Transcript Morfologia aparatului genital femel

Morfologia aparatului
genital femel
Rolul fundamental al aparatului genital femel
este de a participa, împreună cu aparatul
genital mascul, la perpetuarea speciei.
Aparatul genital femel are o
serie de funcţii specifice.



Funcţia exocrină, de a produce gameţii
femeli (ovulele);
Funcţia endocrină de a produce şi elibera
estrogeni, progesteron, PG F2-alfa,
relaxină, inhibină etc;
Constituie sediul unor procese fiziologice
foarte importante: copulaţia, migraţia
gameţilor,
fecundaţia,
nidaţia,
dezvoltarea produsului de concepţie,
parturiţia etc
Aparatul genital femel este
alcătuit din mai multe segmente


Gonada femelă – ovarul.
căile genitale:





oviduct (salpinx, trompa uterină);
uter;
vagin;
vestibul vaginal;
vulvă.
OVARELE



Ovarele sunt organe pare, situate în regiunea
sublombară la unele specii, pe planşeul
cavităţii pelvine sau în cavitatea abdominală la
alte specii.
Au formă ovoidală, mărime ce variază în raport
cu specia şi starea fiziologică.
Până la pubertate suprafaţa ovarului este
netedă iar după pubertate suprafaţa ovarului
devine neregulată datorită dezvoltării foliculilor
ovarieni şi al corpilor luteali.
OVARELE
Ovarul este susţinut în poziţie anatomică
prin:

• Ligamentul
propriu
(suspensor
al
ovarului,
mezoovarul);
• Ligamentul utero-ovarian - între ovar şi vârful
cornului uterin se găseşte.
• Mezosalpinx - ligamentul larg formează un pliu larg
numit, între foiţele căruia se găseşte oviductul.
Aceste mezouri (mezoovarul, ligamentul uteroovarian, mezosalpinxul) delimitează bursa ovariană,
care diferă ca aspect şi dimensiune în raport cu specia.
OVARELE
Consistenţa ovarului este fermă elastică.
Structura ovarului prezintă: o zonă corticală şi
una medulară.
Ovarul este acoperit de o albuginee formată din
ţesut conjunctiv, fibre de colagen şi celule
musculare netede, care prezintă la exteriorul ei
un epiteliu germinativ simplu (monostratificat),
cubic sau prismatic; excepţie face iapa la care
epiteliul germinativ şi respectiv zona ovigeră
există numai în jurul fosei de ovulaţie care are
aspectul unei fante de 5-7 mm în fundul fosei
ovarice (scizura de pe marginea liberă a
ovarului).
Foliculii ovarieni
OVARELE
În corticala ovarului se dezvoltă şi se maturează
foliculii ovarieni la nivelul acestora având loc atât
foliculogeneza, cât şi ovogeneza.
Foliculii ovarieni sunt formaţiuni veziculare în
dezvoltare cu denumiri variate.
1. Foliculul
2. Foliculul
3. Foliculul
4. Foliculul
5. Foliculul
primordial
primar
secundar
cavitar
matur (de Graaf)
Se dezvoltă şi se maturează sub influenţa
gonadotropinelor hipofizare FSH şi LH.
Structura ovarului
1. folicul primordial; 2. folicul primar; 3. folicul secundar; 4. folicul cavitar; 5. folicul
matur; 6. corp galben ciclic; 7. interstiţiu ovarian; 8. corp galben de gestaţie; 9. corp
albicans; 10. medulara; 11. epiteliu superficial; 12. albuginee; 13. celule interstiţiale.
Foto.: Folicul ovarian la vacă (aspect
macroscopic) Orig.
Foto.: Folicul ovarian la vacă
(ecografie) Orig.
O.S. – ovar stâng, F – Folicul
ovarian, V.U. – vezica
urinară
Foto.: Folicul
ovarian la vacă
(piesă
histologică,
obiectiv 10X),
col. HE Orig.
Foliculul cavitar este caracteristic; la acest folicul apare şi
se dezvoltă cavitatea foliculară (antrum) plină cu lichid
folicular secretat de celulele foliculare.
Structura lui de la interior la exterior:
 ovocita (100 microni), împinsă excentric prin acumularea
lichidului folicular (la iepuroaică rămâne situat subcentral);
 zona pelucida bine conturată;
 corona radiata (câteva straturi de celule foliculare care
înconjoară ovocita);
 discul proliger sau cumulus ooforus (puncte de legătură între
corona radiata şi granuloasă);
 cavitatea foliculară (antrum) plină cu lichid folicular delimitată
spre exterior de granuloasă;
 granuloasa reprezentată de câteva straturi de celule foliculare
prismatice;
 membrana bazală Slavjansky.
La exteriorul foliculului, ţesutul conjunctiv se organizează în
două straturi concentrice: teaca internă şi externă.
Corpul luteal (Corpul galben)
Corpul luteal este o glandă endocrină
cu existenţă scurtă care se formează
după ovulaţie, pe locul foliculului
ovarian.
Corpul luteal rezultă prin
metaplazierea luteinică a celulelor tecii
interne, sub acţiunea FSH şi LH.
Corpul luteal (Corpul galben)
Există trei forme de corp galben:
1. CG fiziologic/ciclic/periodic/progestativ;
2. CG de gestaţie;
3. CG persistent/patologic – nu involuează.
Stadiile dezvoltării corpului galben:
1. Faza de organizare/proliferare şi vascularizaţie;
2. Faza de eflorescenţă;
3. Faza de regresie sau involuţie.
Foto. Corp galben
eflorescent la vacă
(ecografie). Orig.
C.G. - corp galben
C. LUT. - chist luteinic
Foto.: Corp luteal
eflorescent la vacă
(macro) Orig.
Foto.: Corp luteal (structură
histologică) ob. 20X, col HEA
Orig.
CĂILE GENITALE
Salpinxul / oviductul / trompă / tubă uterină /
trompa Fallope
Este un organ tubular şi flexuos, musculo-membranos, par.
Se întinde din vecinătatea ovarului până la vârful cornului uterin.
Se găseşte situat între cele două foiţe ale mezosalpinxului.
Poate fi sistematizat în trei zone.
Segmentul ovarian / ampula tubară / infundibulum /
pavilionul trompei uterine este dilatat, de forma unei pâlnii cu o
circumferinţă franjurată datorită mucoasei cu numeroase pliuri bogat
vascularizate.
Corpul salpinxului / porţiunea mediană este un conduct
flexuos de calibru redus şi lungime variabilă în funcţie de specie.
Segmentul uterin / istmul este porţiunea cea mai îngustă a
salpinxului; se deschide la vârful cornului uterin brusc, formând o
papilă (iapă şi carnivore) sau lent, pe nesimţite (restul speciilor).
Salpinxul / oviductul / trompă / tubă uterină /
trompa Fallope
Salpinxul are toleranţă imunologică faţă de spermatozoizi; la
acest nivel şi în uter se produce capacitarea spermatozoizilor.
Structura histologică şi rolul fiziologic al
salpinxului
Peretele salpingian este format din trei straturi.
1. Mucoasa - alcătuită din epiteliu şi corion.
2. Musculoasa diferă ca dezvoltare în funcţie de segmentul salpingian; în
zona ampulară există un strat subţire de fibre musculare netede circulare; în rest există
două straturi: circular intern şi longitudinal extern, din ce în ce mai dezvoltate spre
vârful cornului uterin.
nervi.
3. Seroasa este reprezentată de mezosalpinx şi conţine multe vase sanguine şi
Uterul
Este un organ musculo-membranos tubular, format
din două coarne uterine, corp uterin şi cervix (gât sau col uterin).
Se găseşte în cavitatea pelvină şi în zona posterioară
a cavităţii abdominale.
Este suspendat în regiunea sublombară sau
subsacrală prin cele două ligamente largi (late sau parametre).
În funcţie de modul de unire a celor două canale Muller,
rezultă patru forme morfologice de uter.
Uter duplex (rozătoare) care prezintă două coarne uterine, cervix
dublu, fără corp uterin.
Uter bicornis subseptat (rumegătoare, scroafă, carnivore) care
prezintă sept intercornual şi corp uterin redus.
sept intercornual.
Uter bicornis nonseptat (iapa) cu un corp uterin voluminos fără
Uter simplex / normouter (primate) la care fuziunea este totală,
uterul având aspect piriform.
Uterul
Corpul uterin
Este un conduct cilindric, turtit dorso-ventral care posterior îşi
reduce brusc lumenul, continuându-se cu cervixul.
Coarnele uterine
Sunt formaţiuni tubulare, de formă cilindrică sau conică, efilate la
vârf, aşezate paramedian, uşor divergent, proporţional mai
dezvoltate la speciile politocice (scroafă, căţea) decât la monotocice
(iapă, vacă). Prezintă o mică curbură, pe care se inseră ligamentul
larg şi o mare curbură, convexă, liberă. Traiectul şi forma lor este
diferită în funcţie de specie:
Vârful coarnelor uterine se continuă cranial cu oviductul, iar la bază
comunică larg cu corpul uterin. Cele două coarne uterine se unesc
caudal, în unghi ascuţit, între ele seroasa formând o punte scurtă ligamentul intercornual.
Uterul
Structura şi rolul fiziologic al uterului
Peretele uterin este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa şi
seroasa.
Mucoasa (endometrul) este formată din epiteliul de
acoperire şi corion.
Epiteliul de acoperire este prismatic simplu, alcătuit
din celule ciliate şi secretorii; formează numeroase înfundături în
deget de mănuşă, dând naştere glandelor/criptelor uterine
(endometriale).
Corionul prezintă două straturi: un strat spongios
foarte bogat în celule conjunctive (fibrocite, fibroblaste, plasmocite,
mastocite) care conţine glandele uterine şi un strat compact în
profunzime, mai bogat în fibre conjunctive. Endometrul este
endocrino-dependent şi modificările sale se produc ciclic, sub
influenţa steroizilor ovarieni.
-În faza foliculară, sub influenţa estrogenilor, predomină fenomenele
proliferative.
- În faza luteală, sub influenţa progesteronului, predomină
Uterul
Structura şi rolul fiziologic al uterului
Musculoasa (miometrul) este alcătuită din trei straturi
musculare netede (circular intern, plexiform mijlociu - cu fibre
musculare netede dirijate în toate sensurile şi în care se găsesc
vasele uterine - şi longitudinal extern). Miometrul este endocrinodependent.
În estru, estrogenii determină creşterea numărului de receptori
pentru ocitocină în fibra musculară netedă, apărând contracţiile
musculare
antiperistaltice,
care
favorizează
migraţia
spermatozoizilor către vârful cornului uterin.
În faza luteală şi în gestaţie progesteronul determină reducerea
numărului de receptori pentru ocitocină, iar contracţiile uterine
aproape dispar.
Înaintea parturiţiei scade brusc nivelul progesteronului şi creşte cel
al estrogenilor - din nou fiind favorizate contracţiile uterine, dar de
această dată peristaltice, care contribuie la expulzia fătului.
Seroasa (perimetrul) este reprezentată de foiţa
peritoneală viscerală care acoperă uterul şi ligamentele
largi/parametrele şi se continuă cranial pe salpinx, iar caudal pe
Cervixul / gâtul / colul uterin
Este componenta caudală a uterului dar are structură
şi funcţie diferită de cea a uterului propriu-zis, constituind un
sfincter complex şi puternic între uter şi vagin.
Este un conduct cilindric sau tronconic situat median
pe planşeul cavităţii pelvine; are pereţii groşi şi adăposteşte un canal
cervical îngust.
Structura şi rolul fiziologic al cervixului
Peretele cervical este alcătuit din trei straturi.
Mucoasa
(endocervixul)
formează numeroase pliuri
circulare şi longitudinale. Este formată din epiteliu şi corion.
Epiteliul este prismatic simplu (monostratificat), celulele
devin mai înalte în estru şi metestru. Floarea involtă are un epiteliu de
trecere între cel uterin şi cel vaginal - epiteliu monostratificat simplu
pavimentos.
Corionul este bogat în glande cervicale endocrinodependente. Acestea sunt tubulare, iar în estru se dezvoltă şi devin
ramificate, secretând mucusul de călduri /glera cervicală. În faza luteală,
mucusul se deshidratează formând un dop ce izolează cavitatea uterină
împotriva contaminării cu flora microbiană saprofită din vagin.
Musculoasa este formată din 2 straturi: circular intern bine
dezvoltat şi longitudinal extern slab reprezentat. Grosimea stratului
muscular variază cu specia.
Seroasa reprezintă continuarea posterioară a seroasei
uterine (perimetrului) care se extinde parţial şi pe vagin, apoi se răsfrânge şi
formează fundurile de sac pelvine.
Cervixul are rolul de a izola cavitatea uterină fiind închis,
Foto.: Ostiumul cervical vaginal la vacă
(floarea involtă) - examen cu speculum
vaginal. Orig.
Foto.: Cervixul şi ostiumul cervical
vaginal la vacă (floarea involtă) – piesă
recoltată. Orig.
CONDUCTUL COPULATOR
Este constituit din: vagin, vestibul vaginal
şi deschiderea vulvară.
Vaginul
Este un organ tubular musculo-membranos ce delimitează un
spaţiu virtual care devine real în timpul actului coital şi în parturiţie.
Se găseşte în cavitatea pelvină, delimitat anterior de cervix,
posterior de meatul urinar, dorsal de rect şi ventral de vezica urinară.
Meatul urinar marchează limita dintre vagin şi vestibulul
vaginal, iar anterior de el se găseşte uneori o plică himenală redusă.
Vaginul
Histostructura vaginului
Peretele vaginal prezintă trei straturi: mucoasa, musculoasa şi
seroasa.
Mucoasa prezintă falduri longitudinale, este acoperită de o
cantitate redusă de mucus uşor opac şi aderent, mai ales în gestaţie.
În estru, mucusul este în cantitate mare, filant şi transparent.
Mucoasa, la rândul ei, este formată din epiteliu şi corion.
Musculoasa este subţire, formată din 2 straturi de fibre
musculare netede (circular intern, longitudinal extern). Posterior apar
câteva fibre musculare striate rezultate din muşchiul constrictor
vestibular.
Seroasa îmbracă parţial vaginul şi se răsfrânge caudal către
rect şi vezica urinară rezultând două funduri de sac. În treimea
posterioară vaginul este acoperit de o adventice conjunctivă.
Vestibulul vaginal
Este un conduct comun uro-genital ce delimitează o cavitate virtuală.
Este delimitat anterior de meatul urinar (plica himenală), iar posterior, de
vulvă.
Meatul urinar este un orificiu larg prin care uretra se deschide pe
planşeul vestibulului vaginal, imediat înapoia plicii himenale, într-o
depresiune acoperită de un pliu al mucoasei orientat caudal.
Vestibulul vaginal
Histostructura vestibulului vaginal
Peretele este reprezentat de mucoasă, musculoasă şi adventice (nu
are seroasă).
Mucoasa este netedă, roză şi aderă la musculoasă prin submucoasă.
Prezintă pe pereţii laterali câte un orificiu mare, care reprezintă deschiderea
canalelor excretorii ale celor două glande vestibulare mari / majore /
Bartholin (la vacă, oaie, pisică, iepuroaică), iar pe planşeu câte două şiruri de
orificii care converg spre baza clitorisului reprezentând deschiderea canalelor
excretorii ale glandelor vestibulare mici / minore (la iapă, scroafă, căţea).
Submucoasa conţine glande vestibulare şi un strat vascular dezvoltat care
formează bulbii vestibulari. Bulbii vestibulari sunt formaţiuni vasculare de tip
erectil, piriforme având rolul de a capta bulbii penieni în timpul actului sexual
(la carnivore separarea bruscă determină prolaps vaginal post-coitum).
Musculoasa este formată dintr-un strat intern de fibre musculare
netede, peste care se suprapun fibre musculare striate ale muşchiului
constrictor vestibular.
Adventicea (nu prezintă seroasă).
Vulva
Reprezintă componenta posterioară şi deschiderea la exterior a
aparatului genital femel.
Are aspectul unei fante verticale, poziţionată subanal, fiind
despărţită de anus prin perineu.
Este delimitată de două labii (dreaptă şi stângă) simetrice şi
afrontate şi două comisuri (superioară rotunjită şi inferioară ascuţită
şi la unele specii prevăzută cu un smoc de peri lungi).
În mod normal vulva prezintă o poziţie verticală, cu labiile vulvare
simetrice, perfect afrontate: la vacă şi iapă, la femelele în vârstă, care
au suferit gestaţii multiple apare o relaxare a ligamentelor largi, apare
tendinţa
de
orizontalizare
a
vulvei
favorizând
uro/copro/pneumovaginul care determină sterilitate datorită
modificării biochimismului vaginal.
În torsiunea uterină apare asimetria labiilor vulvare - una dintre
ele fiind mai înfundată.
Vulva este acoperită cu o piele fină, cu glande sebacee şi
sudoripare modificate. În funcţie de specie poate fi pigmentată sau
nu (la iapă întotdeauna pigmentată; depigmentarea apare în durină).
Vulva
Musculatura vulvară:
- muşchiul constrictor vulvar
- muşchiul retractor al clitorisului
- muşchiul ischiocavernos.
În interiorul comisurii inferioare a vulvei, în fosa
clitoridienă proemină clitorisul, organ erectil, rudiment al
corpului cavernos, care este alcătuit din 2 rădăcini care se
inseră pe arcada ischiatică, un corp cu structură de ţesut
erectil asemănător corpilor cavernoşi de la mascul,
acoperit de o albuginee şi un gland acoperit parţial de o
cută a mucoasei (prepuţul clitorisului).