Transcript Profilaxie stres

REPERE PRIVIND
PROFILAXIA STRESULUI
ÎN INSTITUŢIILE DIN DOMENIUL
ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE
SPECIFICUL ACTIVITĂŢII ÎN DOMENIUL ORDINII ŞI SIGURANŢEI
PUBLICE
Caracteristicile activităţii
 Expunere frecventă la factori de risc
fizic şi psihic
 Confruntare frecventă cu situaţii de
suferinţă umană
 Conflict, ambiguitate de rol
 Confruntarea frecventă cu situaţii
neprevăzute
 Imposibilitatea planificării uniforme
a activităţii
 Program de lucru în schimburi
 Imposibilitatea de a soluţiona unele
probleme de muncă, ce determină
adeseori sentimente de inutilitate
 Absenţa frecventă a feed-back-ului
acţiunilor întreprinse




Ocupaţiile din domeniul ordinii şi
siguranţei publice se pot constitui într-o
importantă sursă de stres psihic, factorii
favorizanţi grupându-se şi potenţându-se
reciproc, după următorii parametri:
specificul
profesiei,
prezent
prin
dificultatea sarcinilor şi exigenţele de
performanţă
condiţiile
de
ambient
profesional
(zgomot, poluare, aglomeraţie etc.)
caracteristicile relaţionării interpersonale
condiţiile determinate de caracterul
special al activităţii, constând în
suprasolicitare intensă, neînsoţite de
măsuri de recuperare adecvate
STRESUL OCUPAŢIONAL




Stresul ocupaţional
accentuează permanent
discrepanţa dintre zestrea
adaptativă a individului şi
exigenţele crescânde ale
mediului psihosocial, prin:
diminuarea capacităţii de
răspuns
bazat
pe
funcţionalitatea
proceselor
cognitive,
accentuat
de
bombardamentul
informaţional şi dublat de
viteza schimbării sociale,
specifice progresului tehnicoştiinţific suprasolicitant
estomparea
voluntară
a
reactivităţii emoţionale, prin
apariţia multiplelor restricţii
normative
deplasarea
accentului
în
cadrul sferei motivaţionale
către satisfacerea prioritară a
trebuinţelor superioare de
stimă, prestigiu, securitate
etc., în defavoarea celor
biologice
rezonanţa afectivă negativă,
generată atât de eşecul
adaptativ,
cât
şi
de
nesatisfacerea motivaţiilor de
afirmare şi/sau afiliere
Se consideră că stresul devine
distres atunci când:
 este prelungit sau frecvent
 refacerea
necesară după
expunerea la stres este
mereu amânată
Semne şi simptome ale stresului la nivel
individual
 comportamental
– izolare socială,
conflicte în familie, nelinişte, apetit
scăzut sau exagerat atât în plan
alimentar cât şi în plan sexual, insomnii,
consum exagerat de alcool, cafea, ţigări,
dificultăţi în vorbire
 corporal - dureri de cap, ameţeli, stare de
vomă, transpiraţii excesive, tahicardie,
palpitaţii,
stare
de
oboseală,
hipertensiune, dificultăţi
respiratorii,
tensiune
musculară,
contracţii
musculare, constipaţie sau diaree,
creştere sau pierdere rapidă în greutate
 emoţional - iritabilitate, supărare, stări
depresive, anxietate, pierderea încrederii
în sine şi în ceilalţi, scăderea
satisfacţiilor, lipsa de entuziasm şi
motivaţie, umor nejustificat
 mental – gândire neclară şi o focalizare a
ei pe termen scurt, dificultăţi în luarea
deciziilor, greşeli nejustificate, lisa
memoriei, capacitatea de concentrare
deficitară
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă
a doua problemă de sănătate legată de activitatea
profesională, după afecţiunile strict medicale.
Acesta afectează aproximativ 28% dintre angajaţi,
adică peste 40 milioane de indivizi. Împreună cu
costurile de sănătate, costurile totale anuale
datorate stresului profesional sunt estimate la circa
20 de miliarde Euro pentru ţările U.E., fără a
adăuga pierderile de productivitate.
Indicatori de stres în cadrul
organizaţiei
 niveluri ridicate de îmbolnăvire şi
absenteism
 scăderea productivităţii şi incapacitatea
de atingere a obiectivelor impuse
 creşterea ratei accidentelor şi a celei
de eroare în muncă
 număr crescut de conflicte interne între
angajaţi
 rată exagerată a fluctuaţiei de personal
ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ ÎN INSTITUŢIILE DIN DOMENIUL
ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE
Asistenţa psihologică reprezintă un ansamblu de
programe şi măsuri specifice, concepute în mod unitar,
menite să asigure capacitatea de funcţionare optimă a
individului din punct de vedere al parametrilor psihici.
În MIRA aceasta se acordă în situaţia în care se
ridică probleme ce ţin de caracteristicile de personalitate,
de prevenirea sau de rezolvarea unor situaţii stresante şi
înlăturarea consecinţelor acestora, de deciziile ce
trebuiesc luate în carieră, în funcţie de potenţialul
aptitudinal sau de anumite dominante ale personalităţii
angajatului.




Obiectivele strategice ale asistenţei psihologice
decurg din prevederile legislative în vigoare,
referitoare la:
armonizarea cu legislaţia şi politica Uniunii Europene
în domeniu
promovarea, apărarea sănătăţii mintale şi prevenirea
îmbolnăvirilor psihice
identificarea riscurilor profesionale, din punct de
vedere psihologic, şi semnalarea unor eventuale
influenţe negative ale acestora asupra personalului
stabilirea măsurilor corespunzătoare de asigurare a
condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă, pentru a
menţine capacitatea de muncă şi starea de sănătate
la un nivel optim, pe toată durata vieţii profesionale
Modalităţi de realizare
 Profilactică – ce presupune derularea unor
programe menite să îi asigure individului
capacitatea de a face faţă mediului bio–psihosocial, prin identificarea timpurie a eventualelor
vulnerabilităţi psihice şi dezvoltarea mecanismelor
de adaptare
 Primară – prin care se asigură atât identificarea
eventualelor probleme de natură psihologică,
evaluarea şi ierarhizarea lor, cât şi proiectarea şi
derularea programelor de suport psihologic
 Recuperatorie
(terapeutică) – ce vizează
modalităţi de vindecare, pe calea intervenţiei
psihologice, a unor manifestări indezirabile sau boli
psihice şi/sau soluţionarea unor probleme de
natură psihosocială
REŢEAUA DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ
A MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI
ADMINISTRATIVE
CENTRUL DE
PSIHOSOCIOLOGIE
COMPARTIMENTELE DE
PSIHOLOGIE
PSIHOLOGII DE UNITATE
LEGISLAŢIE
Hotărâri ale Guvernului
Legi




Legea nr. 213/2004 privind exercitarea
profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică,
înfiinţarea,
organizarea
şi
funcţionarea Colegiului Psihologilor din
România
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii
în muncă
Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului
Legea nr. 487/2002 privind sănătatea
mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări
psihice




Hotărârea Guvernului nr. 788/2005 privind
normele metodologice de aplicare a Legii nr.
213/2004
Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind
condiţiile de acordare în mod gratuit a
asistenţei medicale şi psihologice, a
medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti
Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind
supravegherea sănătăţii lucrătorilor
Hotărârea Guvernului nr. 30/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative
Hotărâri ale Colegiului Psihologilor din România



Codul deontologic al profesiei de psiholog
Codul de procedură disciplinară
Hotărârea Comitetului Director al CPR nr. 1 din 10.03.2006 privind constituirea, declararea,
înregistrarea şi funcţionarea cabinetelor individuale, cabinetelor asociate, societăţilor civile
profesionale de psihologie, precum şi exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică în sectorul public sau privat, în regim salarial
MANAGEMENTUL STRESULUI
Stresul este răspunsul nespecific al organismului la
solicitările externe (Selye, 1950 )
Rezistenţa la stres
Fazele stresului
• Reacţia de alarmă - cuprinde o fază de şoc (prin
depresia sistemului nervos, hipotensiune, hipotermie
etc.) cu o tulburare sistemică bruscă, urmată de
contraşoc (fenomene de apărare etc.)
• Stadiul de rezistenţă - cuprinde ansamblul reacţiilor
provocate de expunerea prelungită la situaţii pentru
care individul dispune de mijloace de adaptare, în
care capacitatea de rezistenţă creşte peste medie
• Stadiul de epuizare, care intervine atunci când
adaptarea nu mai poate fi menţinută. Mecanismele
de apărare devin ineficiente şi intervine prăbuşirea
Reacţia de alarmă
Stadiul de rezistenţă
Stadiul de epuizare
Timp
Fig. 1 Sindromul general de adaptare (Selye)
Managementul stresului se referă la acele acţiuni
care au o structură formalizată şi sunt
implementate cu scopul de a preveni şi reduce
stresul angajaţilor (Palmer, Dryden, 1994)
Tipuri de programe de management al stresului
 orientate către problemele specifice şi acute cu
care se confrunta organizaţia
 cu caracter general, promovate de echipe de
proiect din cadrul organizaţiei sau de centre
specializate
Utilitatea programelor de management al stresului
 oferă o modalitate specializată şi confidenţială de a
trata şi reduce stresul personalului şi al membrilor
de familie
 îmbunătăţesc abilităţile angajaţilor de a face faţă
evenimentelor negative de viaţă
 cresc eficienţa şi eficacitatea personalului şi
implicit a instituţiei
 reduc numărul accidentelor de muncă
 reduc plângerile opiniei publice referitoare la
comportamentele
necorespunzătoare
ale
angajaţilor
 reduc
centrarea mass-mediei pe aspectele
negative legate de activitatea instituţiei
 îmbunătăţesc calitatea vieţii personalului şi a
familiei acestuia
PROFILAXIA STRESULUI
I. Identificarea surselor de stres
II. Stabilirea potenţialelor victime ale stresului
Factorii de risc care trebuiesc identificaţi sunt următorii:
 cultura organizaţională – cu referire la modul de abordare a
problemei stresului în muncă
 solicitările specifice locului de muncă - tipul sarcinii de muncă şi
expunerea la riscuri fizice sau psihice din mediul de muncă
 controlul asupra activităţii – cât de mult pot influenţa angajaţii
modul în care realizează propria lor activitate
 relaţiile de muncă – pe verticală şi orizontală, dar în special relaţiile
şefi-subordonaţi (intimidările şi hărţuirea la locul de muncă)
 schimbările organizaţionale – modul cum sunt gestionate şi aduse
la cunoştinţa angajaţilor schimbările organizaţionale
 rolul – înţelegerea rolului în cadrul organizaţiei de către fiecare
angajat
 susţinerea sau sprijinul - din partea colegilor şi a managerilor
 instruirea – în scopul oferirii cunoştinţelor şi formării deprinderilor
practice necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă
 factorii individuali – luarea în considerare a diferenţelor
interindividuale
Factorii prezentaţi în continuare ajută la stabilirea persoanelor sau
categoriilor de personal care sunt expuse în mod excesiv riscului la
stres.
 La nivel organizaţional – se urmăresc categoriile de personal
care sunt supuse frecvent surselor de stres, în funcţie de specificul
locului de muncă. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt:
- Manifestările
organizaţionale:
absenteismul
şi
fluctuaţia
personalului, nerespectarea programului de lucru, problemele de
disciplină, manifestările agresive, izolarea socială.
- Consecinţele vizibile: reducerea performanţelor, a calităţii serviciilor
accidentele de muncă, procesele decizionale deficitare, erorile.
- Costurile: creşterea cheltuielilor pentru îngrijiri medicale prin
solicitarea excesivă a serviciilor de sănătate.
 La nivel individual – se au în vedere indivizii care prezintă
caracteristici ale personalităţii ce diminuează rezistenţa la stres.
Principalele semne şi simptome ce trebuiesc urmărite sunt:
- Comportamental: fumatul excesiv, consumul abuziv de alcool sau
droguri, violenţa verbală, izolarea socială.
- Corporal: durerile frecvente şi aparent nemotivate de cap,
ameţelile, transpiraţiile excesive, tahicardia, hipertensiunea,
palpitaţiile, creşterea sau pierderea rapidă în greutate.
- Emoţional: iritabilitatea, supărarea, pierderea încrederii în sine,
lipsa de entuziasm şi motivaţie.
- Mental: neclaritatea gândirii, dificultate în luarea deciziilor,
deficienţele memoriei, incapacitatea de concentrare a atenţiei etc.
III. Evaluarea situaţiei existente în prezent
În acest stadiu, pentru fiecare dintre factorii menţionaţi în prima etapă,
trebuiesc formulate şi fundamentate răspunsuri la următoarele întrebări:
 Ce acţiuni au fost întreprinse până în prezent?
 Care a fost eficienţa acestora?
 Aceste acţiuni sunt suficiente?
 Ce măsuri suplimentare trebuiesc întreprinse?
V. Implementarea măsurilor de prevenire a stresului
În procesul de implementare a măsurilor de profilaxie se are în vedere
principiul gradualităţii, astfel încât schimbările propuse să nu devină noi
surse generatoare de stres.
IV. Proiectarea strategiei de profilaxie
Proiectarea strategiei propriu-zise presupune, în urma analizei atente a
datelor furnizate de
etapa anterioară, stabilirea măsurilor care
trebuiesc întreprinse în viitor, în vederea prevenirii/reducerii stresului.
Măsurile propuse vor fi individualizate pe categorii de personal. În
îndeplinirea lor, responsabilităţile urmează să fie împărţite între
psiholog, conducerea instituţiei şi, nu în ultimul rând, angajaţi.
Termenele de realizare a obiectivelor punctuale trebuiesc stabilite în
mod realist, astfel încât să nu afecteze procesul muncii.
VI. Evaluarea impactului măsurilor adoptate
O bună practică constă în înregistrarea principalelor rezultate ale
programului şi în informarea angajaţilor. Această înregistrare ajută la
monitorizarea progreselor principalilor indicatori stabiliţi anterior.
VII. Reevaluarea periodică a programului (monitorizarea)
Reexaminarea rezultatelor programului trebuie realizată periodic sau
atunci când survin schimbări importante la locul de muncă.
PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL ORGANIZAŢIONAL
Prevenirea stresului de către organizaţie
 definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad
maxim de exercitare a competenţelor şi discernământului
propriu de către deţinătorul postului, incorporând sarcini
suficient de variate şi de dificile pentru a-i menţine interesul
treaz
 conceperea activităţii astfel încât deţinătorul postului să aibă
un anumit grad de responsabilitate, oferindu-i-se suficientă
autoritate şi permiţându-i-se să ia parte la deciziile care îi
influenţează activitatea
 încurajarea
cadrelor superioare în a adopta stiluri
participative de conducere
 încurajarea spiritului de echipă
 încurajarea comunicării între departamente/ sectoare, atât pe
orizontală, cât şi pe verticală, de-a lungul lanţului ierarhic
managerial, precum şi asigurarea unui feed-back constructiv
către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de
personal etc.)
 delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel
al organizaţiei oamenii să poată lua parte la deciziile care le
inf1uenţează munca şi posibilităţile de promovare
 dezvoltarea unei culturi organizaţionale în care atitudinea faţă
de angajaţi este una pozitivă
Măsuri de reducere a stresului
 reducerea numărului de schimbări impuse fiecărui individ sau
fiecărei echipe de muncă
 limitarea complexităţii procedurale şi de altă natură în
executarea sarcinilor
 asigurarea posibilităţii ca angajaţii să-şi poată exprima
opiniile în faţa cuiva – şefi, colegi, psihologi
 asigurarea de facilităţi sociale şi sportive
 asigurarea de facilităţi materiale şi financiare
Strategii organizaţionale
 Tehnici de dezvoltare a resurselor - bazate pe
ideea sprijinirii angajaţilor, astfel încât aceştia
să descopere noi modalităţi de a face faţă
evenimentelor: suportul social (Tomz, 1998) şi
managementul timpului (Bonoma, Slevin,
1978)
 Tehnici de planificare a muncii - centrate pe
modificările care se pot realiza asupra muncii
şi a modului de realizare a acesteia, vizând
managementul carierei şi planificarea acesteia
(Hall, 1986)
 Tehnici de analiză şi clarificare a rolului - ce
pornesc de la premisa că cele mai bune
informaţii despre activitate le poate oferi cel
care desfăşoară respectiva activitate şi
presupun purtarea unor discuţii cu acesta
referitoare la expectaţiile pe care le are faţă de
comportamentul şefului (Sauter, 1990)
 Tehnici de centrare pe activităţile de muncă –
ce se referă la acţiunile care se pot realiza
asupra activităţii (Jackson, 1984), astfel încât
să
se
schimbe
anumite
proceduri
(reorganizarea muncii), să se sporească
motivaţia intrinsecă şi gradul de interes al
acesteia (îmbogăţirea muncii)
 Tehnici de optimizare a relaţiilor interpersonale
– bazate pe rolul deosebit al sprijinului
reciproc între colegi în combaterea stresului
(Wells, 1984)
 Tehnici
de
modificare
a
procedurilor
organizaţionale - vizează descentralizarea
(Wall, Clegg, 1981) şi implicarea angajaţilor în
procesul de luare a deciziilor (Jackson, 1983)
PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL INDIVIDUAL
PRIN PROGRAMUL DE PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ
Pregătirea psihologică a personalului este una
dintre modalităţile de realizare a profilaxiei stresului şi
se concretizează în activităţi de ordin teoretic şi
practic.
Pregătirea teoretică cuprinde probleme referitoare
la:
 riscurile psihologice ale misiunilor
 influenţa elementelor de mediu asupra psihicului
uman
 calităţile şi stările psihice favorabile desfăşurării
eficiente a acţiunilor
 tablourile simptomatologice specifice celor mai
frecvente disfuncţionalităţi psihice, în vederea
recunoaşterii acestora
 metode, procedee şi tehnici de gestionare a
stresului
Prin pregătirea teoretică se asigură:
 explicarea
fundamentelor
psiho-sociale
ale
comportamentului în misiune
 identificarea celor mai frecvenţi factori stresori ce
afectează rezistenţa şi stabilitatea psihică şi
descrierea posibilelor reacţii ale organismului la
aceştia
 însuşirea aspectelor teoretice privind tehnicile de
autocontrol şi autorelaxare, precum şi a principiilor
şi modalităţilor de eficientizare a comportamentului
individual şi colectiv
Pregătirea practică se realizează prin antrenament
psihologic.
Antrenamentul psihologic reprezintă o strategie de
exersare sistematică a conduitei, care amplifică valoarea
adaptativă a reacţiilor la stres. El pleacă de la
potenţialităţile naturale de adaptare şi ajunge la
potenţarea lor prin învăţarea unor modalităţi de
mobilizare şi investire corectă a resurselor de răspuns.
Tehnicile de creştere a rezistenţei la stres
 Tehnicile de modelare a atitudinii faţă de factorii
agresivi urmăresc:
- dezvoltarea unor comportamente active, orientate spre
combaterea stresului prin utilizarea resurselor
personale de răspuns, creşterea toleranţei la stres
prin
desensibilizare
progresivă,
reducerea
excitabilităţii generale etc.
- dezvoltarea unor comportamente pasive, orientate
spre evitarea factorilor stresanţi prin formularea unor
aspiraţii şi expectanţe rezonabile, corectarea
comportamentelor care induc stresul etc.
Tehnicile de modelare a proceselor psihice antrenate
prioritar în reacţia de răspuns urmăresc:
- activarea conduitelor cognitive în ceea ce priveşte
percepţia situaţiei, aprecierea şi evaluarea, explicarea
acesteia şi planificarea modalităţii de răspuns
reglarea conduitelor emoţionale, atât în sensul
modulării şi adecvării lor cantitative, cât şi în ceea ce
priveşte echilibrarea trăirilor negative
