Transcript Căi ce comunicare

Comunicarea e asemenea unui “nor
gros” pe care vânturile îl tot împing
si îl destramă și care plutește peste
aproape toate științele.
Ce este comunicarea?
-Verbul a comunica (filiera franceza)are în limba româna un frate bun - dublet etimologic.
-Lat. communicare a fost moștenit sub forma a cumineca, avînd sensul de “a se împărtăși”
(în acceptia ritualului creștin).
Iată cum pentru pentru noi,românii, sensul originar al comunicării este deopotrivă
profan și sacru:
Comunicarea stă la baza organizării sociale, mijlocind raporturile “orizontale”dintre
oameni, dar angajând și aspirațiile lor “verticale”, într-o mișcare ascensională către
planurile superioare ale existenței.
Ceea ce este interesant de evidenţiat este faptul că faţă de modurile în care se desfăşura
comunicarea socială în antichitate sau în urmă cu două-trei secole, schimbarea este
gigantică.
Prezenţa masivă a mijloacelor de comunicare - cultură de masă, datorită impactului
social foarte larg
- cultura media.
Cartea tipărită, presa de masă, telefonul, radioul, televiziunea, publicitatea,
casetele audio şi video, sateliţii de comunicare, calculatoarele, internetul,
telefoanele mobile -un salt uriaş în domeniul comunicării.
Comunic, deci exist”, aceasta ar fi noua formulă prin care gândirea actuală încearcă
să definească omul.
A comunica înseamnă faptul primar prin care oamenii, ca fiinţe raţionale, fac
schimb de mesaje inteligibile şi interacţionează complex în spaţiul social.
Procesul de comunicare este vital pentru existenţa omului şi pentru desfăşurarea
tuturor activităţilor care produc şi reproduc viaţa societăţilor şi de aceea el se
manifestă ca fundament în crearea cadrului social.
Societatea sau ceea ce numim fapte sociale nu există în afara comunicării.
Canale în comunicare
Canalul -mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit şi "drumul" ipotetic
sau "calea" urmata de mesaj.
- Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pager, radio
- Canale scrise: rapoarte, afişiere, formulare, scrisori ,carţi, reviste, ziare;
- Canale fata-n fata: conversaţii, interviuri, întâlniri, prezentări, cursuri,
lecturi.
Mediul în comunicare poate fi -oral (vorbim-ascultam-observam)
- scris, (scriem-citim)
În comunicare, răspunsul receptorului(feedback) la mesajul transmis
ne demonstrează dacă acesta a fost bine înţeles.
El încheie cercul comunicării deoarece receptorul, la rândul sau,
codifica o informaţie şi o comunica transmiţătorului.( în procesul
comunicării rolurile se schimba mereu: receptorul devine transmiţător şi
invers)
Imaginea despre sine
Orice persoana are cel putin cinci imagini, fiecare interinfluentându-se si
schimbându-se în permanentă, în urma procesului de comunicare.
Armonia dintre aceste versiuni face comunicarea sa fie simpla, directa si
nedistorsionata. Aceasta armonie se poate realiza prin “testarea” imaginii de sine
(autocunoastere) sau prin autoexpunere,“reflectarea noastră în altii”.
Versiuni ale imaginii de sine:
EU, CEL CARE CRED EU CA SUNT(versiunea mea despre mine)
EU, CEL CARE CRED CA TU CREZI CA SUNT(versiunea mea despre
versiunea ta despre mine)
EU, CEL PE CARE NICI EU NICI TU NU-L STIM(versiunea ascunsa)
EU, CEL CARE TU CREZI CA SUNT(versiunea ta despre mine)
EU, CEL CARE TU CREZI CA EU CRED CA SUNT(versiunea ta despre
versiunea mea despre mine).
Tehnici de comunicare
A)COMUNICAREA ORALA
B)COMUNICAREA SCRISA
C)COMUNICAREA MEDIA
A)COMUNICAREA ORALA
comunicare orala -elemente care tin de expresia sonora a vocii umane si elemente care
tin de sensul cuvintelor.
Exista doua tipuri de limbaj, profund diferite ca natura, dar intim conectate:
· limbajul paraverbal
· limbajul verbal
Comunicarea orala-componenta a comunicarii verbale.
Comunicarea orala –avantaje· vorbitorul îsi poate observa interlocutorul si interveni pe loc cu modificari, atat la nivelul
limbajului paraverbal cat si verbal, pentru a eficientiza comunicarea.
· oralitatea permite “un joc logic si imediat al întrebarilor cu raspunsurile, într-o derulare
spontana si flexibila”
· oralitatea pune în valoare “carisma si capacitatea de a convinge si influenta oamenii”.
Comunicarea verbală se realizează prin limbaj, care reprezintă un
ritual ce se petrece atunci când ne aflăm într-un anumit mediu în care un
răspuns convenţional este aşteptat de la noi.
Aceste ritualuri ale limbajului sunt învăţate din copilărie, deoarece
ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumită cultură şi
comunitate; totodată, sunt învăţate obiceiurile de limbaj corecte şi
incorecte. Ulterior, individul învaţă să folosească cuvintele în funcţie de
mediul în care se află. Este un prim pas în direcţia specializării limbajului.
Gândirea şi limbajul se dezvoltă împreună. Aşa cum modul de a gândi
al fiecărei persoane este unic, şi modul de a vorbi este unic.
Această unicitate a limbajului legată de fiecare persoană în parte
poate fi înglobată sub denumirea de stil verbal. De altfel, stilul este un
indicator al persoanei în integralitatea sa.
B.Comunicarea scrisă
Elemente specifice :
-folosirea frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte)
-folosirea paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor înţelese cu
siguranţă de receptor ;
- evitarea exprimării comune, tipică limbajului oral, a cuvintelor inutile;
- alegerea cuvintelor încărcate de afectivitate optimă în contextul pedagogic
creat, a expresiilor afirmative.
Comunicarea scrisă –avantaje-:
1) durabilitatea, în raport cu forma orală a comunicării;
2) textul poate fi văzut/citit de mai multe persoane;
3)textul poate fi citit la un moment potrivit şi poate fi recitit etc.
Paşii în comunicarea scrisă :
-exista o fază de pregătire (stabilirea obiectivelor, a rolului şi a audienţei,a
punctelor-cheie pe care dorim să le reţină audienta)
- o fază de redactare (ideile principale sunt dezvoltate urmărind o serie de indicatori
precum : claritate, credibilitate, concizie, folosind cele trei părţi ale unei redactări:
introducere, cuprins şi încheiere.
C.Comunicarea mediata de calculator (CMC)
Desemneaza transmiterea si primirea de mesaje folosind computerele în
scopul introducerii, prelucrarii, stocarii si expedierii de date.
-
- Permite implementarea unor noi modele si concepte până acum de
neimaginat:de la un alt mod de a parcurge informatia scrisă utilizînd referințe
încrucișate generate de hyperlinks, la prezentări multimedia ce includ text,
imagini,animații și sunete în aceeasi entitate; de la anchete sociale și statistici
în timp real generate simultan cu schimbarea datelor de intrare, la prezentarea
informatiei la tintă și adaptarea ei la utilizatori.
- Comertul electronic (e-commerce) -de la cărti, flori și discuri on-line, s-a
trecut deja cu usurință la televizoare, mobilă și chiar casa visurilor.
- Pornind de la e-commerce si sustinute de marketing, realizările sunt
spectaculoase; mass-media tradiționale s-au atasat și ele rapid, peste
noapte,la internet, învățământul și educatia caută să fie în primele rânduri,
angajările,plățile bancare, cumpararea de bilete și rezervările de locuri în
hoteluri sunt elemente ale unei realități pe care deja o traim.
COMUNICAREA MEDIA PRIN PRISMA PREOTULUI SI A PROFESORULUI DE
RELIGIE
Sarcina principală a preotului și a profesorului de religie este aceea de a-L vesti pe
Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
Biserica este semn şi instrument al comuniunii pe care Dumnezeu o realizează cu
omul şi pe care fiecare preot este chemat să o edifice în El şi cu El. În aceasta constă
înalta demnitate şi frumuseţe a misiunii sacerdotale, în care se actualizează într-un mod
privilegiat cuvintele Apostolului Pavel: “Scriptura spune: ‘Oricine crede în El nu va fi
făcut de ruşine [...] oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit.’ Aşadar, cum îl vor
invoca, dacă nu au crezut? Şi cum să creadă, dacă nu au auzit? Dar cum să audă, fără
predicator? Însă cum să predice, dacă nu sunt trimişi?” (Rom. 10,11.13-15).
Pentru a da răspunsuri adecvate la aceste întrebări în contextul marilor schimbări de
ordin cultural, care s-au petrecut în mod special în lumea tinerilor, căile de comunicare
deschise de cuceririle tehnologice sunt de acum un instrument indispensabil. Într-adevăr,
lumea digitală, punând la dispoziţie mijloace care permit o capacitate de expresie
aproape nelimitată, deschide perspective remarcabile de actualizare a îndemnului paulin:
“Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1Corinteni 9,16).
Preoţilor si profesorilor de religie li se cere capacitatea de a fi prezenţi în lumea
digitală în constantă fidelitate faţă de mesajul evanghelic, pentru a exercita propriul rol de
animatori ai comunităţii care se exprimă acum, tot mai adesea, prin intermediul
numeroaselor “voci” prezente pe piaţa digitală, şi pentru a vesti Evanghelia folosindu-se,
pe lângă instrumentele tradiţionale, de aportul acestei noi generaţii de resurse
audiovizuale (imagini, video, animaţii, bloguri, site-uri web), care reprezintă ocazii inedite
de dialog şi mijloace utile şi pentru evanghelizare şi cateheză.
Prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, preotul poate să facă
cunoscută viaţa Bisericii şi să ajute oamenii de astăzi să descopere chipul lui Hristos,
conjugând folosirea oportună şi competentă a acestor instrumente,alaturi de o solidă
pregătire teologică şi o puternică spiritualitate sacerdotală, hrănită de dialogul continuu
cu Hristos.
Mai mult decât mâna operatorului media, preotul, în impactul cu lumea digitală,
trebuie să facă să transpară inima lui de persoană consacrată,pentru a da un suflet nu
doar propriei implicări pastorale, ci şi neîntreruptului flux comunicaţional al “reţelei”. Şi
din lumea digitală trebuie să reiasă faptul că atenţia plină de iubire a lui Dumnezeu în
Hristos pentru noi nu este un lucru ce aparţine trecutului şi nici o teorie erudită, ci o
realitate în întregime concretă şi actuală.
Sarcina preotului si a profesorului de religie care activează în media este aceea
de a deschide calea spre noi forme de întâlnire, asigurând întotdeauna calitatea
contactului uman şi atenţia faţă de oameni şi faţă de adevăratele lor nevoi spirituale. Ei
trebuie să ofere celor care trăiesc în era noastră “digitală” semnele necesare pentru a-L
recunoaşte pe Hristos, dând oportunitatea unei educări în aşteptare şi speranţă, şi unei
apropieri de Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu, care favorizează dezvoltarea umană
integrală.
Dezvoltarea noilor tehnologii şi, în dimensiunea ei complexă, întreaga lume
digitală, reprezintă o mare resursă pentru omenire şi pentru om si, de asemenea o mare
oportunitate pentru credincioşi. Într-adevăr, nici o cale nu poate şi nu trebuie să fie
ocolită de cei care, în numele lui Hristos cel înviat, se angajează să se apropie tot mai
mult de oameni.
Aşadar, noile mijloace de comunicare oferă preoţilor si profesorilor de religie,
înainte de toate, perspective mereu noi şi nelimitate, încurajându-i să preţuiască
dimensiunea universală a Bisericii pentru o comuniune largă şi concretă; să fie martori,
în lumea de astăzi, ai vieţii mereu noi, generate de ascultarea Evangheliei lui Hristos,
Fiul lui Dumnezeu venit între noi pentru a ne mântui.
CONCLUZII
Indiferent de formele folosite, comunicarea are astăzi o forţă deosebită în formarea
şi modelarea socială.
Din partener de dialog care ia hotărâri aici şi acum, omul a devenit un consumator
al efectelor comunicaţionale. De vreme ce marile grupuri sociale nu pot controla
comunicarea, individul ocupă acum planul secund. Chiar dacă ne place sau nu ne
place, ar trebui să ne dăm seama că, de cele mai multe ori, interesele materiale,
economice, trec dincolo de limită, încălcând principii legate de etica comunicării.
Societatea actuală, indiferent de spaţiul de manifestare, pare să se fi înglodat
într-o astfel de realitate. Mijloacele de comunicare exercită o influenţă puternică
asupra modurilor de percepţie şi de gândire, asupra valorilor şi opţiunilor politice ale
indivizilor.
Sistemul mediatic care utilizează o adevărată gamă de limbaje şi forme de
comunicare, reprezintă azi mediatorul universal dintre componentele vieţii sociale,
dintre cetăţean şi stat, chiar dacă are şi anumite aspecte care pot influenţa negativ
unele procese educaţionale.
Cu toate acestea, comunicarea a fost şi rămâne fundamentul cultural, social, de
care depinde bunul mers al relaţiilor interumane, domeniul indispensabil vieţii.
Va multumesc pentru atentia acordata,
prof. Mihai Narcis Catalin