Transcript Sindromul Marfan

SINDROMUL MARFAN
Dr. Cristina Skrypnyk
Definiţie clinică

Sindromul Marfan este o boala genetica monogenica
caracterizata prin modificări ale tesutului conjunctiv, cu o
mare variabilitate clinica,
si definită de afectarea
sistemului scheletic, a sistemului cardiovascular si a
ochilor.

Numele sindromului este dat de pediatrul francez Antoine
Marfan, care l-a descris primul in anul 1899. Sindromul
are o incidenţă de 1 la 5000 de indivizi.
Frecvenţa bolii

Sindromul are o incidenta de 1 la
5000 de indivizi.

Sindromul Marfan afecteaza in mod
egal barbatii si femeile, toate rasele
si mutatia nu prezinta o distributie
geografica particulara.

Frecvenţa reală a sindromului Marfan
este dificil de apreciat deoarece
foarte mulţi pacienţi cu forme atipice
nu sunt diagnosticaţi.
Aspecte genetice

Sindromul Marfan este cauzat de
mutaţii în gena FBN1 de pe
cromozomul 15, care asigură sinteza
unei glicoproteine numită fibrilina 1,
componentă a matriţei extracelulare.

Fibrilina 1 este esentială pentru
biogeneza şi menţinerea fibrelor
elastice. Fibrele de elastină sunt
peste tot in corp, în mod particular
abundente în aortă, ligament şi
zonula ciliară a ochiului, ca urmare
aceste zone sunt cele mai afectate in
sindromul Marfan.
Semne clinice

Afectare scheletică: talie înaltă, braţe lungi,
degete lungi, stern excavat sau carinat,
cifoscolioză, hiperlaxitate ligamentară.

Afectare oculară: miopie, subluxaţie
cristalin,ectopie de cristalin cataractă.

Afectare cardiovasculară: dilataţie a aortei,
disecţie de aortă, prolaps de valvă mitrală,
aritmii ventriculare şi supraventriculare.

Afectarea pielii: vergeturi, hernii

Afectare pulmonară: pneumotorax spontan

Există un mare grad de variabilitate printre
membrii afectaţi ai aceleeaşi familii.
de
Stabilirea diagnosticului.
Metode de diagnostic



Diagnosticul clinic este bazat pe istoricul familial şi pe semnele
caracteristice
de
afectare
multisistemică
(sistem
cardiovascular,
sistem
ocular,
sistem
osteoarticular).
Diagnosticul este adesea dificil în formele atipice, când lipsesc
semnele clasice şi se impune o evaluare multidisciplinară a
pacientului.
Biopsia tegumentară şi studiul imunohistochimic al fibrilinei
pot confirma diagnosticul clinic.
Testarea genetică moleculară (analiza mutaţională a genei
FBN1) confirmă diagnosticul clinic, permite identificarea
cazurilor cu risc dintr-o familie (testare predictivă) si asigura un
sfat genetic corect. Gena FBN1 are o dimensiune mare şi
evaluarea ei pentru mutaţii necesită mult timp.
Sfat genetic

75% din pacienţi au un părinte afectat şi în 25% din cazuri
afecţiunea apare secundar unei mutaţii noi- de novo- în ovul sau
spermatozoid, ambii părinţi fiind sănătoşi.

Un individ afectat are un risc de 50% de a avea copii afectaţi,
indiferent de sexul acestora.

Dacă părintii sunt sănătoşi şi au un copil afectat, riscul de a mai
avea un alt copil afectat este mai mic de 50% dar mai mare decât
cel din populaţia generală, considerând posibilitatea unui
mozaicism germinal (mai multe celule germinale afectate de
mutaţie).
Diagnostic prenatal

Sarcina poate fi periculoasă pentru pacientele
cu sindrom Marfan dacă rădăcina aortică are un
diametru mai mare de 4 cm.

Complicaţiile includ progresia rapidă a dilatării
aortice, disecţie şi ruptură aortică în timpul
sarcinii, al naşterii sau în perioada postpartum.

Testarea prenatală pentru sindromul Marfan
precum şi diagnosticul genetic preimplantator
sunt posibile dar asemenea cereri sunt foarte
rare considerând faptul că această afecţiune nu
este caracterizată de deficienţe intelectuale şi
că astăzi există posibilităţi terapeutice care
permit o durată de viaţă normală.
Evoluţie şi prognostic

Afectarea cardiovasculară afectează
pacienţilor cu sindrom Marfan.

Monitorizarea cardiovasculară corectă prin ecocardiografie permit
identificarea la timp a modificărilor de tip dilataţie, anevrism
aortic şi corecţia chirurgicală cu reducerea subtanţială a riscului
de moarte subită.

Sarcina este posibilă la femeile afectate cu sindrom Marfan dar
este absolut necesară evaluarea corectă a riscului cardiovascular
de către medicul cardiolog, împreună cu ginecologul.
prognosticul
vital
al
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi
urmărire

Evaluarea cardiologică repetată este absolut necesară pentru a monitoriza starea
valvelor cardiace şi a aortei.

Tratamentul medicamentos cu betablocanţi, inhibitori ai enzimei de conversie şi
antogonişti ai receptorilor angiotensinei are scopul de a încetini progresia dilatării
aortice şi a distrugerilor valvulare eliminind artimiile, minimalizind ritmul cardiac şi
presiunea sangvină.

Tehnicile chirurgicale moderne permit corectarea anevrismului aortic, protezarea
valvelor deficiente, corectarea manifestărilor oculare şi scheletice severe.

Pneumotoraxul recurent necesită tratament chirurgical. Pneumotoraxurile de
marime medie pot necesita drenaj si citeva zile de spitalizare. Pneumotoraxurile
mari sunt urgenţe medicale..

Kinetoterapia este eficientă şi indicată.
Viaţa cotidiană

Persoanele cu sindrom Marfan trebuie
să evite agenţii care stimulează
sistemul cardiovascular, sporturile care
presupun contactul fizic direct, sportul
de performanţă, exercitiile de tip
izometric şi să practice cu moderaţie
exerciţii de tip aerobic.

Dacă
afectarea
cardiacă
este
diagnosticată
precoce,
corect
monitorizată şi controlată terapeutic,
aceşti pacienţi pot avea o viaţă
cotidiană obişnuită.
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
1. Sindromul Marfan:
a. o boală întodeauna moştenită din familie
b. caracterizat de afectare cardiacă, scheletică şi oculară
c. o boală genetică comună, frecventă
d. o boală cauzată de modificări ale genei fibrilina FBN1

2. Diagnosticul de sindrom Marfan:
a. imposibil de elucidat de către medicul de familie
b. doar medicul genetician poate recunoaşte semnele clinice
c. ecocardiografia şi examenul clinic detaliat sunt de ajutor
d. Iiplică o evaluare multidisciplinară a pacientului ( medic de
familie, pediatru, cardiolog, oftalmolog, genetician).
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
3. Semnele clinice ale Sindromului Marfan
a. dilataţie de aortă
b. talie mică, degete scurte
c. miopie
d. obezitate
4. Pacienţii cu sindrom Marfan:
a. pot avea o viaţă independentă
b. necesită evaluarea cardiovasculară repetată
c. nu pot avea copii
d. nu există terapie medicamentoasă şi chirurgicală care să
prevină decesul precoce
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
5.
Părinţii unui copil cu sindrom Marfan:
a. sunt întodeauna sănătoşi
b. pot avea semne clinice uşoare de sindrom Marfan
c. pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină
d. toţi copii lor vor fi afectaţi cu sindrom Marfan
6. Pacienţii cu sindrom Marfan:
a. nu supravieţuiesc copilăriei
b. nu pot fi şcolarizaţi
c. au un risc de 50% de a avea copii afectaţi cu sindrom Marfan
d. au o dezvoltare psihică normală
Răspunsuri corecte






1. b, d
2. b, d
3. a, c
4. a, b
5. b, c
6. c, d