Transcript SINDROMULANGELMANN

SINDROMUL ANGELMANN
Dr. Cristina Skrypnyk
Definiţie clinică

Sindromul Angelman este o boală
genetică caracterizată prin retard
mintal, retard sever de vorbire,
facies caracteristic, microcefalie,
mişcări de tip ataxic, convulsii şi
un comportament particular, cu
crize paroxistice de râs.

Retardul de dezvoltare devine
evident în jurul vârstei de 6 luni iar
tabloul clinic caracteristic se
conturează adesea după vârsta
de 1 an.
Frecvenţa bolii

Sindromul Angelman
are o frecvenţă de
1:12000-20000
de nou născuţi.
Aspecte genetice

Sindromul Angelman este cauzat de
modificări ale unei gene materne
(UBE3A) de pe regiunea amprentată
a cromozomul 15 (15q11q13).

microdeleţie
a regiunii 15q11q12
materne
(70% din pacienţi)
UPD15= doi cromozomi 15 de origine
paternă (7% din pacienţi)
translocaţie, inversie cromozomială
implicând regiunea critică 15q11.2
(1% din pacienţi).
mutaţie în gena UBE3A
(11% din pacienţi)



Semne clinice

-
-
Diagnosticul clinic de sindrom
Angelman este susţinut de:
dificultăţi de alimentare
retard de dezvoltare
microcefalie până la vârsta de 2 ani
convulsii, după vârsta de trei ani
retard de vorbire, comunicare nonverbală
tremur al membrelor, mişcări de balans
râs paroxistic, atenţie redusă
dismorfie cranifaciala: occiput aplatizat,
strabism, protruzia limbii, gură largă,
dinţi spaţiaţi, mandibulă proeminentă,
hipopigmentare iriană şi cutanată
Stabilirea diagnosticului.
Metode de diagnostic
Suspiciunea clinică de Sindrom
Angelman trebuie urmată de teste
genetice.
- Testul FISH (hibridizare fluorescenta in
situ) poate identifica deleţiile 15q11
Testul de metilare ADN 15q11 poate
detecta UPD 15 paternă.
Analiza mutaţională se indică în
contextul suspicionării unei mutaţii in
gena UBE3A.
- 11% din cazurile diagnosticate clinic nu
pot fi certificate prin teste moleluare de
diagnostic, posibil datorită
existenţei
altor mecanisme sau gene implicate în
definirea fenotipului.

Sfat genetic
Riscul de recurenţă pentru părinţii unui copil afectat
depinde de cauza sindromului: deleţie, disomie
uniparentală paternă, defect de amprentare, mutaţie a
genei UBE3A.
Deleţie= <1%
UPD 15 paternă= <1%
defecte de amprentare= 50%,dacă şi mama are acelaşi defect
mutaţie UBE3A = 50%,dacă şi mama are acelaşi defect
defecte neidentificate= posibil 50%

Diagnostic prenatal

Diagnosticul prenatal este posibil
pentru toate tipurile de defecte
moleculare cunoscute şi se indică
după certificarea tipului de defect
molecular al cazului index şi sfatul
genetic corelat cu acesta.

Dacă părinţii au un copil afectat
prin mutaţie UBE3A, chiar dacă
testul mutaţional al mamei este
negativ,
diagnosticul
prenatal
trebuie efectuat în contextul unui
posibil mozaicism germinal pentru
această mutaţie (mai multe celule
germinale posibil afectate).
Evoluţie şi prognostic

Gradul de severitate al simptomelor asociate sindromului
Angelman este diferit de la un pacient la altul şi este corelat cu
mecanismul molecular cauzal.

Durata de viaţă este una normală şi reproducerea este
posibilă. Terapia motorie şi logoterapia
imbunătăţesc
considerabil prognosticul.

Evolutiv,
o
parte
din
trăsăturile
sindromului
(hiperreactivitatea,convulsiile) pot diminua în intensitate şi
frecvenţă.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi
urmărire








Hiperreactivitatea este rezistentă la terapia comportamentală iar
terapia medicamentoasă sedativă nu pare a fi eficienţă şi are fecte
secundare.
Terapia anticonvulsivantă si dieta cetogenică sunt necesare pentru
controlul convulsiilor.
Terapia fizică şi cea ocupaţională pot îmbunătăţi controlul motor .
Logoterapia trebuie axată pe metode nonverbale de comunicare.
Sedativele uşoare şi administrarea de melatonină pot fi utile în
controlul tulburărilor de somn.
Strabismul şi problemele oropedice se por corecta chirurgical.
Sclioza trebuie monitorizată, în special la pacienţii cu ataxie severă
dependenţi de scaunul cu rotile.
Controlul dietei este necesar pentru prevenirea obezităţii.
Viaţa cotidiană
Deşi comunicarea
este
foarte
dificilă (maximum 10
cuvinte)
pacienţii cu sindrom Angelman
agreează contactul cu alte persoane.
Pubertatea este în general normală
la
adolescenţii
cu
sindrom
Angelman.
Adulţii au de regulă o stare generală
bună, dar nu pot avea o viaţă
independentă, necesitând îngrijire
permanentă din partea familiei.
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
1. Sindromul Angelman este :
a. o boală moştenită din familie
b. caracterizat de retard mintal sever
c. o boală genetică frecventă
d. o boală cauzată de modificări ale cromozomului 15 matern


a.
b.
c.
d.
2. Modificările genetice din Sindromul Angelman:
nu sunt incă cunoscute
70% din pacienti au o deleţie a cromozomului 15 matern
70% din pacienţi au o deleţie a cromozomului 15 matern
7% au ambii cromozomi 15 moşteniţi de la tată
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
3. Semnele clinice ale Sindromului Angelman:
a. macrocefalie
b. convulsii
c. alimentaţie excesivă
d. crize de râs paroxistic
4. Pacienţii cu sindrom Angelamn:
a. pot avea o viaţă independentă
b. articulează cuvintele foarte bine şi se exprimă foarte uşor
c. au o pubertate normală
d. au retard de vorbire şi comunică nonverbal
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
5.
Părinţii unui copil cu sindrom Angelman:
a. sunt sănătoşi
b. vor avea cu certitudine numai copii cu sindrom Angelman
c. nu pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină
d. necesită sfat genetic pentru stabilirea riscului de recurenţă
6. Pacienţii cu sindrom Angelman:
a. nu supravieţuiesc, de regulă, perioadei neonatale
b. pot ajunge la vârsta adultă
c. pot avea copii sănătoşi
d. beneficiază de terapia fizică şi ocupaţională
Răspunsuri corecte






1. b, d
2. b, d
3. b, d
4. c, d
5. a, d
6. b, d