Colonizarea microbiană a omului. Microbiota indigenă.

Colonizarea microbiană a omului. Microbiota indigenă.

• • • In utero fătul se dezvoltă la adăpost de microorganisme.

Intra- şi post-partum începe contaminarea şi apoi colonizarea învelişurilor şi a unor cavităţi.

Speciile pionier – primele care apar. După contaminare sunt primele care asimilează condiţiile de găzduire şi se multiplică mai repede decât sunt eliminate.

Colonizarea microbiană a omului. Microbiota indigenă.

• • Speciile de tranziţie rîndul lor.

: profită de modificarea condiţiilor de găzduire şi se inmulţesc la Comunitatea climax : unitate ecologică în echilibru dinamic cu condiţiile de găzduire şi noii contaminanţi, pe care o numim microbiota indigenă.

Colonizarea microbiană a omului. Microbiota indigenă

• • Limitele colonizării sunt stabilite de barierere antimicrobiene.

În funcţie de condiţia microbiologică organismul este împărţit în 4 zone: zone normal sterile (LCR, țesuturi, mediul intern); zone normal colonizate (tegumentul, conjunctiva, narile, naso- si orofaringele, vaginul, uretra distala, ileonul terminal, colonul); zone ocazional contaminate , dar necolonizate (sinusuri paranazale, urechea medie, etajul infraglotic, căile biliare, căile urinare (rinichi-uretra proximala), căi genitale interne; zone periodic contaminate dar necolonizate sau colonizate abortiv (stomac, duoden, jejun).

Microbiota tegumentului

• • • • • Cantitate limitată de nutrienţi (keratină, sebum, secreţie sudorală), umiditate redusă, pH uşor acid.

10 – 10 3 UFC/cm 2 – trunchi, braţe 10 3 10 5 – 10 5 – 10 6 UFC/cm 2 UFC/cm 2 – faţă – scalp 10 6 UFC/cm 2 – pliuri

•

Microbiota tegumentului

Microbiota rezidentă: dominată de gram pozitivi.

 constant prezenţi şi in număr mare stafilococii.

Predomină stafilococii coagulază negativi si S.

aureus este prezent la 20-80% din indivizi;  constant prezenţi în număr redus: streptococii viridans;  alte bacterii: coci gram pozitivi anaerobi, bacili gram pozitivi aerobi (difterimorfi), anaerobi ( Propionibacterium spp .);  levuri;

Microbiota tegumentului

• • • • Microbiota flotantă: îndepărtată eficient prin spălare.

( bacili spp.

); gram pozitivi sporulaţi aerobi Bacillus spp .) şi anaerobi ( Clostridium bacili gram negativi aerobi ( spp .), coliformi); facultativi Acinetobacter anaerobi (bacili coci gram pozitivi aerobi sau facultativi.

Microbiota conjunctivei

• • • Frecvent – 94% - stafilococi coagulază negativi.

Ocazional – bacili difterimorfi, specii de Candida, S. aureus , variaţi streptococi, neisserii nepretenţioase, specii de Haemo philus , enterobacteriaceae, pseuodmonade, fungi oportunişti sau saprofiţi.

Rar – anaerobi.

Microbiota căilor aero-digestive superioare

•

Nările

: 10 7 UFC/cm 2 .

 Numeroşi stafilococi coagulază negativi, S. aureus , Corynebacterium bacterium spp.

spp., Propioni •

Nazofaringe

: streptococi orali, neisserii nepretenţioase.

•

Orofaringe

: peste 500 de specii în ecosisteme complexe – 1000, dupa unii autori (vezi ecosistemul oral).

Microbiota tractusului gastro intestinal

• • • • •

Esofag

: puţine bacterii şi levuri.

Stomac

: supravieţuiesc doar bacteriile acido-tolerante (lactobacili, streptococi) + Helicobacter pylori .

Duoden

: 10 4 anaerobe.

bacterii/ml predominant

Jejun, ileon

: 10 5 / 10 8 bacterii/ml, predomină lactobacili, enterococi.

Cec

: 10 8 – 10 10 bacterii/g – anaerobi.

Microbiota tractusului gastro intestinal

• • • •

Colon

: 10 11 – 10 12 bacterii/ml reprezintă 10-30% din masa fecală.

~300 specii, 96 – 99% anaerobi.

10 11 – Bacteroides spp ., Peptostreptococcus spp .

Eubacterium spp ., 10 12 spp.

– Bifidobacterium spp ., Clostridium

Microbiota tractusului genito urinar

• 1.

Vaginul : În primele săptămâni de viaţă până la eliminarea hormonilor estrogeni materni şi dispariţia glicogenului din epiteliul vaginal: lactobacili – pH acid al mucoasei vaginale.

2.

Prepubertate: pH neutru – coci şi bacili proveniţi de pe tegumentul perineal.

Microbiota tractusului genito urinar

3.

4.

Maturitate sexuală: reapariţia hormonilor estrogeni şi a glicogenului – 10 predomină lactobacilii + alte bacterii anaerobe ( Bifidobacterium Peptostreptococcus spp Fusobacterium spp .) ., 9 UFC/ml – spp ., Prevotella spp ., Postmenopauza: recolonizare perineală.

Microbiota tractusului genito urinar

• •

Uretra distală

: normal colonizată cu bacterii de pe tegumentul perineal, colon.

Stafilococi difterimorfi, micoplasme .

coagulază negativi, bacili Enterobacteriaceae , neisserii nepretenţioase, Fusobacterium spp.,

Rolul fiziologic al microbiotei indigene:

• • 1.

rol nutritiv

produce proteaze care cresc capacitatea digestivă a gazdei, produc vitamine (biotină, acid – microbiota intestinală pantotenic, riboflavină, vitamină K); piridoxină, 2.

stimulent al competenţei imune

animalele germ free sintetitează de 50x mai puţine Ig decât cele normal colonizate; :

Rolul fiziologic al microbiotei indigene

• • 3.

Barieră ecologică antimicrobiană

: antagonizează toxici (H 2 O 2 , noii pH contaminanţi prin competiţia vitală pentru receptori şi locuri libere pe suprafaţa celulelor, pentru nutrienţi, inhibiţia realizată de metaboliţii acid), antibiotice, bacteriocine.

Disbioze

• Definiție: colonizări anormale ale unor suprafeţe.

• Cauze:  Alterarea unor bariere antimicrobiene Ex. 1 aclorhidria – colonizarea stomacului şi a duodenului – infecţii ale căilor biliare.

Ex. 2 alterarea transportului mucociliar – infecţii respiratorii joase.

Disbioze

• Modificări ale condiţiilor de gazduire: - incapacitatea de a digera şi absorbi dizaharidele – diarree bacteriană; - umidifierea tegumentului – favorizează inmulţirea levurilor; - lipsa igienei bucale şi consumul crescut de dulciuri – carii dentare.

Disbioze

• Modificări ale receptorilor (R) epiteliali: - pierderea fibronectinei (principalul R pentru streptococii orali) – colonizare cu bacili gram negativi cu potenţial patogen ridicat.

Disbioze

• • Medicaţia antibacteriană cu administrare orală.

Boli ecologice: supraînmulţirea microoor ganismelor (enterocolita pseudomembra noasă cu Clostridium difficile , candidoze după tratament cu tetracicline).

Ecosistemul oral

Ecosistemul oral

• • • • • Cavitatea bucală: găzduieşte un ecosistem complex; considerată mult timp un habitat unic pentru microorganisme; gazdă pentru numeroase biotopuri: buzele, dinţii, crevasele gingivale, limba şi mucoasa jugală, palatul, saliva, protezele şi aparatele ortodontice; fiecare biotop are caracteristici proprii şi conţine diferite specii microbiene ce interacţionează sinergic sau antagonic.

Achiziţia şi dezvoltarea florei orale • • • • Gura nou-născutului este sterilă. El poate achiziţiona totuşi câteva microorganisme din canalul de naştere.

Câteva ore mai târziu microorgansime de la mamă/asistentă/mediul înconjurător pot coloniza cavitatea bucală a nou-născutului.

Acestea (ex.

lactobacili.

sunt se formează

speciile

Streptococcus

pionier

reprezentate cel mai frecvent de streptococi salivarius Când compoziţia microbiană atinge un echilibru

comunitatea climax

),

.

şi sunt neisserii,

Achiziţia şi dezvoltarea florei orale • Flora orală la 1 an este formată din streptococi, stafilococi, neisserii şi lactobacili, precum şi anaerobi ( Veillonella , Fusobacterium ).

• În primii ani de viaţă erupţia dinţilor temporari creează 2 noi nişe:  suprafaţa Actinomyces dură Streptococcus mutans , ; a  crevasa gingivală şi spirochete.

smalţului dentar Streptococcus sanguinis , Prevotella , Porphyromonas

Achiziţia şi dezvoltarea florei orale • Dinţii definitivi:  au fosetele ocluzale mai profunde, spaţiile interdentare mai mari şi coletul mai pronunţat la unirea smalţului cu dentina, cu crevase gingivale mai profunde.

 • • • Campylobacter Prevotella , genul Candida , Actinomyces Fusobacterium , , Porphyromonas , Leptotrichia .

Adultul are cavitatea bucală colonizată cu multe şi variate microorganisme.

O “a doua copilărie” apare la vârstnicii edentaţi.

Protezele şi aparatele ortodontice schimbă compoziţia microbiană. Predomină levurile din , stafilococii şi lactobacilii.

Factori ce influenţează dezvoltarea florei orale • • • Pentru a coloniza multiplice în condiţiile date.

cavitatea bucală microorganismele trebuie să pătrundă în gură, să fie reţinute aici şi să fie capabile să se Pătrunderea microorganismelor în gură începe odată cu trecerea fătului prin canalul de naştere.

De atunci contaminarea este continuă.

Persistenţa microorganismelor este rezultanta interacţiunii între factorii de retenţie şi cei de eliminare.

Factori ce influenţează dezvoltarea florei orale – Aderenţa mucoaselor, – la celulele epiteliale formează coagregate intergenerice.

ale smalţul dentar şi dentină sau – Situsurile protectoare permit retenţia unor bacterii slab aderente.

 Rol de ocluzale, suprafaţa gingivale.

situs uri protectoare au: fosetele defectele smalţului, matricea polizaharidică a peliculei dobândite de pe smalţului dentar, crevasele

Factori ce influenţează dezvoltarea florei orale – Eliminarea microorganismelor:  descumarea continuă a epiteliului malpighian, fluxul salivar;   mişcările limbii şi părţilor moi; masticaţia, deglutiţia;  acţiunea abrazivă a alimentelor, fluxul fluidului crevicular.

Factori care influenţează dezvoltarea florei orale • 

Multiplicarea bacteriilor

prezenţa nutrienţilor;       potenţialul de oxido-reducere; pH; interacţiunile bacteriene; terapia antimicrobiană; factori iatrogeni; factori anatomici.

depinde de:

Factori ce influenţează dezvoltarea florei orale Nutrienţii provin din:      alimente, salivă, celule descuamate, fluidul crevicular, metabolismul bacterian.

Factori care influenţează dezvoltarea florei orale • • • • Potenţialul de oxido-reducere (Eh) variază în funcţie de habitat. În crevasele gingivale şi pungile parodontale unde mediul este aproape lipsit de oxigen se găsesc predominant

bacterii anaerobe

. Organismele aerobe se dezvoltă doar pe suprafaţe expuse la aer.

pH-ul salivei este neutru.

Majoritatea bacteriilor se pot dezvolta la pH neutru.

Interes pentru stomatologi prezintă bacteriile din biofilmul dentar care generează pH acid prin fermentarea carbohidraţilor, pentru că acestea sunt cariogene.

Factori ce influenţează dezvoltarea florei orale • Terapia antimicrobiană topică sau sistemică afectează flora orală. Antibioticele cu spectru larg pot elimina flora bacteriană endogenă favorizând înmulţirea levurilor.

• Factori iatrogeni: chiuretarea parodontală poate modifica radical compoziţia bacteriană a sulcusului gingival favorizând colonizarea acestuia cu floră asociată cu starea de sănătate.

• Factorii anatomici (forma şi topografia dinţilor, alinierea defectuoasă, calitatea proastă a restaurărilor, epiteliul sulcular nekeratinizat) pot creea situs uri de reţinere şi stagnare a bacteriilor.

Habitate orale

• Ecologia orală studiază relaţiile dintre microorganismele orale şi mediul lor de viaţă.

• Ecosistemul oral cuprinde flora orală, diferitele situs uri ale cavităţii bucale (habitatele) şi vecinătăţile asociate.

•

Habitatele orale

sunt: buzele, dinţii, limba şi mucoasa bucală, crevasele gingivale, palatul, saliva, protezele şi aparatele ortodontice.

Habitate orale

• • • Buzele fac trecerea de la tegument la mucoasa bucală. Predomină la acest nivel stafilococii şi streptococii.

Dinţii - mari cantităţi de bacterii se acumulează aici şi formează placa (biofilmul dentar) prezent atât în starea de sănătate cât şi în cea de boală.

La rândul lui dintele este alcătuit din câteva mici habitate (suprafaţa netedă a smalţului, fisurile şi fosetele ocluzale, suprafaţa subgingivală) în care flora bacteriană variază ca număr şi ca tip.

Habitate orale

• • • • •

Crevasele gingivale:

suprafaţă mică; habitatul oral cu cel mai mare număr de microorganisme; sunt protejate de acţiunea factorilor cu rol în eliminarea bacteriilor, iar fluidul crevicular este un mediu bogat în nutrienţi care favorizează înmulţirea bacteriilor; presiunea oxigenului este scăzută ceea ce determină colonizarea acestora în principal cu anaerobi.

• • • Biofilmul dentar este un depozit moale şi mat ce contrastează cu suprafaţa strălucitoare a smalţului; format din agregate bacteriene cu o anumită ordonare, aderente la dinţi sau alte suprafeţe orale solide (parodonţiu, proteze dentare).

Aderenţa este fermă, placa neputând fi îndepărtată de fluxul salivar sau jetul de apă.

Biofilmul dentar

• Compoziţia microbiană a plăcii variază individ la altul, de la un dinte la altul şi chiar de la un altul în de cavitate orală.

la situs un la aceeaşi

• • Există mai multe clasificări ale plăcii bacteriene. În funcţie de relaţia cu marginea gingivală diferenţiem placa bacteriană

supragingivală

deasupra marginii gingivale) şi

subgingivală

.

(situată

• Formarea plăcii dentare este un proces dinamic ce parcurge 3 etape:  formarea peliculei,  colonizarea bacteriană iniţială,  colonizarea secundară cu maturarea plăcii.

Formarea peliculei.

• • • Pelicula se formează imediat ce suprafaţa curată a dintelui este expusă fluxului salivar. Toate suprafeţele orale sunt acoperite de glicoproteine salivare. Unele bacterii anaerobe din cavitatea orală ( Prevotella spp., Fusobacterium spp

neuraminidază

.) produc sub acţiunea căreia glicopro- teinele pierd acidul sialic şi precipită, astfel se absorb pe suprafeţele scăldate de salivă.

Rolul peliculei:

• • Pelicula are rol de barieră, de lubrifiere şi de prevenire a deshidratării ţesuturilor.

Reprezintă și un substrat pentru adeziunea bacteriană.

Colonizarea bacteriană iniţială

• • 2-4 ore pelicula este populată de bacterii; proces pasiv favorizat de fluxul (majoritatea bacteriilor orale sunt imobile); salivar • Adeziunea bacteriilor la peliculă:  reversibilă – interacţiuni fizico-chimice;  ireversibilă – interacţiuni stereochimice (ex. Ag I/II ale streptococilor orali aderă la glicoproteinele salivare); - mecanisme de tip S. sanguinis , A. viscosus ); cheie broască (proteine specifice ale fimbriilor interacţionează cu proteine bogate în proline ale peliculei – ex.

Colonizarea bacteriană iniţială

• • Predomină bacterii gram pozitive : Streptococcus sanguinis , Streptococcus mutans , Streptococcus mitis , Abiotrophia gram negativi : , Actinomyces viscosus Veillonella , Neisseria; , coci Supravieţiuesc la concentraţii crescute de O 2 la mecanismele de îndepărtare a plăcii.

şi

Colonizarea bacteriană iniţială

• Multiplicare + ataşare de noi specii – tranziţie de la mediul aerob la un mediu aproape lipsit de oxigen (mai multe straturi).

• • Bacteriile strict anaerobe pot metaboliza O 2 dar sunt lipsite de protecţia enzimatică faţă de metaboliţii toxici ai O 2.

Pentru anaerobi, oxigenul este toxic!

Biofilmul dentar

Colonizarea secundară cu maturarea plăcii:

• se produce prin 2 mecanisme:  multiplicarea bacteriilor deja ataşate la placa bacteriană;  ataşarea ulterioară şi multiplicarea de noi specii bacteriene la celule bacteriene deja componente ale plăcii.

•

Colonizatorii secundari

negative ca: Fusobacterium nucleatum, Prevotella intermedia/nigrescens, Capnocytophaga spp zile de la debut).

includ specii gram Prevotella ., precum şi loescheii, lactobacili (la 1-3 • • După o săptămână alte specii gram negative pot fi prezente în placă. Ele sunt aşa numiţii "

colonizatori terţiari"

Porphyromonas gingivalis, Campylobacter rectus, Eikenella corrodens, Actinobacillus (nou: Aggregatibacter ) actinomycetemcomitans, treponeme orale.

• • Bacteriile componente ale biofilmului sunt organizate spaţial, fiind în strâns contact fizic ceea ce facilitează interacţiunile metabolice (sinergism, antagonism).

Există 3 tipuri de interacţiuni la acest nivel: – fizice – coagregare, coadeziune; – metabolice – produşii de metabolism ai unor bacterii sunt nutrienţi pentru alte bacterii; – fiziologice – expresia genică, semnale intercelulare.

Interacţiuni intergenerice

• 3 tipuri :  fizice – coagregare, coadeziune;  metabolice – produşii de metabolism ai unor bacterii – nutrienţi pentru altele;  fiziologice – transfer genetic, semnale intercelulare;

Coagregare bacteriană

Fusobacterium nucleatum  rol cheie;  Acţiune sinergică cu Tannerella forsythia;  Coagregă cu Porphyromonas gingivalis  “ştiulete de porumb” – aderenţa cocilor ( Streptococcus sanguinis ) la bacterii filamentoase ( Corynebacterium matruchotii , Fusobacterium nucleatum )

Coagregare bacteriană

• • • Actinomyces viscosus loescheii şi cu Prevotella Capnocytophaga ochracea; Actinomyces naeslundii oralis cu şi Streptococcus Treponema denticola Porphyromonas gingivalis; şi Streptococcus salivarius intermedia; cu Prevotella

Interacţiuni metabolice

• Campylobacter produce acid succinic folosit de Porphyromonas gingivalis ca factor de creştere; • Bacteriile se grupează în biofilm în funcţie de necesităţile nutritive şi atmosferice;

Biofilmul dentar

• • • Placa ataşată dintelui – dominată de bacili gram pozitivi şi coci – Streptococcus , Actinomyces , Eubacterium; Placa ataşată epiteliului – bacili gram negativi, coci, filamente, treponeme – Prevotella intermedia/nigrescens , Porphyromonas gingivalis , Capnocytophaga , etc.

Biofilmul dentar – dinamic, complex

Grupurile de bacterii din biofilmul dentar subgingival Grup Grupul violet Grupul galben Grupul verde Specii bacteriene Veillonella parvula Actinomyces odontolyticus Streptococcus spp .

Eikenella corrodens Capnocytophaga spp.

Grupul portocaliu Grupul roşu P. intermedia/ nigrescens Micromonas micros Campylobacter rectus Fusobacterium nucleatum Porphyromonas gingivalis Tannerella forsythia, Treponema denticola

Biofilmul dentar

• • Placa bacteriană este deci un biofilm dinamic, complex care suportă schimbări rapide.

Pentru înţelegerea şi tratamenul eficient al tuturor afecţiunilor produse de placa bacteriană trebuie ca o comunitate.

studiate bacteriile componente nu doar separat, ci împreună

Habitate orale

• • •

Mucoasa jugală

este relativ puţin colonizată.

Faţa dorsală a limbii este intens colonizată mai ales cu bacterii anaerobe (datorită potenţialul de oxido-reducere scăzut intrapapilar).

Saliva

conţine un amestec de microorganisme spălate de pe toate suprafeţele orale.

Protezele şi aparatele ortodontice

deveni un rezervor de bacterii şi levuri.

, dacă sunt prezente şi nu sunt menţinute curate, pot

• • • • • • Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală

Streptococii orali (viridans)

coci gram pozitivi aşezaţi în lanţuri, imobili, facultativ anaerobi, α hemolitici sau nehemolitici; speciile formează grupe filogenetice: mutans, salivarius, sanguinis, anginosus, mitis.

cultivă pe medii selective; habitează suprafaţa dinţilor (mutans), faţa dorsală a limbii şi saliva (salivarius), crevasele gingivale (anginosus), placa dentară, limba şi mucoasa jugală (mitis).

sunt agenţi etiologici ai următoarelor infecţii: caria dentară (mutans), infecţii endodontice (anginosus), endocardita subacută (sanguinis).

• • • • Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală Genul Staphylococcus coci gram pozitivi aşezaţi în grămezi neregulate, facultativi anaerobi; Staphyloccocus Staphylococcus aureus saprophyticus Staphylococcus epidermidis ; , , Habitează ocazional cavitatea bucală.

ani.

S. aureus se găseşte în saliva indivizilor de peste 70 de

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • Coci gram pozitivi anaerobi – Peptostreptococcus anaerobius , Finegoldia magna , Parvimonas micra ; – strict anaerobi, cresc lent, nehemolitici; – habitează dintele; – sunt agenţi etiologici ai infecţiilor dento-alveolare;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • Genul Actinomyces – Bacili gram pozitivi filamentoşi şi ramificaţi, facultativi anaerobi sau strict anaerobi; – Actinomyces israelii , Actinomyces odontolyticus , Actinomyces naeslundii ; – Habitează biofilmul dentar; – Sunt agenţi etiologici ai cariei dentare ( A. odontolyticus , A.

naeslundii ) şi ai actinomicozei cervico-faciale ( A. israelii );

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • Genul Lactobacillus Bacili gram pozitivi, drepţi, lungi, microerofili, acidogeni şi acidurici; Habitează bucală reprezentând 1% din flora orală; cavitatea Sunt agenţi etiologici ai cariei dentare;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • Genul dentar; Eubacterium Bacili gram pozitivi polimorfi, strict anaerobi; Habitează biofilmul Rolul lor în patologie nu este suficient argumentat;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • Genul Propionibacterium Bacili gram pozitivi ramificaţi, strict anaerobi; Habitează biofilmul dentar; Posibil implicaţi în infecţii dentoalveolare;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Neisseria Diplococi gram negativi, facultativi anaerobi; Neisseria Neisseria sicca , mucosa subflava Neisseria Habitează în număr mic limba, saliva, mucoasa orală şi biofilmul dentar tânăr; , Nepatogeni;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Veillonella Coci gram negativi, strict anaerobi; Veillonela parvula ; Habitează limba, saliva, biofilmul dentar; nepatogeni;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Haemophilus Cocobacili gram negativi facultativi anaerobi; Haemophilus aphrophilus , Haemophilus paraphrophilus ; Habitează biofilmul dentar, saliva, mucoasa orală; Sunt agenţi etiologici ai infecţiilor dentoalveolare, endocarditei, sialadenitei;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul (fost Aggregatibacter Actinobacillus) Cocobacili gram negativi, capnofili şi microerofili; Aggregatibacter actinomycetemcomitans ; Habitează biofilmul dentar; Este agent etiologic al parodontitelor agresive;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Eikenella Cocobacili gram negativi; Eikenella corrodens ; Habitează biofilmul dentar; Este agent etiologic al endocarditei, abceselor dentoalveolare şi posibil şi al anumitor forme de parodontite cronice;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Bacili Capnocytophaga gram negativi fusiformi, capnofili; Capnocytophaga ochracea ; Habitează biofilmul dentar, mucoasa orală, saliva; Poate fi implicată în producerea parodontitelor la pacienţii imunocompromişi;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Porphyromonas Bacili gram negativi polimorfi; Porphyromonas gingivalis endodontalis ; , Porphyromonas Habitează în număr mic gingivale şi biofilmul dentar; crevasele Sunt agenţi etiologici ai parodontitelor cronice şi abceselor dentoalveolare;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Prevotella Bacili gram negativi polimorfi; Prevotella intermedia , Prevotella melaninogenica ; Habitează biofilmul dentar; Sunt agenţi etiologici ai parodontitelor şi abceselor dento alveolare;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • Genul Tannerella Bacili gram negativi; Tannerella forsythia ; Este implicată în producerea parodonti telor;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Fusobacterium Bacili fusiformi; gram negativi Fusobacterium nucleatum ; Habitează crevasele gingivale şi biofilmul dentar; Este agent etiologic al parodontitelor şi infecţiilor dento-alveolare;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • • Genul Treponema Bacterii spiralate, anaerobe, greu de cultivat; Treponema denticola , grupul PROS spirochetes); Treponema socranskii , (pathogen related oral Habitează crevasele gingivale şi biofilmul dentar; Sunt agenţi etiologici ai bolii parodontale necrozante;

Principalele microorganisme prezente în cavitatea bucală • • • • Protozoare orale Entamoeba gingivalis tenax ; şi Trichomonas Habitează crevasele gingivale şi epiteliul parodontal; rolul în producerea infecţiilor este neclar;

Rolul florei orale în infecţiile sistemice • • • • Mecanismele prin care bacteriile cu habitat oral pot fi implicate în infecţii sistemice secundare sunt următoarele: bacteriemia postextracţională poate duce în lipsa profilaxiei la pacienţii cu risc la apariţia endocarditei; produşi bacterieni cum ar fi enzime, exotoxine, endotoxine pot ajunse în sistemul cardiovascular la pacienţii cu parodontite; antigene solubile ale bacteriilor orale pot ajunge în torentul circulator unde formează complexe imune circulante cu apariţia unor boli imunologice;