Slide 1

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 2

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 3

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 4

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 5

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 6

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 7

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 8

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 9

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 10

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 11

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 12

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 13

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 14

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 15

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 16

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 17

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 18

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 19

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 20

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 21

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 22

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux


Slide 23

Mărturie :
Acest document a fost scris pentru
- a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa
unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o
poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi
plin de bună-voinţă !
- a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt
cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să
poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să
le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie.
de Hélène Delvaux

Prezentare:
Présentation:
Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ
secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate
în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să
ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu
umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin !

Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să
lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale.

Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă
cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de
coriijenţă la mai multe materii.
După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o
materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de
înţelegere a lecturii.

Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns,
chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se
pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate,
cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa
convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale
a Juliei în situaţie de învăţare.
Veţi descoperi documentul în
diapozitivul următor.

Organizarea procesului de
lectură :
Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege
sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi
că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din
această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l
vom ascunde.

Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat
să micşorăm cheltuielile casei!

Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de
pui, duminica ! Şi să gătim mai rar
peşte ! E cumplit de scump !

În schimb, am putea mânca mai des
paste ! Şi mai puţină carne !
Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după
câteva minute îmi spune că… n-o înţelege !
Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu.

Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine.

Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O
previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi
face treaba în locul ei. Ea este de acord.

Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1
:
Iată aproximativ exact
dialogul între Julie şi
mine :

J

H

J

H

H

- Ce ai înţeles din prima imagine ?
- Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în
magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază?
- Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important
pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să
căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie :
« trebuie micşorate preţurile în magazine ».

H

J
H

J

H

J

- Personajul care vorbeşte are,
după tine, vreo putere asupra
preţurilor practicate în magazine ?
-……
- Dar tu însăţi, când mergi la
cumpărături ? Clientul este cel
care
hotărăşte
scăderea
preţurilor ?
- Nu.
- Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel
« noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul
pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune
înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu
care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă).

- Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

H

- Să ne uităm bine la imagine : un
om este aşezat într-un fotoliu şi
citeşte; mai e o măsuţă joasă, o
lampă, se întrevede o tapiserie şi
un tablou pe perete. În ce loc
suntem, după părerea ta ?

(zicând acestea, « citesc » imaginea,
adică
scot
în
evidenţă
indicii
semnificative, demers pe care Julie nu-l
cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca
un text)
J

H

J

- Într-un salon.
- Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ?

- Mai curând un salon ca la mine
acasă.
Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei
(familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) .
« Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie
mi-a spus că ea nu privise
imaginea şi că nu se gândise să
obţină din ea indicii pentru a-i
sprijini înţelegerea. În fapt, ea
nu ştie că şi o imagine poate fi
citită.

H

J

- Noi ştim acum cine este « noi »,
dar tot nu ştim ce înseamnă
« aşa » ! Hai să căutăm în fraza
următoare !

- Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ».

În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu
are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea
nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani
într-o familie: hrană, electricitate,
telefon, produse de întreţinere,
haine, maşină, încălzire, etc.

Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot
atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că
trebuie să se restrângă.

Am înţeles deci sensul primei
imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2
:
Julie reciteşte textul şi nu-i
înţelege sensul, pentru că n-are
nici o idee despre costul vieţii:
carnea şi peştele, mai cu
seamă.

Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea
este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe
expresia « cumplit de scump ».

Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu
înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H

- Cunoşti sensul lui « cumplit de » ?

J

- Da.

H

- Cunoşti sensul lui « scump » ?

J

- Da .
- Atunci, după tine, ce-ar putea
însemna expresia : « cumplit de
scump » ?

H

J

- Nu ştiu.

H

- Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este
important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă –
asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) .
Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai !
Încearcă şi riscă !

J

- Asta înseamnă că e ieftin.

H

- Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate
ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le
ştim dintru început că nu sunt
corecte.Căci obiectivul aici este să
aducem cititorul în dificultate să-şi asume
riscul să le producă, fie ele bune sau nu.

J

- Nu, nu merge.

H

- Atunci încearcă o altă ipoteză.

J

- … că peştele e foarte scump !

H

- Foarte bună ipoteză. Verific-o

J

-Da, se potriveşte cu începutul
frazei !

Între fiecare întrebare/răspuns,
Julie se gândeşte în linişte : tac şi
eu şi îi aştept răspunsul; această
perioadă de linişte este importantă
pentru ca ea să poată lucra prin
evocare.

Julie
tocmai
a
experimentat riscul şi…
plăcerea de a căuta ea
însăşi să dea un sens
unui cuvânt
sau unei
expresii pe care nu o
cunoaşte. Ea apreciază
acest lucru.

Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat
din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna).
Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută.

Putem trece la a treia
imagine.

Imaginea 3
:
Înţelegerea acestei
imagini este rapidă :
- Julie ştie că pastele
sunt ieftine

- Ea ştie ce sunt
vegetarienii
- Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm
mai puţină carne ».

Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia :
chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare
resemnat.

Să remarcăm în treacăt
importanţa cunoştinţelor
anterioare : câteodată nu le
avem în cap, dar deseori ele
se află acolo , dar cititorul nu
se gândeşte să le folosească.

Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson
propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste
cunoştinţe.

Imaginea 4 :
J

- Nu înţeleg !

H

- Ce nu înţelegi ?

J

- Nu ştiu ce poartă
pisica pe umăr.

H

- Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are !

Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l
priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea
sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva
neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat.
Julie nu găseşte ce.

H

- La ce se refereau
economiile imaginate
de capul familiei ?

J

- La mâncare.

H

- Şi ce-i place pisicii
să mănânce ?

J

- Carne.
Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea
şi peştele, se duce desigur într-o altă casă.
Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi
desenate… pe care o crezusem simplă la
început.

Observaţii şi comentarii.
Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi
cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la
lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare
care-i ilustrează contrariul.
Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine.

Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează
înţelegerea : « de exemplu », « dimpotrivă », « şi ».

În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu
este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în
îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl
presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un
răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt
prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm.

În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne
pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o
caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!).

Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această
activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii
semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce
să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască
ipoteze de sens şi să le verifice, etc.
Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mia şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna
« că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele,
în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în
lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori
greu pentru ea.
Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim
conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem,
să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi
din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă,
munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai
puţin eficace.

Mărturie
Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09

Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique
Fotografii : H. Delvaux