Transcript Aristide Briand

PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE
Aristide Briand
Aristide Briand s-a născut la Nantes (n.28 martie 1862–d.7 martie
1932)într-o familie burgheză înstărită. A studiat dreptul şi, la scurtă
vreme după obţinerea licenţei, a intrat în politică, alăturându-se celor mai
avansate mişcări ale vremii, scriind articole pentru ziarul anarhist Le
Peuple şi conducând o perioadă ziarul Lanterne . De aici a trecut la
ziarul Petite République, pe care l-a părăsit pentru a fonda, alături
de Jean Jaurès, ziarul L'Humanité.
În 1926 a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Europa unită
Europa unită prin consimţământul reciproc a fost gândită de-a lungul
secolelor, în diferite variante, de personalităţi ilustre, precursorii UE:
Dante, regele Podiebrand al Boemiei, Henric IV, abatele de Saint-Pierre,
Napoleon I şi Napoleon III, Giuseppe Mazzini, Victor Hugo, Paul Valer, R.
Coudenhove-Kalergi, Aristide Briand, şi creatorii integrării europene Jean
Monnet şi Robert Schuman, Charles de Gaulle, Jacques Delors, Altiero
Spinelli, Helmuth Kohl. O anumită concepţie de Europă unită prin
consimţământul reciproc devine azi o realitate vie prin integrarea
europeană postbelică, ce răspunde unor necesităţi concrete ale lumii
contemporane.
Proiectul Briand de Uniune Europeană
O transpunere în realitate a unei alte concepţii de Europă unită prin
consimţământul reciproc s-a încercat însă mai întâi în perioada interbelică,
prin Proiectul Briand de Uniune Europeană.
Personalitate politică de anvergură, premierul francez Aristide Briand a
acceptat preşedinţia de onoare a mişcării paneuropene conduse de contele
austriac Richard Coudenhove-Kalergi şi a ridicat ideea paneuropeană la
rang de politică de stat. Proiectul Briand de Uniune Europeană reprezintă
momentul în care, pentru prima dată în istorie, ideea de Europă unită prin
consimţământul reciproc a fost promovată, din sfera utopiilor
intelectuale, în sfera politicii guvernamentale şi a relaţiilor internaţionale.
Pentru prima dată în istorie, guvernul unei mai mari puteri a promovat
această idee în mod oficial pe scena internaţională, cerând tuturor
statelor europene să se pronunţe solemn asupra sa şi să construiască
împreună o Uniune Europeană.
Prin aceasta, Proiectul Briand a declanşat cea mai amplă dezbatere de până
atunci a ideii de Europă unită în toate ţările Europei, la nivelul guvernelor
şi parlamentelor, al partidelor politice şi presei, al elitelor politice şi
intelectuale, al societăţii în ansamblul ei.
Invitată să devină membru fondator al Uniunii Europene în anul 1930,
România şi-a asumat solemn această opţiune şi a acţionat efectiv pentru
realizarea sa.
Planul Briand a fost lansat mai întâi la Adunarea Societăţii Naţiunilor
din septembrie 1929. La 17 mai 1930, Franţa a remis oficial celorlalte 26
de state europene membre ale Ligii Naţiunilor, „Memorandumul guvernului
francez asupra organizării unui regim de uniune federală europeană“
(redactat în fapt de către Alexis Léger la 1 mai 1930), care dezvolta
ideile Proiectului Briand. Conceptele de „Uniune Europeană“, „Comunitate
Europeană“, „Piaţa Comună“, libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor,
serviciilor şi capitalurilor, „uniune politică“, „uniune economică“, problema
priorităţii politicului sau economicului - toate au fost lansate de Proiectul
Briand în 1930 şi au fost preluate în limbajul comunitar postbelic,
acoperind astăzi realităţi instituţionale.
Briand concepea „Uniunea Federală Europeană“ ca o organizaţie de
cooperare politică şi economică paneuropeană. Considerăm că instituţiile
Uniunii Federale Europene aveau caracter interguvernamental (nu
supranaţional), erau specifice pentru o uniune de state sau o confederaţie
de state (nu pentru o federaţie sau un stat federal) şi copiau întocmai
instituţiile Ligii Naţiunilor. Cele trei instituţii ale Uniunii Federale
Europene erau: „Conferinţa europeană“ (analoagă Adunării Generale a Ligii
Naţiunilor), „Comitetul european“ (analog Consiliului Ligii Naţiunilor) şi
Secretariatul (analog Secretariatului Ligii Naţiunilor). Capitala Uniunii
Federale Europene şi sediul tuturor instituţiilor sale trebuia să fie la
Geneva, ca şi sediul Ligii Naţiunilor. Subliniem că Briand proiecta o Uniune
Europeană de tip confederativ, cu caracter interguvernamental, nu
supranaţional.
Kîmpan Robert & Bonto Dan
cls. a IX-a
A
Profesor coordonator: Păcurar Loredana
Colegiul Tehnic “George Bariţiu” Baia Mare