ii paseaza lui IS si
se pozitioneaza in culoarul doi. Simultan PIV pleaca si se pozitioneaza in culoarul patru.
Concomitent cu actiunea lui ID, CE ii ia locul urmand apoi sa primeasca pasa de la IS si sa
paseze in retur pana la o finalizare pe o zona dezorganizata si in miscare, sau o colaborare cu
cei doi pivoti pentru o finalizare de pe semicercul de sase metri.
Pivotul este pozitionat in culoarul patru pe AIS. Mingea se afla la ES, care patrunde si ii
paseaza lui IS. IS la randul lui patrunde oblic dreapta si pleaca in dribling spre culurul patru si
ii pasaza lui ID. PIV pleaca simultan cu actiunea lui IS si se pozitioneaza in culuarul doi. CE
invaluie pe dupa IS si ii ia locul urmand sa primeasca pasa de la ID. Cei doi vor pasa in retur
pentru o oportunitate de finalizare din noua metri, sau o colaborare cu cei doi pivoti, pentru
o finalizare de la semicercul de sase metrii.
•
•
•
•
Transformarea extremei in al doilea pivot si finalizarea interului pe blocajul
pivotului.
Pivotul este pus in cularul unu pe ALD. Mingea se gaseste la CE, care patrunde si ii
paseaza lui IS, apoi invaluie pe dupa el. IS patrunde si ii paseaza lui ES si invaluie pe
dupa extrema. ES ii paseaza lui CE si pleaca in circulatie in culuarul trei. CE
patrunde in culoarul unu si are posibilitatea sa finalizeze pe culoarul unu pe
blocajul sincronizat al pivotului, sau daca ALD strange sa ii paseze lui IS demarcat
pe extrema, pentru o finalizare de la semicercul de sase metri.
Se pozitioneaza pivotul la nivelul culoarului cinci. CE se afla in posesia mingii si
patrunde spre poarta si ii paseaza lui ID, apoi invaluie pe dupa el. ID ii paseazalui
ED si invaluie pe dupa ea. ED ii paseaza lui CE pe pozitia de inter dreapta si pleaca
in circulatie pana la nivelul culoarului trei. CE patrunde in culoarul cinci pe blocajul
sincronizat al lui PIV si in cazul incare ALS nu strange da gol, iar daca o face ii
paseaza lui ID aflat pe extrema, care va finaliza de la semicercul de sase metri .
Transformarea pivotului in inter cu continuare in extrema.
Se aseza pivotul in culoarul patru pe ACS. Posesia mingii o are CE care patrunde si ii
paseaza lui ID. ID patrunde pe AIS si scoate la invaluire pe PIV, care ataca culoarul
unu pentru a incerca o finalizare daca ALS nu strange spre deapta. Daca o face ii
paseaza lui ED, pentru o finalizare pe culoarul exterior de pe extrema.
Pivotul se afla in culoarul doi pe ACD. Mingea se afla in posesia lui CE, care va
patrunde si va pasa lui IS. IS scoate la invaluire pe PIV (de preferat sa fie stangaci)
pentru o finalizare pe culuarul unu, in sincronizare cu blocajul lui PIV. Daca ALD nu
transleaza in stanga IS va finaliza, iar daca strange ii va pasa lui ES, pentu o
finalizare de pe extrema de la semicercul de sase metri.
1.4. Mijloacele de realizare ale fazei a IV-a a atacului din ,,handbalul
traditional’’ se deosebesc de cele in care s-a implementat conceptul
tehnico-tactic ,,unu la unu’’ in mod fundamental prin faptul ca, daca in
prima situatie conceptia de joc se bazeaza pe calitatea fizica si motrica a
jucatorilor, in a doua situatie accentul cade pe tehnica individuala a
jucatorilor si pe stiinta jocului echipei in ansamblu.
Faza a IV-a a atacului contine sisteme de joc cu unul sau doi pivoti
avand forme de joc ale atacului pozitional si in circulatie, pase in
patrundere, fente sau miscari inselatoare si toate acele mijloace tehnicotactice individuale si colective cuprinse in ,,handbalul traditional’’.
•
Implementarea conceptului tehnico-tactic ,,unu la unu’’se realizeaza la
nivelul actiunilor tehnico-tactice individuale si colective, prin depasirea
adversarului direct folosind: o depasire cu doi pasi atat pe partea stanga a
adversarului cat si pe partea dreapta; folosind incrucisari si invaluiri intre
jucatorii din echipa; demarcari si blocaje; combinatii tehnico-tactice de
trei/patru jucatori (transformare in doi pivoti).
•
Dupa perfectionarea depasirii in relatia ,,unu la unu''se continua cu ,,doi
la doi'', ,,trei la trei'', ,,patru la patru'', ,,cinci la cinci'' si in final ,,sase la
sase'' in sistem de joc cu un pivot. La nivelul tacticii colective din atac, se
perfectioneaza transformarile, ce angreneaza trei -patru jucatori din cadrul
propriei echipe si destabilizeaza apararea adversa.
•
1.5. Programe de joc si pregatire focalizate pe conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu''
aplicat la nivelul fazei a I-a de joc din aparare din jocul de handbal.
Intreaga filozofie a apararii se rezuma la a intarzia, fragmenta si opri actiunea de atac a
adversarilor, a-i determina sa rateze, sa intre in prepasiv sau sa finalizeze in conditiile unui
dezechilibru evident pe o zona organizata a propriei aparari.
1.5.1. Obiectivele performanta
- Adaptarea capacitatilor motrice generale la specificul solicitarilor care le presupune o aparare ce
are implementat conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu'';
- Cresterea indicatorilor calitatii specifice de efort, cu o pondere crescuta catre efortul specifc al
miscarilor segmentelor corpului folosite in aparare;
- Formarea unor jucatori specializati pe postul de aparator central si intermediar;
- Crearea legaturilor si sinapselor dintre jucatorii din aparare pentru o actiune in bloc si separat in
stoparea actiunilor adversarilor;
- Insusirea corecta a procedeelor de tehnica individuala a aparatorilor si sincronizarea cu ceilalti
coechipieri in context tactic;
- Formarea capacitatii de a anticipa actiunile jucatorilor din atacul advers.
1.5.2. Obiectivele de instruire
- Perfectionare replierii in viteza in cel mai scurt timp pe cel mai scurt traseu, in conditiile unui
atac ratat;
- Perfectionarea deprinderilor de recuperare si de scoatere a mingilor de la adversar, realizate pe
parcursul replierii;
- Perfectionarea invatarii opririi adversarului si in mod implicit a se zadarnicii realizarea
contraatacului, sau a contraatacului sustinut de adversari;
- Perfectionarea capacitatii de anticipare a actiunilor adversarului.
1.5.3. Mijloacele de realizare ale fazei a I-a a apararii, centrate pe conceptul tehnicotactic ,,unu la unu''se realizeaza prin urmatoarele mijloace tehnice individuale si colective:
- Recuperarea mingii in lupta cu aparatorii adversi;
- Oprirea lansarii contraatacului de catre portar sau de catre intermediar;
- Alergarea de viteza pana la jumatatea terenului si de acolo replierea cu spatele pana la
semicercul advers;
- Realizarea marcajului adversarului la supraveghere, cu posibilitate de interceptie;
- Atacarea adversarului aflat in posesia mingii;
- Scoaterea mingii din dribling, din pozitie fata in fata si din atac din spate sau lateral;
- Oprirea contraatacului printr-un fault de joc fara a se provoca eliminarea;
- Presing efectuat in jumatatea de teren adversa relizat prin intermediul a doi, trei jucatori in
jumatatea adversa;
- Efectuarea schimbului de jucatori atac/aparare fara a periclita replierea.
1.5.4. Etapele tehnico tactice componente ale modelului a fazei a I-a apararii sunt
urmatoarele:
- Perfectionarea miscarii in teren folosind diferite variante de deplasare si supraveghierea
adversarului direct si a traseului mingii;
- Perfectionarea marcajului adversarului direct, formarea deprinderii de a anticipa si intercepta
mingea;
- Perfectionarea realizarii faultului tehnic de joc, necesar in a intrerupe contraatacul echipei
adverse;
- Perfectionarea realizarii unei atentii distributive a jucatorilor, in scopul de a avea tot timpul
informatii despre pozitia in teren a coechipierilor si a adversarilor.
1.6. Faza a II-a a apararii zona temporara
La nivelul acestei faze a apararii datorita ritmului impus de alternanta rapida
atac/aparare a fazelor de joc, respectiv a repunerilor rapide de dupa gol, urmare a modificarii
regulamentului de joc in favoarea atacului, aceata faza a apararii tinde a se restrange ca
pondere in jocul de handbal.
1.6.1. Obiectivele de performanta
- Oprirea printr-un fault de joc a dezvoltarii atacului advers cu scopul de a facilita replierea
propriilor jucatori;
- Realizarea unui marcaj strict la varfurile de contraatac a adversarilor;
- Preocuparea de a realiza interceptii si scoateri ale mingii din dribling la adversari aflati in
posesia mingii;
- Inchiderea zonei in care trebuie sa se replieze jucatorii care efectueaza schimb atac/aparare;
1.6.2. Obiective de instruire
- Perfectionarea realizarii faultul tactic care sa faciliteze replierea propriilor jucatori;
- Perfectionarea interceptiilor printr-o interventie cu mana la o treime de adversarul caruia ii
se paseaza;
- Perfectionarea scoaterii mingii din dribling: din spate, din fata si din lateral fata de jucatorul
din atac;
- Perfectionarea schimbului de jucatori din atac/aparare, fara a afecta replierea;
- Perfectionarea tranzlarii in aparare si oprirea dezvoltarii fazei a II-a aatacului advers.
1.6.3. Mijloace de realizare ale fazei a II-a a apararii se suprapun peste cele de la faza
a I-a si a IV-a cu mentiunea ca au o pondere mai mica in contextul general al jocului echipei,
fiind centrate pe conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu''au urmatoarea componenta:
- Marcajul strict si la interceptie al adversarilor aflat sau nu in posesia mingii;
- Faultul de joc realizat la nivelul bratului jucatorului aflat in posesia mingii;
- Translarea in aparare si inchiderea culoarelor de joc;
- Atacarea adversarului cu corpul in scopul obtinerii faultului in atac;
- Atacarea adversarului la momentul efectuarii driblingului si scoatere mingii fara fault.
1.6.4. Etapele tehnico-tactice ale componente ale modelului de joc a fazei a II-a a
apararii centrate pe conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu''.
- Perfectionarea invatarii realizarii marcajului la interceptie si a marcajului strict fara ca
adversarul sa poata primi pasa;
- Perfectionarea invatarii realizarii presingului in jumatatea proprie de teren;
- Perfectionarea invatarii realizarii interceptiei, la pasarea mingii pe faza a II-a de catre
adversari din atac;
- Perfectionarea invatarii opririi prin fault de joc, a adversarilor aflati in contraatac sustinut;
1.7. Faza a III-a a apararii sau organizarea propriu-zisa a apararii
Urmare a rapiditatii cu care se desfasoara fazele atacului aceasta faza a apararii este
supusa desfintarii, daca nu este mult diminuata ca timp, ea aproape ca se limiteaza doar la a
se distribui jucatorii la nivelul semicercului propriu, pe posturi in cel mai scurt timp.
1.8. Faza a IV-a a apararii sau apararea in sistem Contine sisteme de aparare 6-0, 5+1, 4+2,
3+3, 3+2+1, caracteristice ,,handbalului traditional'', dar care se remodeleaza pe conceptul tehnicotactic ,,unu la unu'', tinand cont si de noul sistem al regulamentului de arbitraj in jocul de handbal.
1.8.1. Obiectivele de performanta
- Perfectionarea tehnicii de aparare individuale tinand cont de conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu''
si de insusirea unei tehnici de aparare adecvate acesteia;
- Perfectionarea tacticii colective de aparare tinand cont de conceptul tehnico-tactic ,,unu la unu'' si
de insusirea unei tactici colective de contracarare adecvate;
- Perfectionarea tacticii colective de aparare in cazul situatiilor de superioritate numerica;
- Perfectionarea tacticii colective de aparare in situatiile de inferioritate numerica;
- Perfectionarea tacticii colective de aparare in situatiile de marcaj om la om la unul sau doi jucatori;
- Perfectionarea tacticii colective de aparare in situatiile de marcaj om la om pe tot terenul de joc.
1.8.2. Obiectivele de instruire
- Perfectionarea invatarii tehnicii individuale de iesire pe brat a aparatorilor in relatia de ,,unu la
unu'';
- Perfectionarea invatarii tacticii colective din aparare a jucatorilor in cazul dezorganizarii apararii prin
transformarea unuia dintre jucatorii de noua metri din atac in al doilea pivot;
- Perfectionarea invatarii tacticii colective si a tehnicii individuale a jucatorilor din aparare, in situatiile
de superioritate numerica;
- Perfectionarea invatarii tacticii colective si a tehnicii individuale a jucatorilor din aparare, in situatiile
de inferioritate numerica;
- Perfectionarea invatarii tacticii colective si a tehnicii individuale a jucatorilor din aparare, in situatiile
de marcaj om la om la unul sau doi jucatori.
1.8.3. Mijloacele de realizare
- Pregatirea tehnica incepe cu miscarea in tren a aparatorilor, concomitent cu o
informare continua vis-a-vis de pozitia in teren a jucatorilor adversi si a propriilor
coechipieri;
- Informarea continua confera posibilitatea anticiparii reactiilor adversarilor si de a
avea acelasi sanse de a interveni eficient in a stopa atacul advers;
- Miscarea in teren confera posibilitatea unei actiuni de blocare cu bratele a mingii
aruncate de adversar spre poarta, indiferent de procedeul de aruncare folosit
urmare a folosirii blocarii mingii din saritura;
- Atacarea adversarului prin iesirea pe bratul de aruncare a apartorului, previne
realizarea unei finalizari prin surprindere de catre jucatorul din atac;
- Marcajul la supraveghere a pivotului folosind bratul intins in fata, inlatura
posibilitatea unei angajari la semicercul de sase metri;
- Translarea in aparare ofera posibilitatea si permite inchiderea culoarelor spre
poarta proprie, generand o situatie de prepasivitate la nivelul atacului advers;
- Tactica colectiva din aparare presupune o colaborare intre aparatori prin:
preluarea adversarului, predarea lui, schimbul de oameni, alunecarea in lateral
paralel cu semicercul de sase metrii, translarea si alunecarea pentru a inchide
patrunderile in culuarele ale adversarilor.
1.8.4. Etapele tehnico-tactice ale modelului de joc a fazei a IV-a a apararii
Construirea progamului la nivelul fazei a IV-a a apararii, apararea in sistem
A. Sistemul de aparare 6-0 zona.
a. Sistemul de aparare propus este 6-0 zona. Chiar si sistemul 3-2-1, daca nu se face
cu libero, este o zona fiecare jucator preluand, in functie de pozitia lui pe semicerc,
marcajul pivotului.
b. Aparatorii laterali vor face presing la extreme determinandu-le sa se demarce
paralel cu tusa cat mai inspre centrul terenului.
c. Aparatorii centrali si intermediari vor iesi pe bratul adversarului si numai dupa
acesta va pasa se vor retrage la sase/sapte metri. Iesirea pe brat se va face prin:
bararea cu un brat a bratului cu mingea si prinderea cu celalalt brat cu palma a
omoplatului adversarului. Astfel se va opri adversarul in a face depasire, sau in
continua sa dezvolte actiunea de atac.
d. In cazul in care datorita combinatiilor tenhico-tactice la adversari nu se poate iesi
pe brat se va bloca aruncarea prin urmatorul procedeu. Se duc bratele sus usor
oblic in fata, se duce usor capul pe spate si se priveste printre mainile apropiate
mingea din mana celui care arunca la poarta. Concomitent se sare la una sau doua
secunde de la momentul in care cel ce arunca la poarta sare ca sa arunce la poarta
(defazajul este aproape doua secunde). Situatia este exact ca la ochire cu pusca:
ochiul priveste la foita inaltatorului, care sunt bratele mult apropiate, printre catre
vede cuiul catarii, adica bratul cu minge al adversarului.
e. Translarea pentru inchiderea culuarelor se face fara sa incruciseze picioarele si cu
folosirea bratelor pentru a bloca mingea si a nu permite pasarea mingii in succesiv.
f. Scoaterea pivotului pe piept in fata, iar daca nu este posibila, marcarea lui la
supraveghere pe sensul invers de pasare al mingii, de catre adversarii din atac.
g. Presingul aparatorilor laterali are rolul de a incetini ritmul de pasare al mingii de
catre adversari si de a incetini atacul pe poarta al interilor, obisnuiti sa atace pe
pasul primit de la extrema.
h. Implementarea celor trei feluri de,,agitatie”la nivelul jucatorilor din aparare:
- ,,agitatie motrica” prin dinamismul jocului picioarelor si al folosirii bratelor.
- ,,agitatie vizual informativa” a jucatorilor vis-à-vis de pozitia in teren a:
adversarilor ,a coechipierilor si a mingii pasate de adversari.
- ,,agitatie verbala” de informare si comunicare de informatii cu coechipierii despre:
pozitia adversarilor in teren, a coechipierilor si in primul rand pozitia in teren a
omului cu minge care reprezinta pericolul numarul unu pentru aparare.
B. Sistemul de aparare 5+1.
a. Sarcinile celor cinci aparatori sunt aceleasi ca la 6-0.
b. Aparatorul central avansat are rolul de a inchide culoarele doi si trei, respectiv
dintre el si aparatorii intermediari.
c. Aparatorul central de pe semicerc are rol de libero, in functie de pozitia pivotului.
d. Aparatorii laterali mentin presingul la extreme.
C. Sistemul de aparare 5+1 om la om.
a. Sarcinile aparatorilor (celor cinci) sunt identice ca la 6-0.
b. O mentiune in plus speciala pentru aparatorul, care face marcaj om la om, ce se va
posta in fata atacantului advers pe umarul bratului indemanatic. Acesta va avea
atentia distributiva atat la adversarul direct cat si la joc.
D. Situatiile speciale de finalizare in conditii date.
a. La atacul pasiv se va face paravan din trei jucatori. Mingea o va tine jucatorul din mijloc avand
patru posibilitati de finalizare: doi de la noua metrii si cei doi din paravan.
b. La inferioritate numerica cei cinci aparatori vor transla peste pivot, evitand blocajul acestuia.
Apartorii laterali vor face pressing, fara a-si urmrii adversarul direct (extrema) prea mult,
revenind sa transleze in bloc compact cu echipa de la o extrema la alta.
c. Tot la inferioritate numerica, se va face circulatie de extreme, in scopul dezorganizarii zonei
centrale a apararii adverse si a-i surprinde la schimbul de oameni.
d. O alta modalitate de rezolvare a situatiei de inferioritate numerica, o reprezinta folosirea in locul
portarului, a unui al saselea jucator tot de camp, cu un tricou de culoarea portarului, dar gaurit
la spate, penrtu a se vedea numarul. Acesta este bagat in joc printr-o ,,transformare” a lui,
urmata de un sprint la banca proprie, pentru un reschimb cu portarul.
Cap II. Implementarea conceptului tehnico-tactic ,,pregatirea in conditii de adversitate''
Implementarea conceptului tehnico-tactic ,,pregatirea in conditii de adversitate’’ se
impune a se realiza inca de la varsta de zece ani, intrucat la invatarea fiecarui procedeu tehnic de
finalizare, trebuie sa se invete si procedeul tehnic specific apararii, pentru a contracara si a se
opune marcarii unui gol. Astfel atunci cand vom invata aruncarea la poarta cu pas adaugat, vom
invata si blocarea mingii de catre aparator cu bratele. In ipostaza in care vom invata aruncarea
din saritura la poarta, ii vom invata si pe aparatori sa blocheze acele aruncari cu bratele din
saritura. In situatia in care vom invata depasirea cu doi pasi,dreapta/stanga sau stanga/dreapta ii
vom invata si pe aparatori sa iasa in intampinare la atacantul cu minge pe bratul de aruncare.In
toate situatiile de invatare, consolidare si perfectionare se introduce in mod treptat:adversitatea
pasiva la momentul de invatare, semiactiva la inceput, apoi activa la consolidare si activa in
conditii de joc, la perfectionarea oricarui procedeu tehnic sau al orcarei combinatii tehnicotactice.
•
•
•
•
,,Pregatirea in conditii de adversitate’’ se va invata si aborda in mod diferit in
functie de urmatoarele limite:
Varsta jucatorilor pe care ii avem in pregatire: copii, juniori IV, juniori III, juniori II,
Juniori I, tineret sau seniori. Se va aborda cu prudenta adversitatea la varste mici,
pentru a nu se denatrura, deforma si ingreuna invatarea unui procedeu tehnic. Se
va folosi unu adversar pasiv la invatare si mai apoi la consolidare adversar
semiactiv. La perfectionare se va folosi adversite activa si in plina perfectionare se
va insista pe o adversitate in conditii de joc propriu-zis.
Nivelul de pregatire al jucatorilor: incepatori, avansati, sau performanta.
Perioada competitionala in care se face antrenamentul. Perioada
precompetitionala in care au loc mai mult acumularile fizice se va caracteriza
printr-o implementare minimala a adversitatii la inceputul ei introducandu-se in
mod treptat, pentru ca spre final sa atinga un maxim. In perioada competitionala
se va introduce o adversitate maxima similara cu cea din jocul propriu-zis. Perioada
de tranzitie va contine putine elemente de adversitate care coincid cu stingerea
formei sportive a jucatorilor.
In functie de nivelul de invatare al unui procedeu tehnic, sau al unei combinatii
tehnico-tactice, se va aborda: o adversitate pasiva la invatare; o adversitate
semiactiva la consolidare si o adversitate activa la perfectionarea oricarui procedeu
tehnic, sau al unei combinatii tehnico-tactice.
Nivelurile de realizare ale ,,pregatirii in conditii de adversitate’’in functie de
intensitatea actionarii si agresivitatea pozitiva asupra adversarului din
antrenamentul sportiv al jucatorilor de handbal:
•
•
•
•
Adversitatea pasiva. Aceasta este caracteristica si se aplica in general grupelor mici de copii si
juniori IV, cand la incepatori se invata un procedeu tehnic, sau o combinatie tehnico-tactica
cu o interventie minima asupra jucatorului din atac, sau aparare aflat in procesul de invatare.
Adversitatea semiactiva. Se realizeaza mai ales la nivelul consolidarii unui perocedeu tehnic
sau al unei combinatii tehnico-tactice si presupune o agersivitate moderata printr-o
interventie care sa nu oreasca actiunea de invatare si sa-i denatureze continultul si sa
impiedice formarea stereotipului dinamic al miscarii.
Adversitatea activa. Prezenta la nivelul perfectionarii invatarii procedeelor tehnice si al
combinatiilor tehnico-tactice. Agresivitatea pozitiva este perzenta pe tot parcursul
perfectionarii si trebuie sa fie caracterizata prin actiuni energice, hotarate, de atacare a
adversarului, de oprire si fragmentare a unui procedeu tehnic, sau al unei actiuni tehnicotactice.
Adversitatea in conditii de joc. Se realizeaza prin exersarea perfectionarii unui procedeu sau
al unei combinatii tehnico-tacice in conditii de ,,joc scoala’’ sau ,,joc cu tema’’si presupune
folosirea tuturor mijlocelor si metodelor de interventie asupra jucarorilor din atac, in
conditiile impuse strict de regulamentul de joc.
,,Pregatirea in conditii de adversitate’’realizandu-se chiar de la varste fragede,
contureaza clar caracterul unui jucator, formandu-i personalitatea si stimuland trasaturile de
caracter ale jucatorului. Se formeaza prin educarea spiritului: de competitivitate, de
combativitate, agresivitatea pozitiva, tenacitatea, darzenia si perseverenta.