Transcript Cursul II (varianta 2)

allergy
CURSUL 2
Rolul sistemului imun. Reacția de
hipersensibilitate de tip I
Prof. Univ. Dr. Carmen Panaitescu
2013
Obiective
I.
Rolul sistemului imun (background)
II. Reacția de hipersensibilitate de tip I
III. Expresia clinică a reacției de hipersensibilitate tip I
L. C.
I. Rolul sistemului imun (background)
• Sistemul imun = totalitatea organelor, celulelor, produşilor
celulari şi a proceselor biologice care asigură protecţia
împotriva infecţiilor şi a tumorilor
• Componente: imunitatea nespecifică (înnăscută) şi imunitatea
specifică (adaptativă)
3
Abbas, Immunology, 2009
1. Funcțiile sistemului imun
1. Apărarea împotriva agenţilor patogeni:
Bacterii
Distincția între
Paraziți
Virusuri
Fungi
• agenții patogeni  Răspuns imun
• agenții inofensivi  Toleranță
2. Distincția între antigene (Ag) self și non-self:
– Self = structuri proprii organismului
– Non-self = elemente străine organismului, inclusiv celule
infectate de agenți patogeni sau tumorale
3. Depistarea şi distrugerea celulelor tumorale
4. Rejetul grefei şi răspunsul grefă contra gazdă (GVHD)
4
Abbas, Immunology, 2009
2. Imunitatea nespecifică
• Prima linie de apărare a
organismelor eucariote
• Cuprinde celule şi mecanisme
care apără gazda de agenții
patogeni în mod nespecific 
Nu diferenţează între patogeni
• Componente:
– Bariere anatomice: pielea şi
mucoasele
• Roluri:
– Bariere fizice: t°C, pH
1. Inflamaţia = efectul acţiunii
– Sistem complement
conjugate a componentelor
– Enzime: lectine, lizozim
2. Activarea imunităţii specifice
– Celule fagocitare
3. Identificarea şi eliminarea Ag
non-self
– Interferon (IFN)
5
3. Imunitatea specifică (adaptativă)
• Doar la vertebrate
• Recunoaşte specific agenţii patogeni  Răspuns imun specific
primar și secundar → la fiecare nouă întâlnire cu acelaşi
patogen se produce un răspuns imun mai intens și mai rapid
• Mecanisme:
1. Imunitatea umorală:
În ambele cazuri este
– Faţă de agenţi extracelulari
necesar ajutorul limfocitelor T helper CD4
– Efectori: anticorpii (Ac) - produşi
(LTh), care recunosc
de limfocitele B (LB)
antigenele (Ag)
2. Imunitatea celulară:
prezentate de către
– Faţă de agenţi intracelulari
celulele prezentatoare
– Efectori: limfocite T citotoxice CD8
de antigen (CPA)
(LTc)
6
Abbas, Immunology, 2009
3. Imunitatea specifică (adaptativă)
Imunitate
umorală
Ag extracelulare
LB memorie
LB activat
LTh2
Imunitate
celulară
Proliferare +
diferențiere LB
activate
Sinteză Ac
specifici
Plasmocite
Activarea LTh după
prezentarea Ag
Activarea Macrofagelor
LTh (CD4) activat
Legare Ac-Ag
Macrofage
activate
LTh1
Proliferare + diferențiere LTc activate
LTc activat
CD8
7
Distrugerea
celulelor
infectate cu Ag
intracelulare
Celulele infectate cu Ag
intracelulare exprimă la
suprafață fragmente antigenice
www.niaid.nih.gov
3. Imunitatea specifică (adaptativă)
8
Activarea LTh (CD4)
Antigenul este
procesat
Antigen
Antigenul procesat
este expus impreuna
cu HLA clasa II
Macrofag
Recptorul LTh
recunoaste antigenul
procesat + HLA clasa II
HLA clasa II
Monokine
Celula prezentatoare de antigen
LTh in repaus
Limfokine
HLA clasa II
LTh activat
Antigen peptidic
Receptorul LT
CD4
LTh
9
National Cancer Institute, USA
Activarea LTc (CD8)
Antigen
Antigenul este procesat
Macrofag
Antigenul procesat
este expus impreuna
cu HLA clasa II
Receptorul LTh in repaus
recunoaste antigenul
procesat + HLA clasa II
HLA clasa II
Monokine
LTh in repaus
Limfokine
LTh activat
HLA clasa I
Antigen procesat si HLA clasa I
Celula infectata
Antigen (virus)
10
Antigen peptidic
CD8
LTc activata
LTc
Celula infectata
HLA clasa I
LTc se activeaza
Antigen procesat
(proteine virale)
Celula
moare
Receptorul LT
National Cancer Institute, USA
LTc
Activarea LB (CD3)
11
3.5. Imunoglobulinele
• IgD: pe suprafaţa LB naïve; au rol de
receptor de antigen pe suprafața LB
• IgM: pe suprafaţa LB naïve; au rol în IgD, IgG, IgE
faza precoce a răspunsului imun
umoral (înaintea IgG)
• IgG (1, 2, 3, 4): în cantitate mare în
IgA
circulaţie; au rol major în răspunsul
imun umoral
• IgE: cele mai importante în alergii +
rol în apărarea antiparazitară
• IgA: în mucoase (intestin, tract
respirator, tract urogenital) precum și
în secreţii (saliva, lacrimi, lapte) 
IgM
previn colonizarea locală cu patogeni
12
3.6. Imunoglobulinele E - IgE
• IgE<0,001% din totalul Ig
serice = 0,1-0,4 μg/ml
• Timp de înjumătățire = 3 zile
• IgE se leagă de suprafața
mastocitelor prin interacțiunea
cu receptorii FcεRI ai acestora
→ degranulare mastocitară →
reacție de hipersensibilitate de
tip imediat
• dacă se leagă de receptorii
FcεRII de pe monocite și
macrofage, mediază reacțiile
citotoxice față de paraziți
• concentrația serică  în boli
alergice și parazitare
13
4. Receptorii IgE
• FcεRI:
– Receptor de înaltă afinitate
– Structură tetramerică
– Lanţul FcεRIα se leagă de porţiunea Fc a lanţului greu al
IgE
– Cele două lanţuri FcεRIγ reprezintă proteine de
semnalizare (împreună cu protein tirozin kinaze)
– Lanţul FcεRIβ face legătura între aceste porţiuni
– Crosslinkarea imunoglobulinelor E fixate pe suprafaţa
celulelor efectoare fosforilarea tirozinei degranularea
mastocitelor, sinteza şi secreţia de mediatori lipidici şi de
citokine
Kuby, Immunology, 2006
14
4. Receptorii IgE
• FcεRII (CD23):
– Receptor de joasă afinitate
– Rol în reglarea intensităţii răspunsului alergic
– Pe suprafaţa: limfocitelor B, a macrofagelor activate, a
eozinofilelor, a celulelor dendritice foliculare, şi a
trombocitelor
Kuby, Immunology, 2006
15
• Răspunsul imun primar
– Apare la primul contact cu Ag
– Constă în generarea de:
a) Celule efectoare specifice:
→ LB (plasmocite) capabile
să producă Ac specifici
față de Ag
→ LTc activate, capabile să
distrugă celulele care
exprimă Ag
b) LB sau LTc de memorie
– Perioadă de latență pâna la
apariția reacției:  (→14 zile)
– Intensitatea răspunsului: 
16
Nivel seric Ac
5. Răspunsul imun primar și secundar
Răspuns
secundar
anti-A
Răspuns
primar
anti-B
Răspuns
primar
anti-A
Săptămâni
Răspunsul imun umoral
primar vs secundar
5. Răspunsul imun primar și secundar
Nivel seric Ac
• Răspunsul imun secundar
– Apare la un nou contact cu Ag
– Constă în activarea LB sau LTc
de memorie  activarea rapidă
și intensă a celulelor efectoare
specifice:
→ LB (plasmocite) produc
cantități mari de Ac specifici
→ LTc specifice, capabile să
distrugă rapid celulele care
exprimă Ag
– Perioadă de latență pâna la
apariția reacției: 
– Intensitatea răspunsului:
17
Răspuns
secundar
anti-A
Răspuns
primar
anti-B
Răspuns
primar
anti-A
Săptămâni
Răspunsul imun umoral
primar vs secundar
6. Proprietăţile imunităţii specifice
• Specificitate
• Diversitate: Repertoriu bogat de limfocite mature şi Ac –
specifici (pentru 107 Ag diferite)
• Memorie
• Distinge self-ul de non-self
• Capacitate de a recruta alte mecanisme de aparare
Imunitatea nespecifică
Imunitatea specifică
Răspunsul este independent de Ag
Răspunsul este dependent de Ag
Există un răspuns imediat maximal
Există perioadă de latență între
contactul cu Ag şi răspunsul maximal
Nu este Ag-specific
Este Ag-specific
Expunerea repetată nu duce la
formarea imunităţii de memorie
Expunerea repetată duce la formarea
imunităţii de memorie
18
7. Organele sistemului imunitar
• Intrauterin:
– Primele săptămâni: mezoderm
intraembrionar şi extraembrionar
(în sacul vitelin)
– La făt: ficat
– Începând cu S20: hematopoieză
exclusiv medulară
• Extrauterin:
– Organe limfoide primare: măduva
hematopoietică, timusul
– Organe limfoide secundare: splina,
ganglionii limfatici, MALT (mucoseassociated lymphoid tissue), SALT
(skin-ALT)
19
Roecken, Color Atlas of Allergic Diseases
8. Ţesutul limfoid asociat mucoaselor - MALT
• MALT este expus la o mare varietate de Ag, unele dintre ele
patogene, iar altele implicate în alergii
• Tipuri: BALT (bronşic), NALT (nazal), GALT (gastro-intestinal)
20
Kiyono 2004, Nature Reviews Immunology
Obiective
I.
Rolul sistemului imun
II. Reacția de hipersensibilitate de tip I
III. Expresia clinică a reacției de hipersensibilitate tip I
L. C.
II. Reacţia de hipersensibilitate de tip I
• Reacțiile de hipersensibilitate = răspuns imun exagerat şi/sau
inadecvat pe care îl generează sistemul imunitar, la contactul
cu diferite Ag
• Apar doar după ce organismul-gazdă a fost sensibilizat în
prealabil, în urma unui prim contact cu antigenul
• Rezultatul acţiunii imunităţii specifice umorale sau mediate
celular
• Clasificare în funcţie de:
– Mecanismul imunologic implicat
– Moleculele şi celulele participante
– Momentul apariţiei simptomelor
22
Clasificare Gell-Coombs - tipuri de HS (anii 60)
• Reacții mediate de imunitatea umorală:
1. Hipersensibilitatea de tip I (imediată) sau
anafilactică
– mediată prin Ac de tip IgE
2. Hipersensibilitatea de tip II sau citotoxică
– datorată prezentării anormale de Ag pe
membranele celulelor neprezentatoare de Ag
– mediată prin Ac de tip IgM și IgG, care distrug
celulele țintă
3. Hipersensibilitatea de tip III sau prin
complexe imune
– caracterizată prin hiperproducție de complexe
imune Ag-Ac circulante (CIC) sau tisulare
• Reacții mediate de imunitatea celulară:
4. Hipersensibilitatea de tip IV sau întârziată
– mediată prin limfocite T cu producere de leziuni
tisulare importante
23
Philip George
Houthem Gell,
1914 - 2001
Robert Royston
Amos
(Robin) Coombs,
1921 - 2006
Clasificarea Gell-Coombs
24
Reacția de hipersensibilitate de tip I
• Debut rapid – câteva minute de la contactul cu alergenul
(inhalator, alimentar, medicamentos)
• Apare la persoane cu predispoziţie genetică - teren atopic
• Necesită cel puțin un contact sensibilizant anterior cu alergenul
→ răspuns imun primar
• Contactele ulterioare cu alergenul sensibilizant → răspuns
imun secundar - desfășurat în două etape:
– faza precoce
– faza tardivă
• Mediată prin Ac de tip IgE sintetizați în exces
• Celulele efectoare: mastocitele, bazofilele, eozinofilele
• Implicată în patogenia rinitei alergice, astmului bronșic,
dermatitei atopice, șocului anafilactic
25
Crosslinkarea IgE
Primul contact cu alergenul
IgE specifice produse difuzează în întregul organism, venind în
contact cu mastocite sau cu bazofile
IgE se leagă de FcεRI membranari, fără efect imediat
Mastocitele sunt „sensibilizate” pentru o nouă întâlnire cu alergenul
Al doilea contact cu alergenul
Alergenul se leagă de două sau mai multe IgE de pe suprafaţa
mastocitelor = crosslinkare
Degranularea mastocitelor
26
Răspunsul alergic - schema generală
(a)
27
(b)
(c)
Singh 2008, Trends in Plant Science
1. Răspunsul alergic primar: (a) prezentarea Ag
Adaptat după Galli S.J., Nature 454, 445-454 (2008)
1. Alergenul traversează bariera epitelială  preluare+procesare
a fragmentelor alergenice de către celulele dendritice (CD)
2. Activarea LTh naive prin recunoașterea complexului Ag-MHC
clasa II de pe suprafața CD  LTh2 activate
3. LTh2 activate   sinteza IL4/IL13
28
1. Răspunsul alergic primar: (b) sinteza IgE +
sensibilizarea mastocite
Adaptat după Galli S.J., Nature 454, 445-454 (2008)
4. LTh2 stimulează LB cu orientarea izotipului spre sinteza IgE
5. IgE difuzează local  la nivelul tisular IgE se leagă de
receptorii specifici de înaltă afinitate pentru IgE (FcεRI) de pe
mastocite → Sensibilizarea mastocitelor, pentru a răspunde
la o nouă expunere la alergen
29
2. Răspunsul alergic secundar (c): faza precoce
Adaptat după Galli S.J., Nature
454, 445-454 (2008)
30
• Debut: la 10 min după reexpunerea la alergene
• Nivel maxim: la 30 min
• Durează 1-3 h
2. Răspunsul alergic secundar (c): faza precoce
• Alergenele străbat
bariera epitelială
• Legarea alergenelor de
complexele IgE-FcεRI
pe suprafața membranei
mastocitelor (mc)
↓
• Determină activare +
degranulare mastocite
↓
Eliberare de mediatori
preformați și de novo
Adaptat după Galli S.J., Nature
454, 445-454 (2008)
↓
• Efecte: contracție mușchi neted, vasodilatație, crește permeabilitatea vasculare, hipotensiune, secreție de mucus, prurit
31
3. Răspunsul alergic secundar (c): faza tardivă
Adaptat după Galli S.J., Nature
454, 445-454 (2008)
• Debut: la câteva ore de la contactul cu alergenul (2-8 ore)
• Amplifică răspunsul inflamator precoce
32
3. Răspunsul alergic secundar (c): faza tardivă
• Cauza: acțiunea factorilor
chemotactici și a mediatorilor inflamatori: IL-4, IL-5,
IL-13, TNF-α
• Efect: infiltrat inflamator cu
LTh2, eozinofile, neutrofile,
bazofile și monocite →
perpetuarea răspunsului
inflamator și producerea de
leziuni tisulare
• elastaza neutrofilică →
degradare colagen tip III
• proteina bazică eozinofilică→lezare celule epiteliale
33
Adaptat după Galli S.J., Nature 454, 445-454 (2008)
Răspunsul imediat şi răspunsul tardiv (c)
Răspuns imediat
Histamina – vasodilataţie
PGD2 – bronhoconstricţie
LTC4 – secreţie de mucus
Răspuns tardiv
IL-4, TNF-α LTC4 – 
adeziune endotelială
PAF, IL-5, ECF – migrare
leucocitară
IL-4, IL-5 – activare
leucocitară
infiltrat inflamator celular
34
Kuby, Immunology, 2006
Răspunsul imediat şi răspunsul tardiv (c)
• În răspunsul imediat, după eliberarea mediatorilor
preformaţi, mastocitele trec printr-un proces de refacere a
mediatorilor pentru un nou răspuns, care poate dura mai
multe zile sau săptămâni  este necesar un sistem de
rezervă = răspunsul tardiv:
– Apare la 6-8 ore de la contactul cu alergenul
– Amplifică răspunsul inflamator imediat
– La nivel cutanat: reacţia imediată de tip wheal and flare
(intensitate maximă la 15 min de la contactul cu alergenul,
dispare în ~60 de minute) se transformă după 6-8 ore în
reacţie de tip tardiv: infiltrat inflamator celular (Ne, L,
Eo) atras de diferite IL (IL-1, IL-4, IL-6)
– La nivel nazal: infiltrat celular constituit din Ne, Eo, Mo,
depuneri de fibrină
35
Consecinţele răspunsului alergic la nivel bronşic
36
Kuby, Immunology, 2006
4. Inflamația alergică cronică
• Se dezvoltă prin expunere
repetitivă/persistentă la
alergene
• Se caracterizează prin:
‒ acumularea tisulară de
eozinofile, bazofile,
neutrofile, monocite,
LTh2
‒ creșterea numărului de
mastocite în țesuturi →
expresie crescută de
FcεRI, care leagă IgE
‒ Interacțiuni complexe
între celulele recrutate,
rezidente și structurale
37
Adaptat după Galli S.J., Nature 454, 445-454 (2008)
4. Inflamația alergică cronică
• Inflamația alergică
cronică → lezare epitelială, exacerbată de expunerea la patogeni și factori de mediu → Activare
răspunsului reparator:
1.îngroșarea peretelui căilor
respiratorii
2.depunerii de proteine în
matricea extracelulară
(fibronectină, colagen
I,III,V)
3.hiperplazia celulelor
mucoase →  producției
de mucus
38
Adaptat după Galli S.J., Nature 454, 445-454 (2008)
Implicarea mastocitelor în răspunsul alergic tardiv
39
Kuby, Immunology, 2006
Implicarea macrofagelor în răspunsul tardiv
40
Kuby, Immunology, 2006
Implicarea eozinofilelor în răspunsul tardiv
• Secretă mediatori care produc liză celulară
• În astm se găsesc numeroase Eo activate în sânge, spută,
lichidul de lavaj bronhoalveolar, biopsiile de mucoasă
bronşică
• Prezenţa Eo e direct proporţională cu HRB şi severitatea bolii
41
Kuby, Immunology, 2006
Consecinţele inflamației alergice cronice
• Lezarea epiteliului: celulele columnare se detaşează de cele
bazale prin clivarea desmozomilor şi a joncţiunilor strânse
• Îngroşarea aparentă a membranei bazale prin depozitarea de
colagen în lamina reticularis (submembranar)
• Hiperplazia şi activarea miofibroblaştilor
• Dilatarea şi hiperpermeabilizarea vaselor
• Obstrucţia mucoasă a căilor aeriene: mucus, proteine
plasmatice, celule epiteliale, celule inflamatorii
42
5. Mediatorii mastocitari ai reacției alergice
1. Mediatori primari
 Mediatori preformați
• Histamina
• Serotonina
• Factori chemotactici pentru
eozinofile (ECF-A) și neutrofile
(NCF-A)
 Mediatori derivați din
matricea granulelor
• Proteaze
• Hidrolaze
• Proteoglicani
• Peroxidaze
• Factori inflamatori ai anafilaxiei
Adaptat după http://medicinembbs.blogspot.com/2011/02/hypersensitivity-reactions.html
43
5. Mediatorii mastocitari ai reacției alergice
2.

•
•
•
•
•
•

•
•
Mediatori secundari
Mediatori sintetizați de novo
Leucotriene(LTB4, C4, D4, E4)
Prostaglandine (PGD2)
Tromboxani
PAF
Metaboliți toxici ai oxigenului
Bradikinină
Citokine
Interleukine: IL-3, IL-4, IL-5,
IL-6, IL-11
Proinflamatoare și activatoare:
TNF-α, IL-1β, endotelina-1
Adaptat după http://medicinembbs.blogspot.com/2011/02/hypersensitivity-reactions.html
44
Mediatorii mastocitari
• Efecte asupra:
– Vaselor
– Musculaturii netede
– Celulelor: eozinofile, neutrofile, monocite, limfocite T,
trombocite
45
Primari (preformaţi)
Secundari (de novo)
• Histamina
• Proteaze
• Heparină
• Factorul chemotactic pentru
eozinofile (ECF-A)
• Factorul chemotactic pentru
neutrofile (NCF-A)
• Leucotriene
• Prostaglandine
• Bradikinină
• Citokine
Efectele histaminei
Receptorii H1
Receptorii H2
Receptorii H3 Receptorii H4
Piele
Musculatură netedă
Endoteliu
SNC
Celule parietale gastrice
Musculatura vasculară
SNC
Uter
Inimă
Mastocite şi bazofile
SNC
SNP (mai
puţin)
Măduva
hematogenă
Bronhoconstricţie
Contracţie intestinală
Creşterea permeabilităţii
vasculare
Vasoconstricţie
pulmonară
Creşterea secreţiei de
mucozităţi nazale
Dilatarea musculaturii
respiratorii
Producere crescută de
mucus pe căile
respiratorii
Stimularea secreţiei
gastrice
Activarea limfocitelor Ts
Inhibarea degranulării
bazofilelor şi a
mastocitelor cutanate
Inhibarea
sintezei
histaminei la
nivelul SNC
Chemotaxie
46
Leucotrienele şi prostaglandinele
• Mediatori secundari
• Metabolizarea acidului arahidonic → acţiune târzie
47
Leucotrienele
Prostaglandinele
• Răspuns de tip wheal and flare
• Activare endotelială
• Edem dermic
• Scăderea debitelor cardiace
• Bronhoconstricţie
• Creşterea producţiei de mucus
• Remodelarea căilor respiratorii
• Inducerea hiperreactivităţii
bronşice
• Vasodilataţie
• Constricţie pulmonară
• Constricţie intestinală
• Flushing şi hipotensiune in
mastocitoză
•Inhibarea agregării plachetare in
vitro
Citokinele
• Efecte locale
• Reglare a diferenţierii mastocitelor
• Alte acţiuni:
Proinflamatorii
Sinteza IgE
IL-1
IL-6
TNF-α
IL-4
IL-13
Remodelarea căilor
respiratorii
Stimularea creşterii,
longevităţii,
localizării, activării
eozinofilelor
IL-9
48
IL-3
IL-5
GM-CSF
Obiective
I.
Rolul sistemului imun
II. Reacția de hipersensibilitate de tip I
III. Expresia clinică a reacției de hipersensibilitate tip I
L. C.
III. Expresia clinică a reacției de hipersensibilitate
tip I
• Rinita alergică
‒ alergenii inhalatorii  eliberarea histaminei şi a altor
mediatori din mastocitele sensibilizate ale mucoasei nazale
şi conjunctivale  vasodilataţie locală,  permeabilității
capilare  exudat conjuctival şi nazal apos, strănut, tuse
‒ unele particule din aer (clor, detergenţi), care în mod normal
sunt tolerate, pot agrava simptomele prin iritaţia produsă
• Astmul bronşic alergic
– faza precoce: în primele minute după contactul cu alergenul
 eliberare de histamină, leucotriene, prostaglandine 
bronhoconstricţie, edemul mucoasei, secreţia de mucus
– faza tardivă: după mai multe ore  eliberare de citokine 
continuă inflamaţia bronşică
50
IV. Expresia clinică a reacției de hipersensibilitate
tip I
• Alergiile alimentare
‒ reacţie la alergene ingerate cu mecanism imunologic diferit
de intoleranţele alimentare, reacţiile farmacologice sau
reacţiile toxice
‒ degranularea mastocitelor din tractul gastrointestinal 
contracţia musculaturii netede intestinale, vasodilataţie 
vărsături, crampe abdominale şi diaree
‒ creşterea permeabilității mucoasei  pătrundere alergene în
torentul circulator  crize de astm, rinoree, urticarie
• Dermatita atopică
‒ boală inflamatorie cutanată asociată, de obicei, cu atopia
‒ factori determinanți: substanţe iritante, alergeni alimentari şi
de mediu  eritem, prurit
‒ dezechilibru al sistemului imunitar → producţia de LTh2
51
IV. Expresia clinică a reacției de hipersensibilitate
tip I
• Șocul anafilactic
‒ reacţie sistemică severă, cu potenţial letal foarte ridicat
‒ se dezvoltă la câteva minute după contactul cu un alergen
ingerat, inhalat sau injectat
‒ eliberarea mediatorilor mastocitari determină:
 vasodilataţie sistemică cu hipotensiune severă
 edem al mucoasei bronşice cu bronhoconstricţie şi
dispnee severă
 edem al căilor respiratorii superioare (faringe, laringe,
trahee)
  permeabilității capilarelor periferice  extravazarea
plasmei, hipovolemie, hemoconcentraţie
  ţesuturi hipoxice, acidotice
52
Take home messages
1. Alergiile:
– Răspuns nedorit al sistemului imunitar, față de Ag nepatogene
– Hipersensibilitate imun-mediată de tip I
– Activarea excesivă a mastocitelor şi a bazofilelor de către IgE
duce la eliberarea mediatorilor din acestea, care produc un
răspuns inflamator de tip alergic în care sunt implicate diferite
citokine, celule, şi mecanisme
2. Răspuns alergic imediat:
– Apare în primele minute după contactul cu alergenul
– Declanşat de către mastocite, prin eliberarea mediatorilor
preformaţi (cel mai important mediator – histamina)
3. Răspuns alergic tardiv:
– Apare la mai multe ore de la contactul cu alergenul
– Apare prin acţiunea mediatorilor de novo şi a celulelor
proinflamatorii  inflamație locală
53
54