Slide 1

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 2

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 3

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 4

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 5

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 6

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 7

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 8

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 9

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 10

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 11

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 12

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 13

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 14

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 15

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 16

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 17

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 18

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 19

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 20

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 21

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 22

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ


Slide 23

EUROPA CETĂŢENILOR

I. A călători, a locui şi a munci în Europa

• Primul drept al cetăţeanului european
este acela de a putea călători, munci şi
locui oriunde pe teritoriul Uniunii
Europene. Tratatul de la Maastricht a
consfinţit acest drept în capitolul referitor
la cetăţenie.
• Statele membre au adoptat o directivă
care instituie un sistem de recunoaştere
reciprocă a diplomelor din învăţământul
superior. Această directivă se aplică în
cazul tuturor formărilor la nivel
universitar cu o durată de cel puţin trei
ani şi se bazează pe principiul încrederii
reciproce în calitatea sistemelor naţionale
de educaţie şi de formare.

• Orice persoană care are naţionalitatea unuia din statele membre UE se
bucură de dreptul de a munci în domeniul sănătăţii, al educaţiei sau în
oricare alt sector al serviciilor publice cu excepţia anumitor activităţi care
intră sub incidenţa autorităţilor publice (poliţie, forţe armate, afaceri
externe etc.). Într-adevăr, ce poate fi mai normal decât ca un profesor
britanic să fie solicitat să predea engleza la Roma sau ca un tânăr absolvent
belgian să-şi încerce şansele la un concurs pentru un post în administraţie
publică în Franţa?
• Începând din anul 2004, cetăţenii europeni care călătoresc pe teritoriul
Uniunii pot obţine un card european de asigurări sociale de sănătate, emis
de către autorităţile naţionale, care facilitează acoperirea costurilor medicale
eventuale pe durata călătoriei.

II. Cum se pot bucura cetăţenii de drepturile lor

•

Europeanul nu este doar un consumator sau doar un
actor al vieţii economice şi sociale. El este un cetăţean al
Uniunii Europene şi, prin urmare, se bucură de anumite
drepturi politice. Conform Tratatului de la Maastricht,
fiecare cetăţean al Uniunii, indiferent de naţionalitate,
are dreptul să voteze şi să candideze atât la alegerile
locale din ţara în care îşi are reşedinţa, cât şi la alegerile
pentru Parlamentul European .

•

Aceste drepturi sunt o dovadă a apropierii Uniunii de
cetăţenii săi. Cetăţenia europeană este consfinţită prin
Tratat: „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are
naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia europeană
completează şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională”.

III. Drepturile fundamentale

• Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999, a contribuit la
consolidarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni. Acesta a
introdus o procedură de sancţionare a statelor membre care violează

drepturile fundamentale ale cetăţeanului. De asemenea, aria de aplicare a
principiului non-discriminării, limitată până atunci la naţionalitate, a fost
extinsă la sex, rasă, religie, vârstă şi orientare sexuală.

•

Angajamentul Uniunii Europene în favoarea
drepturilor cetăţenilor a fost subliniat în mod solemn
în anul 2000, la Nisa, prin proclamarea Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
Această Cartă a fost elaborată de către o Convenţie
formată din membri ai parlamentelor naţionale şi ai
Parlamentului European, reprezentanţi ai guvernelor
statelor membre şi un membru al Comisiei Europene.

Alcătuită din şase capitole — Demnitatea, Libertăţile,
Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetăţenilor,
Justiţia — Carta conţine 54 de articole care definesc
valorile fundamentale ale Uniunii, precum şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale
cetăţenilor europeni.

Primele articole se referă la demnitatea umană, dreptul la
viaţă, dreptul la „integritate a persoanei”, dreptul la
libertatea de exprimare şi de conştiinţă. Capitolul
Solidaritatea este inovator prin faptul că asociază
drepturile sociale şi economice după cum urmează:
•

dreptul la grevă;

•

dreptul lucrătorilor la informare şi consultare;

•

dreptul la concilierea vieţii de familie şi a vieţii
profesionale;

•

dreptul la asistenţă medicală, securitate socială şi
asistenţă socială pretutindeni pe teritoriul Uniunii.

Carta promovează, de asemenea, egalitatea între bărbaţi
şi femei şi proclamă dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, interzicerea practicilor de eugenie
şi de clonare umană în scopul reproducerii, dreptul la
protecţia mediului, drepturile copilului şi ale
persoanelor în vârstă şi dreptul la o bună
administrare.

IV. Europa: cultură şi educaţie

•

Sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la
aceeaşi colectivitate nu poate fi creat în mod
artificial. Doar o conştiinţă culturală comună poate

da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea
Europeană trebuie să-şi concentreze atenţia nu
numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, culturii şi drepturilor cetăţenilor.
•

În această privinţă, programele educaţionale şi de
formare ale UE au un rol important. Acestea
promovează programe de schimb care le permit
studenţilor să călătorească în străinătate, să
participe la activităţi şcolare transnaţionale, să
înveţe noi limbi etc. Organizarea şcolilor şi a
sistemelor de învăţământ, precum şi conţinutul
exact al programelor sunt încă decise la nivel
naţional sau local.

V. Ombudsmanul European şi dreptul la petiţie

•

Pentru a apropia Uniunea de cetăţenii săi, Tratatul de la Maastricht
a creat o nouă instituţie, Ombudsmanul European , cunoscută şi
sub denumirea de Mediator European. Acesta este desemnat de
Parlamentul European, iar durata mandatului său este egală cu cea
a Parlamentului. Rolul Ombudsmanului este de a investiga
plângerile privind administrarea defectuoasă din instituţiile şi
organismele Uniunii Europene. Orice cetăţean al Uniunii sau orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul într-un stat

membru al UE poate înainta o plângere către Ombudsman. Acesta
încearcă încheierea unui acord amiabil între reclamant şi instituţia
sau organismul european vizat.
•

Dreptul la petiţie către Parlamentul European de care beneficiază
orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un
alt factor important de apropiere a cetăţenilor de instituţiile
europene.

VI. Implicarea cetăţenilor

•

Ideea unei Europe a cetăţenilor este foarte nouă. Aceasta se va dezvolta prin
popularizarea şi multiplicarea simbolurilor unei identităţi europene comune. Există
deja paşaportul european, în uz din 1985, imnul european, „Oda bucuriei” compusă de
Beethoven şi steagul european, un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru.

Permisul de conducere european există în toate statele Uniunii din 1996. De asemenea,
a fost adoptat motto-ul european „Uniţi în diversitate”, iar 9 mai a fost desemnată Ziua
Europei.

•

Introducerea alegerilor directe pentru Parlamentul European în 1979 a contribuit la
sporirea legitimităţii democratice a integrării europene prin implicarea voinţei
populare. Caracterul democratic al UE ar putea fi consolidat prin sporirea rolului
Parlamentului, prin crearea unor adevărate partide politice europene, prin încurajarea
participării cetăţenilor la elaborarea politicilor europene prin intermediul organizaţiilor
non-guvernamentale şi a asociaţiilor de voluntariat.

•

Punerea în circulaţie a monedei unice, euro, în anul 2002, a avut, de asemenea, un
important impact psihologic. În prezent, mai mult de două treimi din cetăţenii Uniunii
îşi gestionează bugetul personal şi economiile în euro. Datorită monedei unice,
consumatorii au posibilitatea de a compara preţurile la bunuri şi servicii în diferite ţări
ale Uniunii. Eliminarea controalelor vamale în statele membre ale Uniunii care au
semnat Acordul Schengen (la care ar trebui să adere treptat toate statele UE) a creat
cetăţenilor europeni sentimentul că aparţin unui spaţiu unitar.

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”, afirma Jean Monnet în 1952.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la Uniunea Europeană şi implicarea cetăţenilor

în activităţile acesteia reprezintă marea provocare la care trebuie să facă faţă instituţiile
europene în prezent.

INSTITUŢIA PREFECTULUI – JUDEŢUL TULCEA, 2011
www.prefecturatulcea.ro
[email protected]

Sursa documentare: www.europa.eu

Video: Schuman - 60 de ani de pace în Europa

http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=DWgEcw6R7NQ