Transcript DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI si SUBCARPATII

DEPRESIUNEA
TRANSILVANIEI
REALIZAT: MIHAI GUTA
A. POZIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE


Se află în partea centrală a României şi în interiorul arcului
carpatic.
Limitele:
– N: CARPAŢII ORIENTALI (GRUPA NORDICĂ);
– N-V: DEALURILE DE VEST;
– V: MUNŢII APUSENI;
– S: CARPAŢII MERIDIONALI;
– E: CARPAŢII ORIENTALI (GRUPA CENTRALĂ).
N-V
N
E
Fig. 1.
Depresiune
a Colinară a
Transilvanie
i
V
S
B. RELIEFUL

1. Caracteristicile reliefului:
– este cea mai mare arie depresionară din interiorul arcului
carpatic;
– este o depresiune tectonică (s-a format prin scufundare) şi a
fost acoperită de mare (Marea Panonică) şi, în zeci de milioane de
ani, râurile ce veneau din munţi au depus materiale aluvionare
până au umplut-o. Astfel, au rezultat strate de mii de metri
grosime ( peste 4.500 m), formate din gresii, marne,
conglomerate, argile, nisipuri, pietrişuri, etc.
– are un relief predominant colinar, altitudinile medii sunt de 500
– 600 m, dar urcă în est până la 1.000 m;
– stratele sunt cutate, cu blocuri imense de sare (numite cute
diapire) pe marginile din S, E şi V;
– În centru stratele sunt uşor boltite, sub
forma unor domuri gazeifere (conţin gaz
metan), iar în N şi NV aceste strate sunt
slab înclinate;
– Altitudinea maximă: Dealul Becheci
(Bicheş) – 1.080 m.
2. Subdiviziuni:
– A. Zona marginală:




în E - Subcarpaţii Transilvaniei – la contactul cu lanţul
vulcanic din Carpaţii Orientali, cu relief asemănător
Subcarpaţilor, situaţi la exteriorul lanţului carpatic;
în S – la contactul cu rama muntoasă a Carpaţilor Meridionali sau format depresiuni submontane: Făgăraş (“Ţara Oltului”)
şi Sibiu (“Ţara Cibinului”), traversate de Olt şi Cibin;
în V – la contactul cu Munţii Apuseni, există depresiuni şi
culoare. Cel mai cunoscut şi reprezentativ este Culoarul Alba
Iulia-Turda. Acestea sunt separate de dealuri izolate precum
Dealul Feleacului (832 m).
Apuseni şi
cu Carpaţii Orientali, există o regiune
deluroasă, mai complicată şi fragmentată, aici
remarcându-se Culmea Breaza.
În N – la contactul cu partea nordică a Munţilor
B. Partea centrală, numită şi Podişul
Transilvaniei

Relieful prezintă aspecte diferite faţă de zonele marginale:
– dealurile sunt mai domoale, netede, numite coline;
– rocile au o structură boltită (ondulată), care au în adâncime
acumulări de gaz metan, numite “domuri”;
– datorită prezenţei rocilor moi (argile) apar frecvent
alunecări de teren;
– Podişul Transilvaniei are 3 subdiviziuni transversale:
 PODIŞUL SOMEŞAN, în N şi NV, străbătut de Valea
Someşului şi afluenţii săi;
 CÂMPIA TRANSILVANIEI, în partea centrală, între
Someş (N) şi Mureş (S), cuprinzând o regiune de dealuri
joase (450-550 m), dezvoltat pe substrat argilos (pe
care s-au putut amenaja iazuri). Deşi are aspect deluros
şi altitudini caracteristice dealurilor este numită
“câmpie” datorită utilizării agricole.

PODIŞUL TÂRNAVELOR, în partea de S, între Mureş
(N) şi Olt (S). Este cea mai întinsă subunitate, cu
dealuri mai înalte în E (600-700 m) şi mai joase către
S-V (400-450 m). Acest podiş este străbătut de
Târnava Mică şi Târnava Mare. Cuprinde 3 subdiviziuni:
Podişul Târnavelor propriu-zis, Podişul Secaşelor (în SV) şi Podişul Hârtibaciului (în S). Lângă oraşul Sebeş se
găseşte Râpa Roşie (rezervaţie naturală) sculptată pe
un substrat variat (pietrişuri, nisipuri cuarţoase şi
gresii), cu forme mai deosebite: coloane, turnuri,
piramide – toate de culoare roşiatică.
SUBCARPAŢII ROMÂNIEI
SUBCARPAŢII:
- mărginesc Carpaţii Orientali şi Meridionali,spre exterior;
- s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului;
- sunt foarte populaţi.
GRUPE:
1. Subcarpaţii
Moldovei;
2. Subcarpaţii
de Curbură;
3. Subcarpaţii
Getici.
SUBCARPAŢII MOLDOVEI



Subcarpații Moldovei sunt situați
între valea Moldovei și valea
Trotușului și sunt caracterizați prin
existența unor culmi deluroase care
închid un șir de depresiuni
submontane. Altitudinea lor
maximă este atinsă în Culmea
Pleșu (911 m).
Dealuri
De la nord către sud se înșiră:
Culmea Pleșu (911 m)
Dealul Corni
Dealul Runc
Dealul Bărboiu (Barboiu)
Culmea Pietricica
Depresiuni
De la nord către sud întâlnim:
Depresiunea Neamț
Depresiunea CracăuBistrița
Depresiunea Tazlău-Cașin
SUBCARPAŢII DE CURBURĂ
Subcarpații de Curbură sunt o
regiune de deal, localizată între
valea Trotușului și valea
Dâmboviței, care face trecerea
între zona montană și câmpie.
S-au format prin incretirea
scoartei terestre.
Cea mai mare altitudine: Magura
Odobestilor: 996 m
Depresiuni submontane:
Depr. Vrancei (situat pe Putna),
Depr. Valenii de Munte, Depr.
Lopatari, Depr. Patarlagele, Depr.
Campina (pe Prahova) si
Depr. Pucioasa (pe Ialomita)
În Depresiunea Policiori se afla
Vulcanii Noroiosi.

SUBCARPAŢII GETICI
Limite:
E – Valea Dâmboviţei
V - Valea Motrului ;
 S-au format in asa-numita
“avanfosa carpatica”, fiind cutati
si definitivandu-si forma in urma
ultimelor faze de cutare alpina.
 Sunt alcatuiti din roci
sedimentare cutate
(conglomerate, tufuri, argile si
gresii).
 Depresiunea Câmpulung,
inchisa la sud de Măgura Măţău,
 la vest Depresiunile Arefu pe
Argeş, Jiblea pe Olt, Horezu,
Tismana Măgura Slătioarei
 depresiuni « intracolinare »
depresiune Târgu Jiu – Câmpu
Mare, netedă ca o câmpie
