Slide 1

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 2

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 3

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 4

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 5

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 6

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 7

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 8

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 9

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.


Slide 10

Lamurirea sexuală a copiilor
(1907)

În acest articol Freud raspunde la intrebarea
daca este necesar sa se dea copiilor lămuriri
despre faptele vietii sexuale, la ce vîrsta se
poate întimpla acest lucru si in ce manieră sa se
realizeze.
Freud mentionează ca nu vede motive
pentru ascunderea informatiei privind viata
sexuală fată de copii. Identifică totusi cîteva
motive care îi fac pe părinti să fie misteriosi cu
copiii la acest capitol. Acestea ar fi disconfortul
moral provocat de chestiunile sexuale si/sau
ignoranta teoretică a adultilor.

Freud mentioneaza unele dintre ideile gresite privind
sexualitatea copiilor:
• ideea ca copiilor le lipseste pulsiunea sexuala si ca ea
se instaleaza doar la pubertate o data cu maturizarea
organelor sexuale. Freud considera ca aceasta este o
eroare grosolana si pentru stiintă si pentru practică. El
mentioneaza că în realitate, nou-născutul aduce
sexualitatea cu sine pe lume, anumite senzatii sexuale
însotesc dezvoltarea sa pe timpul cît este sugar in
copilărie, si putini copii pot să se sustragă activitătilor si
senzatiilor sexuale înainte de pubertate.

Freud face trimitere la lucrarea Trei eseuri asupra
teoriei sexualitătii unde sunt expuse amănuntit aceste
teze.
Freud mai aminteste ca:
• organele de reproducere propriu-zise nu sint singurele
părti ale corpului care oferă senzatii de plăcere sexuală
• natura a aranjat astfel lucrurile încît stimularea organelor
genitale să fie de neevitat în copilărie.
Acesta perioada a vietii, în care se produce o
anumită cantitate de plăcere sexuală prin excitarea
diferitor zone ale pielii (zone erogene), prin activitatea
anumitor pulsiuni biologice si prin excitatia auxiliară
provenind de la multe stări afective este numită
perioada autoerotismului.

Pubertatea nu realizeaza altceva decît că, dintre
toate sursele si zonele ce furnizează plăcerea, obtine
primatul organelor genitale, si astfel, împinge
erotismul în serviciul functiei de reproducere. Acest
proces poate să sufere anumite inhibitii si să se
realizeze doar în mod incomplet la anumite persoane,
perversii si nevroticii de mai tîrziu.
Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiasca
cea mai mare parte din actiunile vietii erotice
(tandrete, devotament, gelozie) cu mult înainte să
atingă pubertatea si destul de des aceste stări sufletesti
sunt însotite de senzatii corporale ce tin de excitatia
sexuală.

Deci, copilul este cu mult înainte de
pubertate o fiintă pregătită să iubească si prin
evitarea lămuririlor privind viata sexuală, oprim
capacitatea de a stăpîni intelectual aceste
actiuni pentru care este pregătit psihic si
somatic.
Interesul sexual al copilului pentru enigma
vietii sexuale, setea sa de cunoastere sexuală
se manifestă de foarte timpuriu. Reactiile
parintilor – se fac că nu observă acest interes
sau încearcă să-l suprime.

Pentru a exemplifica ideile expuse Freud mentionează pentru
prima dată despre micul Hans, înainte ca acesta să dezvolte
nevroza pe care a tratat-o ulterior. Micul Hans este prezentat la
vîrsta de 4 ani. Părintii acestuia au renuntat să reprime curiozitatea
sexuală a copilului. Micul Hans care nu a suferit nici o influentă
seducătoare, manifestă deja de ceva timp interes considerabil
pentru acea parte a corpului pe care el o numeste ‚face pipi’’. Deja
la trei ani a întrebat-o pe mama sa dacă si ea are un face pipi.
Aceasta întrebare i-a pus-o în repetate rînduri tatălui. Face propriile
observatii la acest capitol asupra lumii înconjurătoare. ‚‚Cîinele si
calul au face pipi, masa si scaunul nu’’. Manifestă interes fată de
problema diferentei sexuale care se manifestă în situatia în care
asistă la îmbăierea surorii sale nou-născute. ‚‚Dar facepipi-ul ei este
încă mic. Cînd o să crească o să fie mare’’.

Freud combate categoric ideea că micul Hans ar fi un
copil senzual sau cu o predispozitie patologică. Consideră că
doar acesta nu a fost intimidat, nu a fost chinuit de constiinta
vinovătiei si de aceea comunică cu nevinovătie gîndurile sale.
Altă întrebare care îl înteresează pe copil – originea
copiilor, întrebare care apare cel mai frecvent ca urmare a
aparitiei nedorite a unui frate sau a unei surori.
Inducerea în eroare în privinta chestiunilor sexuale si
intimidarea în domeniul religios reprezintă două
modalităti de a înăbusi capacitatea copilului de a gîndi
independent.

Unii copii se opun acestor influente si astfel vor deveni
rebeli fată de autoritatea parentală si, mai tîrziu, fată de orice
altă autoritate.
‚Dacă copiii nu capătă acele explicatii pentru care li se
adresează părintilor, atunci ei se chinuiesc în continuare, în secret,
cu această problemă si fac încercări de a o rezolva, în care ceea ce
ei simt că este corect se amestecă cu erori grotesti, sau îsi soptesc
unii altora mesaje, în care, ca urmare a constiintei vinovătiei tînărului
cercetător, vietii sexuale i se imprimă pecetea ororii si a dezgustului.
De cele mai multe ori, începînd din aceste momente, copiii isi pierd
singura atitudine corectă fată de chestiunile sexuale si, în general,
multi dintre ei nu o mai regăsesc’’. Nu e bine să se facă din
chestiunile sexuale un secret, ci acestea trebuie tratate la fel ca alte
lucruri care merită stiute.

Freud mentionează despre dificultatea pentru părinti
privind maniera în care acestea ar informa copiii despre
viata sexuală. Astfel, considera ca în primul rînd îi revine
scolii sarcina educatiei sexuale, scoala trebuie să ofere
lectii despre lumea animală, reproducere. Astfel,
curiozitatea copilului nu va atinge niciodata un înalt grad,
dacă la fiecare etapă a învătării îsi găseste satisfactia
corespunzătoare. Freud consideră că explicatia despre
comportamentul specific uman al vietii sexuale si
indicatia legată de semnificatia socială a acesteia s-a
încheia nu înainte de vîrsta de 10 ani. ‚O asemenea
explicatie progresivă, treptată si neîntreruptă în nici un
moment, despre viata sexuală, la care initiativa o are
scoala, mi se pare singura care tine cont de dezvoltarea
copilului si, astfel, evită în mod fericit pericolul existent’’.